łăranul Român 1

Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

Revistă a sindicatului
“Cultivatorii direcŃi din
România”

Dacă împărtăşiŃi convingerea noastră că

înfiinŃarea acestui sindicat corespunde
unei necesităŃi vitale, vă rugăm să
completaŃi cererea de adeziune de la
sfârşitul revistei şi să o trimiteŃi prin
poştă Biroului Central.

Numai împreună vom reuşi!

Sediul sindicatului

Sat: Priponeşti de Jos, nr.3

comuna: Priponeşti,
judeŃul: GalaŃi
telefon: 0724.38.98.37
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

Vrem să trăim omeneşte în Ńara noastră, pe pământul

nostru, din munca noastră. De aceea am înfiinŃat acest
sindicat, ca sub umbrela lui protectoare, să ne putem crea
organismele şi structurile de care avem nevoie pentru a ne
putea apăra interesele noastre, ale Ńăranilor.
„Vom muri şi vom fi liberi” strigau în decembrie ’89 acei
copii-eroi de 16 ani şi se aruncau cu piepturile goale în faŃa
tancurilor!
Şi noi ne vom recâştiga dreptul la libertatea şi la
demnitatea răpite dar, nu murind, ci luptând uniŃi în acest
sindicat al agricultorilor. AŃi văzut şi dumneavoastră că
singuri suntem neputincioşi în faŃa răilor! Ne-a ajuns cuŃitul
la os şi nu avem cui ne plânge!
Manole Benieamin

Eu,student la Universitatea Petre Andrei, secŃia

FinanŃe - Contabilitate am ales ca lucrare de licenŃă
tema „Familia Ńărănească, unitate şi entitate
economică”
M-am documentat asupra gospodăriei Ńărăneşti din
România secolului al XIX-lea, după 1922 până în 1962,
din 1962 până în 1991 şi după adoptarea Legii 18/1991
a fondului funciar. Dar când a trebuit să scriu despre
viitorul care ne aşteaptă pe noi Ńăranii români, mi-am
dat seama că lucrarea de licenŃă poate să mai aştepte
dar sindicatul agricultorilor trebuie înfiinŃat repede
dacă vrem să mai avem un viitor, noi Ńăranii.

Manole Silviu
 łăranul Român 3
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

OrganizaŃiile şi domeniul de exercitare

1.1.OrganizaŃiile
Integrarea omului modern în diferite tipuri de organizaŃii este inevitabilă. Complexitatea vieŃii
moderne, face ca inconştient, formal sau informal, să fim membri ai uneia sau a mai multor organizaŃii.
ExistenŃa lor se explică astfel: prin intermediul lor pot fi realizate obiective pe care oamenii nu le pot atinge
decât printr-o acŃiune colectivă.
Indivizii cooperează pentru că au o putere limitată în raport cu dorinŃele şi aspiraŃiile de cunoaştere,
decizie şi acŃiune. Singura modalitate de a depăşi aceste limite este acŃiunea de cooperare. Când două sau
mai multe persoane interacŃionează ei îşi sporesc capacităŃile individuale şi când recunosc asta formează o
organizaŃie (şi familia rurală este o organizaŃie – detaliile le vom expune ulterior).
Pentru a fi creată o organizaŃie este necesară respectarea condiŃiilor:
- să fie persoane capabile să comunice între ele;
- să dorească să combine prin acŃiune la realizarea unui scop comun;
IntenŃia de a contribui la realizarea unui obiectiv semnifică acceptarea de către individ a necesităŃii
coordonării prin renunŃarea la conducerea personală.

Principalele avantaje care-i determină pe oameni să se organizeze sunt:

a. dezvoltarea şi potenŃarea capacităŃilor individuale şi valorificarea lor mai bună pe baza diviziunii
muncii în cadrul organizaŃiei;
b. reducerea timpului necesar pentru realizarea unui scop;
c. beneficierea de cunoaşterea, informaŃiile şi competenŃele mai multor persoane; (să nu mai
inventăm noi ceea ce deja le-au inventat alŃii şi le-au verificat în practică).
d. capacitatea organizaŃiilor de a răspunde diferitelor necesităŃi psiho-morale, sociale sau materiale
ale indivizilor;
Astfel motivul constituirii organizaŃiilor se explică prin capacitatea lor de a realiza obiective
complexe mai rapid, mai complet şi mai eficient, cât şi prin capacitatea de a răspunde unor nevoi umane.
Trăsăturile organizaŃiei:
a. organizaŃia încorporează persoane care interacŃionează în vederea atingerii unui obiectiv comun;
(ÎnfiinŃarea unei familii începe de la atracŃia fizică între două persoane şi iubire, dar împreună vor trebui
să asigure existenŃa materială a lor şi a copiilor lor. Deci obiectivul comun trebuie să fie clar de la început.
Bunăstarea lor şi a copiilor lor.)
b. interacŃiunile între membri se ordonează într-o structură a relaŃiilor prin care se realizează o
coordonare raŃională a activităŃii; (Deci să fim bine înŃeleşi, este vorba de soŃ şi soŃie, fiecare cu pregătirea,
capacitatea şi posibilitatea lui. Dar au un scop comun, trebuie să colaboreze, să se ordoneze
(„subordoneze”) pentru realizarea obiectivului comun.)
c. structura organizaŃiei este expresia ansamblului rolului, relaŃiilor, activităŃilor, obiectivelor şi al
modului de distribuŃie a puterii şi responsabilităŃii; (Dacă nu există respect, ordine şi disciplină, nici pentru
atingerea scopului propus, nici o familie rurală sau urbană nu va avea şanse de supravieŃuire. Ca să nu mai
vorbim de soarta bieŃilor copii care nu au cerut să se nască şi totuşi apar pe această lume „a durerii” când
această lume putea să fie a bucuriei dacă nu era „prea răspândita prostie omenească”.)

Reunind elementele rezultă că: organizaŃia este un sistem structurat de interacŃiune şi comunicare a
oamenilor în vederea realizării unor obiective comune.

OrganizaŃia comportă implicaŃii aparte:

a. pentru ca ea să fie eficientă (sau pentru ca obiectivele să poată fi realizate într-o măsură cât mai
mare) este necesar ca obiectivele să fie clar definite iar membri organizaŃiei să aibă acces la cunoaşterea lor
pentru a le accepta şi interioriza. Se impune formularea de scopuri specifice subordonate obiectivului global
 łăranul Român 4
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

pentru fiecare parte sau membru al organizaŃiei. Un alt aspect ar trebui considerat se referă la necesitatea
compatibilităŃii obiectivelor organizaŃionale cu cele ale membrilor şi anume integrarea ultimelor în primele.
b. eficienŃa unei organizaŃii depinde decisiv de calitatea interacŃiunilor între membri (conlucrare,
cooperarea), trecând peste interese şi scopuri personale, la realizarea unui scop comun; (Invidia şi duşmănia
aparŃin omului, dar au rol constructiv sau distructiv? De noi depinde calea pe care o alegem!).
c. calitatea interacŃiunilor este puternic dependentă de structura organizaŃiei a cărei misiune
principală este de integrare şi coordonare a resurselor necesare atingerii obiectivelor.

