• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
MITUL CAVERNEI (Platon)- Acuma, reluai eu, reprezintă-ţi în felul acesta starea naturii noastre cu privire la ştiinţă şineştiinţă, închipuieşte-ţi nişte oameni într-o locuinţă subterană, în formă de peşteră, având petoată lăţimea ei o intrare deschisă la lumină; aceşti oameni sunt acolo din copilăria lor, cu picioarele şi gâtul în lanţuri; în acest fel că ei nu se pot nici mişca, nici privi în altă parte decâtînaintea lor, lanţul împiedicându-i a întoarce capul; lumina le vine de la un loc aprins departe înspatele lor; între foc şi prizonieri trece un drum ridicat: Imaginează-ţi că pe acest drum esteconstruit un zid mic asemenea paravanului pe care acei ce arată marionetele îl aşază în faţă şideasupra cărora ei îşi arată minunăţiile lor.- Văd aceasta, spuse el.- Închipuie-ţi acum de-a lungul acestui zid oameni care duc tot felul de obiecte care depăşesczidul, statuete de oameni şi animale în piatră, în lemn şi în alte feluri de materii; natural, că întreaceştia unii vorbesc, alţii nu.- Este, spuse el, un tablou straniu şi stranii sunt prizonierii.- Ei seamănă cu noi, am răspuns, şi înainte de toate crezi tu că într-o asemenea situaţie ei auvăzut vreodată altceva din ei înşişi şi din vecinii lor decât umbrele proiectate de foc pe pereţiicavernei care le stau în faţă?- Cum ar fi făcut-o, observă el, dacă sunt forţaţi să stea toată viaţa lor cu capul nemişcat?- Şi pentru obiectele care trec nu este acelaşi lucru?- Fără îndoială.- Dar dacă ei ar putea vorbi împreună, nu crezi tu că ei ar lua, ca obiecte reale, umbrele pe carele văd?- Este necesar.- Şi dacă peretele din fund al peşterii ar avea un ecou, de fiecare dată ce unii din purtătoriiobiectelor ar vorbi, ar crede ei că aud altceva decât pe umbrele care trec înaintea lor?- Pe Zeus nu, spuse el.- Desigur, reluai eu, aceşti oameni nu vor atribui o realitate decât umbrelor obiectelor fabricate.- Este absolut necesar.- Gândeşte-te acum la ceea ce li s-ar întâmpla în mod natural dacă ei ar fi scăpaţi de lanţurile lor şi ar fi vindecaţi de neştiinţa lor. Dacă unul din aceşti prizonieri ar fi desfăcut, dacă el ar fi forţatsă se ridice numaidecât, să întoarcă gâtul, să meargă, să ridice ochii către lumină; făcând toateaceste mişcări, el va suferi - şi orbirea luminii îl va împiedica să distingă aceste obiecte, din care,înainte, nu vedea decât umbrele. Ce crezi tu că ar răspunde el, dacă cineva ar veni să-i spună căel nu a văzut până atunci decât numai fantome goale, dar că acum, mai aproape de realitate, şiîntors către obiecte4e mai reale, el vede mai drept?Dacă, în fine, arătându-i fiecare din lucrurile care trec, l-ai obliga să spună întrebându-l ce sunt
 
acestea? Nu crezi că el ar fi încurcat şi că umbrele pe care le vede înainte îi vor apărea maiadevărate decât obiectele care îi sunt arătate acuma?- Mult mai adevărate, recunoscu el.- Şi dacă îl sileşti să privească lumina ea însăşi - ochii săi .nu vor fi răniţi? Nu va fugi el de privirea ei, pentru a se reîntoarce la lucrurile pe care poate să le vadă şi nu va crede el că acesteasunt mai distincte decât cele care i se arată?- Desigur.- Şi dacă, reluai eu, el este smuls din peşteră cu forţa, dacă este pus să urce urcuşul greu şi prăpăstios şi dacă nu i se dă drumul înainte să fie târât până la lumina soarelui, nu va suferi elmult şi nu se .va plânge de aceste maltratări? Şi când va fi ajuns la lumină, va putea el, orbit destrălucirea ei, să distingă singur între lucrurile pe care acum le numim adevărate?- Nu o va putea face, răspunse el, cel puţin la început.- El va avea nevoie de obişnuinţă pentru a vedea lucrurile din regiunea superioară, întâi, vadistinge mai uşor umbrele, apoi chipurile oamenilor şi alecelorlalte obiecte care se reflectă în apă, după aceea, înfruntând lucirea stelelor şi a lunii, va putea să contemple mai curând în timpul nopţii corpurile cereşti şi cerul însuşi decât ziua, soareleşi lumina soarelui.- Desigur.- La sfârşit, îmi închipui, va fi soarele însuşi, în locul lui şi nu imaginile lui goale, reflectate înapă sau alte lucruri.- Este necesar, zise el.- După aceea va ajunge la concluzia despre soare, că acesta face anotimpurile şi anii, că elconduce totul în lumea care se vede, şi că, într-un fel oarecare, este cauza a tot ceea ce vedea cutovarăşii săi în peşteră.- Sigur că va ajunge la această concluzie.- Atunci însă aducându-şi aminte de prima sa locuinţă, de ce se ştie (cunoaşte) acolo şi de ceicare au fost tovarăşii săi de captivitate, nu crezi tu că el se va bucura de schimbare şi că va plânge pe aceştia din urmă?- Da, desigur.- Şi dacă aceştia şi-ar împărţi între ei onoruri şi laude, dacă ei ar avea premii pentru acela care prinde cu un ochi mai ager trecerea umbrelor, care-şi aduce mai bine aminte de cele care trec deobicei întâi sau cele din urmă, sau de cele care trec împreună şi care, prin aceasta, ar fi cel maiîndemânatic a ghici apariţia lor, crezi tu că omul nostru ar fi gelos de aceste distincţii şi că ar invidia pe acei dintre prizonieri care sunt onoraţi şi puternici? Sau nu ar prefera el de o mie deori, ca şi eroul lui Homer, să nu fie decât servitor la plug şi să sufere totul pe lume mai curânddecât să se reîntoarcă la vechile lui iluzii şi să trăiască aşa cum trăia?
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...