Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
10Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Modulul 7 Stadiile dezvoltarii psihice la copil si adolescent.doc

Modulul 7 Stadiile dezvoltarii psihice la copil si adolescent.doc

Ratings: (0)|Views: 97 |Likes:
Published by Diana Dumitrașcu
Psihologie generala
Psihologie generala

More info:

Published by: Diana Dumitrașcu on Nov 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/10/2013

pdf

text

original

 
STADIILE DEZVOLTARII PSIHICE LA COPIL ŞI ADOLESCENT
8.1. PRINCIPIUL DEZVOLTARII ÎN PSIHOLOGIE
Printre cuceririle importante ale psihologiei moderne se numără şi sublinierea dimensiunii genetice (evolutive)a psihicului. Perspectiva psihogenetică s-a dovedit fecunda în dezvoltarea unor filiaţii ale unor fenomenecomplexe, regăsite în stadii mai timpurii în forme simple, susceptibile de studiere precisa. Fiecare secvenţa adezvoltării psihice trebuie privita concomitent ca rezultanta a etapelor anterioare şi ca premisa a celor viitoare.De altfel, fără cadrul oferit de ideea evoluţiei şi de procesul evolutiv, conştiinţa umana însăşi ar apărea drept unmiracol. Preludiile îndepărtate ale psihicului uman se afla la nivel infrauman; preistoria comportamentuluiomenesc îşi are prefigurări în lumea animala. Legile psihofiziologice descoperite la nivel infrauman pot sugeraidei şi ipoteze cu privire la procesele psihofiziologice şi psihice ale omului. Structurile, sistemele funcţionaledepăşite în cursul evoluţiei nu dispar, şi se subordonează unor sisteme de ordin superior şi constituie chiar şi înforma lor latenta un suport al achiziţiilor mai recente ale dezvoltării. “Ducând o existenta eminamente sociala,omul nu se exclude din sfera vieţii, - precizează M. Beniuc [3] - îi dă numai o nouă dimensiune, cea istorico-sociala, cu toate noile ei implicaţii psihologice, sociologice, culturale… “.“Foarfeca dintre animal şi om – arataacelaşi autor – s-a deschis şi s-a adâncit tot mai mult, fără ca
baza
 
biologica
de la omul. De exemplu din Cro-magnon şi până astăzi, să fi suferit schimbări vizibile”(p. 12-13). Suntem aceeaşi speţa, care nu se schimba lanivel filogenetic, ci
ontogenetic
, mereu dinamic. Daca în structura biologica a speciei
homo sapiens
nu s-au produs în aproximativ 50.000 ani modificări semnificative, în schimb în dezvoltarea sa social-istorica a parcursun drum uriaş. Ritmul dezvoltării istorice a societăţii (a culturii, ştiinţei, tehnicii etc.) este din ce în ce maiaccelerat.Conştiinţa umană este un produs social; ea se află sub incidenţa condiţiilor vieţii sociale şi se dezvoltă dupălegităţi proprii.La nivel individual, psihogeneza se înscrie intr-un cadru socio-cultural în care sunt rezumate, selectate şicondensate rezultatele întregii dezvoltări istorice. Dezvoltarea ontogenetica beneficiază astfel de moştenireasocial-istorica în măsură să accelereze procesul formativ, care parcurge o cale mai economica şi productiva.Principiul genetic statuează necesitatea de a studia nu numai produsul, rezultatul final al dezvoltării, ci sa seabordeze însuşi procesul apariţiei şi instalării unei forme superioare a fenomenului considerat, depistând trepte parcurse şi funcţionalitatea lor în procesul evolutiv. Descoperind filiaţiile unor fenomene complexe, reuşim sale şi explicam. Abordarea psiho genetica are o valoare euristica recunoscuta.
8.2. CARACTERUL STADIAL AL DEZVOLTARII PSIHICE
în activităţile comune, în relaţiile sale cu copilul, adultul porneşte de regulă de la sine, fiind mereu tentat să proiecteze în capul copilului, propria sa logica. Exista deci tendinţa continua a adultului de a-i “preseria”copilului propria sa mentalitate, de a-l asemăna cu sine. De aici, situaţia de disjuncţie în comunicare, de
Obiective de studiu:
După parcurgerea acestui modul studentul va puteaSă înţeleagă principiul dezvoltării în psihologie şi ideea stadialităţii în dezvoltareSă enumere şi să caracterizeze stadiile dezvoltării intelectualeSă explice relaţia dintre ereditate şi mediu în contextul dezvoltării umaneSă prezinte caracteristicile transformărilor fizice şi psihice care au loc în adolescenţăSă descrie impactul dezvoltării fizice asupra vieţii psihice în preadolescenţă şiadolescenţăSă analizeze comparativ gândirea concretă şi gândirea formală (abstractă)Să demonstreze modul de utilizare al cunoştinţelor despre dezvoltarea umană încadrul procesului educativSă înţeleagă termenii de statut şi rol
 
