1 Decembrie-Ziua aionalăa României
1 decembrie 1918 – ziua în care s-a vestit lumii, prin hotărârea Adunării aionale de la AlbaIulia,
Unirea tuturor românilor
sub sceptrul Regelui dezrobitor, Ferdinand I, reprezintă principaluleveniment al istoriei ării noastre. După evenimentele din decembrie 1989, aceasta a devenit zinaională.Deşi este percepută de muli ca un eveniment politic, Marea Unire este mult mai mult de atât.Ea este fapta istorică a întregii naiuni române, o naiune deja unită prin dorina copleşitoare de aforma un întreg şi care voia cu orice pre să lase moştenire urmaşilor un tărâm complet şi să aratelumii puterea patriotismului românesc. Cei care au ajutat la împlinirea acestei mari dorine sunteroi! Acest termen nu este utilizat pentru a supraevalua faptele lor şi a le forma cititorilor o imaginede basm, fantastică, cu care ei să se mândrească. Din contră, termenul de “EROU” are rolul de ascoate la iveală adevărul. u e nimic oniric în luptele date în scopul Unirii, nici măcar dorina deunitate naională a oamenilor, deoarece aceasta s-a dovedit a fi veridică, fezabilă.Acum, în anul 2009, majoritatea românilor a dat uitării faptele măree din istorie. Ei şi-aupus eroii într-o cutie veche bine sigilată din adâncul minii, pentru ca remuşcările să nu îi cuprindăcând realizează cât sunt de norocoşi că fac parte dintr-o ară vastă, pentru care muli şi-au dat viaăfără a regreta. Românii aceia, care au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri trebuie răsplătii, iar eisunt muli, pentru că nu numai soldaii au ajutat, ci şi cei care au dorit cu ardoare ca această ară sănu mai fie oropsită şi subapreciată de cei ce doreau supremaia. Au fost oameni care iubeau acestemeleaguri fascinante ce merită descoperite. Aceştia îşi iubeau compatrioii şi adorau statutul de“român”.Desigur, calea prin care s-a obinut unitatea a fost teribilă şi extremă, dar trebuie făcutăcunoscută, pentru a se clădi o Românie exemplară şi puternică, aşa cum o doreau strămoşii.Regele Carol, ca domnitor constituional, a inut să cunoască în împrejurările grele de atuncipărerea celor mai încercai sfetnici ai săi, pe care i-a chemat într-un consiliu de Coroana la Sinaia pedata de 3 august 1914. Aici s-a cercetat textul tratatului austro-român care, în articolul 2, spuneadesluşit: „Dacă România ar fi atacată, fără vreo provocare din partea sa, Austro-Ungaria esteobligată a-i da în timp util ajutor şi asistenă împotriva agresorului. Dacă Austro-Ungaria ar fiatacată în împrejurări asemănătoare din vreo parte a statelor vecine cu România, obligaia de a sări în ajutor se va prezenta imediat pentru aceasta din urmă”. Din cuprinsul acestui articol rezulta căRomânia nu putea fi îndatorată la nici un fel de ajutor sau sprijin militar, de vreme ce Austro-Ungaria nu fusese atacată din nici o parte, ci ea pornise la atac împotriva Serbiei.La 4/17 august 1916 tratatul de aliană între România, de o parte, Frana, Marea Britanie,Italia şi Rusia, de altă parte, a fost semnat. Prin acest tratat România se lega să atace Austro-Ungaria; Puterile Aliate în „Înelegerea cordială" garantau în schimb integritatea teritorială aRegatului Român, recunoscându-i totodată dreptul să-şi alipească, la sfârşitul războiului, toateinuturile locuite de români din cuprinsul Monarhiei austro-ungare şi făgăduind să nu încheie paceseparată, nici pace generală decât împreună şi în acelaşi timp.Pomenitele înfrângeri ale armatei române, asupra căreia tăbărâseră cele mai puternice diviziigermane, austro-maghiare, bulgare şi turceşti, urmau să fie preschimbate, în timpul celor trei ani desuferină şi de jertfe ale războiului, într-o remarcabilă victorie, odată cu biruina Marilor Aliaiasupra Puterilor Centrale. Regele Ferdinand a rămas hotărât în ciuda marilor încercări la care erasupus poporul român, fără a-i fi părut rău de pasul făcut pentru întregirea naional-politică aRomâniei.
Leave a Comment