1 Semiotica (S)

Semiotica vizeaza stabilirea unui dialog real in campul stiintelor umaniste pe baza unui teren comun al semnificatiei in raport cu actiunea si cunoasterea. Obiectul S e descrierea producerii si functionarii semnelor in raport cu cunostintele si actiunile sociale. Asadar domeniul S e un spatiu in care se intersecteaza diversele stiinte sociale : filozofia, sociologia, psihologia, lingvistica, antropologia, stiintele comunicarii. E considerate de unii un adevarat curent, o cultura, S se afla intr- o expansiune rapida cu o baza de documentare extrem de bogata venind dinspre celelalte stiinte sociale. La prima vedere pare extreme de dificila pt ca e o disciplina speculativa cu un aparat conceptual si un limbaj riguros organizat si formalizat. Misiunea profesorului e de a va apropria terminologia de specialitate pt a va face sa intelegeti cum poate fi aplicata cu ajutorul discursului semiotic in analiza functionarii masss media si a produselor culturale. Trebui spus ca in curricula liceelor occidentale unele notiuni fundamentale sunt deja achizitionate la nivelul primei clase de liceu in care se face si teoria comuncarii. Semnele reprezinta un cod in baza caruia in comunicare exista semnificatie. Receptarea mesajelor se bazeaza pe decodarea semnificatiei In functie de semnificatie semnele pot fi impartite in 3 categorii: a. Semnul iconic - relatia de semnificatie se bazeaza pe analogie intre obiectul semnificat si inteles ex: harta Romaniei, pt ca e reala, prin analogie, spatial geographic cunoscut sub numle de Romania, nu e identical cu spatial pe care il strabati de la Buc la Constanta, dar exista elemente de analogie - analogia presupune sa ai un punct de reper (milimetri pe harta km in realitate) - orice cod e o conventie, ca si scrierea - prin conventie : un curs dureaza 2 ore, iar la liceu doar 60 de minute b. Semnul indicial - se bazeaza pe raportul de contiguitate dintre semnificat si modul in care se rezinta ex: fumul (raportul cauza effect) fumul e efectul unei cause:foc, raport de coprezenta : fumul arata ca undeva e foc - nu se mai bazeaza pe analogie ,ci pe contiguitate (contiguu=care se atinge) - are un character aproape concret - ele indica ( ex: degetul aratator) - sunt in general semen coprezente, situatia e una de comunicare ex: doliu, negru, deci imbracamintea c. Smnele arbitrare - nu mai exista nici un element, raportul intre forma si continut, ci ele sunt rezultatul unei conventii - lipseste orice asemanare / analogie, orice contiguitate, orice coprezenta; ex:semnul lingvistic / symbol la Saussure cuvantul e constituit dintr-un element de continut si o reprezentare mentala si una acustica ex: urs elementl de continut definitia : mamifer omnivore

2 - imaginea mentala / semnificat limba : serie de semne lingvistice arbitrare; exista cazuri in care unele sunt motivate, legaturile se realizeaza prin elemente care tin de expresie :onomatopeele, pt ca au character imitative / fonosimbolic; exista reguli conventionale in fiecare limba ex: (cum face porcul, groh/oinc) ; exista o relatie intre ins, ocietate si cod

Capacitatea S de a decoda actiunile sociale S moderna a depasit stadiul interpretarii lingvistice, mergand catre date ale actiunii sociale ex: in antropologia culturala: e o stiinta ce apartine celei de a 2 a jumatati a sec 20 si incearca sa interpreteze elementele ce tin de mentalul colectiv coruptia apartine mentalului colectiv martisorul e un fapt de antropologie culturala Constituirea S ca stiinta Desprinzandu-se de limbaj, S se dezvolta in a a doua jumatate a sec 20, secolul unor mutatii profunde. Stiinta actuala a S se caracaterizeaza prin introducereea unor noi concepte : model, semn, system, formalizarare, fiind legata de aparitia unor noi discipline de studio cum ar fi: Stiintele Comunicarii, Stiintele Cognitive, de noi standarde ale rationalului prin redefinirea relatiilor om-natura, natura si a rolului ei social. In perioada care a urmat primei conflagratii mondiale a aparut denumirea data de epitemiologie : perioada stiintelor normale adica perioada in care cercetarea stiintifica se limiteaza la invatarea si evolutia unei noi paradigme. O data cu revolutia copernicanas-a ajuns la o viziune moderna a cosmosului prin abandonarea supozitiilor stiintifice care timp de secole au stapanit cerecetarea stiintifica. O data cu sec 20 ne vom gasi in prezenta a 2 schimbari de paradigma. Dupa epistemologul si istoricul stiintelor Kuhn 1992 : paradigma = ansambulu organizat de supozitii, stiinte care conduce activitatile de cerectare dintr-o perioada istorica determinate, legi si teroriii stiintifice fundamentale, de indicatii relatii la metode si instrumente de cercetare la criterii de aplicare a legolor generale la cazurile speciale de tehnica si criterii deverificare paradigma = grad, model, exemplu dupa care se formeaza cazurile particulare - paradigma verbului cuprinde formele pe care le ia acesta la diferite timpuri si moduri - dpdv epistemologic, paradigma = nivel la care a ajuns cercetarea Epistemologia se ocupa cu studierea nivelului de cunoastere O data cu a 2 a jumatate a sec 20 se schimba total paradigma, adicaavem de-a face cu o miscare intelectuala in care se privilegiaza relationismul ( modul in care se interactioneaza in cadrul unor structuri) fata de substantialism, integralismul fata de atomism (conceptie care priveste particularul, unitatea), formalismul(cunoasterea organizarii structurilor) fata de empirism ( cunoasterea obtinuta pe baza experientei) Aceasta miscare e legata de revolutia intelectualilor fata de structurile invechite ale sistemului academic. In toate stiintele prevaleaza viziunea holista ( a intregului , a datelor care se integreaza , in greaca holos=intreg)