incongruenta a codurilor. Or, ştiinţa acreditează principiul de a considera copilul în funcţie de el însuşi, de propria sa natura, fără a-l aduce la “tiparele” vârstei adulte. S-a comis de altfel şi greşeală de a caracterizacopilul prin ceea ce
nu
are, nu poseda în comparaţie cu adultul, schiţând
imaginea “in
negativ
a acestuia şi nuimaginea reala a copilului. Fireşte, imaginea “in negativ” nu poate constitui suportul formarii educative, peaceasta nu se poate construi.Cum trebuie privita dezvoltarea psihica?Simţul comun reduce dezvoltarea psihica la simple acumulări cantitative; copilul apare în aceasta opticadrept “un adult în miniatura”. Practic, ar însemna sa extindem la copil forme de activitate şi de educaţie practicate de adulţi, printr-o simpla “reducere de scara”, ceea ce se şi întâmpla de multe ori. în realitate procesuldezvoltării trebuie privit dialectic: pante rapide de evoluţie alternează cu paliere de echilibru [5], acumulăritreptate duc cu timpul la schimbări semnificative. Primul pas independent, primul cuvânt rostit, prima operaţiemintala sau primul raţionament verbal sunt pregătite prin progrese cantitative lente, dar odată apărute elemarchează adevărate noduri în evoluţia ascendenta a copilului. 
 Exemple
:
a)
Universul iniţial al copilului este o lume fără obiecte constând doar din “tablouri” mişcătoare şiinconştiente, care apar şi dispar. Întinzând mana sa apuce un obiect, daca îl ascundem după un ecrancopilul îşi retrage pur şi simplu mana, ca şi cum obiectul ar fi dispărut. Spre 9-12 luni se constituie“schema
obiectului permanent”
, fapt atestat de căutarea unui obiect dispărut din câmpul vizual, dar care a fost perceput. în felul acesta cu al doilea an de viata universul copilului este “populat” de obiectecare au anumita permanenta [20].
 b)
Odată cu dezvoltarea funcţiei de locomoţie (mersul independent) – reper legat în medie de vârsta de 15luni – copilul începe sa “cucerească” spaţiul apropiat prin constituirea grupului practic al deplasărilor;activitatea sa de explorare acoperă progresiv un perimetru tot mai larg, reuşind sa mânuiască şi saexamineze un cerc tot mai mare de obiecte, pe care le cunoaşte sub aspecte mereu diferite, integrând în
imagini perceptive
aceste achiziţii cognitive.
c)
Tot aşa apariţia limbajului activ – care intervine de la 18 luni – aduce cu sine posibilităţi inedite;cuvântul devine un
mijloc de analiza
, pentru ca ajuta la desprinderea obiectului de fond, ladesprinderea diverselor însuşiri, precum şi la desprinderea relaţiilor dintre obiecte. De asemenea,datorita cuvântului, copilul
 grupează obiectele
, desprinde notele lor comune, se apropie de noţiuni şigeneralizări.Treptat, se dezvolta la copil un nou mecanism – numit
mecanismul semiotic
– cu gama proprie de posibilităţi inedite: capacitatea de a opera cu semne/simboluri ca subsitute ale lucrurilor. Cuvântul instituie unsistem de semne, cele lingvistice, care ajung sa tina locul obiectului absent, sprijinind evocarea, fixarea şicombinarea imaginilor.Experienţa curenta arata ca intr-un tablou nu se deprinde mare lucru daca îl priveşti prea de aproape. Totaşa se întâmpla şi în cazul copilului: cei care se afla mereu în preajma copilului, datorita acestei apropieri, nuremarca “salturile” în dezvoltarea acestuia. De asemenea, în plan ştiinţific, daca în studiul copilului nemărginim doar la simpla inventariere a detaliilor de comportare, pe intervale mici de timp, nu reuşim sadeprindem
desenul general al dezvoltării
, riscând cantonarea pe poziţiile depăşite ale evoluţionismului plat, pentru cate “copilul=adult în miniatura”.Lucrările de sinteza în psihologie (A. Leontiev, H. Wallton, J. Piaget) privesc copilăria ca pe o
 suita de stadii
a căror ordine de succesiune este relativ
constanta
, chiar daca reperele cronologice corespunzătoareacestor stadii prezintă o anumita variabilitate în funcţiile de condiţiile şi solicitările mediului social. 
 Exemple
:
1)
In dezvoltarea jocului la copii pana la vârsta şcolara se remarca o anumita succesiune: întâi apar  jocurile de simpla imitaţie
,
după care, în jurul vârstei de 3-4 ani, copii trec la jocurile cu roluri, pentruca pe la 5-6 ani sa se consemneze mai pregnant jocul cu reguli. Desigur, asumându-si în timpul jocului un anumit rol, copilul îşi subordonează conduita reprezentării sau modelului respectiv,urmând implicit reguli de comportare cuprinse în rol, dar abia în jocurile de mai târziu regula va treceîn prim plan. Sărind peste o veriga sau alta din lanţul de succesiune – gratie unei intervenţii de afara – ar rezulta ceva hibrid, fata de care copilul nu prezintă aderenta [12].2)In cadrul experienţelor lui J. Piaget [19] se prezintă copilului doi bulgari de plastilina de aceeaşimărime şi greutate. în timp ce unul rămâne nemodificat (martore sau etalon) al doilea ia – prinacţiunea copilului dirijata de experimentator – forme foarte diferite: prin alungirea în forma unuicârnăcior, prin latire devine ca o plăcinta, prin divizare în bucăţi ia o altă formă s.a.m.d. Copilul este
2
 
