• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Stiluri şi traiectorii de viaţă
 Posibil titlu al temei de cercetare
Autoeducarea eleganţei, prezenţei şi iniţiativei în propria existenţă
1.
Vreau
– este un cuvânt magic, ce declanşează în noi, dacă este folosit în sens propriu, desfăşurarea comportamentului pro-activ, de producere a evenimentelor.Acest cuvânt nu trebuie scos din vocabular, nici în forma canonică, de dicţionar, nicica parafrază şi prelungiri operaţionale – combinat şi împletit cu forme diverse aleverbelor de acţiune. Substituirea lui frecventă cu: „să vedem”, „încerc”, „am să vădeu…” este pernicioasă şi, în timp, cu consecinţe dezastruoase asupra vieţilor tinerilor în formare. Şi adulţii, chiar dacă, formal, nu mai sunt tineri, au dreptul la opţiuneaautodepăşirii, a emoţiei noutăţii şi…a fericirii. (Nu ştiu cine a luat dreptul adulţilor latinereţe, - tradus
mot à mot 
prin speranţă, vis şi îndrăzneală, dar asta e o altă poveste,culturală, dificilă şi de care, poate, ne vom mai ocupa.). Vom demonstra, încontinuare, forţa vrerii, ca motor şi sprijin în incertitudinea vieţii. Vrerea creează… probabilitate, şi permite exploatarea ferestrelor de oportunitate.2.
Vreau în mod constant, organizat,
şi am meditat asupra lucrurilor, stărilor şiîntîmplărilor care vreau să mi se întâmple. Mai mult, sunt capabil de a separa dorinţa,frustrarea, dorul şi visul cu ochii deschişi de vrere – care este terestră, cuminte,metodică şi…posibilă. Chiar dacă nu imediat. Vreau să devin medic, avocat, vreau săiau note mari la examene, vreau să iau carnetul de conducere…vreau să fac o salatăfoarte bună care să-i placă prietenei mele. Vreau acum, dar pentru clipa următoare, pentru lucruri care se vor întâmpla peste o zi, un an…sau niciodata…dar, acum, eu levreau, şi sunt foarte conştient că ele sunt posibile, şi trec la acţiune pentru ca să leîmplinesc.
Vreau
este foarte aproape de dorinţă, dar dincolo de ea…este mai aproapede scop strategic, plan şi acţiune. Pot spune că vreau şi pot să duc la îndeplinire, vreaudar nu am încă mijloacele, iar pentru asta construiesc, muncesc, lupt.
Vreau
arevalenţe motivaţionale şi instrumentale, iar „vreau în mod constant şi organizat” esteesenţa motivaţională a mergerii către scop, a practicării Căii, Dao sau Tao, ca exerciţiuzilnic, ca o virtute în cel mai deplin înţeles conferit de Aristotel acestei stări mentale şide comportament (vezi Etica Nicomahică…).3.
Vreau în mod constant, organizat, lucruri bune pentru mine, şi care fac bine şicelorlalţi din jur
– principiul economic al lui Pareto, comportamentul etic, morala de
 
diverse extracţii – scurtă discuţie despre valorile din societatea şi şcoala românească – 
 
mai multe elemente sunt în cursul despre educaţie imaginativă.
4. Riscuri, piedici în calea exerciţiului vrerii constante şi organizate
•
 A renunţa
şi a nu mai vrea destul cât să te pună pe tine în mişcare, sau să pună în mişcare oamenii care sunt necesari sau te pot împiedica în exerciţiulvrerii tale şi a mergerii către scop.
•
 A nu mai continua din lipsa perspectivei,
a neputinţei în parcurgerea etapelor sau paşilor pe care îi crezi, la un moment dat, necesari. Aici este nevoie maimultă reflecţie, evaluare a situaţiei, utilizarea unor criterii, şi, mai ales,
 
folosirea imaginaţiei. De multe ori credem că pentru a ajunge la râu trebuie să1
 
urci muntele, sau să treci prin pădurea fioroasă…sau să plăteşti o taxă. Decele mai multe ori, aceste piedici nu există decât în mintea noastră, suntuneori constructe sociale, norme, reguli…nu spun acum să călcăm legile, săfacem lucruri condamnabile, ci să găsim căile posibile – ocolind, negociindşi….făcând altfel ca de obicei – rupând rutina, obişnuinţa, cotidianul care ne-a intrat în sânge. Tinerii pot face asta…iar adulţii care vor să rămână sau săredevină tineri, trebuie să reînveţe, întâi de toate dezbărându-se de obiceiurile păguboase şi reflexele mentale neproductive pe care le-au dobândit. (deintrodus elemente de re-engineering)
•
Stilul de viaţă frustrant 
– suferinţa, frustrarea, neîmplinirea, pe lângă că suntrele, mai produc şi obişnuinţă…de câte ori nu ţi-a spus mama: „nu-ţi mai plânge de milă!” – mare adevăr este aici.5
. Oportunităţi
– comunicarea socială, practicarea zilnică a căutării înţelegerii şi a bunei vecinătăţi cu ceilalţi – cu nevoile, aspiraţiile şi dorinţele lor, care, de cele maimulte ori, ne includ şi pe noi – şi e bine să fie aşa, numai că trebuie să evaluăm, defiecare dată, în ce relaţii şi comunicare intrăm sau la care participăm. Deci, avem
oportunitatea, profund umană, de a alege
.
6. Manifestarea propriei prezenţe la viaţa noastră, prin exerciţiu conştient.
Deschiderea spre ceilalţi, participarea la evenimentele sociale, la activităţile de grup şila munca în echipă. În psihologie „prezenţa” se manifestă, la fel ca şi în artelemarţiale, prin adecvarea reacţiilor la context, perceperea acută şi exactă a situaţieiactuale şi a potenţialelor evoluţii. Aş numi această stare în care ştii exact ce eşti, cefaci şi ce va urma ca un „experiment de sine” permanent – nu este obositor, dacă adevenit obişnuinţă prin practică şi meditaţie – fie acestea, la început, inerent, stângace.A fi prezent înseamnă şi
a câştiga timp
pentru lucrurile importante din viaţa noastră – rezultatele academice, activitatea, munca…dar şi sportul, plimbarea, excursiile,relaxarea în diverse ocazii, distracţia şi bucuria – muzicii, artei…a prietenului sau prietenei care ne este alături. Totuşi, pentru a ajunge aici…ne trebuie timp şi efortconcertat. Desfăşurarea experimentului de sine, sau a prezenţei, înseamnă trăireintensă, echilibru şi bucurie de fiecare clipă.
7. Dezechilibrul poate surveni în orice moment,
dar este o manifestare, un simptomal unor greşeli de atitudine şi de trai zilnic anterior.
 Aproape axiomă (1)
– totul vine din trecut, mai precis,din trecutul emoţional al nostru, din modelelementale pe care ni le-am construit în timp şi care sunt însoţite de practici nocive – pierderea de vreme,violenţa, însingurarea, tristeţea, comunicareaineficientă. 
8. Despre acumularea neîmplinirii
Ca orice acumulare de tensiune psihică, are şi urmări organice complementare, şi semanifestă prin simptome pe care de cele mai multe ori le trecem cu vederea, le2
 