În linii mari aceste implicaŃii conturează problematica managementului unei organizaŃii:

A fixa A asigura A asigura mecanismele de

Management = obiective + interacŃiunea + integrare şi coordonare a resurselor
organizaŃionale

Rezultă că o organizaŃie este un grup uman compus din specialişti care lucrează împreună la
îndeplinirea unei sarcini comune. Ce înseamnă „specialişti” într-o familie rurală din soŃ, soŃie şi copii?
Fiecare trebuie să pună în valoare propriile capacităŃi. Să nu se amestece soŃul în bucătărie şi la cusut
nasturi pentru că datoria lui este să alerge după bani („soŃia este odihna războinicului”).
O organizaŃie este mereu specializată. Ea are obiective specifice şi funcŃii special dezvoltate pentru
atingerea lor. De aceea o organizaŃie este eficientă doar dacă se concretizează asupra unei sarcini sau a unui
grup de sarcini înrudite.
OrganizaŃia este un instrument de producere a unui anumit tip de rezultate. Ca în cazul oricărui
instrument, cu cât mai specializată este sarcina cu atât mai mare este capacitatea organizaŃiei de a o
îndeplini. Pentru că o organizaŃie este formată din specialişti, fiecare cu domeniul îngust de cunoştinŃe,
misiunea organizaŃională trebuie să fie foarte explicită.
OrganizaŃia trebuie deci să aibă un singur scop clar formulat, altfel membrii devin confuzi (certuri,
scandaluri, divorŃ). Ei mai curând îşi vor urma propriul domeniu de specializare, decât să-şi aplice
competenŃa pentru o sarcină comună. Fiecare va încerca să definească rezultatele organizaŃiei în termenii
săi.
Doar o misiune clar concentrată şi comună poate menŃine coerenŃa internă a organizaŃiei şi să-i permită să
obŃină rezultate. Într-o organizaŃie rezultatele se găsesc doar în afara ei. Într-o organizaŃie economică - firma
– în interior există doar costuri; profitul apare doar când un client, care este element exterior, a cumpărat
produsele sau serviciile ei şi a plătit pentru acestea.
Într-o organizaŃie rezultatele sunt relativ independente de contribuŃiile interne ale fiecărui membru.
De cele mai multe ori contribuŃia individuală este absorbită de obiectivul global şi integrată în acesta.
Teoretic, fiecare membru are o contribuŃie importantă fără de care nu pot fi realizate, dar nimeni nu
poate produce singur performanŃă. Din această perspectivă organizaŃia poate fi abordată ca fiind ansamblul
contribuŃiilor aduse de membrii săi la realizarea obiectivului.
EficienŃa organizaŃională depinde de echilibrul dintre contribuŃiile şi recompensele sale. Rezultă că
organizaŃia este domeniul de exercitare a activităŃii de Management.
Orice organizaŃie trebuie administrată. Această activitate constă în definirea obiectivelor, în
dezvoltarea structurii de integrare şi coordonare a activităŃilor individuale, în orientarea componentelor
organizaŃionale spre obiectivele fixate şi în evaluarea rezultatelor.

1.2 Dimensiunilor organizaŃiilor

1.2.1. Abordarea raŃionalistă
OrganizaŃia este sistemul pentru atingerea de scopuri precise. Ele dispun de un set de obiective
specifice şi clare iar structura lor internă este aşa proiectată să poată contribui la realizarea lor.
FuncŃionarea organizaŃiei se desfăşoară pe baza unui program detaliat prestabilit. De aceea
organizaŃia reprezintă o coordonare planificată a acŃiunilor unui număr de oameni pentru realizarea unor
scopuri, prin diviziunea muncii şi printr-o ierarhie a autorităŃii şi responsabilităŃii.
 łăranul Român 5
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

Abordarea raŃionalistă pune accent pe caracterul formal al organizaŃiei: rolul fiecărui membru şi
structura relaŃiilor dintre ei sunt formalizate pe bază de reguli şi norme care le guvernează comportamentul.
Ele sunt formulate riguros prin necesităŃile concrete impuse de viaŃă şi de legile economiei de piaŃă şi de-
scriu interdependenŃele dintre atribuŃiile indivizilor care ocupă poziŃii diferite, bazate pe cooperare şi res-
pect reciproc.

1.2.2. OrganizaŃiile ca sisteme „naturale” (organice)

Aici organizaŃia este privită ca un „organism viu” preocupat de supravieŃuire, adaptare şi dezvoltare.
Abordarea neagă aspectele formale ale organizaŃiei dar accentuează importanŃa structurii informale neoficia-
le de comunicare şi interacŃiune. Se consideră că organizaŃiile sunt colectivităŃi ai căror participanŃi urmă-
resc interese multiple dar care recunosc însemnătatea perpetuării organizaŃiei, condiŃia de fond pentru satis-
facerea intereselor particulare.
Perpetuarea organizaŃiei depinde de colaborarea dintre membri, dar reŃeaua de relaŃii (simpatie, bu-
năvoinŃă, încredere, bune maniere etc.) informală este mai potrivită şi mai eficientă în acest scop decât cea
formală. Perpetuarea gospodăriei agricole ca organizaŃie nu depinde doar de colaborarea dintre membrii
săi ci intervin şi relaŃiile de colaborare cu alte gospodării agricole, cu organizaŃii din lanŃul producŃiei
agro-alimentare şi a guvernului care prin legi şi intervenŃii directe poate favoriza sau distruge gospodăria
agricolă.

1.2.3. OrganizaŃiile ca sisteme deschise

Aici organizaŃia este un sistem capabil de autoreglare şi automenŃinere prin realizarea unui schimb
de resurse şi informaŃii cu mediul în care funcŃionează. Astfel rezultă că organizaŃia este un sistem de inter-
dependenŃe ce leagă coaliŃiile schimbătoare ale membrilor (între membri, între organizaŃii şi alte organizaŃii
sau membrii acestora).
ConfiguraŃia acestui sistem este dată de schimbările care au loc în permanenŃă în mediul de funcŃionare a
organizaŃiei (gospodăriei agricole) la nivelul unităŃii şi la nivel naŃional şi internaŃional.

2. Abordarea integratoare a organizaŃiei

ConcepŃiile privind organizaŃiile deşi par diferite sunt complementare, accentuând fiecare o anumită
dimensiune a realităŃii organizaŃionale. Orice organizaŃie este mai mult sau mai puŃin formalizată, organică
(naturală), deschisă către mediul său. Dar mixul complet al elementelor (grad de raŃionalitate, organicitate,
deschidere) condiŃionează nevoile de coordonare şi control formulând cerinŃele specifice pentru Manage-
mentul ei.
Rezultă că organizaŃia este:
- un „mecanism” proiectat, asamblat şi funcŃionalizat după o schemă pentru a realiza obiective specifice;
- „organism” – sistem natural şi deschis care se adaptează mereu pentru supravieŃuire şi luptă pentru existen-
Ńă cu alte organizaŃii;
- câmp politic – unde se confruntă pentru putere diverse grupuri de interese iar viaŃa internă a unei organiza-
Ńii este o împletire de conflicte, alianŃe, negocieri, sabotaje şi influenŃe;
- mecanism de dominaŃie – sistem de exercitare a puterii şi controlului, de distribuŃie a privilegiilor şi fixare
a servituŃilor;
- fenomen cultural – mini-societate cu propriile valori, credinŃe, mentalităŃi, ideologii şi ritualuri care îi
definesc personalitatea. În continuare, modul în care este percepută şi explicată realitatea organizaŃională,
sunt gândite şi analizate lucrurile şi fenomenele.
- „creier” – pentru a funcŃiona eficient, trebuie să culeagă şi să prelucreze continuu informaŃie şi cunoaştere.
OrganizaŃia pentru a supravieŃui învaŃă, uită, observă, inventează, minte.
- temniŃă a psihismului – procesele şi comportamentele intra-organizaŃionale dar şi relaŃiile organizaŃiei cu
mediul sunt expresia personalităŃilor şi caracterelor membrilor, rezultate ale proceselor psihice şi mentale.
3. Modele analitice de reprezentare a organizaŃiilor
a. Modelul organizaŃional simplificat al lui Leavitt:
 łăranul Român 6
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