întrebat daca se conserva cantitatea de substanţa (pasta), respectiv greutatea, şi apoi volumul – dincolo de modificările fizice date în percepţie – cerându-se motivarea fiecărui răspuns.Se constata o anumita regularitate în răspunsurile copiilor şi anume: afirmarea conservării cantităţiide materie pe la 8 ani, achiziţia conservării greutăţii pe la 9 ani şi a volumului pe la 11 ani.Repetându-se experienţele cu probele piagetiene pe populaţii diferite, alţi autori (J. Smedslund, D.Elkind, E. Ogilvie) au regăsit
aceeaşi succesiune
cu deosebire ca vârstele medii stabilite pot sa diferesensibil de la o populaţie la alta, de la o arie socio-culturala la alta. Aceleaşi cercetări au arătat caexperienţe de învăţare organizate ad-hoc pot accelera termenele de apariţie ale noţiunilor deconservare, fără a schimba ordinea lor.Existenta unor 
regularităţi de succesiune
în dezvoltarea copilului constituie un fapt bine stabilit. Se disting ca perioade de vârsta: primul an de viata, copilăria timpurie (de la 1 la 3 ani), vârsta preşcolară (3-6 ani), vârstaşcolara mica (6/7- 10 ani), preadolescenta (10/11-14/15 ani), adolescenta (14/15-18 ani), tinereţea (18-25 ani)s.a.m.d.Procesele şi însuşirile psihice nu se dezvolta separat unele de altele, nu se însumează aditiv în interiorul fiecăruistadiu, şi formează o
 structura
unitara. De exemplu, progresele în formarea gândirii logice schimba însăşistructura memoriei, procedeele sau tehnicile de învăţare se supun la adolescenţi exigentelor logice. Cu altecuvinte, structurile psihice elementare se integrează în structurile supraordonate, modificându-si modul dedesfăşurare. Desigur, în succesiunea stadiilor există o anumita continuitate, dezvoltarea copilului se succedeasemenea unor ”capitole distincte” ale uneia şi aceleiaşi istorii (M. Debesse).Copilul se formează prin activitate proprie, gratie schimburilor neîncetate cu mediul fizic şi social. Încă dela naştere se poate vorbi de schimburi cu mediul: primele surâsuri, jocul de priviri, modificări ale fizionomieiînvăţate prin imitaţie simpla. Ansamblul acestor schimburi/relaţii constituie un fel de
câmp formativ
şi seorganizează după o anumita
ordine evolutiva
: primul cadru de viata şi implicit de educaţie este familia, la carese adaugă succesiv grădiniţa, şcoala primară, gimnaziul, liceul, colectivul de muncă în producţie, în cercetareetc. De notat ca influentele mediului fizic şi social, cu se copiază pur şi simplu de către inteligenta şi conduitacopilului. Înrâuririle externe nu se realizează doar printr-un “efect de amprenta”, de “copiere” în plan psihic
1
.Dovada este faptul ca deşi mediul fizic şi sociale este aproximativ acelaşi pentru copii de vârste diferite,totuşi modul lor de a înregistra şi înţelege lumea, de a simţi şi a se comporta, de a intra în contacteinterpersonale cu cei din jur se deosebeşte în mod sensibil [7]. Se poate spune în acest sens ca în procesuldezvoltării ne întoarcem – cel puţin pana la un punct – “pe urmele propriilor paşi şi recodificăm intr-o formanoua, cu ajutorul îndrumătorilor adulţi, ceea ce am văzut şi auzit singuri, pentru a trece apoi mai departe