Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
15Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
BISNITARUL PACALIT

BISNITARUL PACALIT

Ratings: (0)|Views: 31 |Likes:
Published by Sirbu Alma Eugenia
Short story.Comics.
Short story.Comics.

More info:

Categories:Types, Comics
Published by: Sirbu Alma Eugenia on Nov 13, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as ODT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/24/2013

pdf

text

original

 
BIŞNIŢARUL PĂCĂLIT14.10.2012
Într-o seară de decembrie, pe un ger cumplit, aud soneria zbîrnâind.Era cam tîrziu pentruo vizită obişnuită, aşa că am bănuit că pe mine mă căuta persoana care insista cu degetul pesoneria de la intrare.Abia stinsesem televizorul cu lămpi, alb-negru, cel care ne mai „încălzea”atmosfera glacială din casă şi cînd spun „încălzea”, nu mă refer la faptul că ne transmitea cineştie ce sentimente sau culturalizare, dar fusese un film bulgăresc „demn de luat în seamă”, pevremurile acelea searbede de cultură transmisă oral şi vizual.Săracul televizor ne încălzea la propriu adică ne ridica gradele celsius în sufrageria în care şi florile îngheţau în glastră şi ţineau,frate, cam toată iarna „înfrumuseţîndu-ne peisajul familial”.Eh, dar să revin la persoana care insista la sonerie…cred că eram deja cu piciorul stîng, băgat într-un crac al pijamalei groase de finet şi cînd auzii soneria, am alergat către uşa de laintrare ca să nu-i trezesc pe ai mei care se duceau a doua zi la muncă…Mă uit pe vizor şi constat că era Cornel, unul dintre fiţoşii comunei, băiat de gaşcădealtfel, vecin şi fiu de ofiţer din armată, coleg cu taică-meu.Deschid uşa uimită şi totodată contrariată de vizita foarte tîrzie şi neaşteptată.Mă uit la elcu ochii mijiţi de somn, ca un miop care-şi uitase ochelarii pe toaleta de lîngă patul din dormitor şi-l întreb a scîrbă şi indignare:-Ce cauţi frate la ora asta?Ce dracu, n-ai somn?Eu mă trezesc mîine de dimineaţă că trebuie săînvăţ…am teză la română!-Băi Almo, scuze că te-am deranjat dar am venit să-ţi arăt ceva…mi-am luat blugi cauciucaţi, bleu!N-are nimeni în Constanţa şi-n Kogo asemenea blugi!Cînd îmi spuse o asemenea gugumănie, mă uitai cruciş la el şi ochii-mi coborîră de-alungul corpului lui către abdomen şi picioare, uitîndu-mă lung să văd şi eu ce naiba de blugi îşiluase nătărăul ăsta ca să vină la ora aia înaintată „să mi-i prezinte”…-Ei, ce zici?mă trezii el din „reverie”(defapt mă gîndeam cît de prost poa` să fie şi cît deneghioabă mă crede el pe mine c`am să cad lată pe spate, cînd o să văd minunea…)Mă uit strîmb la el şi-i zic printre hohote de rîs:-Băi Cornele, ce dreacu` mă, vii la mine la uşă, doar pentru atîta lucru?Da, blugii sunt frumoşi, n-am ce zice, dar nu ştiu cum ai intrat în ei, că sunt cam strîmţi.Stai puţin: şi printre sughiţurile derîs, îl las în pragul uşii şi mă arunc într-un costum de trening, găsit la îndemîna piciorului.În drum spre ieşire, înşfac şi paltonul şi cizmele de pe cuierul din hol…ies în mare grabăşi trag uşa după mine căci mă „pişam” pe mine de rîs şi nu puteam să-mi deranjez progenitorii.-Hai, frate să vedem, să pipăim ce puşca mea de blugi ţi-ai achiziţionat, îi zic lui Cornel printresughiţuri.Hai s-o luăm şi pe Aida că mi-e tîrşă să mergem doar noi doi, la plimbare pe gerul ăsta.
 
