Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
4Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Sabina Ispas - Despre Căluş şi Căluşar

Sabina Ispas - Despre Căluş şi Căluşar

Ratings: (0)|Views: 253|Likes:
Published by laura_innervision
de pe foaienationala.ro
de pe foaienationala.ro

More info:

Published by: laura_innervision on Nov 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

06/07/2013

pdf

text

original

 
Despre Căluş şi Căluşar 
 
Sabina IspasOmul trebuie încadrat într-
o cultură organică lui
 
în aşa fel încât aceasta să
-i ofere un sistem
ideal” (Băncilă, p. 92). Dintr 
-
o asemenea structură nu trebuie eliminat folclorul care poate ficonsiderat tipul cel
 
mai organic de cultură”, starea spirituală a poporului [...] organizată de norme,unele conştiente, altele subconştiente, dar efective [...] virtualităţi structurale, nervuri abstracte, care
solidarizau într-
un destin un număr de oameni”
(ibidem, p. 93). Preluând viziunea autorului citat,
 putem afirma naturii nu i se opune cultura, ci i se adaugă, pentru a o sublima şi a da subtilaarmonizare între om şi esenţa ultimă a lucrurilor”
(ibidem,
 p. 104). Acceptând folclorul şi toate
formele lui de manifest
are împreună cu limbajele prin care acestea se manifestă ca pe o componentămajoră a culturii, nu facem decât să împlinim imaginea omului complex, creator şi dispersator devaloare. Prin acţiunile lui, acesta se raportează la tot ceea ce îl înconjoară şi îi reglementează, îndiferite moduri, existenţa. Sistematic, constant, ciclic, el se concentrează spre ceea ce poate şitrebuie să depăşească limitele cotidianului şi să
-
1 apropie de transcendent. Astfel se grupează, într 
-o
ordine deloc întâmplătoare, sărbătorile, forme sociale ale vieţii religioase”, cu serbările lor.
 
În timpul vieţii, omul dobândeşte şi acumulează informaţie de la naştere până la trecerea luiîn nefiinţă. Fiecare an, cu ciclurile sărbătorilor ce
-
i sunt circumscrise, înseamnă o treaptă câştigatăîn procesul cunoaşterii şi, implicit, al perfecţionării sale spirituale, care, laolaltă, formează ceea ceam numit cu alt prilej spirala timpului” pe care se îndreaptă spre veşnicie. De aceea în culturaromână, creştină în esenţa ei, nu sunt celebrate sau comemorate moartea şi renaşterea unor divinităţisub forma unor cicluri deschise şi închise la începutul şi sfârşitul fiecărui an calendaristic, mereu
reluate ca într-
un joc absurd, fară sfârşit, ci se îmbogăţeşte calitatea morală a omului, se
perf 
ecţionează şi se purifică la fiecare sărbătoare, prin ritualuri şi practici conservate în culturafolclorică a grupului. Ceea ce am numit spirala timpului” este alcătuită din sinusoide succesivecare au sensuri ascendente spre câte o sărbătoare centrală, căreia îi urmează o perioadă de relaxarecu trecere spre următorul ciclu de sărbători.
 
Pentru cultura românească reperele care ordonează diferitele celebrări sau comemorări suntcele fixate în calendarul creştin răsăritean. Dintre acestea se pot selecta tr 
ei curbe ascendente pe
 baza cărora se derulează spirala timpului: sărbătorile Crăciunului şi Bobotezei care au dată fixă şisunt plasate, începând cu sfârşitul toamnei, în perioada iernii, autoritatea rituală şi, implicit, socialărevenind bărbaţilor; urmează sărbătoarea cu dată mobilă a Paştelui, care concentrează mai multemomente a căror succesiune, începând cu data de 2 februarie şi sfârşind cu Joia Mare, prezintă untransfer de autoritate dinspre masculin spre feminin şi se află în relaţie cu anotimpul
 
