Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Consideratii generale
Fizica este tiin a naturii, avand obiect de studiu lumea real. Prin lume real se inteleg portiuni de Univers identificabile prin masuratori. Scopul stiintelor naturii este imbunatatirea vietii, prin studiul realitatii inconjuratoare, dezvoltarea cunostintelor, urmata de proiectarea si productia de bunuri si servicii utilizabile in viata sociala. Metoda de studiu a realitatii inconjuratoare este cercetarea stiintifica, compusa din observare, modelare, si experiment. In sensul cercetarii stiintifice, observarea nu inseamna doar a identifica zona de studiu, ci si a masura proprietatile acesteia. Modelarea presupune elaborarea unei scheme cauzale, cantitative, bazata pe logica si structurile matematice1. In sfarsit, validarea experimentala este esentiala, in caz contrar observarea trebuind sa fie reluata, iar modelul, reconsiderat.

Fig.1 Modelul secvenial de la ide la comercializare i modul de finanare (adaptat dup L.M. Branscomb, P.E. Auerswald, Between Invention and Innovation - An Analysis of Funding for Early-Stage Technology Development, 2002, NIST GCR 02841, http://www.atp.nist.gov/eao/gcr02-841/gcr02-841.pdf).

Matematicile sunt stiinte exacte.

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Pentru a atinge scopul final, rezultatele cercetarii trebuie puse in productie, apoi de comercializare, uzual prin tranzactii de vanzare-cumparare. Pretul tranzactiei indica, in mod obiectiv, gradul de utilitate a bunului. Bunurile produse sunt afectate de progresul tehnologic2, avand, in timp, proprietati superioare de satisfacere a nevoilor, in comparatie cu bunurile produse anterior; aceste proprietati superioare sunt rezultatul conceptelor inovative introduse in proiectarea bunurilor. Cunostintele esentiale se transfera de la o generatie la alta prin educatie, in institutiile scolare si academice.

Principiile cercetrii stiintifice Principiul abordarii sistemice Tratarea stiintifica a lumii reale presupune delimitarea entitatii de studiat3. In majoritatea cazurilor, criteriul care dicteaza delimitarea este o caracteristica bine individualizata a ansamblului, care intereseaza pe cei care desfasoara studiul: o functionalitate comuna (ex. sistemul bancar), trasaturi structurale asemanatoare (ex. neuronii din sistemul nervos), reguli comune (ex. grupul algebric); alte criterii pot fi impuse de obiectivul particular al studiului (ex. distributia vitezelor moleculelor de oxigen aerul din camera in care va aflati, multimea globulelor rosii din sange etc.). Este evident ca detasarea fizica a ansamblului ar deteriora in mod iremediabil functionarea portiunii ramase: ce ar fi aerul fara oxigen, animalele fara sistem nervos, sau, cum ar putea functiona societatea actuala fara banci? Ansamblul supus studiului este legat organic de rest prin schimburi de energie, de substante, de informatii etc. Pe de alta parte, ar fi imposibil sa intelegem, sa experimentam, si sa proiectam masini si dispozitive fara o astfel de delimitare. Prin urmare, este necesar un compromis: la inceput, delimitarea sa fie una virtuala, cu consecintele de a fi imperfecta, aproximativa, dar necesara pentru a putea intelege interactiile esentiale; ulterior, se separa ansamblul, inlocuind interactiile esentiale cu schimburi adecvate. Probabil ca rezultatele nu vor fi satisfacatoare, deoarece interactiile inlocuite fie nu sunt, intr-adevar, esentiale, fie nu sunt suficiente, cercetarea trebuind continuata. Procesul este iterativ, iar modelul, perfectibil, putand ajunge, pe parcusul evolutiei cunoasterii si dezvoltarii tehnologice, la performante deosebite, pana la separarea fizica, fara a fi perturbate nici portiunea detasata, nici portiunea ramasa. Conditia este aceea de a inlocui toate interactiunile cu fluxuri echivalente de schimb. Exemplu: In medicina, disectiile pe cadavre, pe animale de experienta, masuratorile in vitro, apoi in vivo, au condus la dezvoltarea chirurgiei pana la a putea construi stimulatoare temporare, a efectua transplanturi de organe, si, in fine, a fabrica organe artificiale permanente, autonome.

