Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Alina Pamfil - Limba Si Literatura Romana in Gimnaziu - Structuri Didactice Deschise

Alina Pamfil - Limba Si Literatura Romana in Gimnaziu - Structuri Didactice Deschise

Ratings: (0)|Views: 154|Likes:
Published by Vasilica Getuta

More info:

Published by: Vasilica Getuta on Oct 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/19/2012

pdf

text

original

 
Colecţia PREUNIVERSITARIA Seria PEDAGOGIE 
Editura Paralela 45Director general Călin VlasieLector Irina PetraşCulegere computerizată Alina PamfilTehnoredactare computerizată Cnstina MihartCoperta Carmen LucaciPrepress Viorel MihartCopyright Editura Paralela 45, 2003ISBN 973-593-835-9
I
A
LINA
P
AMFIL
Limba şi literatura romană îngimnaziu
Structuri didactice deschise
PARALELA
EDUCAŢIONAL
INTRODUCERE
DIDACTICA LIMBII Şl LITERATURII ROMANE:statut şi coordonate
1. Consideraţii preliminare
Didactica limbii şi literaturii române
1
este o disciplină înscrisă în sfera didacticilor specifice, domeniidinamice, orientate deopotrivă teoretic şi practic.Conturul didacticilor specifice (denumite şi metodici, didactici ale disciplinelor sau specialităţii) poatefi trasat din două unghiuri diferite. Zona de convergenţă o constituie aşezarea, în centrul acestor discipline, a trei elemente de bază, ce pot fi reprezentate sub forma triunghiului structurat de J.-F.Halte."
Triunghiul didacticPROFESORDimensiune epistemologică CUNOŞTINŢE.-ELEVProblematica intervenţiei didactice Dimensiune psiho-socio-instituţionalăProblematica aproprierii cunoştinţelor Dimensiune psiho-socio-cognitivă
Divergenţele în abordare rezultă din accentuarea diferită a celor trei componente. O primă perspectivăeste centrată asupra raportului profesor-elev şi, deci, asupra procesului de predare-învăţare. Viziuneadiminuează rolul jucat de cunoştinţe în configurarea parcursului pedagogic şi consideră didacticilespeciale drept aplicaţii, la nivelul materiilor de studiu, ale didacticii generale.
1
Cea de-a doua
'Am optat pentru termenul de didactică din donnţa de a marca deschiderea anei metodicii (disciplină centrată, cu precădere, asupra metodelor,„căilor" de predare-învăţare - gr 
methodos
 — „urmarea unei căi", realizarea unui dram pentru a atinge un scop), înspre ana mai largă a didacticii(disciplină ce abordează, alături de metodologia transmitem şi asimilăm de cunoştinţe şi problematica finalităţilor învăţării, modalităţile deselectare, structurare şi evaluare a conţinutunlor, precum şi raportul dintre profesor şi elevi - gr 
didaskein — 
a învăţa) Vezi în acest sens şidistincţia metodică
vs
didactica limbii române, formulată de V Goia în
 Didactica limbii şi literaturii romane,
Cluj, Ed Dacia, 2001, pp 1l-l2Reţin această distincţie cu intenţia de a marca noua topografie a disciplinei, chiar dacă termenii sunt adeseori consideraţi sinonimi sau suntseparaţi prin sintagmele „didactică generală"
vs
„metodica specialităţii" (vezi C Parfene,
 Metodica limbii şi literaturii române în şcoală, Ghid teoretico-aplicatrv,
Iaşi, Ed Polirom, pp 1l-l2, şi N Eftimie,
 Metodica studierii limbii şi literaturii române,
Piteşti, Ed Paralela 45, 2000, pil)J-F Halte,
 Ladidactique dufrangais,
ediţia a IT-a, Pans, Presses Universitaires de France, 1993, p 127
3
Punctul acesta de vedere este susţinut, în pnmul rând, de autoni de didactici generale, ce consideră didacticile speciale „subramuri ale didacocn generale "M
 
