COLEC
ł
IA TOTEM
M?~
■
V
'«i
Tip
ă
rirea aaipei c
ă
r
Ń
i a^erieficiat de sf|ijtn financiar din parM^Ministembii France#^Milturii
H-
Z£N£ flg/KD
TRADUCERE DE MONA ANTOHI
NEMIM
1995
Coperta colec
Ń
iei: DAN ALEXANDRU IONESCU Ilustra
Ń
ia: FLORIN M1HA1
© Editions Bernard Grasset, 1972
RENE G1RARD LA VIOLENCE ET LE SACRE
Toate drepturile asupTa acestei versiuni
apar
Ń
in S.C. NEMIRA S.R.L. Reproducerea
integral
ă
sau par
Ń
ial
ă
a textului este interzis
ă
ş
i va fi pedepsit
ă
conform legii.
Difuzare: Editura NEMIRA, str. Crinului nr. 19, sector 1, Bucure
ş
ti
Telefax: 668.54.10 Clubul cârtii: CP. 26-38, Bucure
ş
ti
ISBN 973-569-128-0
■■
\ A '
■■■
*! -pK '
■
Pentru Pau/ Thoulouze
Funda
Ń
ia Guggcnhc
iheim
ş
i Universitatea din New YorJc la Buffalo
■
■
-—K.wa renlaltatinwul liber
<ut una
bursa, cealalt
ă
timpul liber
I
Sacrificiul
în numeroase ritualuri, sacrificiul se prezint
ă
sub dou
ă
forme opuse, cînd ca un „lucru foarte sfînt" de lacare nu te po
Ń
i ab
Ń
ine f
ă
r
ă
a comite b neglijen
Ńă
grav
ă
, cînd, dimpotriv
ă
, ca un fel de crim
ă
pe care nu opo
Ń
i comite f
ă
r
ă
s
ă
te expui la riscuri la fel de grave.
Pentru a explica acest dublu aspect, legitim
ş
i ilegitim, public
ş
i aproape ascuns, al sacrificiului ritual,Hubert
ş
i Mauss, în „Essai sur la nature et la fonction du sacrifice"1, invoc
ă
acel caracter sacru alvictimei. Este criminal s
ă
ucizi victima pentru c
ă
ea e sacr
ă
... dar victima nu ar fi sacr
ă
dac
ă
nu ar fiucis
ă
. Exist
ă
aici un cerc care va primi pu
Ń
in mai tîrziu
ş
i care conserv
ă
în zilele noastre numele sonorde ambivalen
Ńă
. Oricît de conving
ă
tor
ş
i chiar impresionant poate s
ă
ne par
ă
acest termen, dup
ă
moduluimitor în care a abuzat de el secolul al XX-lea, a venit poate timpul s
ă
recunoa
ş
tem c
ă
nici o lumin
ă
proprie nu eman
ă
din el, c
ă
nu constituie o veritabil
ă
explica
Ń
ie. El nu face decît s
ă
desemneze oproblem
ă
care-
ş
i a
ş
teapt
ă
înc
ă
rezolvarea.
Dac
ă
sacrificiul apare ca violen
Ńă
criminal
ă
, în schimb nu exist
ă
violen
Ńă
care s
ă
nu poat
ă
fi descris
ă
întermeni de sacrificiu — în tragedia greac
ă
, de exemplu. Se va spune c
ă
poetul arunc
ă
un v
ă
l poeticpeste realit
ăŃ
i mai curînd sordide. F
ă
r
ă
îndoial
ă
, dar sacrificiul
ş
i crima nu s-ar preta la acest joc desubstitu
Ń
ii reciproce dac
ă
nu ar fi înrudite. E un lucru atît de evident îneît pare pu
Ń
in ridicol, dar nuinutil de subliniat, c
ă
ci primele eviden
Ń
e, în domeniul sacrificiului, nu au nici o greutate. O dat
ă
ce amdecis s
ă
facem din sacrificiu o institu
Ń
ie în mod „esen
Ń
ial", dac
ă
nu
1
Extras din L 'Annee sociologique. 2 (1899).
chiar „pur" simbolic
ă
, putem spune aproape orice. Subiectul se preteaz
ă
de minune la un anume tip dereflec
Ń
ie ireal
ă
.