2 3

Tehnologie in sens de technical knowledge. Aceasta este metoda atomista; cealalta extrema este metoda holistica, caracteristica filozofiei si, la limita, religiei.

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

In concluzie, pentru a pastra neschimbate functionarea zonei delimitate, ca si a restului ramas, trebuie inlocuite influentele reciproce cu schimburi adecvate, sau fluxuri. Conventional, acestea se impart in fluxuri de intrare in sistemul izolat prin delimitare, respectiv fluxuri de iesire din sistem. Delimitarea ansamblului supus studiului, laolalta cu stabilirea fluxurilor de intrare si de iesire, constituie ceea ce numim abordarea sistemica, iar ansamblul delimitat constituie sistemul de studiat.

Fig.2 Etapele abordarii sistemice

Deoarece partitionarea este determinata de necesitatile noastre de a studia acel sistem, si nu altul, este evident ca inlocuirea interactiunilor reale prin fluxuri nu poate fi decat imperfecta si aproximativa. Spre exemplu, intr-un studiu specific anatomiei, interactiunea sistemului nervos cu restul corpului uman se limiteaza la fluxurile de substane. Daca dorim sa privim omul ca entitate sociala, atunci intereseaza si fluxurile energetice, schimbate prin receptorii tactili, audio, vizuali etc. Daca extindem caracterizarea omului la entitate sociala inteligenta, trebuie luate in discutie si fluxurile informationale.

Cea mai simpla reprezentare schematica a unui sistem este cea din figura 3, unde exista un singur flux de intrare, denumit stimul, si notat x, si un singur flux de iesire, denumit raspuns, notat y.
Fig.3 Sistem cu o intrare si o iesire

Exemplu: Blocurile functionale dintr-un aparat electronic ilustreaza abordarea sistemica. In figura de mai jos este ilustrat cazul unui amplificator audio. Sensurile sagetilor indica orientarea fluxurilor, care,
3

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

in functie de blocul functional, poate fi de intrare, sau de iesire.

Fig.4 Sistem amplificator audio (incadrat in chenar rosu); blocurile functionale din interior sunt subsisteme ale sistemului amplificator

Tema: Dati exemplu de abordari sistemice, indicand progresele relavante din evolutia istorica a bunului obtinut.

Principiul cauzalitatii Timp caracteristic Fenomenele fizice se petrec in timp. Timpul este un parametru scalar, unidimensional, mereu crescator4. In cazul unui sisem simplu, raspunsul y este cauzat de stimulul x. Tranzitia lui x de la 0,5 la 0,3 unitati arbitrare (u.a.) are drept consecinta, dupa un timp, denumit timp caracteristic, tranzitia lui y, de la 10 u.a., la 15 u.a. (Fig.5).
Fig.5 Sistem cauzal

Proprietate cunoscuta sub denumirea de sageata timpului. Universul in care traim a inceput sa fie generat, ca timp si spatiu, de la momentul exploziei primordiale Big Bang.

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Timpul caracteristic este necesar pentru prelucrarea fluxului de intrare. In interiorul timpului caracteristic, raspunsul este incert. Adica, pentru o tranzitie identica a intrarii, petrecuta alta data, raspunsul repetam, in interiorul timpului caraceristic este, de regula, diferit. Dupa scurgerea timpului caracteristic, raspunsul, la tranzitii identice ale intrarii va fi, de asemenea, identic. Principiul cauzalitatatii se sintetizeaza in forma: Find date ipotezele {I}, daca, la moment dat, se produce evenimentul A, atunci, dupa un anumit timp, se va produce, cu certitudine, evenimentul B. Evenimentul B succede, in timp, lui A. Exemplu. Ipoteza: Evenimentul A (cauza): Evenimentul B (efectul):

In conditiile unei piete libere, daca oferta de produse creste, atunci (dupa timpul caracteristic pietei respective) pretul unei unitati de produs va scadea.