1. Obiectivele organizaŃionale: elementul organi-

zaŃional unificator este reprezentat de obiective,
definite ca stări finale dorite ale organizaŃiei şi
criterii de evaluare a performanŃelor lor.
2. Sarcinile şi funcŃiile organizaŃiei: activităŃile şi
operaŃiunile pe care organizaŃia trebuie să le desfă-
şoare.
3. Membrii organizaŃiei: Ńinând cont de natura obi-
ectivelor şi funcŃiile necesare pentru a le realiza,
organizaŃia va atrage un anumit număr de membri
care vor dispune de calificări, cunoştinŃe şi abilităŃi
determinate dar având fiecare personalităŃi distinc-
te, precum şi interese şi motivaŃii dine individuali-
zate.
4. Structura organizaŃională are două dimensiuni:
- structura normativă formată din: norme, reguli,
standarde, roluri formale care prescriu comporta-
mentele organizaŃionale indicând poziŃia în cadrul organizaŃiei.
- structura comportamentală care facilitează comportamentul real şi nu prescripŃiile oficiale pentru el
(cooperarea între membri).
5. Metode şi procedee de lucru: tratată aici în sens larg ca tehnici şi metodologii de realizare a unei sarcini
sau obiective determinate.
Tehnicile sunt mecanisme de procesare şi transformare a unor intrări în ieşiri. FaŃetele oricărei
tehnologii sunt: elementele materiale, operaŃiunile, cunoştinŃele, informaŃiile.
b. Modelul organizaŃional ca sistem socio-tehnic
OrganizaŃia este un sistem de muncă în care rezultatele sunt obŃinute prin funcŃionarea corelată a
subsistemului tehnico-material şi a subsistemului socio-uman. Subsistemul socio-uman reprezintă atât
unităŃile sau grupurile formale de muncă cât şi formele neoficiale (de exemplu: relaŃiile de prietenie dintre
membri).
Subsistemul tehnico material cuprinde atât sarcinile şi procesele tehnice cât şi dotările tehnice
corespunzătoare.
 łăranul Român 7
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

Variabile tehnico materiale Variabile socio-umane

- echipamente şi dotări;
- amenajări şi logistică internă;
- amenajări şi logistică internă;
- tehnologii, metode şi procedee;
- cerinŃe operaŃionale privind eficienŃa
- rolul şi responsabilităŃi formale şi informale;
- norme şi reguli de comportament
organizaŃional;
- valori şi atitudini ale membrilor;
- sisteme de penalizare şi recompensare;
- circuite de comunicare;
- relaŃii interpersonale;

Ideea centrală a acestui model este: atâta timp cât structura socio-umană a unei organizaŃii nu este
astfel formată încât să corespundă cerinŃelor tehnice ale activităŃii şi necesităŃilor personale rezonabile ale
membrilor, eficienŃa organizaŃională va avea de suferit.

