torul hopliţilor atenieni, Sardesul. Aici, se pare, în cenuşa templului Cybelei de la Sardes, vestit în toată AsiaMică. cloceşte motivul incendierii Atenei şi a Acropolei. Revolta Ioniei este înfrântă, iar oraşul care îndrăznisecel dintâi să ridice capul şi să se aşeze în fruntea răsculaţilor este ras în 494 de pe faţa pământului. DistrugereaMiletului înseamnă o rană adîncă în conştiinţa greacă, curios mecanism care funcţionează mai mult retrospectiv,înregistrând faptele consumate în activul celor viitoare. Lacrimile pe care tragedia lui Frinicos le stoarse publicului atenian spălară ca un torent preponderenţa oligarhiei în conducerea treburilor cetăţii, aducând la putere pe partizanii lui Clistene. îngrijorarea lor creşte cu atât mai mult cu cât armatele de pedepsire persaneînaintează prin Tracia şi Macedonia, dublate fiind de o flotă. într-o noapte, o seminţie a Peninsulei atacă pe perşicare erau nepregătiţi, ucide un mare număr dintre ei şi răneşte pe şeful expediţiei, Mardonius. în acelaşi timp,flota care încerca să depăşească Muntele Atos este surprinsă de o furtună cumplită şi scufundată. Imperiul nusuferă şi nici nu se impresionează de cei peste douăzeci de mii de oameni pieriţi în valuri. Preparativele încep dinnou, cu mai multă ardoare. Norii sunt şi mai întunecaţi, armata persană purtând dorinţa sporită de răzbunare,înnoită de recentul dezastru şi de incitările îndelungate ale lui Hippias pisis-tratidul, întors cu gânduri de răfuială pentru cetatea care-l alungase. Salvarea cetăţii este Miltiade, omul zilei, ales strateg cu sprijinul Partiduluidemocrat. Fostul tiran din Chersonesos, care după căderea Miletului se refugiază la Atena aducându-i în dar stăpânirea insulelor Lemnos şi Imbros, este o inteligenţă practică remarcabilă, un spirit organizator şi prompt în alua hotărâri pe măsura situaţiilor create. Cereri de întărire sunt trimise la Sparta, care însă întârzie a le da, dinmotive religioase, înainte de a fi lună plină. Forţa persană ancorează în acea toamnă a anului 490 în faţa plajeicâmpiei Marathonului, organizându-şi un cap de pod şi aşteptând semnele trădării ce avea să deschidă porţileAtenei invadatorilor pe când armata greacă se afla pe câmpul de luptă. în timp ce reîmbarcarea trupelor persaneatinsese un stadiu avansat, restul trupelor rămase pe plajă pornesc la atac pentru a încerca o înfrângere totală.Peste 6 000 de perşi rămân pe câmpul de luptă, în timp ce de partea grecilor pierderile sunt minime. Datis şiArtafrenes ocolesc cu flota capul Sunion şi acostează la Faleron.12
Moira, mythos, drama
Aflându-se încă pe mare, de pe înălţimile Pentelicului străluceşte un scut, semn că trădătorii din cetate erau pregătiţi să deschidă perşilor porţile. Strategii greci însă, printr-un marş forţat, ajung în cîmpia attică la puţinăvreme după ce corăbiile persane atinseseră ţărmul. Perspectiva unui nou contact cu infanteria greacă li se păru detemut perşilor care renunţară la ocuparea Atenei şi-şi îndreptară prorele spre coastele Asiei Mici. Marathonul afost incontestabil o mare victorie, fără să fi fost însă o mare bătălie. El a însemnat pentru greci o aventuroasăluare de contact cu inamicul, iar pentru perşi, convinşi de reala lor superioritate materială, un nou eşec, infinitmai puţin important decât dezastrul naval din 492 de sub stâncile Muntelui Atos. Perioada de zece ani careurmează înseamnă pentru amândouă părţile beligerante un răgaz acordat pregătirii minuţioase şi intense.Miltiade, aventurierul ireductibil, corsarul sigur pe loviturile sale, reuşeşte să smulgă Adunării 70 de corăbii pentru o expediţie iluzorie împotriva Părosului. întors cu mâinile goale la Faleron, grav rănit în asediul nereuşit,eroul de la Marathon moare înainte de a se executa amenda hotărâtă prin procesul ce i se deschisese. Xerxes, fiulşi urmaşul la tron al lui Darius, înţelege să dubleze campania militară de o vastă ofensivă politică ce avea săstrângă ca într-un cleşte pe principalii săi adversari, Atena şi Sparta. De aceea primul gând i se îndreaptă acumcâtre aţâţarea duşmanului ereditar al lumii greceşti occidentale, Cartagina. Preparativele strategice sunt şi ele pemăsura ţelului regal. Fenicienilor şi egiptenilor li se dădu în grijă construirea unui pod peste Helespont, întreAbydos şi promontoriul situat între Sestos şi Madytos; o furtună distrugându-l, samianul Harpalos împreună cuarmata persană construi un altul în acelaşi loc. Istmul Acte de la Muntele Atos a fost tăiat de un canal larg cât să poată trece două trireme, pentru a se evita dezastrul din 492. Planul lui Xerxes se baza pe forţa numericăcovârşitoare şi pe activitatea diplomatică ce avea să izoleze Grecia occidentală, angrenată în conflictele eicartagineze, şi să o împiedice a face cauză şi rezistenţă comună cu alianţa panhelenă condusă de Atena şi Sparta.Pregătirile Atenei în acest răstimp sunt şi ele pe măsura puhoiului ce i se ridică împotrivă. Mai întâi trebuiaaranjată chestiunea politică. După dispariţia lui Miltiade, personajele de primă mână sunt Xantippos şi Aristide acăror luptă reciprocă pentru întâietate sili Adunarea să-i ostracizeze. Legea ostracismului
Introducere
13fimcţionă în această perioadă ca instrumentul cel mai nimerit pentru a pregăti baza politică a victoriei de laSalamina. Temistocle, obscur ca naştere faţă de nobleţea lui Xantippos şi Aristide, îşi pregăti o platformă politicăimportantă înfăţişându-se ca omul zilei. în adevăr, există anumite momente care cer anumiţi oameni; fără a fi un politician de combinaţii şi speculaţii, Temistocle avu o idee de geniu pe ' care ştiu să o facă să prizeze înAdunare, aceea de a pregăti Atenei o flotă de război capabilă să o transforme dintr-o putere terestră de mâna adoua în cea mai mare cetate maritimă a Antichităţii. Ar-gumentul-cheie în hotărâtoarea schimbare de optică afost nu atât duşmanul persan care ameninţa în viitorul apropiat cetatea, cât lipsa grâului. Cu alte cuvinte, uninamic putea juca Atena la sute de kilometri de teritoriul ei prin tăierea aprovizionării cu cereale, fie dinspreMarea Neagră, fie prin intermediul Cartaginei, din Egipt. între specialişti au existat şi continuă să fie animatediscuţiile cu privire la potenţialul maritim al Atenei înainte de Temistocle. Voi rezuma pe scurt aici opiniile
Leave a Comment