3 Viziunea holista a asigurat credinta in progresul cunoasterii. La sfarsitul anilor 60, practicienii din domeniu au simtit nevoia de a explica datele acumulate , de a gasi proceduri de analiza si de a si interdefini conceptele. Asa apare structuralismul care raspunde unui ideal al inteligibilului cautat si atins de cercetatoriii structuralisti Structuralismul = curent de gandire ce comporta o latura teoretica si una metodologica; fiind current de gandire a aparut din nevoia spiritului uman de a analiza realul, de a-l descompune in unitati opozabile si de a-l recompune in cadrul unor structuri bazate pe tipuri de relatii / rapoarte; - analiand si reonstituind aceste structuri se ajunge la definirea regulilor de functionare; astefl si in domeniul stiintelor sociale apar reguli de functionare - structuralismul adduce un limbaj fomralizat, cu concepte specializate extragandu-se reguli de functionare a diferitelor limbaje - abordat in variate domenii : antrpologie culturala, psihologie, sociologie. Structuralismul [Strct.] a determinat reflectia teoretica de la a 2 a jumatate a secolului 20. Demersul structuralist a considerat orice obiect de studio ca system cautand sa descopere construirea coerentei realului prin ordonarea si coerenta modelului. Strct se opune istorismului, subiectivismului si existentialismului din stiintele umane. Se cauta regula de functionare a diferitelor sisteme care guverneaza stiintele umane. Astefel in 1969 se constituie s ca disciplina autonoma prin Congresul Asociatiilor Internationale de S , paris 69, care propune ca publicatie de specialitate revista Semiotica Semiotica = camp de investigatie a limbajului si a practicilor de semnificatie si comunicarea ca practici sociale; astfel se insereaza in stiintele acre se ocupa de social Postulatul noii stiinte e inteligibilitatea si descriptibilitatea sensului in diferitele domenii ale umanului. 69 an de desprindere si autonomizare a noii stiinte, presupune acumulari ale cunostiintelor privind utilizarea sensurilor si semnelor, descrierea genezei si a prelucrarii semnelor in cadrul socialului. Precursorul noii stiinte e unanim considerat creatorul curentului structuralist : Ferdinand de Saussure (F d S). Acest lingvist e cel care a propus pt prima data numele de Semiologie (stiinta necesara in sfera stiintelor umane). El apartine Scolii Lingvistice franceze si e cel acre a cautat sa depaseasca limitele impuse de interpretarea socio-umanului in limitele paradigmei anterioare care erau :istorismul ,subiectivismul si constiinta individuala. Pornind de la conceptul de structura se analizeaza pt prima data rapoartele sistematice si constante care guverneaza fenomenele socio-culturale care vor fi intelese ca existente independente de constiinta individuala. Sfera stiintelor umane capata o noua metodologie care cuprinde atat lingvistica, cat si antropologia , psihologia, teoria literaturii, psihiatria, retorica Teoria lui F d S din Cursul de lingvistica generala trebuie inteleasa in lumina a 2 conceptii care au dominat lumea stiintifica la inceputul sec 20 : 1. cea conventionalista exprimata sistemaic in opera lui Poincare (1914) pt el chiar axiomele geometriei pot fi supuse consensului ca produse ale unei conventii. Conceptia lui F d S asupra limbiii trebuie asociata de sociologia lui Durkheim

Conceptia lui F d S asupra limbiii : limba e un produs social, o structura impusa prin conventie sociala; e acel system de semne in care e esentiala doar unirea sensului cu imaginea acustica - cele 2 parti ale semnului sunt psihice : limba e cel mai performant system de semen Semnul = entitate de natura psihica care uneste indivizibil o imagine acustica cu un concept; se defineste in cadrul unor structuri care rezulta din conventia sociala Semnul lingvistic = unitate diabica formata din 2 entitati :semnificant (imaginea acustica) si semnificat Conceptele = creatii ale gandirii noastre; nu reprezinta obiectele, ele fiind reprezentari ale expresieie extralingvistice, iar conceptele fac parte din unitati ale gandirii noastre; aceasta unitate intre semnificat si semnificant, care constituie semnul lingvistic , reprezinta rezultatul impunerii unei structuri asupra continutului gandirii noastre - inca de la Aristotel era acceptata idea impunerii unei anumite forme asupra substantei, forma da structura si identitate semnului; ex lui Aristotel : substanta nu are forma (bloc de marmura) si ei I se impune o forma ( se sculpteaza o statuie dupa o forma preexsitanta ideea artistului) F d S Gandirea e o nebuloasa in care nimic nu e cu necesitate delimitat. Nimic nu e distinct inainte de aparitia limbii. De accea nu putem dissunetul de gandire, nici gandirea de sunet, iar lingvistica opereaza pe terenul in care cele 2 elemente se combina, cele 2 parti ale semnului sunt si psihice. In schmb limba e un system social si se opune borbiriii care are character individual, limba e un produs al societatii, adica un ansamblu de conventii si regului pe care individual le inregistreaza dintre cele 2 componente intredependente : opozitia dintre langue si parole .Vorbirea precede limba, aceasta fiind rezultatul evolutiei vorbirii. Conceptia lui F d S se organizeaza pe trinitate : limbaj, limba si vorbire. Limbaj = o facultate specifica speciei umane care capata o forma particulara intr-o anumita comunitate sociala Limba = produs social al facultatii libajului si un ansamblu de conventii necesare pt a permite exercitarea acstei facultati Vorbirea = actualizarea sistemului limbii prin comportamnetul comunicativ al individului; act individual de vointa si inteligenta F d S are deci meritul de a fi stability distinctia dintre cod si mesaj care va fi reluata in a 2 a jumatate a sec 20 de principalii reprezentanti ai Scolii de Obedienta Sausuriana : Roman Iacobson, Roland Barthes, Umberto Eco Limba in calitate de cod , permite transferul codificat al substantei mesajului in vederea comunicariii la nivelul emitatorului si interpretarea acestuia, adica de decodificare la nivelul receptorului. Codurile sunt cinventii sociale in conformitate cu care semnificantiii sunt utilizati in situatiile de comunicare. In S moderna codurile nu mai sunt limitate la codul lingvistic, la care se referea F d S , ele sunt plurale, insensul ca mesajul e formulat si receptat cu ajutorul unei multitudini de sisteme semiotice.