Conturile NaŃionale
Globalizarea şi-a făcut simŃită prezenŃa şi în
contabilitate. Astfel, începând cu 1974, Uniunea
Europeană a pus la punct un sistem contabil
armonizat pe care România l-a adoptat la data de 1
ianuarie 2006 prin Ordin nr. 1752/2005 pentru
aprobarea reglementarilor contabile conforme cu
directivele europene.
Reglementări Contabile conforme cu
Directiva a IV-a a ComunităŃilor Economice
Europene:
Prezentele reglementări prevăd formatul şi
conŃinutul situaŃiilor financiare anuale, principiile
contabile si regulile de evaluare, precum şi regulile
de întocmire, aprobare, auditare si publicare a
situaŃiilor financiare anuale.
Prezentele reglementări transpun:
a) Directiva a IV-a a ComunităŃii Economice
Europene 78/660/EEC din data de 25 iulie 1978
privind conturile anuale ale anumitor tipuri de
societăŃi comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. L 222 din data de 14 august
1978, cu modificările si completările ulterioare.
b) art. 10 alin. 2 din Directiva 2004/25/EC a
Parlamentului European si a Consiliului din 21
aprilie 2004 privind ofertele publice de preluare,
publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.
L 142 din 30 aprilie 2004.
Prezentele reglementari se aplica de către
următoarele categorii de persoane (denumite in
continuare entităŃi):
… sau reducere semnificativa a activităŃii. Dar pentru
e) societăŃile cooperative si celelalte persoane
juridice care, in baza legilor speciale de organizare,
funcŃionează pe principiile societăŃilor comerciale;
Reglementări Contabile conforme cu
Directiva a VII-a a ComunităŃilor Economice
Europene.
Prezentele reglementări prevăd forma şi
conŃinutul situaŃiilor financiare anuale consolidate,
precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi
publicare a situaŃiilor financiare anuale consolidate.
Prezentele reglementări transpun Directiva a
şaptea a ComunităŃilor Economice Europene
83/349/EEC din data de 13 iunie 1983 privind
conturile consolidate, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. L 193 din data de 18 iulie
1983, cu modificările şi completările ulterioare
Principii contabile generale
Elementele prezentate în situaŃiile financiare
anuale se evaluează în conformitate cu principiile
contabile generale prevăzute în prezenta secŃiune,
conform contabilităŃii de angajamente. Astfel,
efectele tranzacŃiilor şi ale altor evenimente sunt
recunoscute atunci când tranzacŃiile si evenimentele
se produc (si nu pe măsura ce trezoreria sau
echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt
înregistrate în contabilitate si raportate în situaŃiile
financiare ale perioadelor aferente.
Principiul continuităŃii activităŃii. Trebuie să
se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe
baza principiului continuităŃii activităŃii. Acest
principiu presupune că entitatea îşi continua în mod
normal funcŃionarea, fără a intra in stare de lichidare
ca acest lucru să fie posibil în agricultură, este
nevoie de o piaŃă de desfacere stabilă şi un preŃ
corect.
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Principiul permanentei metodelor. Metodele
de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la
un exerciŃiu financiar la altul.
Principiul prudentei. Evaluarea trebuie făcu-
ta pe o baza prudentă, şi în special:
a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bi-
lanŃului;.
b) trebuie să se Ńină cont de toate datoriile apărute în
cursul exerciŃiului financiar curent sau al unui exer-
ciŃiu precedent;
c) trebuie să se Ńină cont de toate datoriile previzibi-
le si pierderile potenŃiale apărute în cursul exerciŃiu-
lui financiar curent sau al unui exerciŃiu financiar
precedent;
d) trebuie să se Ńină cont de toate deprecierile, indi-
ferent dacă rezultatul exerciŃiului financiar este pier-
dere sau profit.
Principiul independentei exerciŃiului. Trebu-
ie să se Ńină cont de veniturile şi cheltuielile aferente
exerciŃiului financiar, indiferent de data încasării sau
plaŃii acestor venituri si cheltuieli.
Principiul evaluării separate a elementelor
de activ şi de datorii. Conform acestui principiu,
componentele elementelor de activ sau de datorii
trebuie evaluate separat.
Principiul intangibilităŃii. BilanŃul de des-
chidere pentru fiecare exerciŃiu financiar trebuie sa
corespunda cu bilanŃul de închidere al exerciŃiului
financiar precedent.
Principiul necompensării. Orice compensare
intre elementele de activ si de datorii sau între ele-
mentele de venituri si cheltuieli este interzisă. Even-
tualele compensări între creanŃe şi datorii ale entită-
Ńii faŃă de acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu
respectarea prevederilor legale, numai după înregis-
trarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la
valoarea integrală.
Principiul prevalenŃei economicului asupra
juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elemen-
telor din bilanŃ şi contul de profit şi pierdere se face
Ńinând seama de fondul economic al tranzacŃiei sau
al operaŃiunii raportate, şi nu numai de forma juridi-
ca a acestora.
Principiul pragului de semnificaŃie. Ele-
mentele de bilanŃ şi de cont de profit şi pierdere care
sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:
(a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă; sau
(b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de
claritate, cu condiŃia ca elementele astfel combinate
sa fie prezentate separat in notele explicative.
2
August 2006
Politici contabile
Politicile contabile reprezintă principiile,
bazele, convenŃiile, regulile si practicile specifice
aplicate de o entitate la întocmirea si prezentarea
situaŃiilor financiare anuale. Exemple de politici
contabile sunt următoarele: amortizarea imobilizări-
lor (alegerea metodei si a duratei de amortizare),
reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea
costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii
sau recunoaşterea acesteia drept cheltuială, alegerea
metodei de evaluare a stocurilor etc.
Conducerea fiecărei entităŃi trebuie sa stabi-
lească politici contabile pentru operaŃiunile derulate.
Aceste politici trebuie elaborate având în vedere
specificul activităŃii, de către specialişti în domeniul
economic şi tehnic, cunoscători ai activităŃii desfă-
şurate şi ai strategiei adoptate de entitate.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel
încât sa se asigure furnizarea, prin situaŃiile financia-
re anuale, a unor informaŃii care trebuie sa fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea
deciziilor; şi
b) credibile in sensul ca:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziŃia financia-
ră şi profitul sau pierderea entităŃii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Nu se considera modificări ale politicilor
contabile:
a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimen-
te sau tranzacŃii care diferă ca fond de evenimentele
sau tranzacŃiile produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru eveni-
mente sau tranzacŃii care nu au avut loc anterior sau
care au fost nesemnificative.
Formatul şi conŃinutul situaŃiilor financiare
anuale
Formatul bilanŃului şi al contului de profit şi
pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adopta-
tă pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat
de la un exerciŃiu financiar la altul.
Formatul, succesiunea si terminologia elementelor
din bilanŃ şi din contul de profit si pierdere care sunt
precedate de cifre arabe trebuie adaptate. Astfel de
adaptări trebuie efectuate atunci când sunt cerute
prin reglementari speciale emise de AutorităŃile de
reglementare.
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Pentru fiecare element de bilanŃ, de cont de
profit si pierdere şi, după caz, din situaŃia modifică-
rilor capitalului propriu si/sau situaŃia fluxurilor de
trezorerie trebuie prezentată valoarea aferenta ele-
mentului corespondent pentru exerciŃiul financiar
precedent.
BilanŃul este documentul contabil de sinteza
prin care se prezintă elementele de activ, datorii si
capital propriu ale entităŃii la sfârşitul exerciŃiului
financiar, precum şi in celelalte situaŃii prevăzute de
lege.
În bilanŃ elementele de activ si datorii sunt
grupate după natura si lichiditate, respectiv natura si
exigibilitate.
În interesul prezentelor reglementari:
a) un activ reprezintă o resursa controlata de către
entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la
care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi eva-
luat în mod credibil;
b) o datorie reprezintă o obligaŃie actuală a entităŃii
ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea
căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice;
(c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual
al acŃionarilor în activele unei entităŃi după deduce-
rea tuturor datoriilor sale.
CoeficienŃii de repartizare a diferenŃelor de
preŃ pot fi calculaŃi la nivelul conturilor sintetice de
gradul I si II, prevăzute în planul general de conturi,
pe grupe sau categorii de stocuri. La sfârşitul pe-
rioadei, soldurile conturilor de diferenŃe se cumulea-
ză cu soldurile conturilor de stocuri, la preŃ de înre-
gistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoa-
rea stocurilor la costul de achiziŃie sau costul de
producŃie, după caz. DiferenŃele de preŃ se înregis-
trează proporŃional atât asupra valorii bunurilor ieşi-
te, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
La ieşirea din gestiune a stocurilor si altor
active fungibile, acestea se evaluează si înregistrea-
ză in contabilitate prin aplicarea uneia din următoa-
rele metode:
a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;
b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
Potrivit metodei "primul intrat - primul ie-
şit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la costul de achiziŃie sau de producŃie al primei in-
trări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite
din gestiune se evaluează la costul de achiziŃie sau
3
August 2006
de producŃie al lotului următor, în ordine cronologi-
că.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP)
presupune calcularea costului fiecărui element pe
baza mediei ponderate a costurilor elementelor simi-
lare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului
elementelor similare produse sau cumpărate în tim-
pul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau
după fiecare recepŃie.
Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ie-
şit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la costul de achiziŃie sau de producŃie al ultimei in-
trări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite
din gestiune se evaluează la costul de achiziŃie sau
de producŃie al lotului anterior, în ordine cronologi-
ca.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consec-
