Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
4Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Lucian Croitoru - rezumatul cartii -"Politica monetară: ipostaze neconvenționale"

Lucian Croitoru - rezumatul cartii -"Politica monetară: ipostaze neconvenționale"

Ratings: (0)|Views: 1,252|Likes:
Published by Victor Cozmei
Lucian Croitoru - rezumatul cartii -"Politica monetară: ipostaze neconvenționale"
Lucian Croitoru - rezumatul cartii -"Politica monetară: ipostaze neconvenționale"

More info:

Categories:Business/Law
Published by: Victor Cozmei on Oct 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

12/04/2012

pdf

text

original

 
 Această carte
, pe scurt
 Această carte nu este
una
de teorie a politicii monetare. Este o carte care prezintă câteva
ipostaze
neconvenţionale ale politicii monetare. Unele ipostaze sunt prezentate din perspectivă teoreticăpură. Acesta este cazul cu introducerea pieţei muncii în modelul standard neokeynesist. Altele
sunt prezentate din perspectiva nevoilor practice de a schimba anumite puncte de vedere
considerate până de curând infailibile sau de a arăta modul în care banca centrală poate reacţiona în situaţii de criză. În legătură cu acest din urmă aspect
, m-
am referit atât la economia mondială,cât şi la economia Româ
niei.
Prima ipostază neconvenţională pe care o aduc în discuţie se referă la nivelul inflaţiei dezirabile
(c
apitolul 1). În mod convenţional, o inflaţie de
2
la sută este considerată ideală. În teoriamodernă, banca centrală trebuie să minimizeze pierderil
e pentru societate. Pentru a atinge acest
obiectiv, politica monetară trebuie să minimizeze diferenţa dintre inflaţia curentă şi inflaţia de
2 la
sută. Dacă divina coincidenţă
 
 – 
cum au numit-
o Blanchard şi Gali (2006)
 
 – 
 
ţine, atunci şiproducţia va fi la nivelul potenţial. Totuşi, aşa cum a demonstrat criza financiară izbucnită în iulie 2007, inflaţia joasă şi stabilă nuasigură stabilitatea financiară. Şocul
generat
de criză în producţie şi ocupare a
adus pierderienorme pentru societate. Minimizarea aces
tor pierderi a făcut
neces
ară
 
reducerea ratelor dobânziila aproape zero, economiile dezvoltate intrând în capcana lichidităţii încă din 2009. Poate că dacăşocul ar fi apărut la un nivel mai înalt al inflaţiei, perioada de declin economic şi de scădere aocupării forţei de muncă ar fi fost mai scurtă.De aceea am argumentat că o schimbare în filozofia strategiei de politică monetară
, prin trecerea
de la ţintirea unei inflaţii joase şi stabile la ţintirea unei inflaţii moderate şi stabile, ar putea ajuta l
a
evitarea intrării economiilor în depresie sau în capcana lichidităţii, atunci când bulele alimentate cucredit se sparg. Inflaţia mai mare ar ajuta
cash-flow 
-u
rile. Această schimbare în filozofie esteraţională
, din moment ce economiile dezvoltate, bazat
e pe instituţii financiare avansate
,
ajung în
mod inevitabil la momentul spargerii unei bule (Minsky, 1993).
 A doua ipostază neconvenţională este strâns legată de îndatorarea relativ înaltă a multor state
dezvoltate (c
apitolul 2). La această situaţie s
-a a
juns prin ajustarea prea lentă a deficitelor
bugetare,
 în perioada de creştere relativ rapidă a economiilor dezvoltate. Astăzi, fiindsupraîndatorate, aceste state nu s
-
ar mai putea îndatora în continuare pentru a stimula economia(a genera o inflaţie mai mare) fără a produce o criză de încredere, cum ar fi spus Kalecki (1944).Dimpotrivă, unele state dezvoltate reduc deficitele bugetare cu o rată prea mare
, dat fiind nivelul
relativ redus al creşterii economice. Aceasta dă naştere situaţiei paradoxale în care politica monetară trebuie să ajute economia să iasădin depresie când ratele dobânzii sunt aproape de zero. Până în 1998, când Krugman (1998) a
 
reinventat conceptul de capcană a lichidităţii, s
-
a crezut că acest lucru era imposibil. Paradoxul
apare de
la faptul că politica monetară trebuie să stimuleze economia
,
 în timp ce politica fiscală ofrânează, cel puţin în Europa. Ipostaza neconvenţională constă în faptul că băncile centraletrebuie să tipărească cu atât mai mulţi bani cu cât mai restrictivă este politica fiscală. A treia ipostază neconvenţională ne
este ofer
ită de
atacul speculativ din octombrie 2008 asupraleului (c
apitolul 3). Literatura este foarte parcimonioasă când vine vorba de recomandări privind
politica de combatere a unui atac specul
ativ în derulare. Sunt puţine lucrări care se referă explicit
la acest lucru, iar recomandarea este aceea de
creştere
 
a dobânzilor. În octombrie 2008, BancaNaţională a României a combătut cu succes atacul asupra leului
,
extrăgând lichiditatea din piaţă
pr
in vânzarea de valută, nu prin creşterea ratei dobânzii de politică monetară. A fost o politicămonetară neconvenţională, dacă avem în vedere că o bancă centrală trebuie să furnizezelichiditate pentru buna funcţionare a pieţei în strânsă legătură cu ţinta
 
sa de inflaţie. Dar, înoctombrie 2008, piaţa nu funcţiona normal. Era ca şi când leul
ar fi fost atacat cu cocteiluriMolotov, iar cei care le fabricau ar fi dorit
să obţină benzina necesară de la banca centrală. Aşa
cum
subliniază
 