5 In cadrul conceptiei lui F d S limba = system social de semne a caror valoare si identitate e limitata de pozitia in system paradigmatic = sintagmatic Pt F d S semnele lingvidtice pot fi utilizate de vorbitor prin selectarea in vorbire a unui singur semn dintr- o clasa desemne; ex : in vorbire, in romana, exista o anumita regula a raportului dintre posesiv si srticol.Vom selecta deci , in lantul vorbirii :tatal meu , bunicul meu - paradigmaticul da posibilitatea de a selecta la nivelul vorbirii dintr o anumita serie de unitati apropiate ca sens; seriile paradigmatice diferind de la o limba la alta pt ca sunt rezultatul unui mod diferit de selectare la nivelul gandirii; a experientei extralingvistice a unei comunitati; e cunoscut faptul ca eschimosii au o serie foarte variata de termeni pt a desemna diferit calitatea zapezii; nu acelasi lucru se va intamla la popoarelel mediteraneene; si romanii cunosc mai muli termini pt a desemna diferite forme de zapada: zapada lapovita zloata chiciura polei; Aceste lanturi paradigmatice si modul in care la nivelul vorbirii se selecteaza anumite elemente dau trasaturile structurale ale unei limbi ca si cod. Exista limbi caracterizate prin numeroase lanturi paradigmatice din care vorbitorul poate selecta pt eficienta mesajului un anumit termen. Aceste limbi au lanturi sinonimice foarte bogate suntt cele cu o evolutie culta indelungata. Exista limbi in care se constata o evolutie slaba a lantului paradigmatic, fiind necesara complinirea acestor lipsuri prin unitati sintagmatice ex: limba sarda : substanticul e caracterizat printr-un nr foarte mic de unitati, pt orice fel de locuinta se foloseste termenul de domus, ca semnificantul acopera un semnificat mult mai general decat semnul corespunzator din roamana ei folosesc sintagme :domus de aves pt casa de pasari, domus de fromighes pt furnicar Urmatoarea dihotomie a lui F d S e cea referitoare la raportul dintre sincronie si diacronie accentuand asupra diferentelor existente intre perspectiva istorica asupra faptelor de limba denumita diacronica si perspectiva anistorica sau sincronica. El spune ca limba = system in care totul se tine datorita opozitiei si relatiei intre termenii acesteia; istoria limbii nu poate fi inteleasa decat ca o succesiune in timp a diverselor sisteme F d S pune in evidenta valoarea unitatilor sistemului, valoare ce se defineste prin opozitie cu unitatile asemanatoare. In fonologie, sistemele vocalice si consonantice isi identifica unitatile in functie de anumite trasaturi definitorii care creeaza opozitii minimale ex: in sistemul consonantic al limbii romane literare nu e acceptata unitateamoale asa cum e perceputa in pronuntia munteneasca : un mos, 2 mosi ( la :I se refera) Sistemul = definirea unitatilor care se face prin perechi minimale de tipul mos mosi In Latina exista 2 genuri : animat (masc si fem)si inanimat (neutru) ; aceasta conceptie avea ca scop producerea de efecte ; masculinul producea actiuni, iar femininul fructe

6 Cel care a reluat distinctia lui F d S dintre forma si substanta e Hjelmslev - 1988 isi editeaza principala opera Prolegomene despre teoria limbii elemente introductive despre teoria limbajului In aceasta opera el dezvolta o teorie despre text si mecanismele de producere a textului. Aceasta teorie e cunoscute sub numele de glosematica de la termenul grecesc glosa = limba . Dupa el fiecare text reprezinta actualizarea unui process care corespunde la randul lui unui system. Orice text poate fi analizat ca produs al sistemului. El poate sa prevada combinatiile posibile ale unitatilor sistemului si conditiile in care acestea se realizeaza. In ce priveste temenul lui F d S substanta , glosematica lui Hjelmslev propune urmatoarea dihotomie (impartire) intre 2 categorii de substanta: 1. semnificatul are substanta realitatii extralingvistice 2. semnificantul are substanta masei sonore Limba e o structura in care se organizeaza cele 2 substante intr- o anumita forma. Forma semnificatelor organizeaza semnificate si valori, in schimb forma semnificantului asigura sistemul sonor necesar exprimarii intr-o anumita limba si urmatoarea structura : substanta continutului = realitatea extralingvistica, o forma a continutului = semnificatul lui F d S + o forma a expresiei care reprezinta semnificantul + o substanta a expresiei , adica masa Sonora Semnul lingvistic = forma continutului + forma expresiei Astfel Hjelmslev a creat premisele semnaticii formalizate in care s-a cautat pt fiecare limba sa se defineasca trasaturile distinctive specifice fiecarei limbi. Pt substanta continutului e dat ca ex curcubeul si spectrul pe care il formeaza acesta. Pt forma continutului el constata ca culorile din spectru prezinta o alta forma a continutului, in unele limbi lipseste violetul ca unitate a spectrului, iar in altele albastrul e redat prin 2 unitati :light blue + dark blue In Latina exista opzitia intre termenii de definesc o culoare stralucitoare si una mata :ater si niger - negru si candidus si albus -alb La nivelul formei continutului limvile romanice actuale nu mai pastreaza aceasta opzitie si exista doar alb si negru. Glosematica lui Hjelmslev pune in evidenta relatia dintre unitatile celor 2 planuri pe care acesta le denumeste semnificatie; el vb si depsre distinctia : sens denotativ(ne trimite la planul culorii si sensul contativ (planul continutului :rau la suflet) Schema lui Hjelmslev : cand 2 sisteme intra in rlatie atunci cand avm de-a face cu un sens contativ _______________ 2 | negru | x rau | Sn = semnificant , rau 1 | Sn | St | | St = semnificat , rau la suflet ---------------------Semiotica de obedienta