\xissai.,ItefotecmamKnxmăhdidachaimode^ 
 
Ediţia all-a, revizuită, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, p 24
a--*!
6 Alina Pamfil: Limba şi literatura română în gimnaziu perspectivă accentuează rolul cunoştinţelor în proiectarea şi desfăşurarea acţiunii educative şi scoatedidactica specialităţii de sub incidenţa didacticii generale. Conform acestei viziuni, învăţarea uneidiscipline este dictată prioritar de logica ei internă, de textura ei conceptuală şi de procesele cognitivecare au întemeiat-o ca ştiinţă şi în funcţie de care continuă să se dezvolte.Diferenţele de viziune pot fi reduse prin instituirea unei perspective ce urmăreşte constant deschidereaşi nuanţarea ariei conceptuale a didacticilor specifice: o perspectivă orientată spre toate componenteletriunghiului didactic şi, în consecinţă, spre toate disciplinele de referinţă. în cazul care ne interesează -didactica limbii şi literaturii române -, disciplinele de referinţă pot fi grupate în două domenii distincte,şi anume: 1. domeniul reprezentat de ştiinţele limbii şi literaturii şi 2. domeniul reprezentat de ştiinţeleeducaţiei şi psihologia educaţională. La rândul său, primul domeniu cuprinde discipline precumlingvistica generală, gramatica limbii române, pragmatica lingvistică etc, pe de o parte, şi istorialiteraturii, teoria literaturii şi teoriile interpretării, pe de altă parte. Cel de-al doilea domeniu include, înzona ştiinţelor educaţiei, filosofia educaţiei, sociologia educaţiei şi didactica generală, iar în cea a psihologiei, diferenţiază arii focalizate asupra dezvoltării cog-niţiei şi limbajului, asupra învăţării,motivaţiei etc.
DOMENIULPREDĂRI I-ÎNVĂŢĂRII
Ştiinţele educaţiei
(istoria, filosofia, sociologia educaţiei, docimologia, didactica generală etc.)
Psihologia educaţionalăDIDACTICALIMBII Şl LITERATURII ROMÂNE
.DOMENIUL ^LIMBII Şl LITERATURII
Ştiinţele limbajului
(lingvistica generală, pragmatica lingvistică, gramatica limbii române etc )
Ştiinţele literaturii
(istoria, teoria literaturii, teoriile interpretării)
înainte de a contura o posibilă definiţie a disciplinei, consider necesare câteva precizări legate deinfluenţa exercitată de disciplinele de referinţă. Subliniez, în primul rând, faptul că, în didactica limbiiromâne, reflecţia a fost şi este determinată prioritar de natura fenomenelor propuse spre studiu:fenomenul lingvistic şi cel literar. Specificul lor a impus nu numai selectarea şi adaptarea algoritmilor  propuşi de pedagogie, ci şi conturarea unor parcursuri şi metode specifice; mă refer la analiza de textşi la modelele ei variate, la analiza lingvistică sau la o sene de tehnici specifice comprehensiunii saucomunicării (ex.: lectura prospectivă, tipuri diverse de exerciţii gramaticale, de joc de rol, strategii de producere de text sens sau oral etc). Subliniez, în al doilea rând, faptul că schimbările survenite încadrul disciplinei au fost şi sunt provocate, în mod semnificativ, de modificările de para-
4
Perspectiva aparţine autorilor de didactici speciale în domeniul studiului maternei, C Simard formulează un astfel de punct de vedere„Denumirea de didactică generală sugerează faptul că disciplina vizează manie principii ale învăţământului şi diversele modalităţi de predare,independent de cunoştinţele
(savoirs)
disciplinare Chiar dacă didactica generală a produs multe publicaţii şi se predă într-un număr mare deuniversităţi, nu-i preluăm aici finalitatea globahzantă, întrucât omite aspecte definitorii ale reflecţiei didactice' importanţa centrală a cunoş-tinţelor" (C Simard,
 Elementsde didactique d&franţais langue premiere,
Montreal, Ed. De Boeck 1997, p 2)
Introducere 7digmă din ştiinţele literaturii (ex.: structuralism şi, mai recent, perspectivele post-structuraliste) şi dinlingvistică (ex.: lingvistica structurală şi, mai recent, psiho-, sociolingvistica şi lingvistica textuală).Afirmaţiile de mai sus nu urmăresc să pună în umbră aportul psihologiei şi al ştiinţelor educaţiei, ariidisciplinare ce informează şi articulează viziunea asupra procesului de predare-învăţare; şi asta cu atâtmai mult cu cât, la ora actuală, redi-mensionarea didacticii maternei nu se poate petrece fără preluareatezelor pedagogiei constructiviste şi ale teoriilor cognitive. Sublinierile mele au însă rostul de aevidenţia rolul prioritar al continuturilor în abordarea proceselor predării-învăţării şi de a infirmaopinia conform căreia didactica maternei nu este decât o didactică generală aplicată.Pornind de la aceste precizări, conturez statutul disciplinei ca
disciplină de frontieră
(aşezată în zonade intersecţie a ştiinţelor limbii şi literaturii cu ştiinţele educaţiei şi psihologia educaţională),
disciplină orientată deopotrivă teoretic şi practic.
în plan teoretic, didactica limbii şi literaturii române analizează finalităţile materiei de studiu şirealizarea lor în cadrul procesului educativ; identifică principalele concepte şi demersuri aledisciplinelor de referinţă şi examinează introducerea lor în programe, manuale şi în activităţile deînvăţare; cercetează condiţiile şi procesele de asimilare, identifică dificultăţile şi propune soluţii.
 
