Professional Documents
Culture Documents
2
bazându-se pe o nouă putere spirituală – cea a oamenilor de ştiinŃă – şi o putere
temporală – cea a industriaşilor.
Pozitivismul evolutiv împărŃea credinŃa în progres a pozitivismului social intr-o
manieră diferită. Pozitivismul evolutiv nu se bazează pe societate sau istorie, dar pe
natură, domeniul fizicii şi a biologiei. Premergătoarele acestui curent au fost lucrările
geologului Charles Lyell şi doctrina evoluŃiei biologice. Lyell, în opera sa „Principiile
geologiei” (1833) a demonstrat că starea actuala a pământului nu este rezultatul seriilor
de cataclisme , cum argumenta Cuvier, ci mai degrabă a acŃiunii lente, imperceptibile
ale aceloraşi cauze care se petrec înaintea ochilor noştri. Teoria evoluŃinistă a triumfat în
1859 odată cu publicarea „Originea speciilor” a lui Darwin care a adus pentru prima
oara dovezi concrete despre evoluŃia biologică, formulând teoria într-o manieră
riguroasă.
Pozitivismul evolutiv a lăsat drept moştenire folosofiei contemporane ideea unei
evoluŃii progresive necesară, continuă şi universală.
Pozitivismul marchează abordările metodologice de mari dimensiuni utilizate în
evaluarea programelor de dezvoltare socio-economică.
Curentul pozitivist porneşte de la premisa că este posibilă obŃinerea cunoaşterii
obiective prin observaŃie. Astfel, diferite persoane, aplicând acelaşi tip de instrumente de
observare, ar trebui să obŃină rezultate identice, rezultate care, atunci când sunt analizate
folosindu-se aceleaşi tehnici obiective ar trebui să conducă la aceleaşi descoperiri, fără a
avea importanŃă persoana care a aplicat respectivele tehnici.
Curentul pozitivist avea ca obiectiv descoperirea principiilor şi a regulilor
(asemănătoare celor existente în ştiinŃele naturii). ExplicaŃia se bazează pe agregarea
elementelor individuale şi a comportamentelor şi interacŃiunilor dintre acestea. Aceasta
constituie de altfel şi baza reducŃionismului, unde întregul este înŃeles prin analizarea
părŃilor componente, cât şi a metodelor bazate pe chestionare şi a modelelor
econometrice utilizate în evaluare. În cel mai bun caz, aceste metode pot oferi dovezi
cuantifiabile privind relaŃiile dintre resursele alocate unor intervenŃii şi rezultatele
obŃinute în urma acestor intervenŃii. Limitările curentului pozitivist în contextul evaluării
dezvoltării socio-economice sunt evidenŃiate de dificultăŃile presupuse de modul de
cuantificare al multora dintre rezultatele care prezintă interes, de complexitatea
3
interacŃiunilor dintre intervenŃii şi alŃi factori, precum şi de absenŃa unor informaŃii
suficiente legate de măsurile care pot fi aplicate în mod eficient în anumite situaŃii.
Limitările unei forme “pure” de pozitivism sunt astăzi bine cunoscute. Între
acestea putem include: dificultăŃile presupuse de observarea “realităŃii”, întrucât tot ceea
ce poate fi observat este în general incomplet şi de aceea necesită o interpretare bazată
pe anumite contexte şi teorii; imposibilitatea de a evita efectele de “instrument”, întrucât
tot ceea ce poate fi observat este întotdeauna intermediat, simplificat sau chiar
distorsionat de instrumentele şi tehnicile utilizate în colectarea datelor; dificultatea
inerentă oricăror tipuri de comunităŃi umane de a găsi principii şi “legi” care să nu difere
în funcŃie de contextul local; probleme de complexitate, unde fenomenele înseşi suferă
modificări pe măsură ce interacŃionează – adesea în moduri imposibil de prevăzut; şi
totodată aprecierile subiective, curpinzând judecăŃi de valoare ale persoanelor care îşi
construiesc o realitate proprie – importante în special în numeroase contexte de
dezvoltare socială în cadrul cărora probleme precum excluziunea socială reprezintă nu
numai o problemă ce merită a fi analizată, dar şi o realitate incontestabilă.
Aceste limitări ale curentului pozitivist au condus la apariŃia a numeroase şcoli
post-pozitiviste. Cea mai radicală dintre aceste şcoli, care respinge aproape în totalitate
ideile pozitiviste este “constructivismul”, care neagă posibilitatea existenŃei unei
cunoaşteri obiective. Realismul, pe de altă parte, pune accent pe înŃelegerea diferitelor
contexte şi pe teoriile şi principiile care dau naştere la diferite explicaŃii şi interpretări.