7 Isi propune sa analizeze functiile si relatiile in care se afla unitatile sistemului. E de obedienta sausuriana pt ca reprezinta inceracri si chiar succese in ceea ce priveste demersul structuralist aplicat stiintelor sociale. F d S considera sistemul limbii ca unul functional in care fiecare unitate capata o valoare in raport cu celelalte. Sistemul lingvistic a alcatuit din sistemul fonologic ( cel mai bine structurat), cel morphologic si la jumatatea sec 20 apar inceracrile de a demonstra structura semantica a unei limbi si modul in care ea se lexicalizeaza in unitati de vocabulary. Prima inceracre de aplicare a structuralismului la stiintele sociale e cea a antropologului francez Claude Levi Strauss, intemeietorul antopologiei structurake. A gasit si a demonstrate existemat unei structuri subdiacente relatiilor sociale. Opera sac ea mai cunoscuta La pensee sauvage . S-a ocupat de miturile si legendele inidvizilor amerindieni la care exista exogamia casatoria in afara tribului. El a demonstrate carelatiile sociale se bazeaza pe o opzitie fundamentala : natura cultura. Acest tip de gandire salbatica la Claude Levi-Strauss inseaman o apropiere mai mare a omului de conditiile naturale. Se observa aparitia conventiilor, regulilor de comportament care subintind atat relatiile economice (schimbari de bunuri servicii)cat si schimbarile de femei dintre triburi. Sistemul de comunicare a bunurilor si femeilor are la baza anumite mesaje ce reprezinta modalitati specifice unui anumit grad de dezvoltare a socialului si culturalului. El si-a luat ca model fonologia, urmarind dupa modelul structuralist acele elemente recurente, constante care se regasesc chiar in productiile cuturale ale triburilor. A cautat sa gaseasca constante ale unei matrice atemporale departe de ceea ce inseamna istorie. Antropologia culturala a lui Claude L-S reprezinta un model deductive, exemplar, utilizat in stiintele de domeniu empiric. Gandirea lui a fost influentata de 3 directii de opinii: - evolutia stiintelor geologice - marxismul - freudismul 1. Geologia propune existenta unor straturi ce apartin diferitelor ere geologice, dar si existenta unui substrat comun tuturor erelor geologice 2. Marxismul a propus lupta de clasa, dezvoltarea societatii prin opozitie intre grupuri de interes 3. Freudismul. La inceputul sec 20 , la Viena , el a dat niste reguli de analiza a subconstientului. Psihiatru si neurolog apropiat cercurilor progresiste care studiind visele unor pacienti care prezentau tulburari nevrotice Strauss opune procesul schimbului de femei sistemului relatiilor de rudenie. Schimbul de bunuri si servicii il opune structurii economice. Comunicarea mesajelor o opune sistemului lingvistic. Opozitia fundamentala e cea dintre natura si cultura. El spune ca omul e singura fiinta capabila sa gandeasca relatiile biologice sub forma de sisteme de opozitie El e influentat si de gandirea lui Hjelmslev (limbajul procesului si limba sunt un system de relatii): comunicarea / schimbul de femei e un process, iar sistemul e structura de rudenie(exogamica) Natura : atemporal si universal Cultura : periodic si temporal, particular

8 Opozitia fundamentala : natura cultura Structura culturii culinare - poate fi structurata pe 3 tipuri de criterii : 1. - endogen (din mediu ambient) - exogen (din alte medii) 2 .- central (pot fi alimente de baza) - periferic (aperitive) 3. apetisant si nonapetisant Lacan a preluat simbolismul freudismului si il dezvolta pe o fructificare a structuralismului Semantica structurala Deschizatorul de drumuri a fost Algidras Greimas (Lituania) cu opera Semantique Structurale, a scris si o carte despre semnul lingvistic Se ocupa numai de semnificatiile structurale la nivelul sistemului lingvistic; a propus o explicatie in termini structurali a structurilor semantice a limbii franceze pornind de la campuri lexicosemantice de ex : campul plantelor salbatice si observa ca ele se impart in erbace si nonerbacee

