Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Moraru Daniel - Ascensiunea Unui Interlop

Moraru Daniel - Ascensiunea Unui Interlop

Ratings: (0)|Views: 3|Likes:
Published by Nicoleta Ion

More info:

Published by: Nicoleta Ion on Nov 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/04/2014

pdf

text

original

 
 
aten
ţie!
Conţine limbaj pe care unii îl pot considera obscen
Colecia: ”Read & Drink” A S C E N S I U N E A U N U I I N T E R L OPWWW.BLOGUL-LUI-MOROI.BLOGSPOT.COM 
 
 
http://nzx3.webhosting-4all.info/  http://blogul-lui-moroi.blogspot.com/  http://dep-art.home.ro/  
Episodul nr. 1
Numele meu e Ştefan, dar toată lumea mă strigă acum Fane. FaneMutu. Nici o legătură cu fotbalistul. Mă strigă aşa doar pentru că suntbâlbâit. Iar când mă enervez sau sunt beat tare nu mai pot scoate ovorbă din gură. De aici „mutu”. Prima mea amintire este de prin '90, când în spate mi s-a închis uşa orfelinatului. Aici cred că începe povestea mea.Mi-au dat vreo 300 de lei de atunci şi m-au dat afară. Nu ştiam pe nimeni,nicăieri, şi a trebuit, după cum spune legea de căcat românească, să fiudat afară din orfelinat. Nimeni nu-ţi dă ceva de muncă, nimeni nu-ţi dă ocasă în chirie. Ai 18 ani trebuie să te descurci. Ei se aşteaptă ca tu, fărăsă ai nici un reper al vieţii de afară, şi „călit” doar de bătăile primite laorfelinat, să te descurci singur...Deci cum spuneam. Aveam 18 ani, şi eram cu o geantă de haine donatede diverse fundaţii în mână, 300 de lei în buzunar,şi nici o direcţie. M-amaşezat pe bordură şi după jumătate de oră am luat-o spre gară. Voiam săplec la Bucureşti, unde ştiam că aveam o mătuşă, soră cu mama. Dupămoartea părinţilor mei, ea a fost atât de „miloasă” încât m-a adus laorfelinat, în loc de a-mi oferi o viaţă într-o casă de oameni normali. Nu ocondamn. Nu-mi plângeţi de milă, nu-mi ştiu părinţii decât de printr-opoză uitată prin valiză. Aveam 2 ani când au murit. Toată „familia” meaera la acel orfelinat. Ce ironie a sorţii. "Familia" la 18 ani te dă afară dincasă. Ca şi cum un pormubel îşi aruncă puiul abia eclozat de pe un pisc,neîntrebându-l dacă ştie să zboare. Aşa că, după vreo 3 ore de mers cutrenul, cobor pe peronul Gării de Nord din Bucureşti. Strângeam disperathârtiuţa dată de pedagog cu adresa mătuşii. Primul impact cu furnicarulbucureştean a fost extrem de dureros pentru mine, învăţat doar cu cele20 sau 30 de feţe de „acasă”,dar după ce am trecut de primul şoc am început întreb lumea despre strada cu pricina. Pe la 6 seara eram înfaţa uşii ei căutându-mi cuvintele în vocabular (pe atunci destul derudimentar). Sun, şi o faţă uimită se iveşte prin uşa întredeschisă.-Mda, ce doreşti?-Sărutmâna mătuşă, sunt Ştefan, băiatul lu’ Cati, sora ta. Nu mărecunoşti?-Aaaa, zise (şi uşa se deschise mai tare) ce mare te-ai făcut. Nu te-amrecunoscut. Intră. Hai să te pup.Când am văzut privirea întunecată a soţului ei, am înţeles de ce nu m-aţinut acasă la 2 ani. După ce am făcut un duş şi am stat la masă i-amspus situaţia s-a uitat cu milă la mine şi mi-a zis:-Ştii, la noi nu poţi să stai. Îmi pare rău dar chiar nu se poate. Mâine vatrebui să pleci.Am înţeles de ce. Nu am pus întrebări. Vânătaia de pe obrazul ei (pe carenu o avea înainte de a mă duce la duş) şi faptul că nu a schimbat 2 vorbe
 