ignorăm sau le interpretăm greşit, utilizând clişeele ce abundă – avem o sensibilitate,e de vină stresul, munca prea multă, probleme în familie, la şcoală sau la serviciu,şeful rău, nevasta cicălitoare, colegii răuvoitori…de fapt, lucrurile nu sunt chiar aşa.Sau nu numai aşa. Dar să începem cu unele semne, simptome, care ne spun că acesteacumulări se produc şi pot ajunge la cote de alarmă – stări de confuzie, dezorientare,ecouri şi regrete, melancolie…o stare de aşteptare permanentă ca să se întâmple ceva,să vină cineva…poate că vine, poate că nu, poate să se întâmple ceva favorabil nouă,sau nu…soluţia e alta. Trebuie să creăm evenimente, să avem propria agendă, să fimnoi înşine…încă un clişeu.Acumularea de tensiune psihică, de frustrări şi de neîmpliniri nu este neapărat rea însine – poate deveni factor motivant…cu o condiţie: să nu devină distructivă. Şi asta seîntâmplă pentru că nu reflectăm îndeajuns asupra propriilor nevoi – vă rog să măcredeţi pe cuvânt, acestea nu se manifestă imediat, nu sunt uşor de aflat, cel puţin în prima etapă a…exerciţiului de autocunoaştere. Ele pot fi foarte simple, banale, uşor de împlinit, dar vitale; pericolul de a le neglija este cu atât mai mare, iar consecinţelelipsei, absenţei sau a nesatisfacerii lor sunt, aproape întotdeauna, catastrofale.Dacă ai destulă tărie să rezişti, asta se face cu un consum permanent de energie, iar eliberarea, descătuşarea, pot fi şi ele nocive pe moment. Deversarea preaplinului, lafel ca în cazul unui baraj vechi, se face în mod violent şi cu mult rău adiacent – social,comunicaţional, relaţional. Accidentele emoţionale care intervin în momentele pre-conştientizării lipsei, deficitului, sunt frecvente. Ne aflăm în vâltoarea unor evenimente, interioare şi sociale, pe care nu mai putem să le controlăm, pentru că iesdin rutină şi chiar din cunoaşterea noastră uzuală. Primul pas spre libertate ne face rău – cum face rău prima gură de apă unui muribund însetat.
9. Zidini Ashqan – în traducere liberă din limba arabă înseamnă pasiuneeliberatoare
, care creşte în intensitate. Aceasta este o cale bună, este calea clasică a binelui şi frumosului îngemănate – 
kalos kei agathos
. Cu o condiţie, totuşi – să fieurmată de echilibru, pace şi interiorizare, care să asigure consolidarea celor câştigate.Frumuseţea drumului urmat cu plăcere şi fără oboseală, cu efort dar fără conştiinţazădărniciei, cu suferinţă chiar, dar cu credinţa necesităţii, utilităţii şi valorii acestuiefort. De fapt, toţi sportivii de performanţă cunosc aceste lucruri, şi toţi marii artişti, bunii manageri şi lideri politici…aş zice că mai toţi oamenii creativi şi care au avut o producţie semnificativă pe lumea asta, de orice natură ar fi aceasta.
10. Visul cu ochii deschişi
– este o caracteristică a adolescenţei, care se estompeazăcu vârsta…iar maturitatea este, prin definiţia…profund nocivă a culturii în care trăim,o vârstă a opreliştilor, tabuurilor culturale, a lui
comme il faut 
…mic burghez şifrustrant. Unii trăiesc foarte bine aşa, în mărginirea lor, alţii, dimpotrivă, au ieşiri,condamnabile social, şi pedepsite exemplar de acea societate aşa zis creştină – vezianexa, obligatoriu pejorativă, a atitudinilor…bovarice, sau a
 Damei cu căţelul…
exemplele din literatură abundă.
 Aproape axiomă (2) –
visul şi sinceritatea în a-l urmaprezintă riscuri majore în cultura şi în societateanoastră, europeană, presupus creştină şi pragmatică.
11.
De aceea, energia visului trebuie combinată cu claritatea prezenţei
, a prudenţei şi…planificării propriei vieţi. Dar nu în sensul comun,
 planning 
, şi alte3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...