Exist
ă
un mister al sacrificiului. Piet
ăŃ
ile umanismului clasic ne adorm curiozitatea, dar frecventareaautorilor antici o treze
ş
te. Ast
ă
zi, misterul r
ă
mîne la fel de impenetrabil ca întotdeauna. în maniera încare îl manevreaz
ă
modernii, nu
ş
tim dac
ă
predomin
ă
amuzamentul, indiferen
Ń
a sau un fel de pruden
Ńă
secret
ă
. Este acesta un al doilea mister sau e acela
ş
i? De ce, de exemplu, nu ne întreb
ă
m niciodat
ă
despre raporturile dintre sacrificiu
ş
i violen
Ńă
?
Studii recente sugereaz
ă
c
ă
mecanismele fiziologice ale violen
Ń
ei variaz
ă
foarte pu
Ń
in de la un individ laaltul,
ş
i chiar de la o cultur
ă
la alta. Potrivit lui Anthony Storr, în Human Aggression (Atheneum,1968), nimic nu seam
ă
n
ă
mai mult cu o pisic
ă
sau cu un om mînios decît o alt
ă
pisic
ă
sau un alt ommînios. Dac
ă
violen
Ń
a ar juca un rol în sacrificiu, cel pu
Ń
in în anumite stadii ale existen
Ń
ei sale rituale,
am de
Ń
ine astfel un element de analiz
ă
interesant, fiindc
ă
este independent, cel pu
Ń
in par
Ń
ial, al unorvariabile culturale adesea necunoscute, prost cunoscute sau mai pu
Ń
in cunoscute, poate, decît neimagin
ă
m.
O dat
ă
trezit
ă
, dorin
Ń
a de violen
Ńă
antreneaz
ă
anumite schimb
ă
ri corporale care-i preg
ă
tesc pe oamenide lupt
ă
. Aceast
ă
dispozi
Ń
ie violent
ă
arc o anumit
ă
durat
ă
. Nu trebuie s
ă
vedem în ea un simplu reflexcare
ş
i-ar întrerupe efectele de îndat
ă
ce stimulul ar înceta s
ă
ac
Ń
ioneze. Storr noteaz
ă
c
ă
e mai dificil s
ă
domole
ş
ti dorin
Ń
a de violen
Ńă
decît s
ă
o declan
ş
ezi, mai ales în condi
Ń
iile normale ale vie
Ń
ii în societate.
Se spune c
ă
adesea violen
Ń
a este „ira
Ń
ional
ă
". Nu-i lipsesc totu
ş
i motivele ; ea
ş
tie chiar s
ă
g
ă
seasc
ă
motive extrem de bune cînd are chef s
ă
se dezl
ă
n
Ń
uie. Oricît de bune ar fi îns
ă
aceste motive, ele numerit
ă
niciodat
ă
s
ă
fie luate în serios. Violen
Ń
a îns
ăş
i le va uita, dac
ă
obiectul vizat ini
Ń
ial r
ă
mîneintangibil
ş
i continu
ă
s
ă
o sfideze. Violen
Ń
a nesatisf
ă
cut
ă
caut
ă
ş
i sfîr
ş
e
ş
te întotdeauna prin a g
ă
si ovictim
ă
de schimb. Fiin
Ń
ei care îi stîrnea furia, ea îi substituie deodat
ă
o alta, care nu are nici un motivspecial s
ă
atrag
ă
asupra sa fulgerele violentului, în afara faptului c
ă
este vulnerabil
ă
ş
i se afl
ă
la îndemîn
ă
.
Aceast
ă
aptitudine de a-
ş
i oferi obiecte de schimb, a
ş
a cum sugereaz
ă
multe indicii, nu este rezervat
ă
violen
Ń
ei umane. Lorenz, în L 'Agression (Flammarion, 1968), vorbe
ş
te de un anumit tip de p^
ş
te carenu poate fi lipsit de adversarii s
ă
i obi
ş
nui
Ń
i, congenerii s
ă
i masculi, cu care î
ş
i disput
ă
controlul unuianumit teritoriu, f
ă
r
ă
a-
ş
i întoarce tendin
Ń
ele agresive împotriva propriei sale familii, sfîr
ş
ind prin a odistruge.
Este cazul s
ă
ne întreb
ă
m dac
ă
sacrificiul ritual nu e fondat pe o substitu
Ń
ie de acela
ş
i gen, dar în sensinvers. Putem concepe, de exemplu, c
ă
sacrificarea victimelor animale deturneaz
ă
violen
Ń
a de laanumite fiin
Ń
e pe care încerc
ă
m s
ă
le protej
ă
m spre alte fiin
Ń
e a c
ă
ror moarte conteaz
ă
mai pu
Ń
in sau nuconteaz
ă
deloc.