Contributia lui CH. Sanders Pierce pt bazele semioticii moderne

El e considerat al 2 lea parinte fondator al semioticii. La Saussure , semnul = relatie intre 2 entitati Sn +St La Hjelmslev , semnul = relatie intre forma expresiei si foema continutului La Pierce , semnul = relatie triadica (intre 3 entitati) Pierce a considerat prima data semnul ca = relatie ireductibila intre entitati perechi, introducand pt prima data realitatea extralingvistica E primul care introduce realitatea in ceea ce inseamna disputarea semnului. E una din personalitatile cele mai importante pt gandirea omului. Filozof si intemeietor al pragmatismului ( current contemporan care se ocupa de eficienta rationamentelor in ceea ce priveste gandirea eficienta) Cu o formatie de filozof si mathematician, cartograf, aastronom, Pierce a lasat in urma o opera complexa de dimensiuni impresionante in toate aceste domenii. S-a nascut in 1839 si a decedat in 1914. Opera a ramas necunoscuta in Europa pana la jumatatea sec 20. Cei care au facut cunoscuta teoria lui despre semn au fost Umberto Eco si Delledale. Ei au relevant lingvistilor europeeni esenta relatiei semiotice asa cum o descrisese in operele sale acets ganditor American.

9 Conceptia lui Pierce despre semn incepe sa se constituie inca de la primele sale scrieri care dateaza din 1865. 1867 el deja avea constituita conceptia despre semn si o definea. Ultima clasificare a tipurilor de semne in 1906 El reprezinta un mare filozof al categorialstilor ,ca si Aristotel si Kant si ei se intreaba ce e existenta si afirma ca poate fi clasidcata in categorii precum : substanta,calitate, cantiate, relatie Pirce analizeaza conditiile necesare unei gandiri eficiente si estimeaza ca un gen poate avea 3 moduri de existenta: 1. ca posibilitate 2. ca existante reala 3. ca lege / generalitate Acestea 3 sunt prezentate sub denumirea de faneron, introdus ca un concept ce desemneaza o madalitate de a extinde vechiul concept de fenomen in functie de 3 categorii fanerospcpice; - faneron se extinde asupra lumii sensibile, asa cum se arata ea asupra amiantirilor, senzatiilor, ideilor, actiunilor, menatlitatilor etc. - relatia dintre 2 elemente se numeste diadica Categorii logicofaneroscopice firmitate secunditate tertialitate logica materialul fenomenului calitate faptul legea modul de a fi al fenomenului posibilitate actualiate semn

monada diada triada

Semnul= ceva ce sta in locul altui lucru dintr-o anumita privinta Aliqiud stat pro aliquot (ceva sta in locul a altceva) Relatia se numeste SEMIOZA acea actiune care implica colaborarea a 3 entitati :semnul, obiectul sau si interpretantul (modul in care e dat obiectul) Semnul se numeste la Pierce REPRESENTAMEN in relatia cu obiectul se refera imediat la obiect atunci cand il consideram inauntrul relatiei semiotice; se refera in mod mediat la obiectul aflat in afara semiozei; fata de obiect are o relatie imediata Obiectul in afara semiozei se numeste dinamic Interpretantul are mai multe grade :dinspre representamen, interpretantul e investit cu potentialitate semiotica si se numeste interpretant emotional si devine dynamic sin e trimite la obiectul din afara semiozei. Prin intermediul interpretantului dynamic se ajunge prin circuit invers catre interpretantul logic final, care va fi baza unei alte semioze si se va constitui in locul unui alt semn Acest process continu de stabilire a relatiei triadice, ca relatie continua intre semn si realitate, trecand prin interpretant are un effect conitiv, ducand la acumularea interpretative intr-un lant ce presupune evolutia interpretantului ca baza a unui nou semn Umberto Eco a pus in evidenta aceasta relatie fara limita prin care de la posibilitate se trece la actualitate aparitia unui nou semn

10 Semnul lui Pierce nu e numai o realitate psihologica, ca la Saussure, el deschide lumea catre orice element al realului Pierce introduce contextual social materializat prin ceea ce el numeste lege, caracterul conventional al semnului. Relatia dintre semn si obiect e una mediata . Referentul extern poate fi orice obiect al lumii reale, dar prin referent intelegem si universul discursului de ex :lectura unei carti : o carte reprezinta un discurs despre o realitate; in momentul in care citim textul, referentul e unul mediat

Taxinomia lui Pierce

TAXONOMIE = ordonare a unitatilor in clase in baza unor criterii Pornind de la cele 3 componente ale semnului :representamen, obiect, interpretant el a stabilit 3 diviziuni (trihotomii ) ale semnelor bazate pe urmatoarele criterii: 1) al caliatii : are in vedere caracterizarea semnului in sine 2) reprezentarii :tine seama de relatie semn obiect 3) relatiei : tine seama de relatia semn-interpretant 1) a. b. Criteriul caliatii in functie de acest criteriu semnele prezinta urmatoarea trihotomie: qualisemnul = calitatea ce devine semn (tonul vocii, culoarea) sinsemnul = actualizarea unei idei (cuvantul apa reprezinta actualizarea unui semn abstract, cel din dictionar) c. legisemnul = modelul abstract al sinsemnului Tot o trihotomie e cea mai cunoscuta din taxinomia lui Pierce care se bazeaza pe reprezentare adica pe relatia semn-obiect: semnul iconic e bazat pe analogie, corespondenta unor proprietati ale semnului cu ale obiectului semnul indicial reprezinta o realitate de contiguitate, de coprezenta (cauza-efect) - dpdv faneroscopic e o secunditate pt ca implica un semn iconic - aici intra si semnele lingvistice, adica cuvintele al caror continut e important, indicialitatea, ostentatia - presupune intotdeauna o situatie de comunicare semnul symbolic nu se raporteaza la obiect, ci il reprezinta in conformitate cu o lege generala; cuvantul pe care il invat e o colectie de semne simbolice care nu au legatura cu obiectele pe care le denumesc - in ontogeneza ca si in filogeneza comunicarea indiciala bazata pe semnul indicial, legata deobiect precede pe cea nemotivata numita si comunicare digitala; cu