In cazul cand regulile care descriu modul n care sistemul trece dintr-o stare n alta sunt date sub forma unui set de probabiliti de tranziie, sistemele se numesc probabiliste, sau stocastice, strile urmatoare fiind aleatorii, funcie de aceste probabiliti. Pentru astfel de sisteme, principiul cauzalitatatii se enunta sub forma de mai jos. Find date ipotezele {I}, daca, la moment dat, se produce evenimentul A, atunci, dupa un anumit timp, se va produce Bi, care este unul dintre evenimentele posibile B1, B2, ... Bn. Evenimentul Bi succede, in timp, lui A. Daca se produce din nou evenimentul A, atunci, dupa un anumit timp, se va produce B j, unul dintre evenimentele B1, B2, ... Bn (acelasi, sau diferit de cel anterior). Evenimentul Bj succede, in timp, lui A. Daca se situatia descrisa mai sus se repeta de N ori, si se va constata ca B1 a aparut de N1 ori, B2 a aparut de N2 ori, ... Bn a aparut de Nn ori, atunci se poate trage concluzia ca, aproximativ, producerea evenimentului A determina, in general, producerea unuia dintre evenimentele B1, B2, ... Bn cu probabilitatea5 p1, p2, ... pn, unde p1=N1/N, p2=N2/N, ... pn=Nn/N si N1 +N2+...+ Nn=N. Exemplu. Ipoteza: Evenimentul A (cauza): Evenimentul B (efectul):

In conditiile unei piete libere, daca oferta de produse creste, atunci, dupa timpul caracteristic pietei respective, pretul unei unitati de produs: i/ va scadea, ii/ va creste, iii/ nu se va modifica. Studiind 100 de piete libere, scaderea pretului s-a produs in 78 de cazuri, cresterea in cinci, iar in 17 de cazuri a ramas constant.

Riguros, se poate vorbi de probabilitate doar daca N este foarte mare, formal N tinde spre infinit. Pentru scopurile acestui curs, vom considera ca putem vorbi de probabilitate inclusiv pentru valori finite ale lui N.

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Cresterea ofertei de produse determina urmatoarele: i/ scaderea pretului, cu probabilitate 78%, ii/ cresterea pretului, cu probabilitate 5%,, iii/ pretul este invariant, cu probabilitate 17%.

Dac probabilitile de tranziie ctre strile viitoare depind de strile precedente, procesele sunt cu memorie6.
Un sistem determinist poate fi privit ca stocastic in cazul in care, spre exemplu, variabilele de intrare sunt extrem de multe, iar sistemul de ecuatii care se obtine este imposibil de rezolvat prin tehnicile numerice. In cazul aruncarii unui zar, probabil ca, daca s-ar putea tine cont de absolut toate marimile implicate la aruncarea sa (forta de aruncare, coordonatele punctului de impact, coeficientii de elasticitate ai materialelor etc.), si cu precizie absoluta, atunci poate ca s-ar putea preciza rezultatul fiecarei aruncari. Aceste lucruri fiind insa, practic si teoretic, imposibile, ne multumim sa prezicem rezultatele doar ca probabilitati de realizare. Reciproc, un sistem determinist poate fi privit ca un caz limit in care starea viitoare este univoc determinata, tranziia ctre starea respectiv avand probabilitatea unu, iar orice alta tranziie are probabilitatea zero. n aceast aproximare, incertitudinile n regulile de tranziie sunt tratate ca zgomote. Aadar, zgomotele sunt semnale stocastice. Sistemele reale sunt mixte, adica evolutia lor are atat componenta determinista, cat si stocastica. O clasa speciala de sisteme sunt cele haotice. Acestea sunt sisteme deterministe, cu numar mic de variabile, dar comportamentul lor in timp este greu predictibil, din cauza sensibilitatii la conditiile initiale. Un exemplu relevant este jocul de biliard, unde pozitii extrem de apropiate ale bilei de tragere, dar diferite, pot conduce la distributii extrem de diferite ale bilelor pe masa. Sistemele haotice prezinta multe asemanari cu cele stocastice.