Joseph de Maistre, în cartea sa Eclaircissement sur Ies sacriîices, observ
ă
c
ă
victimele animale au întotdeauna ceva omenesc, ca
ş
i cum ar trebui mai bine în
ş
elat
ă
violen
Ń
a :
Erau alese întotdeauna, dintre animale, cele.mai valoroase prin utilitatea lor, cele mai blîride, maiinocente, mai legate de om prin instinctul
ş
i prin obiceiurile lor...
Erau alese, din specia animal
ă
, victimele cele mai u/nane, dac
ă
îmi este permis sâ m
ă
exprim astfel.
Etnologia modern
ă
aduce uneori o confirmare a acestui gen de intui
Ń
ie. în anumite comunit
ăŃ
i pastoralecare practic
ă
sacrificiul, animalele sînt strîns asociate cu existen
Ń
a uman
ă
. La dou
ă
popoare de peparcursul superior al Nilului, de exemplu, riuerii, studia
Ń
i de E. E. Evans-Pritchard,
ş
i popula
Ń
ia dinka,studiat
ă
mai recent de Godfrey Lienhardt, exist
ă
o veritabil
ă
societate bovin
ă
, paralel
ă
cu societateaoamenilor
ş
i structurat
ă
în aceea
ş
i manier
ă
.1
In tot ceea ce prive
ş
te bovinele, vocabularul nuer este extrem de bogat, atît pe planul economiei
ş
itehnicilor, cît
ş
i pe planul ritului
ş
i chiar al poeziei. Acest vocabular permite s
ă
se stabileasc
ă
raporturideosebit de precise
ş
i de nuan
Ń
ate între animale, pe de o parte,
ş
i comunitate, pe de alt
ă
parte. Culorileanimalelor, forma coarnelor, vîrsta, sexul, ascenden
Ń
a lor, distinse
ş
i rememorate uneori pîn
ă
la a cinceagenera
Ń
ie, permit diferen
Ń
ierea capetelor de animale, astfel îneît s
ă
reproduc
ă
diferen
Ń
ierile pro-priu-zisculturale
ş
i s
ă
constituie un veritabil dublu al societ
ăŃ
ii umane. Printre numele fiec
ă
rui individ exist
ă
întotdeauna unul care desemneaz
ă
ş
i un animal al c
ă
rui loc în turm
ă
este omolog cu cel al st
ă
pînuluis
ă
u în comunitate.
Disputele între subsec
Ń
ii au frecvent drept obiect
ş
eptclul ; toate daunele
ş
i interesele se regleaz
ă
încapete de animale, dotele matrimoniale constau în turme. Pentru a-i în
Ń
elege pe nueri, afirm
ă
Evans-Pritchard, trebuie adoptat
ă
deviza : „C
ă
uta
Ń
i vaca". între ace
ş
ti oameni
ş
i turmele lor exist
ă
un fel de„simbioz
ă
" —expresia îi apar
Ń
ine tot lui Evans-Pritchard — care ne propune un exemplu extrem
ş
iaproape
1
E.E. Evans-Pritchard, The Nuer (Oxford Press, 1940) ; Godfrey Lienhardt,
Divinity and Experience, theReligion of the Dinka (Oxford Press, 1961).
caricatural al unei proximit
ăŃ
i caracteristice, în grade diferite, pentru raporturile dintre societ
ăŃ
ilepastorale
ş
i
ş
eptelul lor.
Observa
Ń
iile f
ă
cute pe teren
ş
i reflec
Ń
ia teoretic
ă
ne oblig
ă
s
ă
revenim, în explicarea sacrificiului, laipoteza substitu
Ń
iei. Aceast
ă
idee este pretutindeni prezent
ă
în literatura antic
ă
referitoare la subiect.Este de altminteri
ş
i motivul pentru care mul
Ń
i autori moderni o resping.sau nu îi rezerv
ă
decît un locminim. Hubert
ş
i Mauss, de exemplu, nu au încredere în ea, f
ă
r
ă
îndoial
ă
pentru c
ă
li se pare c
ă
antreneaz
ă
un univers de valori morale
ş
i religioase incompatibile cu
ş
tiin
Ń
a.
