13.

EDUCATIA ESTETICA

Notiunea de estetica provine din grecescul estesis care semnifica simtire. De aici si anestezie, adica suprimarea sensibilitatii si respective, a durerii. Conceptul de estetica a fost introdus la mijlocul secolului al XVIII-lea de catre Baumgarten pentru a desemna teoria cunoasterii sensibile care ar complete cunoasterea logica. Fr. Schiller (1759-1805) este cel care considera ca frumosul constituie principala valoare estetica, frumosul fiind identificat cu insasi viata prelucrata de vointa creatoare a omului, din care rezulta opera de arta. Treptat se extinde intelegerea fenomenului esthetic, in present acesta desemnand totalitatea emotiilor, a sensibilitatilor, trairilor prin care se exprima atitudinea omului fata de realitate prin valorile estetice- frumosul, eroicul, poetical, tragicul, comical, dramaticul etc. Simtul estetic, sensibilitatea si criteriile de apreciere sunt specific diferitelor epoci istorice. In urma anilor petrecuti in India, Mircea Eliade marturisea ca a inteles ca frumosul nu este ceva pe care il atarni pe perete sub forma unei picture, ci lumea armoniei faptelor tale. Valoarea estetica cea mai cunoscuta este Frumosul. Aceasta exprima armonia de sunete, culori si idei, de miscare si comportamente care implica trairea unor emotii si sentimente de satisfactie si admiratie, de bucurie. Literatura de specialitate considera ca Frumosul s-ar exprima prin trei ipostaze: frumosul natural, cel uman sic el din arta. Frumosul natural se manifesta ca urmare a interactiunii dintre om si fenomenele natural, in urma carora sunt generate emotii si sentimente specifice. Contemplarea unui rasarit de soare exemplifica o astfel de forma de frumos. Acest frumos este receptat numai prin existenta unei educatii care sa faca posibila o traire a acestor fenomene. Frumosul uman se refera la armonia, la imbinarea intr-un anume mod a comportarilor, a manifestarilor noastre care produc o incantare, o sensibilitate ce ne impresioneaza si care ne face sa credem ca asa ar trebui sa fie fiecare dintre noi. Este vorba de armonia launtrica a starilor noastre, de sufletul frumos, cum se spunea in Antichitate. Spre deosebire de frumosul natural, acesta este ceva construit, format prin educatie si autoeducatie. Mentionam insa ca la orice om putem deosebi
1

un frumos natural ca armonie a proportiilor, a culorilor, a imbinarii intr-un anume fel a timbrului vocii cu mimica sau pantomima etc. Dar si acest frumos corporal este in buna masura tot rezultatul unei educatii, cea fizica de data aceasta. O miscare, o alergare, o saritura sau chiar un gest pot avea in ele atat frumosul cat si opusul acestuia, uratul. De altfel, dansul, ca forma umana a frumosului prin miscare, exprima tocmai o astfel de armonie care produce emotii si sentimente estetice. Forma cea mai ampla de exprimare a frumosului, si in general a valorilor estetice, o constituie arta. Este vorba de frumosul construit de om pentru incantarea sa launtrica. Specificul arei pare a fi faptul ca lucreaza cu ceea ce se cheama imaginea artistica prin care se reflecta realitatea intr-o forma diferita fata de stiinta. Arta ar putea fi denumita ca efortul de surprindere a esentei prin prezentarea sensibila a fenomenelor. O valoare estetica prin care se exprima poate cel mai bine conditia omului actual este tragicul. Valori precum armonia cu natura, pretuirea omului in sine, bucuria lucrurilor simple, sacrul, iubirea, fidelitatea, cinstea, curajul sunt adesea considerate drept ceva ce nu ar mai corespunde timpului nostru. Tragicul apare din deteriorarea raporturilor umane, al reinstituirii razboiului tuturor impotriva tuturor. Din pacate a scazut dramatic numarul celor care citesc poezie, viziteaza muzee sau merg la concerte si spectacole de teatru Educatia estetica este un ansamblu de activitati de formare si dezvoltare a sensibilitatii, a emotivitatii si sentimentelor specifice receptarii lumii cu ajutorul imaginilor artistice. Obiectivele majore urmarite sunt: Formarea si dezvoltarea capacitatilor de creatie artistica; Aparitia si dezvoltarea simtului estetic prin care se surprinde aspectul sensibil al fenomenelor, intelegerea si aprecierea fruosului, sublimului, tragicului si deci a gustului pentru valorile estetice, a judecatilor de receptare profunda aa lumii valorilor estetice, a judecatilor de apreciere specifica si, desigur, a criteriilor cu care opereaza aceste judecati. Adevaratul mijloc de exprimare a sensibilitatii estetice este creatia personala. De aceea se cer incurajate revistele scolare, serbarile de sfarsit de an scolar, sopectacolele realizate de elevi sau studenti cu prilejul Colindelor de Craciun etc.
2