-Hai, bă Almo, s-o luăm şi pe ea, că şi aşa n-am somn şi n-am ce face!-N-ai tu, că dormi pînă la prînz şi te duci la bişniţăreală în oraş, dar noi avem de făcut un liceu.Ieşim din bloc, de la mine şi ocolim blocul din faţă, unde stătea Aida, la etajul unu.M-amuitat pe jos şi am găsit cîteva pietricele cu care aveam de gînd să arunc în geam, fără să fac preamult zgomot şi fără să-l fac ţăndări.Tocmai cînd ne pregăteam să aruncăm cu pietre, Aida ieşi pe balcon ca să-ţi aprindă o ţigară.-Hei, fată, coboară, în faţa blocului că avem un „caz urgent”.Uite e şi Cornel cu mine:îi strig eurîzînd aproape în hohote.-Ah, m-aţi speriat fraţilor, şopti Aida spre noi şi se întoarse în apartament de unde coborî în 5minute.Eu şi Cornel ne mutaserăm „sediul” în scara blocului Aidei, căci gerul muşca din feţele şicorpurile noastre ca dintr-o buca` de şuncă aflată într-una din afumătoarele ce populau spaţiulverde dintre locuinţe.Era un frig „de crăpau pietrele” şi eu eram îmbrăcată cît se putea de gros, în schimbCornel avea o geacă de piele pe el, atît de fină încît dădea impresia că se va rupe la orice răsucirea trupului şi în blugii cu pricina, care, din fericire sau nu, nu-i lăsau prea mult loc de manevră,atît erau de strîmţi.Uitasem să-mi iau mânuşile groase de lînă şi-mi suflam în pumni cu ultimele urme deenergie dar nu mă lăsam deloc:trebuia să mă răzbun pe „răpgiugă” ăla care mă deranjase în miezde noapte ca să-mi arate că şi-a luat el, bişniţarul dracului, nişte amărîţi de blugi!În sfîrşit apăru şi Aida, îmbrăcată ca după război, cu ce nimerise pe întuneric şi-şi aprinseţigarea cu sete:-Eh, hai acu`, spuneţi de ce-aţi venit?-Băi Aido, am venit mă să-ţi arăt ce blugi mi-am tras:îi zise Cornel desfăcîndu-şi fermoarul geciide piele care se cam poticnea din cauza frigului şi rotindu-şi trupul zvelt în faţa ei ca să-l vadădin toate unghiurile.Pe Aida o pufni un rîs isteric şi se uită la mine făcîndu-mi cu ochiul:-Băi Cornele, nu ţi-s prea strîmţi blugii ăştia?Pun pariu că-s şi cauciucaţi şi că n-ai chiloţi pe subei că s-ar fi văzut.-Da mă, n-am, dar mi-a fost ruşine să vă spun...nici nu ştiţi ce greu i-am pus pe mine!-Îmi închipui!pufnii şi eu în rîs...cred că nu i-ai îmbrăcat din picioare...-Da, bă Almo...a trebuit să mă aşez pe pat şi să-mi sug burta ca să le pot trage fermoarul.-Păi şi cu „sfînta” ce-ai făcut, întreb eu printre lacrimi şi sughiţuri de rîs…Între timp ieşiserăm din bloc şi ne îndreptam cu paşi repezi spre „Aleea Îndrăgostiţilor”,care ducea la hotelul Taromului din pădurea de la Kogo.Eu şi Aida ne încălzisem deja, de atîta rîs şi ne îngheţaseră lacrimile pe faţă dar nedistram de minune şi prostul de Cornel ne privea idiot, neînţelegînd ce era aşa de rîs închestiunea asta…Încet, încet, ajunserăm la hotel, care era gol, dar era luminat feeric, ca un pom deCrăciun…noi fetele începuserăm să ne dăm ghionturi şi să ne facem un plan de răzbunare.AcestCornel, vecin cu noi, adevărat lucru, o merita cu prisosinţă prin comportamentul lui miştocar şi

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->