Ş
i un Joseph de Maistre,cu siguran
Ńă
, vede întotdeauna în victima ritual
ă
o creatur
ă
„inocent
ă
", care pl
ă
te
ş
te pentru vreun„vinovat". Ipoteza pe care o propunem suprim
ă
aceast
ă
diferen
Ńă
moral
ă
. Raportul dintre victimapoten
Ń
ial
ă
ş
i victima real
ă
nu trebuie s
ă
se defineasc
ă
în termeni de culpabilitate
ş
i de inocen
Ńă
. Nutrebuie „isp
ăş
it" nimic. Societatea încearc
ă
s
ă
deturneze spre o victim
ă
relativ indiferent
ă
, o victim
ă
„sacrificabil
ă
", o violen
Ńă
care risc
ă
s
ă
-i loveasc
ă
pe propriii s
ă
i membri, cei pe care ea inten
Ń
ioneaz
ă
s
ă
-i protejeze cu orice pre
Ń
.
Toate calit
ăŃ
ile care fac violen
Ń
a însp
ă
imînt
ă
toare, brutalitatea sa oarb
ă
, absurditatea dezl
ă
n
Ń
uirilor sale,nu sînt f
ă
r
ă
revers ; ele sînt una cu tendin
Ń
a sa ciudat
ă
de a se arunca asupra unor victime de schimb,permi
Ń
înd ca acest du
ş
man s
ă
fie în
ş
elat
ş
i s
ă
i se arunce, la momentul oportun, prada derizorie care îlva satisface. Pove
ş
tile care îi înf
ăŃ
i
ş
eaz
ă
pe lup, c
ă
pc
ă
un sau balaur înghi
Ń
ind lacom un bolovan în loculcopilului la care rîvneau s-ar putea s
ă
aib
ă
un caracter sacrificial.
* *
Nu putem în
ş
ela violen
Ń
a decît în m
ă
sura în care nu o priv
ă
m de orice derivativ
ş
i îi oferim ceva dreptvictim
ă
. Poate c
ă
asta semnific
ă
, printre altele, povestea lui Cain
ş
i Abel. Textul biblic nu face decît osingur
ă
precizare despre fiecare frate. Cain cultiv
ă
p
ă
mîntul
ş
i îi ofer
ă
lui Dumnezeu roadele recolteisale. Unul din cei doi fra
Ń
i îl omoar
ă
pe .cel
ă
lalt,
ş
i anume acela care nu dispune de pseudoviolen
Ń
a careeste sacrificiul animal. Diferen
Ń
a dintre cultul sacrificial
ş
i cultul non sacrificial este una, într-adev
ă
r,cu judecata lui Dumnezeu în favoarea lui Abel. A spune c
ă
lui Dumnezeu îi plac sacrificiile lui Abel
ş
inu-i plac ofrandele lui Cain înseamn
ă
a spune într-un alt limbaj, cel al divinit
ăŃ
ii, c
ă
de fapt Cain î
ş
iucide fratele în vreme ce Abel nu
ş
i-1 ucide.
în Vechiul Testament
ş
i în miturile grece
ş
ti, fra
Ń
ii sînt aproape întotdeauna fra
Ń
i du
ş
mani. Violen
Ń
a pecare ei par în mod fatal chema
Ń
i s
ă
10
o exercite unul împotriva celuilalt nu poate niciodat
ă
s
ă
se risipeasc
ă
clecît asupra unor ter
Ń
e victime,victime sacrificiale. „Gelozia" pe care Cain o încearc
ă
fa
Ńă
de fratele s
ă
u este una cu privarea dederivativ sacrificial care define
ş
te personajul.
Potrivit unei tradi
Ń
ii musulmane, Dumnezeu îi trimite lui Avraam berbecul deja sacrificat de Abel, sprea-1 sacrifica în locul fiului s
ă
u Isaac. Dup
ă
ce a salvat o prim
ă
via
Ńă
uman
ă
, acela
ş
i animal salveaz
ă
o adoua. Avem de a face aici nu cu o reverie mistic
ă
, ci cu o intui
Ń
ie real
ă
care prive
ş
te func
Ń
iasacrificiului
ş
i care nu recurge, ca s
ă
se exprime, decît la elemente preluate din textul însu
ş
i.
O alt
ă
mare scen
ă
din Biblie se clarific
ă
la ideea c
ă
substitu
Ń
ia sacrificial
ă
are drept obiect în
ş
elareaviolen
Ń
ei,
ş
i l
ă
mure
ş
te la rîndul ei noi aspecte ale acestei idei — este vorba de binecuvîntarea lui Iacovde c
ă
tre tat
ă
l s
ă
u Isaac.
