Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
cartaalba_demparticipativa_dromului2012

cartaalba_demparticipativa_dromului2012

Ratings: (0)|Views: 0|Likes:
Published by Marian

More info:

Published by: Marian on Nov 19, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/04/2012

pdf

text

original

 
Democraţie participativă şi drepturile omului
Drepturile omului şi dimensiunea participativă a democratiei sunt doua capitole care artrebui să se completeze reciproc daca ne dorim o democraţie cu adevărat funcţională înRomânia. Protecţia şi exercitarea unor drepturi fac posibiparticiparea la procesuldecizional (aşa cum definim noi democraţia participativă). Totodată, aspecte care ţin desistemul electoral, de exemplu, pot îngrădi sau permite exercitarea unor drepturi care ţinde participarea politică. Relaia este însă bivalentă: nu numai respectarea drepturilor
ț
 omului șiparticiparea efectivă a persoanelor interesate în procesul de luare a deciziilorgenerează o democraie funcională, ci i invers, existena unui cadru democratic stabil,
ț ț ș ț
 bazat pe domnia legii, predictibilitate șiprincipii solide, subordonate interesului public șinu unor interese partinice vremelnice, duc la o deplină exercitare a drepturilor omului șila implicare cetăenească în procesul decizional. Un sistem arbitrar, impredictibil i
ț ș
 partizan va duce la neutilizarea de către cetăeni a mijloacelor legale de implicare în
ț
 luarea deciziilor sau de protejare a drepturilor lor atunci când acestea sunt încălcate.De aceea, o primă cerină
ț
, ce precede rezolvarea oricăror probleme punctuale legate dedemocraia participatii de drepturile omului în România, privete modul în care este
ț ș ș
 adoptată șimodificată legislașia care stabilește cadrul funcșionării democratice a statuluiromân. Acest proces trebuie să fie orientat pe termen lung, exclusiv către interesul publicșisă fie bazat pe o atentă șicorectă evaluare a impactului măsurilor propuse, nu numaila nivel bugetar, ci șila nivelul echilibrului șiechitășii întregului sistem de drept.O asemenea abordare presupune, în primul rând, renunarea la adoptarea în regim de
ț
 urgenă a legislaiei
ț ț
, pentru că, în mod evident, urgena e incomplatibilă cu amănunita
ț ț
 evaluare a urmărilor schimbărilor propuse, inclusiv a implicaiilor bugetare care afectează
ț
 implementarea, dar șicu reala șieficienta consultare publică. Realitatea ultimilor ani neoferă numeroase exemple care să ilustreze de ce modul în care este abordată în prezentlegiferarea atât de către puterea executivă, care avansează propuneri, cât șide puterealegislativă care le adoptă, este contraproductiv. Dintre acestea amintim:- adoptarea celor patru coduri care stabilesc în măsură semnificativă coordonatelesistemului juridic în România (Codul civil, Codul penal, Codul de procedură civilă șiCodulde procedură penală) prin angajarea răspunderii Guvernului, în lipsa unor studii deimpact șifără respectarea procedurii de consultare publică, motivul invocat fiind urgenșa.Chiar dacă, în urma protestelor societăii civile, proiectele de coduri au fost măcar
ț
 discutate șimodificate în Parlament înainte de angajarea răspunderii, rapiditatea cu cares-a desfășurat procesul a rezultat într-o situașie de fapt curioasă: dupa 3 ani de laadoptare, numai unul dintre cele patru coduri este efectiv în vigoare (Codul civil), altulurmează să intre în vigoare la 1 septembrie 2012 (Codul de procedură civilă, care în modnormal ar fi trebuit să intre în vigoare în același timp cu codul de drept material), iar înprivina celorlalte două nici măcar nu există un angajament ferm privind intrarea în
ț
 vigoare. Mai mult, după adoptare șipână la intrarea în vigoare au fost necesare noi legi,de zeci de pagini, pentru a modifica codurile adoptate în grabă;- adoptarea Legii lustraiei printr-o procedură cel puin origina
ț ț
, în care proiectul a fostpropus pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputailor în lipsa unui raport al Comisiei
ț
  juridice, lipsă complinită prin desfășurarea ședinșei comisiei în același timp cu plenul.Astfel, în jumătate de zi, proiectul de lege a fost șiamendat pe conșinut șia șiajuns lege,eventualele discuii i reacii cu privire la modifiri fiind imposibile. De altfel, una din
ț ș ț
 modificările propuse în cursul respectivei zile a șifost declarată neconstitușională;- modificarea Legii referendumului nr. 3/2000 în vara anului 2012, realizată aproape înparalel printr-o lege șio ordonanșă de urgenșă, ceea ce a dus la situașia cel pușin bizară în care Curtea Constituională a trebuit să analizeze un text care deja avea alt coninut.
ț ț
În plus, cauza modificărilor legislative trebuie fie îmbunătăirea
ț
și eficientizareacadrului legal, inclusiv în ceea ce privește existenșa unor arbitrii imparșiali ai puterilorstatului, șiîn niciun caz nu trebuie să reflecte interese de moment, direcșionate cătreanumii actori politici. Un exemplu în sens contrar privete succesiva schimbare a
ț ș
 