venŃă pentru elemente similare de natura stocurilor
şi a activelor fungibile de la un exerciŃiu financiar la
altul. Dacă, în situaŃii excepŃionale, administratorii
decid să schimbe metoda pentru un anumit element
de stocuri sau alte active fungibile, în notele explica-
tive trebuie să se prezinte următoarele informaŃii:
- motivul schimbării metodei, si
- efectele sale asupra rezultatului.
O entitate trebuie sa utilizeze aceleaşi meto-
de de determinare a costului pentru toate stocurile
care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile
cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor meto-
de diferite de calcul al costului poate fi justificata.
ProducŃia in curs de execuŃie se determină
prin inventarierea producŃiei neterminate la sfârşitul
perioadei, prin metode tehnice de constatare a gra-
dului de finalizare sau a stadiului de efectuare a ope-
raŃiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile
de producŃie.
Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ şi
valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului
permanent sau a inventarului intermitent.
In condiŃiile folosirii inventarului perma-
nent, în contabilitate se înregistrează toate operaŃiu-
nile de intrare si ieşire, ceea ce permite stabilirea si
cunoaşterea in orice moment a stocurilor, atât canti-
tativ cat si valoric.
Inventarul intermitent constă în stabilirea ie-
şirilor şi înregistrarea lor in contabilitate pe baza
inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. In acest
caz, ieşirile se determină ca diferenŃa între valoarea
stocului iniŃial plus valoarea intrărilor şi valoarea
stocului final, determinat pe baza inventarierii.
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Activele de natura stocurilor nu trebuie re-
flectate în bilanŃ la o valoare mai mare decât valoa-
rea care se poate obŃine prin utilizarea sau vânzarea
lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează
până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea
unei ajustări pentru depreciere..
InvestiŃii pe termen scurt
Contabilitatea trezoreriei asigură evidenŃa
existentei şi mişcării acŃiunilor deŃinute la entităŃile
afiliate, altor investiŃii pe termen scurt, disponibilită-
Ńilor în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare
pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.
Alte investiŃii pe termen scurt reprezintă
obligaŃiunile emise si răscumpărate, obligaŃiunile
achiziŃionate şi alte valori mobiliare achiziŃionate în
vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
La intrarea în entitate, investiŃiile pe termen
scurt se evaluează la costul de achiziŃie, prin care se
înŃelege preŃul de cumpărare, sau la valoarea stabili-
ta potrivit contractelor.
La sfârşitul fiecărui exerciŃiu financiar, ajus-
tările pentru pierderile de valoare reflectate se su-
plimentează, diminuează sau anulează, după caz. La
ieşirea din entitate a investiŃiilor pe termen scurt,
eventualele ajustări pentru pierderi de valoare se
anulează.
Casa si conturi la bănci
Conturile la bănci cuprind: valorile de înca-
sat, cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse
la bănci, disponibilităŃile in lei si valuta, cecurile
entităŃii, creditele bancare pe termen scurt, precum
si dobânzile aferente disponibilităŃilor si creditelor
acordate de bănci in conturile curente.
Sumele virate sau depuse la bănci ori prin
mandat poştal, pe baza de documente prezentate
entităŃii şi neoperate încă în extrasele de cont, se
înregistrează într-un cont distinct.
Conturile curente la bănci se dezvoltă în
analitic pe fiecare bancă.
Dobânzile de încasat, aferente disponibilită-
Ńilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează dis-
tinct în contabilitate, faŃă de cele de plătit, aferente
creditelor acordate de bănci în conturile curente,
precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen
scurt.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferen-
te exerciŃiului financiar în curs, se înregistrează la
cheltuieli financiare sau venituri financiare, după
caz.
4
August 2006
În vederea achitării unor obligaŃii faŃă de
furnizori, entităŃile pot solicita deschiderea de acre-
ditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea aces-
tora.
În contul de viramente interne se înregis-
trează transferurile de disponibilităŃi băneşti Între
conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci
şi casieria entităŃii.
Provizioane
Provizioanele nu pot depăşi din punct de
vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii
obligaŃiei curente la data bilanŃului.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate
sau valoare incertă. Un provizion va fi recunoscut
numai în momentul in care:
- o entitate are o obligaŃie curentă generată de un
eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse sa fie necesară
pentru a onora obligaŃia respectivă; şi
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii
obligaŃiei.
Daca aceste condiŃii nu sunt îndeplinite, nu va fi
recunoscut un provizion.
Provizioanele se pot distinge de alte datorii,
cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltu-
ielile angajate, dar neplătite, datorita factorului de
incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea vii-
toarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre
deosebire de acestea:
a) datoriile din credite comerciale constituie obliga-
Ńii de plata a bunurilor sau serviciilor ce au fost pri-
mite de la sau expediate de furnizori şi care au fost
facturate, sau a căror plată a fost convenită în mod
oficial cu furnizorii;
b) cheltuielile angajate sunt obligaŃiile de plata pen-
tru bunuri si servicii care au fost primite de la sau
expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plăti-
te, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plaŃii
lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaŃi-
lor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit).
Deşi uneori este necesară o estimare a valorii sau
exigibilităŃii acestor datorii, elementul de incertitu-
dine este - in general - mult mai redus decât in cazul
provizioanelor.
Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele
obligaŃii generate de evenimente anterioare care sunt
independente de acŃiunile viitoare ale entităŃii (de
exemplu, modul de desfăşurare a activităŃii in vii-
tor). Exemple de astfel de obligaŃii sunt amenzile
sau costurile de eliminare a efectelor negative, pro-
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
duse mediului, pedepsite de lege, ambele generând
ieşiri de resurse care încorporează beneficii econo-
mice, indiferent de acŃiunile viitoare ale entităŃii.
Provizioanele se constituie pentru elemente
cum sunt:
a) litigii, amenzi si penalităŃi, despăgubiri, daune si
alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în pe-
rioada de garanŃie şi alte cheltuieli privind garanŃia
acordată clienŃilor;
c) acŃiunile de restructurare;
d) pensii si obligaŃii similare;
e) impozite;
f) alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor se tine pe fe-
luri, în funcŃie de natura, scopul sau obiectul pentru
care au fost constituite.
Această scurtă prezentare a sistemului conta-
bil românesc cu practica europeană în domeniu ne
sunt foarte necesare şi în agricultură în cadrul entită-
Ńilor ce funcŃionează sau se preconizează a funcŃiona
în viitorul nu prea îndepărtat.
Sub numele complet de Sistem InformaŃio-
nal-Decizional Macroeconomic (SIDM), acesta se
constituie din totalitatea elementelor materiale,
umane, financiare, informaŃionale, aflate în strânsă
interconectare biunivocă şi funcŃională, în scopul
obŃinerii datelor absolut necesare fundamentării în
bune condiŃiuni a deciziilor de politică macroeco-
nomică.
Şi principalul furnizor de astfel de date devi-
ne, în actualul context, Sistemul Conturilor NaŃio-
nale (SCN).
2.1. Construirea sistemului conturilor naŃio-
nale-oglinda funcŃionării economiei naŃionale
De la început se impune precizarea că SCN
este un instrument de măsură indispensabil în anali-
za şi previzionarea fenomenelor şi proceselor ma-
croeconomice. Prin intermediul contabilităŃii naŃio-
nale se produce o cuantificare a metodelor pe care se
sprijină analiza de tip macroeconomic, iar prin boga-
tul material statistic folosit, creează cadrul propice
unei vederi de ansamblu asupra economiei, situaŃie
folosită pentru adoptarea celor mai adecvate măsuri
de politică economică.
Contabilitatea naŃională, văzută deci ca ma-
cro-contabilitate, vizează activitatea tuturor agenŃi-
lor din spaŃiul economic naŃional, în interacŃiunea
5
August 2006
lor internă, dar şi în legătură cu restul lumii. Este
considerată a fi un sistem ce permite reprezentarea
cantitativă, de natură simplificată, în expresie
monetară, a economiei naŃionale. Iar din punct de
vedere contabil, se constituie ca un sistem compus
din conturi şi tabele, menit să ofere imaginea
sintetică şi cât mai completă asupra situaŃiei
economiei naŃionale analizate.
În prezent, SCN se constituie în în
principalul sistem de evidenŃă, dar şi de analiză cu
caracter macroeconomic, utilizat în statistica
internaŃională de majoritatea statelor lumii,
bineînŃeles ca a celor dispunând de economie de
piaŃă, precum şi în calculele şi analizele economice
efectuate de către organisme internaŃionale (O.N.U.,
OECD, ...).
De fapt, scopurile majore urmărite prin
utilizarea SCN sunt constituite din următoarele
aspecte :
- fundamentarea politicilor economice pe
termen mediu şi lung, iar prin procesul de feedback
apreciindu-se gradul de îndeplinire al acestora.
- măsurarea cererii şi ofertei agregate de
bunuri economice.
- analiza potenŃialului productiv al
economiei.
- caracterizarea, măsurarea şi evidenŃierea
repartiŃiei veniturilor.
- măsurarea stabilităŃii preŃurilor şi a gradului
de ocupare a forŃei de muncă, adică a elementelor
hotărâtoare în existenŃa şi funcŃionarea
macroeconomiei.
Deci funcŃionarea contabilităŃii naŃionale
are loc în cadrul economiei naŃionale şi este legată
de cele 4 componente de bază ale acesteia şi care
sistematizează acŃiunea tuturor actorilor economici :
- menajele (gospodăriile) ;
- firmele (companiile, întreprinderile) ;
- instituŃiiile guvernamentale (statul) ;
- străinătatea (mondoeconomia).
Pentru buna înŃelegere a schemei de mai sus,
precizăm numai pentru relaŃia biunivocă dintre
menaje şi străinătate că dacă, ieşirile sunt legate de
serviciile de natura turismului şi a celor de pe piaŃa
financiară, intrările sunt constituite, în marea lor
majoritate de intrările în valută ale persoanelor
care lucrează în străinătate (cum este şi cazul
României), sume care, în acest caz, nu afectează de
o manieră agravantă situaŃia contului curent.
 łăranul Român 6
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