Cauzalitate versus corelatie Trebuie facuta distinctie intre evenimentele cauzale si cele corelate. Doua evenimente aflate in relatie cauza-efect sunt intotdeauna corelate; reciproca nu este adevarata: doua evenimente corelate nu Fig.6 Evenimente cauzale si evenimente corelate sunt, de regula, in relatie cauza-efect. De exemplu, daca doua evenimente sunt efectul unei cauze comune, atunci ele sunt corelate, dar producerea unuia nu influenteaza producerea celuilalt. Succesiunea lor temporala a unuia n raport cu cellalt poate fi oricare, dar, obligatoriu, ambele vor fi avut loc dup evenimentul cauz.

Membri importani ai acestei categorii sunt procesele stocastice Markov. Trasatura eseniala a acestor procese este lipsa lor de memorie: probabilitile de tranziie ctre strile viitoare depind doar de starea prezent, nu i de cele trecute.

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Principiul caracterizrii calitative Marimi fizice In functie de necesitatile studiului pe care urmeaza sa-l efectuam, in afara de fluxurile de intrare si de iesire, exista anumite proprietati pe care dorim sa le punem in evidenta la sistemul considerat. Acestor proprietati li se asociaza marimi fizice masurabile.

Fig.7

Fiecarei proprietati si fiecarui flux de intrare/iesire i se asociaza cate o marime fizica: proprietate (flux) ~ marime fizica.

Dupa cum s-a vazut deja, la capitolele anterioare, marimile fizice asociate fluxurilor de intrare (iesire) se numesc, pe scurt, marimi de intrare (iesire). Prin marimile fizice considerate, sistemul poate fi analizat calitativ, adica poate caracterizat din punctul de vedere al existentei proprietatilor interesante pentru studiu. Exemplu: Sistemul economico-financiar national este caracterizat de marimi fizice denumite indicatori. Tema. Gasiti indicatorii economico-financiari prezentati in anuarul statistic al Romaniei. Care este numarul acestora? Precizati care sunt marimile de intrare, de iesire, si incercati sa identificati proprietatile cu care sunt asociati (de obicei, aceasta se regaseste in definitia indicatorului).
Deoarece costul studiului crete o data cu cresterea numarului proprietatilor luate in considerare, deci i a marimilor fizice, este de dorit ca numrul acestora sa fie ct mai mic, fr a pierde, totui, informaia relevant pentru studiu. Spunem c setul de parametri trebuie sa fie minimal i complet (n raport cu necesitile studiului). Spre exemplu, n studiul sistemului nervos, proprietatile interesante se reduc la a studia numarul i caracteristicile neuronilor. Daca dorim sa privim omul ca entitate zoologic, atunci intereseaza morfologia sa i fluxurile informationale de baz, iar proprietatile se extind la cele care corespund simturilor si comunicarii: mas, volum, vaz, auz, miros, gust, limbaj, etc. Daca extindem studiul omului la entitatea psiho-sociala inteligenta, se pot lua in discutie proprieti mai fine, precum vocabularul, coeficientul de inteligenta, nivelul educational, sau indicatori de statut social. Prin urmare, raportarea la obiectivele studiului este fundamental pentru alegerea proprietilor. Cnd aceste mrimi lipsesc, apare necesitatea definirii unora noi. Pentru a prntmpina suprapunerile n definirea mrimilor, acestea fie se standardizeaz, fie se accept n urma unor convenii internaionale. Din acest punct de vedere, domeniul cercetrii tiinifice este deosebit de dinamic (a se vedea Innovation Union Scoreboard, la adresa electronica
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/facts-figures-analysis/innovation-scoreboard/index_en.htm).

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Principiul modelrii cantitative Pentru a cunoaste in ce masura este prezenta o anumita proprietate, si pentru a o putea compara cu aceeasi proprietate, de la acelasi sistem, la momente diferite, sau de la sisteme similare, este esenial s analizm cantitativ proprietile. Aadar, mrimile fizice asociate proprietilor trebuie s aib valori numerice. Exemplu. Dac este nevoie s construim un pod, nu este suficient s indicm, ca date de proiectare, c acesta trebuie s susin multe automobile. Trebuie sa prcizm sarcina total (probabil n tone), presiunea maxim (n kg/m2), precum i alte mrimi, cum ar fi coeficieni de elasticitate la ntindere, torsiune, forfecare, coeficieni de dilatare, date despre viteza i direcia vntului, despre vibraiile seismice etc. n concluzie, caracterizarea cantitativ este esenial pentru msurtori i pentru proiectare. n absena acestora, nu poate exista progres al cunotinelor tehnice i nici dezvoltare tehnologic.

