HERMIAN MELVILLEMOBBY DICK
Coperta de DAN STANCIU
PREFAŢA
Textul actualei ediţii reproduce traducerea apărută la Editura Tineretului, Bucureşti, 196:,:
ISBN 973-43-0152-7
Hernian Melville a fost, fără îndoială, una dintre personalităţile cele mai fascinante ale literaturiiamericane clasice. Ceea ce nu înseamnă
că
el a găsit, printre contemporani, înţelegerea şi preţuireacare i se cuveneau. Din tot ceea ce a
1
publicat în timpul vieţii, doar „Typpe" (1846), „Omoo" (1847) şi „White Jacket" (1850) s-au bucurat de succes. „Moby Dick" (1851), „Pierre sau ambiguităţile" (1852), „Povestirilede pe verandă" (1856), ciclu căruia îi aparţin, printre altele, „Insulele fermecate (1854), „Bartlebycopistul
1
şi „Benito Cereno" (1855), deşi întreceau, ca amploare şi profunzime a problematicii, caartă a scrisului, realizările sale anterioare, s-au lovit de zidul celei mai glaciale indiferenţe.Contemporanii lui Melville n-au dat atenţie problemelor pe care acesta le dezbătuse în creaţia lui, n-au sesizat acuitatea analizele»- sale psihologice, n-au ştiut să aprecieze măiestria cu care reuşea să impună o atmosferă sau un personaj. Războiul de secesiune (1861
—
1865)
— a
cărui cauză principală fusese de fapt apriga dorinţă de-a acapara şi a exploata regiunile din vest
— se
încheiasecu victoria nordiştilor, adică a industriaşilor, financiarilor şi oamenilor de afaceri. In perioada dintre1865 şi sfîrşitul veacului, „una dintre cele mai uimitoare, mai aventuroase şi mai urite din istoriaamericană", familiile de mari capitalişti
—
Vanderbilt, Harriman, Gould, Fix etc.
—
îşi impun voinţalor ţării in-tregi- „Se bat cu miliarde, îşi răpesc, una alteia, societăţile de drum de fier, teritoriile,oraşele, la fel cum, în evul inediu, marii feudali îşi furau provinciile. Oamenii poli--ici, senatorii şideputaţii şi chiar şi cei din jurul preşedintelui însuşi se vînd baronilor finanţei, care au nevoie
"
e
complicitatea lor activă sau tacită. Delapidări şi scandaluri jalonează ultimele trei decenii aleveacului" (Michel Mohrt
i ittfirature anqVdse des U.S.A." „Histoire des Ut.
for
ţă lirică. La fel trecuse neobservată capacitatea sa de
t: „uiiii-i
y
T?„
ir
.i
n
-nnrlio
C
I
P
la Pleiade
1
„
imnnina ve linia unui evic boaat în nerinati)mnnrUnfo
irild aae"
—
epoca daurită", indiferenţa pentn,
zen
ă« („Billy Budd, foretopman"), scrisă în "l891, cu pu-
t
,tne
9
"
f
.j,
t
-
ismu
j
clasei exploatatoare se revelează iy ţ
ine
luni înainte de a muri şi care, pe bună dreptate, este cultura, J
lor
am
spune, ostentativă. Unul din fanu considerată ca una dintre povestirile sale cele mai concen-toata nu ,
7nas
C
elebru,pe plan cultural, prin acee,
tra
te, mai dense, mai dramatice şi mai semnificative, alui
vanam
în
toată
via
ţ
a
Ui, decît o singură carte, iar p
vaZU
t lumina tiparului de-abia în 1924, urmată, în1935,
Ca f
]vn
f,
ce
trecuse de şaptezeci de ani. Restul miliard:: de un volum de însemnări dintr-o călătorieîntreprinsă aceasta uui
qenera
l
u
lui Lew Wallace: „Prinţ u
pe
Mediterana şi în Palestina„Journal up tlie Straits" ),-, 1
Ben
Hur" — ale coloneluluiWilliam Faulkna (Jurnal de călătorie prin strîmtori"). ZfhLicul marelui scriitor din zilele noastre, autor al unu In ultimii patruzeci de ani, volumul scrierilor închi-siraouiu
Tr
a
n
dafirul alb din Memphis" sau ci
na
te vieţii şi operei lui Herman Melville acrescut necon-S;itnr sentimental ca Francis Marion Crawford, as tenit. Arhivele au fost cercetate în mod minuţios şi bio-comvlet uitat dar care, pe atunci, încasa cele mc grafia acestui excepţional scriitor al mării s-aîmbogăţit uite si mai mari drepturi de autor. în acest timp, Mei
