• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
Conformare sau transformare?Între aceşti poli oscilează experienţa spirituală a multora dintre noi. Dacă optăm pentru
conformare
, vom sfârşi prin a îmbrăţişa o
religie
, iar viaţa creştină va fi un şir de ritualuriobositoare şi înşelătoare. Dacă, însă, tânjim după
transformare
,
care să ducă la dezbrăcarea deomul vechi şi îmbrăcarea cu omul nou, ea va fi posibilă doar în baza unei
 RELAŢII 
 
 PERSONALE 
cu Domnul Isus Cristos. Doar o relaţie personală şi vie cu El va face posibilă modelarea chipuluiLui în noi. Nici unul dintre noi nu ne naştem şi nu ne pomenim în această relaţie, ci
TREBUIE S-OALEGEM
. Dar oare de ce sunt aşa mulţi cei care refuză s-o facă? De ce sunt aşa mulţi cei careresping chemarea lui Cristos?Isus spune:
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei11:28)
. Oare care dintre muritori nu se încadrează în categoria celor amintiţi de Isus? După cumafirma Sf. Augustin, sufletele noastre neliniştite, făcute după chipul lui Dumnezeu, nu se vor odihni decât în El.Dacă te numeri printre cei care refuză să accepte că sufletul lor este trudit şi împovărat,întreabă-te ce semnificaţie au zbaterile şi căutările din viaţa ta: muzica, alcoolul, narcoticele deorice fel, destrăbălările şi dezmăţul? Oare toate acestea nu sunt o căutare a odihnei, a împlinirii şia fericirii? Să fie oare toate acestea un surogat cu care încercăm să umplem
 golul după Dumnezeu
din sufletele noastre?Setea duadevărata viă se trezte în noi în preajma unor oameni cu VIITRANSFORMATE, ca şi cei pe care îi veţi întâlni pe paginile volumului de faţă. Atenţie, însă!Pentru a gusta din experienţa lor, trebuie să pornim noi înşine pe drumul pe care au pornit şi ei prin credinţă.Sfântul apostol Pavel spune despre credinţă că vine în urma auzirii Cuvântului luiDumnezeu şi ea se va hrăni doar din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi tot el afirmă că şi noi putem fi parte a acestui proces de transformare a vieţilor altora, dacă vom croi cărări drepte cu picioarelenoastre, pentru ca aceia care şchiopătează să nu se abată din cale, ci să fie mai degrabă vindecaţi.Pentru ca altul să ajungă să creadă, noi trebuie să ne trăim şi să ne mărturisim credinţa:
„Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-auauzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?”.
Acest propovăduitor cu fapta şi cu vorba poţi fi şi tu, pot fi şi eu. Prin harul lui Dumnezeu şi prin puterea Duhului Sfânt, gesturi mici potavea implicaţii uriaşe în mântuirea cuiva şi în transformarea vieţii sale.
 Pastor Beniamin Fărăgău
ŞTEFAN LĂPĂDAT
 Am auzit o voce care-mi spunea: „
 ŞTEFANE, CE-AI DE GÂND?
”. Am început să plâng. Doamne, nu pot să mă las de ţigară, de femei şi de băutură. Dar dacă Tu mă ajuţi, de azi eu mă las.Cristos S-a aplecat în balta şi în mizeria vieţii mele, m-a scos, m-a dus în „atelierul” Lui, m-a pus pe masa Lui şi a lăsat ca sângele Lui să mă spele de orice pată şi de orice mizerie şi m-a făcut fiu de Dumnezeu.
 
Ştefan Lăpădat s-a născut într-o familie de credincioşi penticostali din Lipova, însă laadolescenţă a uitat valorile în care a fost crescut şi a început să
„guste”
viaţa.A fugit peste graniţă în Iugoslavia, a ajuns în Statele Unite şi acolo a continuat cudiscoteci, bătăi, viaţă de noapte şi tot ceea ce credea că-i aduce fericirea. Dar L-a întâlnit pe Celcare i-a dat într-adevăr fericirea, pe Cristos Domnul.
 Ştefan Lăpădat:
Credeam că doar la bătrâneţe o să-L înţeleg pe Dumnezeu, aşa că m-am dus în lume. Amcrezut că acolo o să găsesc fericirea, pentru că plăcerile acestei lumi erau frumoase şi parcă pentru o clipă satisfăceau. Dar mi-era ruşine, deoarece ştiam mama se ruga pentrunoi.
 Reporter:
Aţi plecat de acasă la şcoala profesională...
 Ştefan Lăpădat:
Pentru mine a fost ceva extraordinar să plec de acasă - abia am apucat. Am mers laTimişoara şi am dat de viaţa de internat, am dat de prieteni şi nopţi petrecute în chefuri. Credeamcă asta este viaţa. Am zis că am ajuns într-un fel de rai.
 Reporter:
Libertate totală...
 Ştefan Lăpădat:
Da! Eram aşa de bucuros că am scăpat de ai mei şi de vocile acelea care mă tocauîncontinuu:
„Nu-i bine! Nu ţi-e ruşine? Nu fă asta! Nu cealaltă! Nu-i voie aia şi aia!”
. Lainternat în sfârşit am zis:
„Asta-i viaţa!”
.
 Reporter:
Ce relaţie aveţi acum cu tata şi cu mama? Ei au vrut atunci să vă îndrume cu toatădragostea pe calea cea bună.
 Ştefan Lăpădat:
 Tatăl meu şi mama mea au plecat la Domnul. Aş vrea să mai fie astăzi în viaţă, să le sărutmâinile şi picioarele. M-am întors la Domnul când ei erau încă în viaţă.Mama a fost o mamă deosebită, dar când eşti influenţat de diavol, nu le poţi da părinţilor respectul cuvenit.Ei au vrut să ne dea cea mai mare comoară care există în lumea aceasta. Poate că nu auştiut să ne-o explice aşa cum am vrut noi, dar comoara pe care au legat-o de inima mea nu se poate compara cu banii, cu averea, cu nimic. N-am înţeles atunci Cuvântul pe care Domnul Isus îlspune:
Ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?
. N-ar câştiga nimic.În anul 1987 am fugit peste graniţă în Iugoslavia, împreună cu fratele meu şi cu încă doi prieteni. Am ajuns în lagăr şi acolo urma un interviu la care se decidea dacă plecăm mai departesau ne dădeau înapoi în România comunistă. La interviul acela erau numai trei motive pentru care puteam pleca mai departe spre Occident: pe bază politică, pe bază de religie sau pe bază de altănaţionalitate.Ce-am văzut în lagăr a fost groaznic: femei violate, familii despărţite şi distruse, soţiiseparate de soţii lor. Veneau gardienii la femei şi le spuneau că dacă vor să treacă mai departetrebuie să aibă relaţii sexuale cu ei.Venea miliţia noaptea să-i ducă înapoi în România, dar oamenii dormeau cu lama în gură- îşi scoteau lama şi-şi tăiau burta ca să curgă sânge din ei. Era groaznic.Până la acel interviu, ne era ruşine să spunem că suntem din familie de pocăiţi. La şcoală,când ne ridicau în picioare, spuneam:
„Nu eu, mama-i pocăită, tata-i pocăit!”
. Pentru prima dată
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...