Mrimile fizice sunt funcii, definite pe mulimea proprietilor sistemului, cu valori ntr-o mulime ordonat mrime fizic : { proprieti } { mulime ordonat }

Mulimea ordonat este o mulime pe care s-a definit o relaie de ordine7; de obicei, aceasta este mulimea numerelor reale, uneori restricionat la cele pozitive. Existena relaiei de ordine in multimea in care functia ia valori este obligatorie, deoarece face posibil operarea cu noiunile mai mic, mai mare, i egal, fr de care compararea mrimilor ar fi imposibil. Exemplu. Un voltmetru digital masoara atat valoarea tensiunii electrice, cat si polaritatea acesteia. Verifcati acest lucru cu instrumentarul de la laborator. Msuratori O masuratoare a marimii fizice este aplicarea, cu instrumentar adecvat, a unei proceduri prin care marimii fizice i se pune in corespondenta o valoare numerica. Valoarea reflecta nu doar existenta proprietatii la sistemului aflat in studiu, ci si cat de tare, sau cat de slab se manifesta aceasta. Exemplu. Proprietatii inertie a unei monede de 50 bani i se asociaza marimea fizica masa. Masuratoarea consta in operatia de cantarire, de unde se obtine valoarea de 20 grame.

Pentru orice marime fizica este esentiala precizarea unitatii de masura. Aceasta se defineste conform unui standard international.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Bie_de_ordine

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

In prezent functioneaza Sistemul International8 (SI) bazat pe sapte unitati fundamentale. Toate celelalte unitati de masura sunt derivate din acestea. Tema. Cititi definitiile unitatilor fundamentale si cautati cateva marimi derivate pe care le cunoasteti. Observati ca marimea fizica asociata cantitatii de substanta nu este masa, ci molul.

Rezolutie, precizie, eroare Prin rezoluia unei msurtori nelegem diferenta dintre dou valori consecutive, distincte, ale marimii fizice. Rezolutia este data de dispozitivul (instrumentul, lanul, sistemul) de msur. Exemplu. Daca un cantar are precizia de cantarire de 10 grame, atunci aceasta este si rezolutia masuratorii. Acestea sunt independente de tipul de afisaj al rezultatului, analogic sau digital! Daca masuram cu acest cantar doua monede de 50 bani, vom obtine, pentru ambele mase, valoarea de 20g. Cele doua masuratori nu sunt rezolvate. Daca folosim insa un cantar cu precizia de 0,1g, atunci vom fi intr-una dintre urmatoarele situatii posibile: i/ sa se obtina valori destul de diferite, de exmplu m1=19,7g si m1=20,2g masuratorile fiind rezolvate; ii/ sa se obtina valori diferite, dar consecutive, de exmplu m1=20,0g si m1=20,1g masuratorile fiind rezolvate la limita; iii/ sa se obtina valori egale, de exmplu m1=20,0g si m1=20,0g masuratorile sunt in continuare nerezovate, fiind necesar un cantar cu pecizie inca mai buna pentru a rezolva cele doua masuratori si a distinge cele doua monede. Constatati ca, in toate cazurile, masuratoarea cu cantarul mai grosier va da intr-adevar 20g, indiferent daca afisajul acestuia este analogic sau digital. Daca Fig.8 Cantar analogic si cantar digital cu precizie de 10 grame afisajul este analogic, atunci diviziunea 20 se va gasi cel mai aproape de acul indicator, iar daca afisajul este digital, sistemul electronic va rotunji, singur, valoarea la 0,02kg. Eroarea absoluta sistematica (de sistem de masura) a cantarului grosier este de 5 grame, iar a celui mai fin este de 0,05g. Acestea se rotunjesc prin lipsa, sau adaus, la zece grame, respectiv zecime de gram. Eroarea absoluta este de maxim jumatate din rezolutia (precizia) masuratorii. Eroarea absoluta afecteaza fiecare masuratoare, i are aceeasi unitate de masura cu cea a marimii fizice la care se refer.