c
u date noi. Istoricii şi criticii literari
1
ne-au descoperit nu iile care ventru a folosi una din expresiile sale, nu ave numai opere carerămăseseră inedite sau fuseseră trecute
să
coboare scara infinită" decît în 1891, mucezea ca im cuvederea, ci şi aspecte care, deşi esenţiale prin semni-"venat la vama din New York. încă din aniitinereţii dov? ficaţia lor, nu se bucuraseră, în trecut, de;un comentariu
vntru
lumea exploatatorilor şi a făţarnicilor, o intoleapt să scoată în evidenţă situarea lui Melville printre cri-rîă am svune medicală şi, prin parabole sau direct, măr ticii lumii burgheze. Dar, cu tot acest progres de ne-
fr«ţe
aversiunea pe care ea i-o inspira. Dar asemene tăgăduit al exegezei critice, destul de multe aspecteale r-ului său Ahab căruia nimic nu-i fusese cruţat în exnvieţh şi operei lui Herman Melville rămînînvăluite în "tortă trebuise să asiste, timp de aproape trei decenii, lumbră. Unul dintre comentatori,Stanley Geist, aducemăr-eartă avoteoză a dispreţului faţă de om şi de adevăr j: tuna deznădejdii de ale mai clarifica şi scrie aceste rîn-
rarg a
constituit-o the gilded age" — „epoca dauntwdun:„întunericul care învăluie viaţa lui Melville devine
-".ceea despre
care Walt Whitman avea să scrie, cu pitvmai dens pe măsură ce faptele se fac mai limpezi. O mare înainte de moarte- Afirm că democraţia noastră din Luparte a acestei obscurităţi derivă din chinuitoarea confu-mea Nouă carear "putea fi considerată ca un succes siizie a minţii sale. Pînă acum nu ,e posibilă nici o biografie
..-„-,.! „1„,i,
mn
w
n
;
al nroductiei şi al unei aniuntenoară care să fie altceva decît o simvlificare conrunc-o dezamăaire si chiar un eşec complet în
p
p,
ţg, pl, prinaceasta,asvectele ei sociale si toate rezultatele religioase, moraa-a noi dispunem astăzi de mai multe date înlegătură cu literare si estetice" genealogia scriitorului,călătoriile întreprinse, rutele ma- Herman Melville a fost descoperit de-ahia în veocrmme şi oceanice străbătute, funcţiile îndeplinite încursul nostru mai precis după primul război mondial. Prineţa, prieteniile lui literare etc. etc, pe scurt,cu tot care l au reconsiderat au fost scriitorii şi criticii englezi
.-fea
ce constituie aspectul vizibil al unei existenţe, al ori-.aret existenţe. Biografia lui Herman Melville s-a îmbo-cunoaşterii motivelor profunde care au generat aceste
ac,
tiuni. Altfel spus, dosarul Melville nu s-aîmbogăţit
cu
nici un fel de mărturie capabilă să contribuie la descifra, rea universului interior al acestui creator. Ştim încă din veacul trecut că s-a născut la New York, la 1 august 1819, că tatăl său cobora dintr-o familie de negustori cn qlezi, iar mama, dintr-o familie de patricieni olandezi,
CQ
tatăl a
murit de timpuriu, lăsînd pz ai săi într-o situai.it materială încurcată şi precară, că mama, care şi-a închl nat viaţa creşterii copiilor, l-a înconjurat pe cel din urvzc născut cu o dragoste tinerească,învăluitoare. Dar to:s.t-
:
acestea nu ne explică de ce copilăria şi adolescenţa lui s-a desfăşurat nu sub semnul studiului, ci sub acela al neliniştii şi visării, Herman Melville fiind stăpînit, încă (k timpuriu, de ceea ce el însuşi numea „eterna pasiune
(
lucrurilor îndepărtate". (De-abia mai tîrziu, înanii petrecuţi pe oceane, ca şi in cei petrecuţi în patrie, avea să-ţ agonisească, din lecturi şi dinîncercările vieţii, acea cultură multilaterală şi profundă care-i impresionează şi as-tăzi pe cititoriicărţilor sale.) Toate acestea nu ne explici de ce a simţit, atît de prematur, nevoia de a evada ai?mediul său şi nici de ce cunoaşterea unor ţinuturi atît