 
http://nzx3.webhosting-4all.info/  http://blogul-lui-moroi.blogspot.com/  http://dep-art.home.ro/  
cu bărbat-su ,vorbeau de la sine. Aveam inima îndoită, mintea neclară, cuviitorul meu, dar nu puteam sta cu forţa. În ciuda la toate astea, ţin mintecă am dormit neîntors noaptea aia.Era prima mea noapte LIBER.
Episodul nr. 2
A doua zi eram cu a doua uşă închisă în spate în 24 de ore. Ultimamea speranţă se năruise dar biata femeie îmi băgase totuşi nişte bucate în geantă şi nişte bani în buzunar. Cred mi-a dat ultimii bani dosiţi deea, că erau tari tulburi vremurile atunci după revoluţie. Unde pula mea sămă duc? Tu ce ai fi făcut? Fără feţe cunoscute, fără nici un acoperişdeasupra capului, fără nici un reper în lume, rupt brusc deinstituţionalizarea cu care erai obişnuit, ce ai fi făcut? M-am întors înapoila Gara de Nord, unicul loc ştiut de mine în afara orfelinatului. Am găsit oremiză C.F.R. şi m-am furişat într-un vagon părăsit. Am adormitplângând, pe podeaua vagonului umedă.-Bă cine pula mea eşti? aud ca prin vis, şi simt un bocanc în burtă.-Alt boschetar? Voi toţi vreţi să-mi luaţi locul.Lovitura îmi luase suflul, dar i-am răspuns gâtuit:-Stai nenea, nu mai da. N-n-nu am lu-lu-at locul... ,atât am apucat să maizic, că un pumn mi-a umplut gura de sânge. Trezit din somn în bătaieoricum nu puteam vorbi mare lucru. Mă blocasem în bâlbâiala mea.-Ce să stau mă?- şi altă ploaie de lovituri se pogorâ pe mine- voi borâţilornu vă învăţaţi niciodată că ăsta e vagonul meu? Futu-vă-n gură de ţiganiborâţi !!!-Ne-ne-nea stai aşa că nu sunt ţigan. Nu mai da. Auzind felul în care măbâlbâi şi accentul moldovenesc, se mai potoli.-Cine eşti? Eşti balamut, ce ai ? Eşti vreun handicapat? De ce vorbeştiaşa? Faci mişto? şi dă să mă lovească din nou.-Stai nenea, nu mai da. Sunt un orfan, spun cu mâna la faţă. Atunci amapucat să-l privesc întâia oară. Faţa era una fină, chiar neverosimil detânără pentru vocea care îmi tuna în timpane. Cred că era cu vreo 3-4 animai mare ca mine.-Şi ce cauţi aici?I-am rezumat în 2 fraze povestea scurtă a vieţii mele şi dădea parcă amvăzut o luminiţă în ochii lui. Am aflat că îl cheamă Mihai ,dar toţi îl strigă „Uscatu’”.Şi el era orfan şi stătea prin remiza C.F.R.-ului de 5 ani,supravieţuia cerşind sau făcând mici comisioane pentru un personaj numitGigi Stâncă. Am aflat ulterior că i se zicea
„stânc 
ă” 
deoarece circula unzvon sau mit cum că a luat 3 cuţite în spate la o altercaţie şi nici nu s-aclintit. A stat ca o stâncă şi cică l-ar fi merlit tot el pe oponent, scăpând cuviaţă totuşi.-Bine, bine „mutule”,vei sta seara asta aici dar plăteşti la nenea 25 de lei.Ca să stai aici trebuie „să produci”. Mâine te prezint lu’ Gigi. Dacă el nu teplace, sau nu te vrea, va trebui să pleci şi să nu te mai întorci în viaţa ta,că va fi vai de capul tău. Mâine să nu vorbeşti sau să ridici capul din

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->