 primăverii (înzona noastră geografică); cea de a treia secvenţă se află sub tutela sărbătorii Rusaliilor, cândmasculinul devine, din nou, determinant pentru ritual. O dată cu acest eveniment, unic pentrucomunitatea tradiţională, dat fiind că el marchează, pentru creştini, întemeierea bisericii, se reia un proces de manifestare a autorităţii rituale în care masculinul şi femininul par a colabora pentruobţinerea unei convieţuiri amiabile. Pentru caracterizarea sărbătorilor toamnei şi iernii avem în
veder
e câteva evenimente cu scenarii rituale şi ceremoniale bine organizate, care au loc la date fixe:
hristovul viilor (Ziua Crucii -14 septembrie), Sâmedru sau Sumedru (Sf. Dumitru
 – 
26 octombrie),
sâmbăta morţilor şi Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului
(14 noiembrie), Arhanghelii (8noiembrie), Sânt Andrei (Sf. Andrei
 – 
 
30 noiembrie), Sân Nicoară (Sf. Nicolae
-6 decembrie),Ignatul (Sf. Ignatie Teoforul
 – 
 
20 decembrie), Crăciunul (Naşterea Domnului – 
25 decembrie)
Bobotează (Botezul Domnului – 
6 ianuari
e) şi Sânt Ion (Sf. Ion – 
7 ianuarie), întâmpinarea
Domnului (2 februarie). Datele sărbătorilor care au legătură cu ciclul pascal, fară a fi mai puţinsemnificative, sunt relativ variabile (limitate de intervalul de timp dintre 25 martie şi 8 mai), fiind
ixate în funcţie de data mobilă, calculată anual, a sărbătorii centrale; respectarea lor necesită o maimare atenţie din partea celor ce se conduc după prescripţiile tradiţionale de vieţuire, pentru că ei
 
trebuie să se informeze, în prealabil, fie prin achiziţionarea unor calendare în care sunt consemnateaceste date, fie prin păstrarea unui contact permanent cu persoanele îndreptăţite să cunoască şi sătransmită informaţia care ajunge la membrii colectivităţilor practicante numai după ce teologiiînsărcinaţi cu efectuarea calculelor savante decid când şi cum se cade a fi făcută celebrarea saucomemorarea. Autoritatea şi aplicabilitatea acestor decizii depăşesc graniţele naţionale sau locale,hotărârile având un caracter ecumenic. Aici sunt incluse: cele două lăsaturi de sec, de carne şi de brânză” (cârnilegi şi câşleg
i)
şi comemorările morţilor (Moşii), sâmbăta lui Toader (Sântoaderul),sâmbăta lui Lazăr şi Floriile (Intrarea în Ierusalim), Joia Mare, Învierea, Pastele Blajinilor (luneasau marţea după Duminica Tomii), Înălţarea, fiecare sărbătoare oferind cadru sacru şi, implicit, protecţie unor complexe de practici şi ritualuri pe care le execută persoane şi grupuri de persoane înmomente şi locuri precise. Datele acestor sărbători nu sunt cunoscute fără ajutorul autorităţiireligioase, care este biserica şi fără sprijin sacerdotal. Deşi intervalul de timp dintre Lăsatul secului pentru Postul Paştelui şi săptămânile dinainte şi după Rusalii cuprinde multe sărbători cu dată fixă,recomandările pentru efectuarea unor acţiuni cu funcţie rituală sau interdicţii de lucru, alimentaresau de alt tip sunt legate, în procent covârşitor, de marile sărbători cu dată mobilă.
 
Şi cu alte prilejuri ne
-
am exprimat convingerea că trebuie să existe şi să funcţioneze un
sistem
ordonator, unic pentru toate formele prin care se exprimă o cultură populară
, fară de care
nu s-
ar putea articula existenţa unei comunităţi cu identitate definită, care se recunoaşte ca grupcoerent şi comunică astfel încât toţi membrii acestuia să se poată înţelege şi să acţioneze în consens.Culturile populare, indiferent de nivelul dezvoltării tehnice la care se situează creatorii şi colportoriilor, de concepţiile despre existenţa umană şi despre univers pe care ei le împărtăşesc, nu pot exista
ca ni
şte conglomerate de supravieţuiri, asimilări, fenomene de aculturaţie, inovaţii, fară un sistem pe baza căruia toate acestea se coaguleze. Una dintre axele în jurul căreia se ordonează existenţaoamenilor care trăiesc în societăţile tradiţionale, adesea
 