eh
îndepărtate
— şi
nu numai ca longitudine şilatitudine ci, de asemenea, ca forme de viaţă şi categorii tradiţional de gîndire
— a
apărut imazinaţiei sale tinere ca o posibilitate de soluţionare a problemelor pe care i le pune: vieţuirea în propria lui patrie. A explica toate călător iii lui Melville prin curiozitate şi spirit de aventură înseamn a nuexplica nimic. (Măcar în această privinţă cărţile Iv. sînt clare, ele infirmînd, cu fiecare pagină, oasemene
1
, teză. Căci altminteri, în aceste scrieri, contradicţiile, con ftiziile, simbolurile cu sensuri sauvalenţe multiple, diver gente şi adesea chiar opuse, stilul aluziv etc. introdu destule conuri de umbră care rămîn, comentatorului, im penetrdbile. Mai cu seamă „Omul încrederii şi deghiza 7nentele lui" (1857) sau „Clarei" (1876), „imensă operă d narativă filozofică în versuri", cum o califică unul dinhio grafi, au rezistat, pînă acum, oricărei încercări de ana liză coerentă.) Melville nu cutreierasemările din curio zitate sau spirit de aventură, ci dintr-o nemulţumire pro fundă, faţă de mediul său,dintr-o ruptură ireparabilă d acesta. Melville se dezvoltase ca o natură însetată de aclc văr şi puritate, de dreptate şi dragoste. Dar descoperă ,nede rapacitatea exploatatorilor şi făţărnicia puritanismu-l1 si ceva se rupsese în el. Prăbuşireavechilor idoli îl tre-
j
a
luciditate şi răzvrătire. Luciditatea sa nu i-a anulat
Z
iciodată aspiraţiile profunde despre carevorbeam mai D condiţiile istorice, mediul în care se formase.
2
naint
1
ducatia pe care o primise, deismul, din a cărui plasă
VAI
izbuteasă se elibereze au impus lucidităţii şirăzvrătirii sale limite, şovăieli, intermitenţe, li văzuse pe negri în corăbiile care îi răpeau din Africa şiapoi sclavi pe plantaţiile din sud; ii văzuse pe vechii stăpîni ai Americii de Nord, pieiie-ro-siiaşteptîndu-şi, în rezervele în care fuseseră închişi, sfîr-situl; cunoscuse regimul despotic, inuman, de pe vasele marinei militare americane; cunoscuse cum. nu se poate med direct exploatarea de pevasele de pescuit; îşi dăduse seama că în statele Americii de Sud exploatarea şi asuprirea continuauchiar şi după ce unele dintre ele îşi dobîndiseră independenţa faţă de coroana spaniolă. Văzuse,cunoscuse, trăise şi, de multe ori şi denunţase toate acestea. Tot aşa cum denunţase ipocrizia puritanilor, a quakerilor, a trans-cendentaliştilor, în ocazii şi cu cuvinte la care ne vom mai referi. Dar, deşi în el creştea aversiunea, ba chiar revolta, alunecarea în metafizică, în deism, îi ascundea soluţia şi îi reducea valoarea protestului. De unde şi caracterul haotic al gîndirii sale fluctuante,oscilante, contradictorii. E greu să stabilim momentul în care s-a produs ruptura de care vorbeam mai sus, la fel cum e greu să stabilim împrejurările în care s-a produs, sau motivele imediat personale care au declanşat-o. Aşacum am mai arătat, datele care ne-ar îngădui să deducem sau să reconstituim toate acestea ne lipsesc,iar cărţile autorului, chiar cînd sînt transpuneri romanţate ale unor elemente de autobiografie, rămînconfuze sau mute.Cert este faptul că, la 19 ani, traversează pentru prima oară Atlanticul şi se opreşte la Liverpool. Impresiile acestei prime călătorii le va transcrie, ani după aceea, sub o formă romanţată, în volumul intitulat „Redburn" (1849). mtors acasă, se simte,