De asemenea, rezultă principala b. sectorul instituŃiilor financiare, adică

caracteristică a SCN şi anume cea legată de societăŃile ce intervin în
evidenŃierea fluxurilor, fie că sunt reale sau intermedierile financiare, exclusiv asigurare, în
nominale şi care asigură mai buna înŃelegere a activităŃi financiare auxiliare, cât şi societăŃile de
funcŃionării sistemului economiei naŃionale, asigurări şi fonduri de pensii. Pentru înreprinderile
perceput atât ca un circuit unic şi închis, dar şi în de asigurări facem precizarea că au drept
strânsa interacŃiune cu restul lumii, determinată de caracteristică garantarea plăŃii unei anumite
manifestarea actualului fenomen al globalizării. indemnizaŃii, în caz de de apariŃie a riscului asigurat,
Însă ceea ce interesează în prezenta analiză, transformând astfel riscurile individuale în riscuri
este reprezentat de furnizorii punctuali ai datelor colective ;
necesare analizelor macroeconomice, dar şi cei ce c. sectorul administraŃiei publice,
vor deveni actorii principali ai implementării cuprinzând unităŃile producătoare de servicii
diferitelor politici macroeconomice, adică cu un necomerciale destinate întregii colectivităŃi şi care,
singur termen unităŃile instituŃionale. Acestea se pe de altă parte, contribuie la distribuirea şi
împart în trei categorii : redistribuirea veniturilor în economie ;
- unităŃi cu contabilitate completă şi care se d. sectorul menajelor (gospodăriilor
bucură de autonomie decizională (marea majoritate populaŃiei) şi în care resursele principale provin din
a societăŃilor cu capital privat sau public, asociaŃiile diverse categorii de venituri individuale. În acest
cooperatiste, ...) ; sector sunt cuprinşi producătorii de piaŃă sau privaŃi,
- unităŃi cu contabilitate completă şi care au priviŃi fie ca producători, fie în calitate de
autonomie decizională prin convenŃie (aşa-numitele consumatori ;
cvasisocietăŃi) ; e. sectorul instituŃiilor fără scop lucrativ în
- unităŃi ce nu au contabilitate completă şi se serviciul menajelor, caz în care unităŃile cu
bucură de autonomie decizională prin convenŃie personalitate juridică ce servesc activitatea
(gospodăriile populaŃiei). gospodăriilor îşi obŃin resursele din contribuŃiile
Pasul următor este includerea acestor voluntare ale menajelor, din vărsăminte de la
unităŃi în cadrul sectoarelor instituŃionale, în funcŃie administraŃiile publice, sau din veniturile din
de cunoaşterea funcŃiei principale, a resurselor de proprietate ;
care dispune şi a statului juridic ale respectivei f. sectorul restul lumii, în care se întâlnesc
unităŃi. Conform Sistemului European de Conturi unităŃi instituŃionale nerezidente care intră în relaŃii
(SECN 95), valabil şi pentru economia românească, operaŃionale cu firme rezidente.
principalele sectoare instituŃionale se prezintă astfel Pentru că tot am făcut apel la termenul de
: unitate instituŃională, să precizăm faptul că, potrivit
a. sectorul societăŃilor şi cvasisocietăŃilor limbajului SCN, firma (unitatea, întreprinderea) se
nefinanciare (aici intră majoritatea actorilor defineşte a fi unitatea instituŃională ce are
economici producători de bunuri sau prestatori de capacitatea de a produce bunuri şi servicii.
servicii) ;
Ajungând la evidenŃierea concretă a conturilor naŃionale, structura acestora este evidenŃiată în
tabelul de mai jos :

Conturile NaŃionale

Grupa
Conturi Conturile NaŃionale FuncŃii Soldul Contului

Grupa I Contul 0 – contul sintetic de Stau la baza calcularii

bunuri indicatorilor sintetici ai
Contul 1 – contul de producŃie productiei de bunuri VABpp / PIBpp
Grupa II Contul 2 – contul de creare a Stau la baza calcularii
VANpf / PINpf
veniturilor indicatortilor care permit
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

Contul 3 – contul de repartiŃie analiza formarii veniturilor,

a veniturilor repartitiei si utilizarii VN / PNNpf
acestora
Contul 4 – contul de
VD / VND
redistribuire a veniturilor
Contul 5 – contul de utilizare a
Economia neta – E
veniturilor
Grupa III Contul 6 – contul de modifica-
re a patrimoniului Stau la baza calcularii Soldul finanŃării – SF
indicatorilor si analizei
Contul 7 – contul de finantare modificarii patrimoniului
DiferenŃa statistica
a modificarii patrimoniului
Grupa IV Stau la baza analizei
Contul 8 – contul restul lumii Soldul operaŃiilor curente
tranzactiilor cu strainatatea,
sau strainatatea cu exteriorul
cu restul lumii

2.2. Conturile sintetice şi analitice
În contabilitate, pentru a se putea oglindi
toate elementele patrimoniale din cadrul întreprin-
derii în totalitatea lor şi pe părŃile componente, se
folosesc, două feluri de conturi: conturi sintetice şi
conturi analitice.
Conturile sintetice sunt conturile de bază
ale contabilităŃii, cu ajutorul cărora se reflectă bunu-
rile economice, procesele economice şi sursele de
finanŃare ale acestora în unitatea lor, grupate după
caracteristicile generale, iar conturile analitice sunt
folosite pentru a reflecta concomitent părŃile com-
ponente ale elementelor patrimoniale înregistrate în
conturile sintetice, după însuşirile lor specifice.
Conturile sintetice se folosesc din necesi-
tatea generalizării datelor referitoare la existenŃa şi
mişcarea elementelor patrimoniale. Aceasta deter-
mină faptul că toate operaŃiile economice şi financi-
are înregistrate în aceste conturi trebuie să fie ex-
primate în etalon monetar.
Spre deosebire de conturile sintetice care
înregistrează elementele patrimoniale grupate după
caracteristicile lor generale, conturile analitice înre-
gistrează elementele respective individualizate după
însuşirile specifice. Deci. Ele permit detalierea,
adâncimea, dezvoltarea conturilor sintetice, fiind
socotite conturi dezvoltătoare ale conturilor sinteti-
ce.
Numărul conturilor analitice pe care se
poate dezvolta un cont sintetic este determinat de
natura bunurilor economice, a proceselor economice
şi a surselor de finanŃare reflectate în contul sintetic
respectiv şi de necesităŃile de detaliere a cunoaşterii
conŃinutului economic al acestora, cu ajutorul in-
formaŃiilor contabile
.