Toate aceste analize oferă datele fundamentale ce informează palierele practice ale disciplinei sau, maiexact, proiectarea demersurilor didactice şi actualizarea lor în clasă; mă refer la configurarea unor situaţii şi secvenţe de învăţare, la formalizarea strategiilor şi metodelor de predare şi evaluare, lastructurarea unor posibilităţi de realizare a progresiei secvenţelor de învăţare, la elaborarea demateriale didactice etc.Statutul de disciplină de graniţă şi prezenţa celor două paliere - teoretic şi practic - impun exigenţeledinamismului şi plasticităţii. Orientată astfel, disciplina are capacitatea de a configura reţeleconceptuale suple şi demersuri adecvate contextelor de învăţare şi nivelului de dezvoltare al elevilor.Problematica didacticii limbii şi literaturii poate fi circumscrisă prin următoarele întrebări. Primaîntrebare -
de ce se predă disciplina
(care sunt scopurile studiului, ce obiective sunt vizate)? - estecardinală; ea subîntinde fundamentele şi finalităţile întregului proces de predare-învăţare, iar modul încare este rezolvată influenţează răspunsul la majoritatea celorlalte întrebări. Acestea sunt:
ce se predă
(ce conţinuturi sunt selectate)? şi
cum se predă
(ce soluţii de structurare a continuturilor şi ce strategiididactice sunt elaborate)?
cui se predă
(care sunt caracteristicile publicului ţintă)?,
unde şi când 
(în cecircumstanţe fizice, istorice, socioculturale sau instituţionale)?
8
Alina Pamfil: Limba şi literatura română în gimnaziu
2. Specificul disciplinei
Majoritatea trăsăturilor enumerate mai sus pot fi extinse şi asupra altor didactici speciale; mă refer lastatutul de disciplină de graniţă, la coexistenţa direcţiilor teoretice şi practice sau la imperativele plasticităţii şi dinamismului. Există însă şi atribute ce conferă specificitate studiului limbii şi literaturiiromâne şi asupra lor voi stărui în continuare.
2.1. Domenii de referinţă şi perspective integratoare
O primă caracteristică o constituie diversitatea domeniilor ce informează disciplina. Spre deosebire dealte materii de studiu, focalizate asupra unor zone de cunoaştere bine conturate şi omogene (ex.:geografia, biologia, matematica etc), „limba şi literatura română" se defineşte printr-un corp decunoştinţe compozit, cu referenţi teoretici atât în studiile de limbă, cât şi în cele de literatură. în plus,în ultimul deceniu, disciplina şi-a lărgit câmpul dincolo de ariile cunoştinţelor produse în mediulştiinţific; astfel, programele actuale - structurate după modelul comunicativ - fixează, printreobiectivele prioritare, iniţierea elevilor într-o serie de practici lingvistice specifice societăţii actuale.Ancorarea diferită a conţinuturilor şi capacităţilor conferă acestei matern şcolare un caracter heterogen, vizibil în multitudinea reţelelor conceptuale şi în diversitatea activităţilor de învăţare.Provenienţa diversă a cunoştinţelor (limbă şi literatură) şi orientarea diferită a abilităţilor (comprehensiune şi producere de text scris şi oral) impun conturarea unor subdomenii ale didacticii şi proiectarea unor tipuri distincte de activităţi. Dar asupra acestor aspecte voi reveni. Ceea ce doresc săsubliniez acum este faptul că rolul didacticii nu se restrânge numai la crearea unor strategii adecvatecategoriilor de cunoştinţe ce compun disciplina. Rolul ei este şi acela de a contura perspectivesupraordonate, menite să orchestreze ariile cunoaşterii şi procesele educative, să reducă dindivergenţele şi tensiunile inerente acestui domeniu complex şi heterogen.Instituirea unei viziuni integratoare presupune: a) analiza finalităţilor studiului disciplinei din perspectiva imperativelor epocii, b) selectarea, din domeniile de referinţă, a unor orientări compatibileşi inovatoare, c) compunerea unor strategii de învăţare în acord cu exigenţele şcolii şi, mai mult, înacord cu „spiritul timpului". Iată două exemple: primul se referă la textura disciplinei în deceniile premergătoare reformei, cel de-al doilea, la orientarea actuală. Imaginile pe care le conturez aici suntreductive; îmi asum, însă, riscul simplificării din dorinţa de a evidenţia prezenţa modelelor de coerenţăîn structurarea parcursului didactic.în linii mari, în etapa anterioară, studiul disciplinei a urmărit să formeze un orizont cultural compusdin cât mai multe cunoştinţe. Domeniile vizate erau limba standard, văzută ca set de reguli coercitive,şi literatura naţională, înţeleasă ca şir al creaţiilor legitimate estetic şi / sau ideologic. Ideea de regulă,de canon, de reprezentativ era deci înscrisă în tiparul configurativ al disciplinei. Prezenţa acestei vizi-uni supraordonate a condus, în domeniul studiului literaturii, la impunerea perspec-Introducere 9tivei istorice şi a modelelor de analiză tematică şi structurală, iar în domeniul studiului limbii, la oabordare de tip structural, ce viza cunoaşterea teoretică a sistemului limbii. Pornind de la aceste date,s-a conturat un demers didactic transmisiv, în care rolul predominant era al profesorului, iar accentulcădea pe materia de studiu. Modelate în acest cadru, strategiile de predare-învăţare s-au definit printr-

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->