o
vreme, atras de profesiunea de institutor la ţară,dar depărtările îl cheamă din nou şi, fură să mai şovăie, se înrolează în echipajul balenierei Acushnet". Era la începutul anului 1841, Herman Melill avea 22 de ani şi, mai tînăr sau tot atît detînăr ca l, se îmbarca pentru o călătorie ce avea să durezetrei ani, luindu-şi cu sine, ca ţi Ishmael, o lădiţă cu îm . l-
)T
ăcăniinte buna să ajungă pentru un drumde la New York la Philadelphia. Cu şapte ani mai înainte, adică în
1SJ--,
Richard lienry Dana (1815
—
1882 se îmbarcase, după do ani de studii la Harvard Collegc, ca simplu marinar p-brigariiinul „Pelerinul" cu care înconjurase continentv.l pe la Cavul Horn, revenind, în patrie, da-abia în 1336. C . un an înainte de plecarea lui Melville, adică în 1840, Dan îşi publica însemnările pe care i le prilejuise acest periplu dramatic. „Doi ani pe puntea din faţă" relata, în pv ţine pagini şi înir-un stil nud, sec, precis şi nervos, ăa
-
de o mare putere evocatoare, viaţa de chin de pe corăbiil comerciale ale Americii, cumplita mizerie a locuitorilo-din insulele din sud, decimaţi de sifilis şi tuberculoză, luptaechipajelor cu scorbutul sau cu furtunile care bîn tuie la Capul Horn. înaintea lui Melville
—
care nucunoştea cartea aceasta la data cînd lucra la „Moby Dich
1
—
Dana reuşise să sesizeze şi să redea, încapitolul re-ferilor la furtuna de la Capul Horn, încrîncenata înfruntare a omului cu forţele naturii.Sub un cer de promo-roacă şi de ploaie îngheţată, pe o mare cenuşie, se desfăşoară înspăimîntătoarealuptă dintre om şi elementele care, oarbe şi dezlănţuite, s-au ridicat împotriva vieţi conştiente.Melville nu şi-a încheiat călătoria pe „Acushnet". împreună cu un alt marinar a debarcat, în mijlocul Oceanului Pacific, oprindu-se la Nukuheva, una din insulele. Marchize şi a pătruns adînc în interiorul acestui „eden canibal". După cîtva timp petrecut aici, printre canibali, a fost luat de o navă australiană. Dar, punîndu-se î fruntea unei revolte a echipajului, a fost din nou debarcat, de dataaceasta în Tahiti, unde petrecu alte cî-teva luni printre indigeni. Ajuns în cele din urmă l Honolulu, s-a înrolat pe fregata americană „Statele Unite", cu care, după o călătorie de 14 luni, în care timp aocolit, pentru prima oară, America pe la Cam Horn, a ajuns, în 1844, la Boston. Pe bordul acestei fregate s-a împrietenit cu cartnicul Jack Chase, care apar şi în volumul cu caracter autobiografic„Bluza albă" căruia Melville i-a dedicat şi ultima sa carte, „Istoria lu- Billy Budd, gabie de mizenă". Date fiind detaliile care apar în „Typpe
a
, „Omoo", „Bluza albă", „Insulele fer-
10
mecate- („Encantadas"), e probabil că Melville, în cursul acestei prime călătorii, a mai vizitat şi alteinsule. Povesteşte prea amănunţit în „Omoo", călătoria din Marchize la Tahiti şi aduce în„Encantadas" prea numeroase urecizări în legătură, cu insulele Isabela (Albemarle), pernandina(Narborough), Sf. Măria (Charles) etc, care -formează un mic arhipelag în dreptul coastelor statului Ecuador, sau despre insulele din dreptul statului Chile, Juan Fernandcz (insula lui Robinson Crusoe),Masafuera etc, pentru a nu fi vizitat măcar pe cele mai de seamă dintre ele: Raratoga, Samoa etc.S-a remarcat de către mulţi comentatori unitatea de viziune, de tonalitate afectivă şi de stil dintre
3
of 00
Hermian Melville - Mobby Dick
2,424 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (1 Rating) |
| Upload Date: | 01/19/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment