Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
CUANTE

CUANTE

Ratings: (0)|Views: 11 |Likes:
Published by Ana-Maria Ciobanu

More info:

Published by: Ana-Maria Ciobanu on Nov 14, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/06/2014

pdf

text

original

 
TEORIA CUANTELOR (SAU MECANICA CUANTICA) (FIZ.)
Teoria conform careia energia nu are o plaja continua de valori, ci este absorbita sauradiata in mod discontinuu, in multipli ai unor unitati structurale indivizibile, numitecuante. Daca teoriile anterioare aratasera ca lumina, considerata in general ca miscareondulatorie, poate fi privita in anumite privinte ca fiind compusa din particule discrete,teoria cuantelor arata cum particulele atomice, ca, de pilda, electronii, pot fi privite si caavand proprietati ondulatorii. Teoria cuantelor sta la baza fizicii particulelor, a chimieiteoretice moderne si a fizicii solidelor care descrie comportamentul cipurilor de siliciuutilizate la calculatoare.
Secolul al XIX-lea a constituit perioada a ceea ce numim astazi “fizica clasica”, fizicacare studiaza fenomenele direct observabile la scara noastra. Desi a avut succese rapide sistralucitoare, fizica de la sfarsitul secolului al XIX-lea suferea de boli ascunse. Avantul eireprezenta extinderea naturala a celui al mecanicii din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea; dar in timp ce mecanica, in forma sa originala, se baza mai mult sau mai putinexplicit pe notiunea de “puncte materiale” simbolizand o structura discontinua a materiei,fizica moderna incepuse sa foloseasca din ce in ce mai mult reprezentari continue, caresa-i permita utilizarea unor ecuatii cu derivate partiale.Optica lui Fresnel, electromagnetismul lui Maxwell, termodinamica teoretica bazata pe principiile de conservare a energiei si de crestere a entropiei faceau in intregimeabstractie de orice structura discontinua a materiei sau a energiei si pareau sa excluda dinfizica teoretica orice conceptie asupra discontinuului. Insa acest punct dinscontinuu nu s-a lasat asa de usor eliminat din realitatea fizica: punctul material ramanea la baza legilor experimentale ale mecanicii. Chimistii recunosteau utilitatea teoriei atomice a materiei.Legile electrolizei descoperite de Farady sugerau si ele existenta unei constructiidinscontinue a electricitatii. De asemenea, curentului general, care ii conducea pefizicieni spre reprezentari continue ale lumii fizice, i se opunea un contra-curent:teoreticienii curajosi cautau sa reintroduca in imaginile continue, general acceptate,elemente discontinue, capabile sa le completeze si sa le scoata in evidenta sensuladevarat.Clausius, Maxwell si mai ales Boltzmann, care au restaurat in fizica notiunile de atom side molecula, au incercat sa construiasca teorii “cinetice” ale materiei si sa gaseasca ointerpretare a principiilor abstracte ale termodinamicii si in special a notiunii de entropie.Convins de existenta unei structuri discontinue a electricitatii, H. Lorentz a inlocuit teoriaelectromagnetica a lui Maxwell printr-o teorie mai fina in care interveneau, sub numelegeneric de electroni, sarcini electrice localizate si corpusculare.In anii 1900 se acumulasera probe experimentale in favoarea existentei unei structuri
 
discontinue a materiei si a electricitatii. Diverse studii au condus la ideea ca in gaze si inlichide puteau exista atomi sau grupari de atomi, ionii, care transportau sarcini electrice,reprezentand totdeauna multipli intregi ai unei unitati fundamentale.Aparitia “radiatiilor catodice” in urma unor studii a descarcarilor in tuburile Crookes,indica in plus ca electricitatea negativa era intotdeauna transportata de mici corpusculi,extraordinar de usori, carora treptat, a inceput sa li se spuna electroni.Discontinuitatile corpusculare jucau un rol esential si dovedeau, cu fiecare zi, ca sunt totmai mult in concordanta cu experienta. Astfel, se schitau inceputurile unei mari schimbariin istoria fizicii: cotitura a avut loc, dar, datorita aparitiei cu totul neasteptate a cuantelor in stiinta, ea a fost mai accentuata decat se prevedea.
Triumful atomismului si aparitia cuantelor (1900 – 1912)
Chimistii se alaturau fara nicio retinere ipotezei atomice, in timp ce fizicienii adunau oserie de probe experimentale indirecte in favoarea existentei atomilor si moleculelor.Adoptand ipoteza atomica, trebuie admis ca molecula-gram dintr-un corp oarecarecontine intotdeauna acelasi numar de molecule, dupa cum au demonstrat Ampere siAvogadro. Aceasta constanta a atomismului a fost cea care a constituit obiectul anumeroase determinari experimentale.Remarcabila concordanta a determinarilor astfel efectuate, prin metode foarte diferite,aducea in sfarsit o confirmare absolut convingatoare a existentei atomilor si amoleculelor.
Teoria cinetica a materiei
s-a datorat in special eforturilor lui Boltzmann si Gibbs,interpretand legile gazelor si precizand sensul profund al celui de-al doilea princpiu altermodinatmicii. Ba mai mult, a reusit sa prevada fenomene care scapau complet prevederile termodinamicii clasice, ca miscarea browniana, care reflecta la scara noastraagitatia haotica a moleculelor, sau ca fluctuatiile de energie si de densitate, puse inevidenta cu claritate prin fenomenele de opalescenta critica.Diferite lucrari teoretice in special cele ale lui Einstein si Smoluchowski, bazate pemecanica statistica, au furnizat teoria acestor fenomene, iar experienta, confirmand previziunile teoretice, a adus si aici probe noi si foarte importante in favoarea existenteiunei structuri discontinue a materiei.Atomistii castigasera in fata energetistilor, discontinuitatea si-a dovedit existenta nunumai in sanul materiei dupa cum au crezut si ei, ci ameninta sa se introduca si indomeniul luminii, care domnea de aproape un secol conceptia esential continuaondulatorie si, ceea ce pare si mai extraordinar, continuitatea starilor de miscare, atat destrans legata de continuitatea notiunii de spatiu si de timp, parea ea insasi pusa in pericolde aparitia cuantelor.Originea teoriei cuantelor se gaseste in cercetarile efectuate de fizicieni asupra problemeiradiatiei corpului negru. Teoreticienii au observat ca termodinamica a dat in aceastadirectie tot ceea ce putea sa dea si ca, pentru a determina complet distributia spectrala aradiatiei corpului negru, trebuia efectuata o analiza a schimburilor de energie intre
 
substanta si radiatie.Max Planck a fost cel care s-a apucat sa studieze problema
radiatiei corpului negru
. Aincercat din instinct sa precizeze toate caracteristicile termodinamice ale acestei radiatiinu numai prin intermediul energiei sale, ci si prin intermediul entropiei sale. Boltzmann i-a spus ca nu va obtine niciodata o teorie satisfacatoare a echilibrului intre substanta siradiatie, daca nu va introduce o discontinuitate in procesele de emisie si de absorbtie.Convins de aceasta, Planck si-a orientat cercetarile in noua directie, reusind sa gaseascafaimoasa “formula a lui Planck” care reprezinta exact distributia spectrala a radiatieicorpului negru.
Ipoteza cuantelor
era foarte indrazneata, parand sa implice o discontinuitate a miscarilor  posibile ale unui corpuscul intr-un camp de forte, cu totul straina conceptiei mecaniceclasice. Mai mult, daca emisia prin cuante a energiei radiante se putea impaca cu ideeaadmisa pe atunci ca in lumina, in toate radiatiile, energia este repartizata continuu, inschimb absorbtia prin cuante parea sa implice existenta unei structuri corpusculare aenergiei radiante in contradictie totala cu teoriile ondulatorii ale lui Fresnel si Maxewll.In timp ce Planck ezita sa admita aceasta consecinta extrema a propriilor sale idei,Einstein avea sa aduca in favoarea sa un argument decisiv.In anul 1905, Albert Einstein avea sa puna bazele
teoriei relativitatii
, descoperindsingura explicatie valabila a misteriosului “efect fotoelectric”. Explicatia consta in aadmite ca in orice radiatie de frecventa, energia este concentrata in “graunte” sau in“cuante de lumina”, numite astazi fotoni, astfel ca un metal fotoemitator pe care care oradiatie luminoasa monocromatica primeste de fapt o grindina de fotoni: daca frecventaradiatiei este suficient de mare, un electron continut in metal este capabil sa absoarbaenergia unui foton si sa fie expulzat in afara metalului sub forma de “fotoelectron” cu oenergie cinetica care creste proportional cu frecventa.
Completand ipoteza atomica
, succesul teoriei cuantelor de lumina dovedea cadiscontinuitatea nu exista nu numai in structura substantei, ci si, sub forma dificil deinterpretat, in structura luminii si a tuturor radiatiilor. Ba mai mult, ea parea sa se extindaintr-un mod cu totul neasteptat chiar si la miscari. In acest mod, aceasta ciudata teorie acuantelor parea sa ii impinga pe atomisti mult peste limita la care ei ar fi dorit poate sa seopreasca.In 1913,
teoria cuantelor
a cunoscut o mare victorie: ea ne-a deschis larg portile lumiiatomice. Niels Bohr, un tanar fizician studiase amanuntit modelul atomului si a emisdoua postulate care aveau sa aduca la adevarate succese. Bohr a putut sa explice intr-unmod remarcabil diferenta foarte mica dintre valorile ce se atribuiau constantei luiRydberg in cazul spectrului hidrogenului si cel al heliului.Pe la 1923, vechea teorie a cuantelor parea ca a atins limitele posibilitatilor saleexplicative. Mecanica ondulatorie a permis lui W. Heisenberg sa creeze o remarcabilateorie a spectrului heliului care sa tina seama de particularitatile, pana atunci misterioase,ale acestui spectru si sa permita obtinerea directa in structura sa a unei dovezi avalabilitatii principiului lui Pauli.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->