11 achizitia comunicarii digitale asistam la finalul procesului educativ pt ca semnul indicial are un character metonimic, adica e o parte a contextului comunicativ Ultima taxinomie a lui Pierce se refera la relatia cu interpretantul / semnul : rhema e semnul unei posibilitati calitative dicisemnul semnul unei actualizari, o afirmatie a existentei unui obiect argument in aceasta taxinomie el demonstreaa adevarul pt interpretant Taxinomia lui Pierce CRITERII Primitate Secunditate Tertiatate CALITATE qualisemn sinsemn legisemn OBIECT semn iconic semn indicial semn simblic INTERPRETANT rhema dicisemn argumentul

Combinatii ale elementelor din taxinomie: Legisemn ( sirena pompierilor) semn indicial ( pt ca indica prezenta masinilor care se duc sa stinga focul)- dicisemn ( pt ca fata de interpretant creeaza o impresie:faceti loc!) simbol rhematic :un substantiv rupt de context( cal..dar dk spun Calul Troian atunci inteleg ceva) argumentul e o lege sau un hipersemn; teoria privind rasele cabaline e unargument; interpretabilitatea semnelor presupune intotdeauna inca un semn care are un efect cognitive pt ca creeaza o reactie asupra subiectului ce interpreteaza semnul; interpretantul = modul in care e dat obiectul Gandirea e de natura semnica deoarece cunoasterea noastra depinde de cunostintele anterioare care sunt derivate logice rezultate din procesele de inductie si ipoteza din cunostintele anterioare, mai putin generale si mai putin deductive Trihotomia lui Pierce are o putere explicative cum se realizeaza gandirea:prin generalitatea asocierilor in perspectiva temporala, semnul iconic reprezinta o experienta trecuta. Semnul indicial = o experienta prezenta ex:tonul vocii/ gestica Simbolul = reprezinta viitorul, o regula pt viitor, se adreseaza tocmai gandirii eficiente. Semiotica narativitatii

Naratiunea a existat dintotdeauna sub diferite forme ca: epopee, mit, besm, naratiune cinematografica adesea prelaund o forma narativa complexa :ecranizarile - tot forme narrative sunt :serialull, discursul social, reportajul, ba chiar si sterile; ele au ca elemnt comun o importanta valoare euristica (de descoperire / intelegere)

12 producerea de naratiuni reprezinta o strategie de comunicare prin care lumea devine inteligibila reprezentand un model de organizare a datelor care produc un mesaj

Umberto Eco a sustinut idea producerii textului in functie de lectorul si premisele naratiunii. Lumea contemporana prezinta o revalorizare a datelor naratiunii datorita orchestrarii limbajelor si schemelor narrative si a migrarii textelor, chiar a unor transpuneri ale unor texte noi. Odata cu epoca romantica naratiunea a stat in atentia cercetatrilor. In epoca romantica s-a studiat basmul ca forma a imaginarului popular. Anii 70 au dezvoltat nu numai structuralismul, ci si naratologia structurala. O serie de discipline s-au dedicate diferitelor modele narrative de ex :psihologia cognitive s-a ocupat de naratiunea cotidiana, antropologia de basm si mit, sociolodia literara de evolutia romanului, psihiatria e povestile cinematografice, cauatand elemente ale subconstientului. Identificarea unor patternuri narrative universale a condos la descoperirea naturii cognitive a naratiunii si a unor trasaturi universale culturale. Azi, Scoala franceza de obedieta sausuriana e cea care se ocupa de identificarea modalitatilor de generare a textului narativ. Retorica antica sesizase 3 tipuri de discurs generate de contexte socioculturale diferite de o finalitate dependenta de statutul participantilor la comunicare. In functie de contextual psihologic al intentiilor interlocutorilor au fost analizate 3 tipuri de discurs: 1) deliberativ in care se cere sa se produca o anumita actiune; finalitatea discursului e in general de a produce un act deliberative ex:catilinarele, discursurile lui Cato care se sfarseau cu :Cartagina trebuie distrusa 2) judicar are o finalitate persuasive in aparare 3) argumentativ vizeaza adeziunea la anumite valori, e vorba de indemnuri, elogii la actiuni in conformitate cu un set de valori Aceeasi structura tripartite o gasim in 85 in litaratura franceza de specialitate care a introdus notiunea de schema textuala (= urzeala, trama care asigura coeziunea textului) - se propun astfel 3 scheme globale :narativul, descriptivul si argumentativul; aceasta tipologie rezulta din descrierea dominantelor structurale a. narativul : e considerat un text narativ orgnizat secvential, actiunile sunt reprezentate ca secvente legate de relatii cauzale finale si temporale :de ce, pt ce si cand o fac - patternul global e schema de actiune b. descriptivul = text cu organizare spatiala in care lucrurile se prezinta pe acelasi plan temporal ca o constelatie de attribute, specificari stari determinate de patternul global de tip cadru c. argumentativul vizeaza adeziunea la anumite idei considerate adevarate subminandu-le pe celalte ca false ; relatiile sunt de motivare ,da valorificarizare si opozitie - textul prezinta anumiti indici de coeziune, emfaza, repetitie, paralelism