ExploataŃia agricolă individuală

3.1. Reguli de evaluare
ExploataŃia agricolă individuală trebuie să ai-
bă o evidenŃă contabilă din următoarele motive:
1) Alegerea (orientarea) producŃiei anului
(anilor) următor(i) în funcŃie de rezultatele
economice (financiare) ale anilor precedenŃi;
a. schimbarea culturilor (renunŃarea la cul-
turile nerentabile şi orientarea spre culturi aducă-
toare de profit);
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

Exemplu: înlocuirea cerealelor cu plante tehnice, plante de nutreŃ sau plante medicinale.
b. dezvoltarea unui sector rentabil şi restrângerea unui sector nerentabil ;
Exemplu: restrângerea culturilor cerealiere şi plantarea de livezi, vii, etc.
c. specializarea producŃiei;
Exemplu: legumicultură, viticultură sau pomi fructiferi, etc.
Avantaje: - concentrarea mijloacelor financiare şi forŃa de muncă;
- producŃii mari garantate prin mecanizare;
Dezavantaje: - vulnerabilitate ridicată la variaŃiile neprevăzute ale pieŃei;
d. diversificarea producŃiei agricole;
Exemplu: cereale – plante de nutreŃ – creşterea animalelor pentru carne, lapte;
2) Accesarea creditelor bancare pentru investiŃii (cumpărare terenuri agricole, construcŃii agrozootehnice,
maşini agricole, animale de prăsilă ş.a.).
3) EvidenŃa contabilă a activităŃilor agricole individuale permite acestora să facă previziuni şi să adopte
hotărâri privind dezvoltarea exploataŃiei agricole sau căutarea exploataŃiei agricole sau căutarea unor
surse suplimentare de venit prin:
- agroturism;
- participarea la depozitarea, prelucrarea şi desfacerea produselor agricole prin
firme proprii sau în parteneriat (societăŃi comerciale pe acŃiuni – cooperative ale
agricultorilor individuali).

3.2. Terenurile

Există mai multe procedee de stabilire a valorii terenurilor, aplicabile însă, în funcŃie de caracteristi-
cile şi destinaŃia lor.
Astfel, pentru terenurile aflate în perimetrul construibil sau ocupate cu clădiri, se folosesc următoare-
le procedee de calcul:
- procedeul valorii de piaŃă;
- procedeul rentei capitalizate;
- procedeul sarcinii (încărcăturii) funciare.
În cazul când există o piaŃă a terenurilor cu caracteristici similare, se utilizează preŃul mediu pe uni-
tate de suprafaŃă, reieşit din tranzacŃiile efectuate într-o anumită perioadă sau preŃul curent.

Procedeul rentei capitalizate

Pleacă de la teza consacrată în teoria economică conform căreia, preŃul pământului este dat de rapor-
tul între renta funciară şi rata de capitalizare. Rata de capitalizare poate fi o rată de randament marginală
sperată pentru o investiŃie cu risc similar în alt domeniu, o rată a dobânzii reale (egală cu diferenŃa între rata
dobânzii marginale şi rata inflaŃiei), o rată medie între rata scontului şi rata de randament fără risc pe obliga-
Ńiunile emise de stat sau rata beneficiului funciar (randamentul pentru investiŃii în ameliorări funciare), con-
siderată de experŃi ca fiind de aproximativ 4%. Acest procedeu este într-o primă variantă destul de simplu:

unde: P = preŃul terenului;

R = renta funciară;
i = renta de capitalizare aleasă.

Dacă se ia în considerare rata marginală a unei investiŃii cu risc similar, atunci R este egal cu profitul
obŃinut din investirea în acel domeniu a unei sume egale cu preŃul unei unităŃi de suprafaŃă.
 łăranul Român 3
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

Prin normele elaborate de ministerul lucrărilor publice în 1992, se stabileşte următoarea relaŃie de
calcul:

Ut = Vb x (1+N)

unde: Vt = valoarea terenului;

Vb = valoarea de bază a terenului, determinată ca limita minimă la un nivel de 495 lei/m.p. cu 99 de
ani, durata clasică a unei concesionări.
(1+N) = coeficientul de corecŃie a valorii de bază, N fiind suma notelor acordate pe bază de criterii.
Nivelul total al sumei este mai mic sau egal cu 9.

Criteriile sunt:
- categoria de localităŃi: de la 0 la 1,5 puncte;
- amplasarea terenului în cadrul localităŃii (4 zone de apreciere): de la 0 la 1 punct;
- funcŃiile economice şi caracteristicile sociale ale localităŃii: de la 0,5 la 1 punct;
- poziŃia terenului faŃă de traseele reŃelelor de transport:de la 0,2 la 0,5 puncte;
- echiparea tehnico-edilitare a zonei: de la 0,5 la 0,6 puncte (pentru fiecare dintre utilităŃile însumate);
- caracteristicile geotehnice ale terenului: de la -1 la +0,5 puncte;
- restricŃii de folosire a terenurilor, conform planurilor de urbanism: de la -1,5 la -0,5 puncte;
- gradul de poluare a terenului: -1,5 puncte:
Evident, acest procedeu suferă două dezavantaje majore: limitarea preŃului de bază la 5 lei/m.p. şi
limitarea notei pentru criterii la maxim 9. de aceea este bine să fie corectat cu preŃurile pieŃei funciare.

Procedeul sarcinii sau încărcăturii funciare

Ia în considerare posibilităŃile de construcŃie. Se apreciază ce ar putea fi construit pe terenul respec-

tiv, se estimează preŃul de vânzare al construcŃiilor corespunzând anumitor caracteristici şi necesităŃi după
care se determină sarcina funciară acceptabilă în raport de acest preŃ de vânzare. Se poate proceda invers,
pornind de la preŃul de vânzare al construcŃiilor, se scade costul complet de realizare al acestora, iar diferen-
Ńa reprezintă valoarea ce poate fi atribuită terenului. Valoarea respectivă se poate exprima procentual din
preŃul de vânzare al construcŃiilor, ea corespunzând sarcinii funciare admisibile.

Procedeul rentei funciare

Foloseşte fie formula prezentată anterior, fie formula următoare:

Vt = VQ x R x N x K

unde: VQ = valoarea producŃiei în condiŃii normale din punct de vedere natural şi tehnic;
R = procentul din producŃia agricolă aferent ratei funciare (considerat a fi între 8-10% în toate Ńările
dezvoltate);
N = perioada de fructificare a capitalului funciar, considerată în general de 30 de ani;
K = coeficientul de corecŃie pentru: amplasare, asigurare cu utilităŃi, natura geotehnică etc.