1
 
atribuiilor Curii Constituionale în privina controlului de constituionalitate a hotărârilor
ț ț ț ț ț
 Parlamentului. Mai îni, această atribuie a fost adăugaCurii Constituionale în
ț ț ț
 contextul în care se dorea meninerea unei anumite persoane la conducerea Senatului.
ț
 Apoi ea a fost eliminată, în contextul în care se dorea îndepărtarea altor persoane de laconducerea celor două camere. În niciun moment nu a existat o dezbatere de fond, cuargumente, privind necesitatea șiimplicașiile existenșei sau inexistenșei acestei atribușiia Curii Constituionale, în urma căreia să se adopte soluia care răspunde cel mai bine
ț ț ț
 interesul public. Un alt exemplu este, din nou, Legea referendumului și modificărilesuccesive cu privire la cvorumul cerut pentru validarea sa, precum șicele privitoare lamajoritatea necesară pentru adoptarea unei decizii. Începând cu anul 2007, cerina de
ț
 cvorum a fost eliminată șireintrodusă, în special cu privire la demiterea Președintelui, iarmajoritatea necesară pentru luarea deciziei a fost la rândul său succesiv modificată(simplă, absolută șiiar simplă), dar iarășinumai cu privire la referendumul de demitere aPreședintelui. Dezbaterea de fond, analiza implicașiilor și a legislașiei orizonatale (deexemplu cea privind întocmirea listelor permanente faă de care se calculează cvorumul)
ț
 au lipsit cu desăvârșire din procesul adoptării acestor modificări, singurul scop fiind cel dea ușura, respectiv de a îngreuna procesul de demitere a unei anumite persoane careocupă temporar funcia de Preedinte, în funcie de majoriile conjuncturale din
ț ș ț ț
 legislativ. Or, raiunea Legii referendumului este de a crea un cadru corect de consultare
ț
 a poporului în anumite probleme importante, de exercitare a suvernaităii poporului, iar
ț
 orice modificări trebuie să fie făcute în acest sens, nu pentru a tranșa anumite disputepolitice.O altă problemă recurentă, care a fost intens mediatizată în ultimele luni, o reprezintăpolitizarea anumitor structuri și institușii ale statului, care are trebui serveascăexclusiv interesul public, dincolo de interesele partinice. Cele mai evidente exemple suntCurtea Constituională i Televiziunea Română.
ț ș
Dincolo de aceste consideraii generale, în continare sunt menionate câteva aspecte
ț ț
 punctuale privind drepturile omului șidemocrașia participativă care pot fi rezolvate dacăexistă voină politiîn acest sens. În niciun caz acest capitol nu epuizează întreaga
ț
 problematică a drepturilor omului șia democrașiei participative în România șinici nu arepretenia de a identifica toate soluiile posibile.
ț ț
Drepturile omului
România este membră a Consiliului Europei și a sistemului european de protecșie adrepturilor omului din anul 1994. Cu toate ratificarea Conveniei europene a
ț
 drepturilor omului șia libertășilor fundamentale presupune în primul rând, pe principiulsubsidiarităii, o atutidinea pro-activă a autoriilor române de asigurarea a respectării
ț ț
 drepturilor omului pentru toate persoanele din jurisdicia lor, numărul mare de cauze
ț
 aflate pe rolul Curii europene a drepturilor omului împotriva României, afl
ț
ată constant întopul ărilor care încarcă activitatea Curii, demonstrea, cel puin la nivelul
ț ț ț
 implementării, există în continuare probleme, chiar și după 18 ani de la ratificareaconveniei.
ț
Numărul mare de cauze pe rolul Curii europene nu este o problemă strict românească i
ț ș
 afectează direct capacitatea acestui organism de a-șiîndeplini eficient rolul de verificare arespectării obligaiilor asumate de statele membre în domeniul drepturilor omului. De
ț
 aceea, la nivel european s-a impus necesitatea reformării Curii europene, dezideratele
ț
 acestui proces punând un accent important pe o mai bună implementare la nivel naional
ț
 a drepturilor prevăzute în Convenie.
ț
În acest sens sunt șiDeclarașiile de la Interlaken(2010) șiIzmir (2011), care impun, printre altele, adoptarea la nivel nașional a unorplanuri de aciune care să ducă la îmbunătăirea sistemului naional de protecie.
ț ț ț ț
Maimult, până la finalul anului 2011, România a avut obligaia de a produce un raport în
ț
 care să fie detaliate măsurile luate în baza planului de aciune.
ț
2
 