şi cea a grupurilor individualizate dinsocietăţile moderne şi postindustriale, este religia practicată de majoritate; aceasta oferă substanţă şistructură normativă vieţii individuale şi de grup. Recomandările acesteia sunt norme după care se
 împlinesc r
itualurile specifice care generează sistemele de obiceiuri, credinţe, dau sensuri şi valori precise simbolurilor pe care le regăsim în textele literare, muzicale sau coreice, în substanţa
produselor materiale, în ceremonial sau în cotidianul care trece neobservat. Ritualurile trebuie
analizate mai întâi în părţile lor componente şi apoi ca structuri integrale, pentru că ele unescgrupurile de practicanţi, alcătuiesc biserica
 
în calitate de comunitate umană istorică
(Ries, p.
195). Pentru creştinism, Iisus este cel care are sarcina să sfinţească creaţia. Din această misiunederivă sacrul cultural
(ibidem,
 p. 198). într 
-
un timp omogen şi istoric, dar care pentru creştin estetimpul mântuirii, există momente «cruciale»: duminica sau sărbătorile, care reî
nvie misterele
mântuirii [...] timpul sacru în regim creştin nu se opune timpului profan, ci constituie doar un timp
«crucial» al mântuirii
{ibidem, p. 206). Organizarea calendarelor are, în acest context, un rol
esenţial.
 În lucrarea lui Renaud Zeebroek despre
Fêtes d‟hiver et calendrier liturgique găsimargumente pe care ne sprijinim pentru a continua cercetările pe care le
-am întreprins în ultimii 15
ani, cele prin care urmărim să descifrăm sensul creştin al multora dintre ritualurile, credinţele şi
tra
diţiile populare româneşti. Autorul menţionat afirmă că acestea ont été recueillies au XIX
e
 siècle, parfois dès la fin du XVIII
e
siècle, parmi des populations christianisées de longue date. Cesont donc des chrétiens qui accomplissent ces actes. Il nous s
emble qu‟il faut d
abord chercher dansleur religion les raisons de leur comportement
 
(Zeebroek, p. 10). Nu se justifică diferenţierea, dedată destul de recentă, de altfel, operată mai ales de către specialiştii etnologi şi mai puţin, uneorideloc, de către practicanţii diverselor ritualuri şi obiceiuri, a unui calendar popular 
, definit prin
raportare la cel civil şi la cel religios, cu care acesta nu ar coincide. O asemenea disociere şipulverizare
a timpului în care trăieşte o comunitate ar duce, necondiţionat, la dizolvarea ei.Coerenţa grupului este dată, între altele şi de armonizarea regulilor prezente în structurile demăsurare şi organizare a timpului (şi implicit şi a spaţiului), chiar şi atunci când acestea sunt impusede autorităţi extracomu
nitare.
 
În lucrări publicate anterior am analizat, din perspectiva amintită, câteva dintre ritualurile sauceremonialele româneşti legate de sărbătorile Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei, ale primăverii
etc. De data aceasta ne-
am propus să investigăm, p
rintr-
o metodă mai puţin familiară cercetăriitradiţionale, unul dintre cele mai spectaculoase, specifice, persistente şi divers exploatate ritualuri – 
 