SI poate fi consultat la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_interna%C8%9Bional_de_unit%C4%83%C8%9Bi

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Eroarea relativa i preul de cost Eroarea relativ este paramentrul cel mai relevant al unui instrument de msur, deoarece, din punct de vedere tehnic, este greu sa msori cantiti mari cu rezoluie mic, de exemplu 100kg1g, sau 1000ani1lun. Eroarea relativ determin, n mare msur, preul de cost al dispozitivului de msur. Eroarea relativ este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea maxima ce poate fi masurata cu acel instrument (dispozitiv, lant de masura, sistem de masura). Eroarea relativa nu are unitate de masura (este adimensional). Exemple. Vom considera trei situatii. i/ In cazul cantarului grosier analogic (vezi Fig.8), eroarea absoluta este =5g, iar valoarea maxima care poate fi masurata este Mmax=50g, data de valoarea cap de scala. Prin urmare, eroarea relativa este
relativ M max

, de unde relativ=0,1 sau 10%.

ii/ In cazul cantarului grosier digital (vezi Fig.8), eroarea absoluta este aceeai, =5g, dar valoarea maxima care poate fi masurata (valoarea cap de scala) este Mmax=10kg (practic 9,99kg),. Prin urmare, eroarea relativa este
relativ M max

, de unde relativ=0,0005 sau 0,05%.

iii/ In cazul cntarului mai fin, eroarea absoluta este =0,05g, dar, pentru a determina eroarea relativa, trebuie s cunoatem valoarea maxim care poate fi msurata. S presupunem c aceasta ar fi Mmax=10g. Eroarea relativ ar fi, n acest caz,

relativ

0,05g , de unde relativ=0,005 sau 0,5%. 10g

Msuratori de timp Pana acum au fost mentionate notiuni precum moment de timp si eveniment. Incercam sa explicam aceste notiuni prin prisma procesului de masurare, care este fundamental in toate ramurile stiintifice, inclusiv in fizica si economie. Convenim sa denumim moment (de timp) un interval suficient de scurt in raport cu durata fenomenului studiat. Orice proces dureaza intre un moment de inceput, si un moment de sfarsit. In particular, insasi masurarea timpului este un proces temporal. Exemplu. Sa consideram doua cazuri. In primul caz, consideram un fenomen economic relativ lent, cum ar un ciclurile economice, a carui durata dorim s-o aflam cu precizie de un an. Precizia de
10

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

masurare a momentelor temporale, exprimate in unitatea de masura an, trebuie sa fie semnificativ mai mica decat cuanta de un an. Nu are sens sa spunem anul n, daca instrumentul de masura nu poate discerne cu rezolutie mai buna (adica mai mica) de un an. Adica, nu are sens sa spunem anul 2011 plus/minus un secol, dar are sens sa spunem anul 2011 plus/minus o jumatate de an. Daca fenomenul este caracterizat prin cursul de schimb monetar, atunci acesta este disponibil prin masuratori zilnice. Daca fenomenul este identificat prin productia industriala nationala, atunci rezultatul masuratorii va fi disponibil trimestrial, iar precizia de masurare a momentului temporal ar fi de 0,25 ani. Daca fenomenul trebuie masurat prin numarul de persoane care traiesc intr-un anumit areal, atunci acest lucru nu poate fi facut decat la recensamant, adica la aproximativ 10-20 de ani. In concluzie, pentru cazul considerat, primele doua masuratori sunt compatibile cu rezolutia propusa, in timp ce ultima nu este. In al doilea caz, sa consideram un fenomen sportiv, cum ar fi timpul necesar parcurgerii distantei de 100m plat. Pentru necesitatile actuale de departajare a sportivilor, este necesara o rezolutie de o sutime de secunda. In acest caz, momentul trebuie masurat intr-un interval mai scurt decat 0,01s. Se poate constata ca o precizie de 0,005s asigura cerinta impusa. Momentul, in acest caz, este de 0,005s. Ansamblul senzor cronometru trebuie sa efectueze masuratoarea intr-un interval mai mic sau cel mult egal cu o jumatate din rezolutia dorita, de 0,01s.