cătrenoi moduri de organizare, cu noile produse ale acestor recodificări” [7, p. 33]Întotdeauna, influentele sau mesajele externe acţionează prin intermediul condiţiilor interne. Prin “condiţiiinterne” înţelegem mai întâi echipamentul nativ transmis prin patrimoniul de gene, la care se adaugă efectelematurizării biologice, apoi achiziţiile durabile, structurate treptat în procesul dezvoltării psihice: aptitudini şiinterese individuale, edificiul gândurilor şi sentimentelor formate, sistemul de opinii şi atitudini, aspiraţiile şi proiectele profesionale etc. O parte din condiţiile interne cu deosebire cele de ordin psihologic sunt înultima analiza de origine externa, în sensul ca se constituie în procesul interacţiunii dintre individ şi mediu:înrâuriri şi cerinţe din afară ajung sa fie însuşite, interiorizate, cristalizându-se ca atitudini, moduri de gândire,motive de acţiune, aspiraţii, valori etc.în ceea ce priveşte interacţiunea dintre factorii genetici şi condiţiile de mediu, în procesul dezvoltăriiindividuale, aceasta poate fi redata intuitiv prin imaginile din figura 16.1. Deschizătura unghiului E reprezintă potentialităţile oferite de factorul
ereditate
iar deschizătura unghiului M reda evantaiul
condiţiilor de mediu
.Distanta dintre punctele de intersecţie a laturilor celor doua unghiuri ar reprezenta măsura intuitiva a rezultanteice apare din interacţiunea celor doi factori [27]. Urmărind aceste imagini, ne putem da seama – pe baza uneivizualizări aproximative – de contribuţia relativa a factorilor amintiţi (Fig. 16.1).Devenind elev copilul dobândeşte un anumit
 statut 
şi
rol 
.Sub unghi psihologic, statutul este poziţia pe care o persoana sau un grup o deţine în sistemul relaţiilor socialeşi preţuirea colectiva ataşata acestei poziţii. Calitatea de elev reprezintă o poziţie sociala statuata prin formeinstituţionalizate şi cadru juridic. Rolul se refera la modelul sau tiparul de comportare asociat unei poziţiisociale. Devenind elev, societatea aşteaptă de la copil sau tânăr o anumita comportare, îndeplinirea consecventaa unor îndatoriri (frecventarea scolii, pregătirea temelor, promovarea etc.). Rolul condensează cerinţele grupuluisocial mai larg fata de conduita persoanei care deţine o anumita poziţie. Aşadar, elevul nu e doar persoana fizicacare poarta uniforma, ghiozdan, număr etc.; calitatea de elev capătă
definiţie sociala,
concretizata în statutul şi
1
S-a vorbit de un instinct al imitatiei la copil (Ch. Buhler). Termenul de instinct are doua sensuri: unul de tendinta sau propensiune nativa iar al doilea de structura gata formata. Or, se stie ca imitatia se invata şi ca nu exista o tehnica ereditarade imitatie: ceea ce preexista este propensiunea nativa de imitatie – suport al copierii gesturilor şi miscarilor celor din jur 
3

Activity (10)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Oana-Diana Amza liked this
Mocanu Nela liked this
Diaconu Maria liked this
Kamy Corbeanu liked this
Ana Rosu liked this
George Manu liked this
Florina Moisa liked this
Florina Moisa liked this
vulpitza75 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->