Căluşul.Practicat de o ceată ezoterică masculină într 
-
o perioadă fixă a anului liturgic, determinată d
e
data mobilă a sărbătorii Rusaliilor, ritualul (numit, de preferinţă, în literatura de specialitate, obiceisau joc, după perspectiva din care se face analiza) Căluşului manifestă astăzi un polifuncţionalismevident, din care atrag atenţia: vindecarea şi profilaxia, fecunditatea şi prosperitatea, caracterulrăzboinic, valenţa iniţiatică şi caracterul de divertisment, spectacol. Ceata foloseşte un instrumentar specializat din care amintim: steagul, bastoanele din lemn ale căluşarilor, sabia (purtată de
pers
onajul mascat), plantele care au caracteristici profilactice şi vindecătoare, cum sunt usturoiul, pelinul şi, uneori, busuiocul, substanţele cu atribute purificatoare: sarea, tămâia, apa. În timpulactului vindecării este sacrificată o găină. Conducătorul grupului de căluşari este vătaful, careîmparte anumite segmente de autoritate cu mutul”, personaj cu faţa acoperită de o mascăconfecţionată, de obicei, din piele de capră şi înarmat cu sabia, uneori şi cu un bici. Costumelecăluşarilor sunt anume împodobite, având însemne care îi fac uşor identificabili: cămăşi cusute cuflori (de preferinţă cu arnici roşu), curele, bete, basmale încrucişate peste piept şi peste spate, unacoperământ al capului particularizat (turban, fes, pălărie cu panglici şi alt tip de podoabe), clopoţeimetalici şi ciucuri fixaţi în jurul pulpelor, pinteni la călcâie. în anumite circumstanţe, în momente bine precizate ale desfăşurării ritualului, participă şi femeile. Sunt ,,jucaţi” copii mici pentru a li seinduce o stare de sănătate nealterată. Grupul este însoţit de 1
-
2 lăutari. Muzica şi jocul spectaculos,cu trăsături particularizatoare, constituie caracteristici care fac din Căluş
un complex coregrafic
excepţional. Intr 
-
o tipologie riguroasă a manifestărilor căluşăreşti, în care
s-
ar urmări varianteleritualului, diversitatea structurilor funcţionale şi evoluţia semnificaţiilor în diacronie, acestuiatrebuie să i se alăture Căluşerul ardelean şi Junii Braşovului.
 De-a lungul anilor am consultat mai multe surse documentare, între
care amintim: lucrări alespecialiştilor români şi străini, filme din Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor C. Brăiloiu”,am efectuat mai multe observaţii directe ale ritualului în localităţi din sudul României şi, nu în celedin urmă, am urmărit numeroase spectacole ale echipelor de dansuri populare, profesioniste şi deamatori, în care jocurile căluşăreşti constituiau piese de rezistenţă.
‟‟
 
Întrebările care s
-au ridicat
constant şi cărora cu greu le puteam găsi răspuns în interpretările din bibliografia parcursă eraulegate de identificarea acelor factori care au dat ritualului puterea cu totul neobişnuită cu care semanifestă, vitalitatea lui, gravitatea cu care era privit de către practicanţi şi beneficiari, respectul faţăde ritual şi faţă de performeri, uneori însoţit de un sentiment de teamă, aproape neschimbat de la primele atestări, până în zilele noastre. Toate acestea ne
-
au determinat să credem că nu poate fivorba de o relicvă arheologică, ce a supravieţuit din antichitatea păgână până în
vremurile moderne
în preajma uneia dintre cele mai importante sărbători creştine, Rusaliile, fară a
-
şi adapta mesajul,semnificaţiile, valoarea însemnelor sacre, simbolurile etc. la sensurile sărbătorii pe lângă carefuncţionează.
 
În lucrarea amintită a l
ui Keith Thomas despre
Religie şi declinul magiei, apărută la NewYork în 1971, sunt prezentate relaţiile dintre ritualurile numite populare şi calendarul liturgic alconfesiunii catolice. In folcloristica românească şi în general în cercetările de special
itate din sud-estul european nu s-
a iniţiat, cu puţine excepţii, o acţiune de cercetare sistematică pentrureanalizarea şi reformularea interpretărilor moştenite de la predecesori referitoare la originea,semnificaţiile, vechimea, funcţiile segmentelor culturilor populare tradiţionale. Cei mai mulţianalişti au rămas credincioşi vechilor demonstraţii şi teoretizărilor mitologizante pe care le
-au
realizat şi transmis savanţii formaţi la Şcoala Luminilor, în spiritul promovat de intelectualii de la
1848.Pent
ru omul evului mediu european timpul avea valori creştine şi era ordonat dupăcalendarul liturgic, în primul rând. Culegerea plantelor de leac sau ziua când se trezeşte ursul din

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->