Ella Kállai în prefaţa sa la această carte, „
m
otivul pentru care banca centrală arăspuns la atacul speculativ asupra leului a fost păstrarea stabilităţii financiare”
. De altfel, Mugur
Isăres
c
u a fost printre primii economişti care au susţinut că obiectiv 
ul politicii monetare, de
stabilitate a preţurilor la nivel scăzut
,
trebuie completat cu obiectivul stabilităţii financiare(Isărescu, 2008). A patra ipostază neconvenţională este legată de raţionalitatea deciziilor microeconomice ( 
capitolul
4). Aşa cum s
-
a înţeles încă o
 
dată cu ocazia crizei financiare izbucnite în 2007, când perspectiveleeconomice sunt bune, anticipaţiile devin euforice, adică o iau înaintea preţurilor activelor şi duc laformarea de bule ale activelor. Când bulele se sparg, euforia se
 
transformă în panică şi anticipaţiilerămân în urma preţurilor activelor, ceea ce se reflectă în tendinţa firmelor de a scăpa rapid dedatorii, motiv pentru care vând active sau elimină orice ineficienţă pe care criza o face vizibilă. Am transpus această
 
concepţie pe piaţa muncii
,
plecând de la premisa
c
ă
 
numărul de personalauxiliar pe care îl angajează firmele depind
e nu numai de tehnologie, ci
şi de
norme
(preconcepţii). Am extins modelul standard neokeynesist prin includerea pieţei muncii. Normele
se
instituie când perspectivele economice sunt bune, reflectând o alterare a raţionalităţii firmelor(o consecinţă a anticipaţiilor euforice) prin angajarea unui număr de personal auxiliar în exces faţăde numărul cerut de tehnologie. Aceasta este o ineficienţă. Normele sunt eliminate în urma unuişoc, de exemplu o scădere masivă a cererii, ce reinstituie nivelul anterior de raţionalitate pânăcând din nou se ajunge la instituirea de norme şi aşa mai departe. Această mişcare ciclică determină schimbări în elasticitatea ratei şomajului în raport cu cerereaagregată. Am arătat că nu numai rata naturală a şomajului ( 
*
u
 ), dar şi rata şomajului carecorespunde instituirii/eliminării normelor ( 
no
u
 ) este relevantă pentru politica monetară. Politicamonetară, ţintind la o ajustare dată în rata inflaţiei, determină modificări mai mari în rataşomajului când normele sunt prezente, comparativ cu situaţia inversă. Modelul propus de noi
 
(Croitoru, 2011) şi preluat în această carte, ca şi cel al lui Blanchard şi Gali (2008), sprijină ideeacă ajustări prea ambiţioase în nivelul inflaţiei au costuri relativ mari în termeni de ocupare a forţeide muncă. Modelul propus de noi explicitează una din
tre cauzele posibile pentru care unii
bancheri centrali evită să facă reglări prea ambiţioase după ce inflaţia a deviat de la ţintă – 
 
aceastăpractică este menţionată de Blanchard et.
 
al (2010) şi de Isărescu (2012b).De asemenea, am arătat că
,
dacă este variabilă şi creşte odată cu cererea agregată, puterea denegociere a angajaţilor atinge
nivelul
maxim la un nivel al ratei şomajului
min
u
. Am arătat că
,
dacărata curentă a şomajului este egală (sau mai mică) decât
*
u
, dar suficient de aproape
min
u
,
anticiparea unei relaxări a politicii monetare ar putea duce, temporar, la apariţia unei relaţii
pozitive
 între rata inflaţiei şi rata şomajului.Mulţi cercetători sunt de acord că actuala criză financiară a arătat că modelele noastre despreciclul afacerilor trebuie îmbunătăţite
,
prin introducerea unor ipoteze îmbunătăţite privindanticipaţiile (incluzând ipoteza inatenţiei raţionale sau pe cea a învăţării), prin înlocuirea agentului
 
reprezentativ cu mai mulţi agenţi relevanţi etc. Ipostazele neconvenţionale la care m
-am referit
arată că, pe lângă aceste modificări, o bună politică monetară are nevoie de modele ale ciclului de
afaceri care
includ
ă
 
atât sectorul financiar, cât şi piaţa muncii.Bucureşti, 14 aprilie 2012
 

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->