Intervalul de timp n care trebuie efectuat o msurtoare trebuie sa fie mai mic, sau cel mult egal cu o jumtate din rezoluia t cerut pentru rezultatul msurtorii

0,5 t.

Asadar, un moment (de timp) este intervalul in care este efectuata o masuratoare. Practic, acest timp este dat de timpul caracteristic al sistemului (lantului) de masura.
Un sistem mecanic are timp caracteristic de ordinul 0,1s, un sistem electronic de ordinul 100ns, iar unul optic de ordinul 1ns.

Convenim sa numim eveniment un fenomen fizic a carui durata este de ordinul unui moment de timp, adica prezenta sa este detectabila la limita. Toate evenimentele mai scurte fie sunt detectate ca fiind egale cu momentul de timp, caracteristic, fie nu pot fi inregistrate.

n concluzie, dac dorim o anumit rezoluie (precizie) a msurrii timpului, atunci trebuie ca timpul caracteristic al lanului (sistemului) de msur sa fie cel mult egal cu jumtate din rezoluia impus.

11

Eugen Scarlat, Fizica Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Aplicaie. Monitoarele video pun problema inversa. Sistemul vizual al omului, format din ochi nervi senzitivi cortex cerebral are un timp caracteristic tipic de ordinul 0,1s. Adica, formarea imaginii dureaza 0,1s. Pentru a percepe imagini diferite, sau, echivalent, a rezolva doua imagini consecutive, distincte, este necesar ca acestea sa fie stabile cel putin 0,2s. Daca imaginile se succed mai repede decat 0,2s, atunci ele nu mai pot fi masurate (percepute) ca imagini separate, ci se vor suprapune, dand senzatia de miscare. Prin urmare, prelevarea a 5 imagini pe secunda este la limita filmarilor de calitate slaba. Standardele de televiziune functioneaza cu 50 de imagini pe secunda, iar frecventa cadrelor la monitoarele de calculator este in jurul a 70 de imagini pe secunda. Msuratori ale altor marimi Dupa cum s-a vazut, orice proces de masura se petrece in timp. Pe de alta parte, chiar daca obiectul masuratorii nu este insusi timpul, ci o alta marime, de obicei aceste marimi nu sunt stabile in timp, ci sunt afectate de fluctuatii si zgomote. Cu cat dorim o precizie mai buna (mai fina) a masuratorii, cu atat valoarea acesteia este supusa variatiilor necontrolate a cifrelor mai putin semnificative. Exemplu. Daca masurati inaltimea propriului corp, cu un etalon gradat din metru in metru (rezolutia masuratorii este 1m), veti obtine rezultatul de 2m, chiar daca ati repeta masuratoarea de foarte mule multe ori. Daca etalonul este gradat in milimetri, rezultatele nu vor mai fi identice, ci se va obtine o distributie de valori, cu rezolutia de 1mm. Daca folositi un telemetru cu precizia de un micron, atunci rezultatele vor fi tot de tip distributie, dar rezultatele difera daca sunt facute seara sau dimineata, daca sunteti, sau nu, dupa efort. Marirea excesiva a preciziei lantului de masura devine inutila: cifrele mai putin semnificative fluctueaza necontrolat si nu dau informatii suplimentare relevante. Exista un compromis optim, pe care il caracterizam prin doua marimi: valoarea medie si abaterea fata de valoarea medie. Aceste aspecte vor fi clarificate la laborator. Ca observatie, s menionam c dac, totusi, la masurarea grosiera, cea cu rezolutia de un metru, ati obtine, din 100 de masuratori, 99 al caror rezultat este 2m si un rezultat 1m, concluzia este ca masuratoarea de 1m a fost afectata de erori grosolane. Acestea sunt erori nesistematice (care nu se datoreaza sistemului de masura), ci unor perturbatii mari, exterioare acestuia (de exemplu citire gresita).

12