Isaac este b
ă
trîn. Gîndindu-se c
ă
va muri, el vrea s
ă
-
ş
i binecuvînteze fiul mai mare, Esau ; îi cere, mai înainte, s
ă
mearg
ă
s
ă
vîneze pentru el
ş
i s
ă
-i aduc
ă
o „mîncare gustoas
ă
". Iacov, fiul mai mic, care aauzit totul, o previne pe Rebeca, mama sa. Aceasta ia doi iezi din turma familiei
ş
i preg
ă
te
ş
te din ei omîncare gustoas
ă
pe care Iacov se gr
ă
be
ş
te s
ă
o ofere tat
ă
lui s
ă
u, dîndu-se drept Esau.
Isaac este orb. Cu toate acestea, Iacov se teme s
ă
nu fie recunoscut dup
ă
pielea mîinilor
ş
i gîtului s
ă
u,care este neted
ă
,
ş
i nu p
ă
roas
ă
ca a fratelui s
ă
u mai mare. Rebeca are ideea fericit
ă
s
ă
-i acopere pieleacu blana iezilor. B
ă
trînul pip
ă
ie mîinile
ş
i gîtul lui Iacov, dar nu-
ş
i recunoa
ş
te mezinul; lui îi d
ă
binecuvîntarea sa.
Iezii servesc în dou
ă
feluri diferite la în
ş
elarea tat
ă
lui, adic
ă
la a deturna de la fiu violen
Ń
a care îlamenin
Ńă
. Pentru a fi binecuvîntat,
ş
i nu blestemat, fiul trebuie s
ă
fie precedat în fa
Ń
a tat
ă
lui de animalulpe care 1-a sacrificat
ş
i pe care i-1 d
ă
s
ă
-1 m
ă
nînce.
Ş
i fiul se ascunde, literalmente, sub blanaanimalului sacrificat. Animalul st
ă
întotdeauna între tat
ă
ş
i fiu, împiedicînd contactele directe care arputea precipita violen
Ń
a.
Sunt telescopate aici dou
ă
tipuri de substitu
Ń
ie, cea a unui frate cu cel
ă
lalt
ş
i cea a animalului cu omul.Textul nu o recunoa
ş
te explicit decît pe prima, care serve
ş
te în oarecare m
ă
sur
ă
drept ecran celei de-adoua.
Ab
ă
tîndu-se într-o manier
ă
durabil
ă
c
ă
tre victima sacrificial
ă
, violen
Ń
a pierde din vedere obiectul pecare-1 vizase ini
Ń
ial. Substitu
Ń
ia sacrificial
ă
implic
ă
o anume ignoran
Ńă
. Cît
ă
vreme r
ă
mîne viu,sacrificiul nu poate face vizibil
ă
deplasarea pe care este fondat. El nu trebuie s
ă
uite complet niciobiectul originar, nici alunecarea care face s
ă
se treac
ă
de la acest obiect la victima sacrificat
ă
în modreal, f
ă
r
ă
de care nu ar mai exista
ii
deloc substitu
Ń
ie, iar sacrificiul
ş
i-ar pierde eficacitatea. Scena pe care tocmai am citat-o r
ă
spundeperfect acestei duble exigen
Ń
e. Textul nu relateaz
ă
direct ciudata în
ş
el
ă
torie care define
ş
te substitu
Ń
iasacrificial
ă
, dar nici nu o trece sub t
ă
cere ; el o combin
ă
cu o alt
ă
substitu
Ń
ie, l
ă
sîn-du-ne s
ă
o întrez
ă
rim, dar într-un mod indirect
ş
i fugitiv. Asta înseamn
ă
ca are poate el însu
ş
i un caractersacrificial. El pretinde c
ă
dezv
ă
luie un fenomen de substitu
Ń
ie, dar exist
ă
un al doilea fenomen care seascunde pe jum
ă
tate în spatele celui dintîi. Avem motive s
ă
credem c
ă
acest text reprezint
ă
mitulfondator al unui sistem sacrificial.
Personajul Iacov este adesea asociat cu manipularea viclean
ă
a violen
Ń
ei sacrificiale. în universul grec,Ulise joac
ă
uneori un rol destul de asem
ă
n
ă
tor. Putem compara binecuvîntarea lui Iacov din Genez
ă
cu
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