Procedeul profitului
Foloseşte următoarea relaŃie de calcul a valorii terenului agricol:

Vt = PB x C x N x K

unde: PB = profit brut, care poate fi exprimat ca diferenŃa dintre valoarea producŃiei şi cheltuielile de pro-
ducŃie (VQ-CP);
 łăranul Român 4
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

C = coeficientul de corecŃie pentru ponderea aportului capitalului funciar la obŃinerea profitului brut,
aproximativ 0,8;
N = numărul de corecŃie pentru condiŃii economice, tehnice şi naturale, aproximativ 1,7 la 2;

Clădirile

Se determină, în primul rând, costul reconstituirii lor la aceeaşi parametri tehnico-economici, dar în
stare nouă. Apoi se scade amortizarea, calculată pentru durata de funcŃionare consumată, dar pe baza valorii
noi, nu a vechii sume a amortizării. În general, se iau în considerare următorii factori pentru stabilirea valorii
substanŃiale a imobilelor:
- valoarea de reconstituire a imobilelor existente;
- durata de folosinŃă a acestora;
- valoarea de reconstituire în stare nouă a imobilelor moderne corespunzătoare obiectivului întreprin-
derii;
- durata de folosinŃă a noilor imobile;
- cheltuieli de exploatare şi de întreŃinere a acestor imobile;
- valoarea de realizare (lichidare) a imobilelor existente.
După opinia unor specialişti aceasta este o evaluare tehnică ori trebuie efectuată o evaluare economi-
că. În principiu, se ia în considerare, fie media aritmetică a costului de reconstituire tehnic şi a celui econo-
mic, fie valoarea cea mai mică dintre acestea. Procedeul descris mai sus pare a fi corect, dar el are şi un se-
rios impediment legat de tehnicile constructive, deoarece acestea se modifică în decursul timpului. La fel,
 łăranul Român 5
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

unele materiale de construcŃii sunt înlocuite cu altele. Alte două procedee de evaluare a construcŃiilor frec-
vent utilizate sunt: procedeul indiciar şi procedeul valorii de piaŃă.
Procedeul indiciar constă în multiplicarea investiŃiei totale într-un imobil, până la darea în funcŃiune
a acestuia, cu un indice, obŃinându-se astfel valoarea actuală care este apoi corectată cu un coeficient de îm-
bătrânire a construcŃiilor, care nu poate fi asimilat cu gradul de uzură calculat. Cu alte cuvinte, pe lângă uzu-
ra fizică trebuie avută în vedere uzura morală sau aşa-numitul indice de inapropiere. Calculul deprecierii
progresive a clădirilor, datorată vârstei, se poate face după următoarea relaŃie:

unde: Dc = deprecierea procentuală din valoarea clădirii în stare nouă;

A = vârsta clădirii, în procente faŃă de durata normală de funcŃionare.
Coeficientul Dc se aplică la valoarea iniŃială a clădirii şi se obŃine astfel, valoarea substanŃială.

Procedeul valorii de piaŃă

Constituie reperul cel mai indicat, în măsura în care comparaŃiile posibile sunt relevante.

Maşini, utilaje, instalaŃii

Într-o anumită măsură, procedura de evaluare a mijloacelor tehnice este identică cu cea a clădirilor.
Deci, se determină costul de înlocuire a maşinii respective, adică preŃul curent pentru maşină (utilaj, instala-
Ńie) identică cu cea evaluată. Trebuie luate în considerare totuşi, diferenŃele de progres tehnic rezultate din
compararea randamentelor, precizia de execuŃie, gradul de securitate, etc. Se poate face o evaluare prin
comparaŃie, folosind preŃul curent pe piaŃa de ocazie a unei maşini identice.
Există totuşi particularităŃi, care au determinat specialiştii să elaboreze procedee specifice de evalua-
re a mijloacelor tehnice, cum ar fi: procedeul estimării indirecte şi procedeul estimării globale.
Estimarea indirectă a valorii mijloacelor tehnice, porneşte de la valoarea de achiziŃie corectată cu
durata de funcŃionare consumată şi cu indicele preŃurilor. Acesta este procedeul cel mai utilizat, în special
pentru echipamente mai noi. Indicii de preŃuri utilizaŃi se aleg din următorul areal:
- indicii globali, precum indicii preŃurilor cu ridicata sau indicii preŃurilor produsului intern brut;
- indicii specializaŃi, ca de exemplu: indicele preŃurilor pentru maşini-unelte, coeficienŃii de stabilire a
valorii, prezentaŃi de firmele specializate în asigurări.
Datele necesare pentru calculul prin procedeul estimării indirecte sunt valoarea de achiziŃie, durata de folo-
sinŃă totală, durata de funcŃionare rămasă, indicele preŃurilor, costurile de înlocuire. RelaŃiile de calcul folo-
site sunt:

unde: Ca = valoarea la cost de producŃie diminuată cu amortizarea calculată până la data evaluării;
Ac = valoarea de inventar;
Dr = durata de funcŃionare rămasă, stabilită pe bază de expertiză;
Df = durata totală de funcŃionare;

şi:
 łăranul Român 6
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - August 2006

unde: Cr = valoarea de cost de reproducŃie (stabilită pe baza costului actual de înlocuire, a duratei consuma-
te, a stării de funcŃionare şi a duratei de funcŃionare rămasă;
t* = coeficient de preŃuri între anul achiziŃiei şi anul când se face evaluarea (se exprimă în procente).

Procedeul estimării globale

Presupune luarea în considerare a unor durate de amortizare pe grupe de utilaje. Gradul de aproxima-
Ńie al rezultatelor obŃinute fiind destul de ridicat, cest procedeu poate fi folosit doar în situaŃia în care, maşi-
nile, utilajele şi instalaŃiile au o pondere mică în valoarea activului total al întreprinderii.

Mobilier de birou şi auxiliare

Se determină costul de înlocuire în starea actuală pe baza preŃului curent pentru active similare pe
piaŃă, care se diminuează cu amortizarea aferentă duratei de serviciu consumată. În micile afaceri industria-
le, postul de activ cel mai important inclus în vânzare îl constituie stocurile de materii prime şi materiale, de
semifabricate, producŃie neterminată şi produse finite. Metodele cele mai frecvent utilizate pentru evaluarea
acestora sunt: FIFO („first in – first out, primul intrat – primul ieşit), metoda costurilor medii şi LIFO (last
in – first out, ultimul intrat – primul ieşit).
Totuşi, în operaŃiunea de evaluarea valorii totale a întreprinderii, în scopul vânzării, stocurile sunt
estimate pe baza costului ultimei cumpărări şi a valorii lor de înlocuire. Înainte de a accepta valoarea stocu-
rilor, cumpărătorul ar trebui să evalueze starea fizică a bunurilor. Aproape fiecare vânzare a unei firme im-
plică mărfuri greu vandabile şi acestea nu pot fi luate în calculul activului net ajustat, deoarece nu au valoare
din punct de vedere al eficacităŃii.
Pentru creanŃe şi debite, valoarea se stabileşte avându-se în vedere datele înregistrate în contabilitate,
corectate cu probabilitatea de încasare a sumelor de la clienŃi şi de solvabilitatea debitorilor. În ceea ce pri-
veşte disponibilităŃile, nu există nici o dificultate, deoarece sumele înscrise în conturi sunt certe şi lichide.
Toate elementele patrimoniale descrise anterior, se cumulează şi din suma globală se scad datoriile
totale ale firmei (credite bancare, furnizori, obligaŃii faŃă de buget, decontări cu salariaŃii şi alte posturi de
bilanŃ asimilate). Ceea ce se obŃine constituie activul net corectat sau valoarea substanŃială netă, care poate
constitui un reper pentru negocierea preŃului tranzacŃiei.
Exprimat într-o relaŃie de calcul, activul net corectat (ANC) se obŃine astfel:

ANC = (Ai + Am + Ac + Ci) - Dt

unde: Ai = active intangibile (imobilizări necorporale);

Am = active fixe materiale sau imobilizări corporale;
Ac = active circulante;
Dt = datorii totale.

Însă ceea ce interesează în orice activitate economică, inclusiv în viaŃa gospodăriei (familiei )Ńărăneşti, este
obŃinerea profitului, ca diferenŃă între veniturile şi cheltuielile respectivei entităŃi.