13 - patternul global e plan; locutorul evalueaza elementele in termenii scopului vizat Dimensiunea cronologica a naratiunii se bazeaza pe recurenta personajului constant si raportarea logica intre un predicat final si unul initial - secventele narrative sunt de 5 tipuri : 1) de orientare (se prezinta personajul) 2) de complicare (apare o actiune neasteptata) 3) actiunea propriu-zisa 4) rezolvare (apartia unui lement modificator) 5) morala (secventa finala) a. b. c. d. e. logica raportarii intre predicatul initial sic el final are tot 5 aspecte : echilibrul initial o forta perturbatoare o stare de dezechilibru / o actiune transformatoare forta echilibranta echilibrul final

Povestirea canonica e considerate : bsmul, pt ca implica trecerea prin aceste stari de echilibru, dezechilibru si echilibru final 1928 in Rusia , Vladimir Propp publica morfologia basmului rusec si astfel incepe ceea ce se va chema naratologie - pe baza unui corpus de 100 de basme rusesti Propp stabileste ca actiunea acestora se poate reduce in final la 31 de tipuri de : actiuni ale personajelor , actiunile fiind considerate definitorii pt desfasurarea basmului - vor fi numite functii de catre Propp care afirma ca ceea ce face prsonajul e important. Cine face un anumit lucru nu are nicio importanta. Aceste functii se prezinta intr-o desfasurare sintagmatica ideala functiile sunt : 1) prologul definirea situatiei initiale 2) absenta/ lipsa / plecarea cuiva 3) interdictia : cea adresata eroului 4) incalcarea interdictiei 5) divulgarea :obtinerea de informatii 6) viclesugul : personajul negative insala increderea personjului pozitiv 7) complicitatea involuntara 8) prejudicierea : ii face rau personajului pozitiv, cel rau 9) mijlocirea : eroul primeste ajutor de la cineva 10) contraactiunea incipienta :eroul se hotaraste sa incepa actiunea 11) plecarea :eroului spre locul confruntarii 12) aparitia donatorului :eroul e pus la incercare 13) reactia eroului la actiunea donatorului 14) transmiterea obiectului magic 15) deplasarea eroului spre locul unde se afla obiectul dorintelor sale 16) lupta cu raufacatorul

14 17) insemnarea eroului 18) Victoria 19) Remedierea lipsurilor 20) Intoarcerea eroului 21) Salvarea : eroul scapa de o alta inceracre la care e supus de rau 22) Sosirea incognito a eroului 23) Falsul erou 24) Incercarea finala 25) Recunoasterea eroului 26) Demascarea falsului erou 27) Transfigurarea :eroul capata o aura 28) Pedepsirea raufacatorului 29) Casatoria Ideea de baza a lui Propp a fost ca basmul privilegiaza actiunea din cele 2 instanteale povestirii. Functiile au caracteristica fundamentala in definirea unui personaj, basmul fiind repetitiv si stereotip : nu ce vor personajele sa faca e fundamental, ci actiunile sunt semnificative pt erou si pt desfasurarea intrigii. Incepand cu Propp se evidentiaza o anumita matrice generative susceptibila de n combinatii. Reactualizarea modelului lui Propp la inceputul anilor70 coincide cu gramaticile generative ce urmareau existenta unor universalii in generarea oricarui text. Modelul lui Propp e unul sintagmatic cu ajutorul caruia se ajunge la desprinderea a ceea ce se va numi logica povestirii adik a unior relatii de presupunere intre functii, asa numitul model arhetip. 60 Claude Bermaud lanseaza o noua perspective supra modelului narativ intr-un articol din revista Communication din 66 care se numea Logica posibilitatolor narrative. El isi sustine teza pornind de la ideea unor structurari differentiate ale povestirilor in functie de interesul participantilor la povestire; arata ce structura mesajului integreaza in principal opzitia intre ce e posibil si actualizarea posibilitatii - introduce astfel o logica ternara ( din 3 elemente) intre virtual, actualizat si finalizat - arata ca putem evalua si identifica mecanismul de generare a unei actiuni daca pornim de la terminus ab quo care ne da un system de posibilitati ce ajung sa exprime vectorul povestirii - el afirma ca starea initiala e una de tensiune ce deschide posibilitatile : 1) actiunea sa fie actualizata, ce va duce fie la success ,fie la esec 2) actiunea nu e actualizata si a. posibilitatea b. prejudicierea actiunii ce sa exprima fie ca interventie justitiara ce se poate analiza in pedeapsa sau in echitare sau poate fi o lipsa de interventie justitiara c . dorinta de a place ce poate duce la o conduita de seducere aceasta se poate finalize cu success / esec sau in abtinerea, impiedicarea unei actiuni de seducere

15 porunca de indeplinire a actiunii se materializeaza intr-o conduita de comanda care se poate finaliza intr-o porunca indeplinita / neindeplinita Bremaud considera ca eroul reprezinta un scop si in acelasi timp un mijloc al povestirii Anumite intamplari incidentale doar incearca sa impiedice traiectoria naratiunii catre necesitatea finala a rezolvarii

Evolutia studiilor de formalizare a naratiunii E vorba de crearea unor modele care sad ea seama de un numar cat mai variat de povestiri. Daca la Bremaud, modelul narativ are un character axiologic, adica naratiunea promoveaza valori ale societatii care sunt infuzate in opera. Important e ca a decodat si un inventar de roluri ale celor care intra sau nu in actiune , cel care face o actiune sic el care o suporta , opozitia dintre ameliorare si degradare asupra dihotomiei agent-pacient se exercita anumite influente : de modificare ameliorare sau degradare de conservare protejare sau frustrare de influentare procese de informare ,tainuire, avertizare, interdictie, sfatuire - opozitia agent pacient se rezolva in final prin transformarea pacientului in beneficiar al acestor procese de influentare - in 73 Greimas propune un model narativ numit modelul actantial; e vorba de un articol Actantii, actorii si figurile. Semiotica narativa si textuala Acete idei la reia in 76 in Semantica textului - modelul lui Greimas apare intr-un context in care lingvistica aparase preocuparea pt universaliile lingvistice si pt modernizarea sintaxei pe baza unor generari de mesaje; apar si lucrari privind generarea discursurilor. Raportul text discurs

Modelul de tip paradigmatic al lui Algidras Greimas

Au fost explicate structurile paradigmatice ale mitului, faptul ca ordinea de succesiune cronologica care e sintagmatica se resoarbe intr-o structura matriceala atemporala. Greimas deschide calea interpretarii paradigmaice si acronice a relatiilor dintre functii. Prin interpretarea paradigmatica, el arata ca poate fi sesizata acea structura elementara a semnificatiei naratiunii in care el descopera 3 elemente :actanti, actori, circumstante, de aceea modelul se numeste modelul actantial. In acest model personajul apartine sistemului actiunii (ca actant), prin forma actant are ca reprezentant actorul structurii superficiale discursive, adica

16 texturii naratiunii * actant (moartea ) - sinucidere ( sinucidere, omucidere) - omucidere - de batranete - de boala forma expresiei :actorul forma continutului : actantul el explica cum se produce semnificatia (unui film) si cum o percepem noi care deja avem niste tipare de gandire si vedem prin prisma lor, anticipam (stim deja cum o sa se termine un film politist, unul horror)

Actantii reprezinta categorii de actori. Se manifesta in discursul narativ, si pot fi descoperiti prin analiza unui corpus de texte. Ei poseda un statut metalingvistic in raport cu actorii. Ei presupun analiza functiilor specifice lor sau constituirea unor sfere de actiune. Greimas a pornit de la aceste modele de actiune reducandu-le la o strucura narativ-actantiala simpla. Aceasta structura e compusa din :destinator, obiect, destinatar. Destinatorul il oblige pe subiect sa caute un anumit obiect, el promoveaza actiunea in functie de un anumit set de valori; toate acestea se fac in beneficiul unui destinatar Axa : destinator obiect destinatar adjuvant subiect opozant subiect obiect : produce o polarizare actantiala, legatura de cautare a obiectului ; axa e dominate de verbul a voi, vouloir, fr destinator destinatar : e a controlului valorii si de aceea e dominate de valoare adjuvant opozant : e circumstantiala ne da circumstantele actiunii De la aceasta structura se ajunge in final la o structura generala si SCHEMA NARATIVA , ce inglobeaza toate aceste elemente sub o alta forma: relatia destinator destinatar care se materializeaza intr-un 1)contract : care e incheiat in cadrul unui system de valori in beneficial destinatarului care propune, iar subiectul accepta realizarea unui program 2)competenta : subiectul demonstreaza aptitudini necesare realizarii programului care se numeste si proba calificatorie 3) performanta subiectului :se trece la realizarea programului; aceasa e proba decisive 4)sanctiunea :compararea contractului initial cu programul realizat si anume reprezinta pe de o parte proba glorifianta dpdv al subiectului, iar pe de alta parte e recunoasterea dpdv al destinatarului, al modului in care a fost realizat contractul Performanta = actualizare a programului, ce presupune o serie de actiuni care se manifeste sub urmatoarele concepte: trebuinta,vointa, stiinta de-a fac ceva; inseamna si disponibilitate, adica capacitate de a pune in act un anumit obiectiv

17 Aceasta schema narativa a deschis calea intelegerii celor mai diverse texte avand posibilitatea de a decodifica urmatoarele coduri: - codul actiunilor - codul semantic cel care inglobeaza conotatii de atmosfera si character - codul cultural mostenirea culturala - codul hermeneutic adica de interpretare prin care se realizeaza rezolvarea unor enigma - codul symbolic utilizeaza logica visului, a saltului in imaginar Aceasta intelegere a textului va depinde fundamental de buna aplicare a codurilor actiunii si hermeneutic Al Greimas e considerat cel mai semnificatov reprezentant al semioticii structuralgenerative se ocua cu generarea procesului de semnificatii in cadrul unui univers cultural conotat cu realitatea sociala Postulatele semioticii structural-generatice sunt: - organizarea semnificatiei pe niveluri de profunzime - nu se ocupa nicioadata de planul in care circula semnificatia adica de comunicarea propriu-zisa - sistemele subdiacente de relatii intre semen permit semnelor de nivel superior sa semnifice; creeaza un model de interpretare - modelul ipotetic al cailor de producere si interpretare a sensului se prezinta ca o ierarhie de metalimbaje; chiar si lumea naturala e conceputa ca limbaj; deschide calea catre interpretarea semiotica a tuturor limbajelor si codurilor postulatul

Tipuri de publicitate Exista o clasificare a tipurilor de publicitate facuta de Jean Marie Flock: 1. P.referentiala David Ogilvy:pune-I consumatorului produsul in fata si arata-I ce poate sa faca cu el 2. P. substantiala are character denotative, de prezentare, se pun in evidenta calitatile produsului 3. P. oblica are piata franceza cu sustinatorul Ph. Mchel; este publicitatea intelectualizata, merge pe sensul conotativ 4. P mitica se adreseaza unui public foarte larg, e usor de inteles, produsul e prezentat de un personaj care reprezinta valorile unei societati; e legata de valorile sociale postmoderne care e dominate de narcisism