Cu toate aceste obligaii, eforturile României de îmbunătăire a implementării drepturilor
ț ț
 șilibertășilor la nivel nașional rămân opace.Autorităile statului nu a făcut public i nu a
ț ș
 supus consultării publice nici planul de aciune i nici raportul privind măsurile adoptate
ț ș
 ca urmare a Declaraiei de la Interlaken.
ț
Mai mult, pentru a asigura o reală implementarea Conveniei europene la nivel naional, orice plan naional de aciune ar fi trebuit să
ț ț ț ț
 plece de la o analiză serioasă a măsurilor care trebuiesc luate ca urmare a jurisprudenei
ț
 Curii Europene, analiză care ori nu există, ori a fost realizată cu nerespectarea unor
ț
 minime principii de transparenă i consultare publică. Mai mult, anumite organisme care
ț ș
 se presupun a fi apărut la nivel naional pentru îmbunătăirea implementării Conveniei
ț ț ț
 europene (o subcomisie a Camerei Deputailor, un comitet interministerial de aciune) ori
ț ț
 nu au avut nicio activitate, ori, dacă această activitate a existat, a s-a desfășurat fărănicio forde publicitate (de exemplu, subcomisia Comisiei de drepturile omului aCamerei Deputailor a avut, în 2010 i 2011, patru întâlniri, din care numai pentru două
ț ș
 site-ul Camerei Deputailor a publicat o agendă extrem de sumai pentru niciuna o
ț ș
 minută a ședinșei). Un exemplu relevant cu privire la lipsa de eficienșă a structurilorcreate șia planului de acșiune care se presupune că există este modul în care Românianu a reușit să adopte măsuri generale care urmare a hotărâriipilot Atanasiu șialșii împotriva României, în domeniul retrocedării proprietăilor, fiind nevoită ceară o
ț
 prelungire a termenului de graie de 18 luni în care putea să vină cu soluii de ordin
ț ț
 legislativ șipractic. În realitate, autoritășile au produs, aproape de finalul termenului, opropunere legislativă care limita despăgubirile la 15% din valoare imobilelor, plătibile întranșe timp de 10 ani, propunere care nu a fost anterior suspusă vreuni proces deconsultare șicare a produs un adevărat scandal public. Autoritășile au fost altfel nevoitesă renune la această propunere, fără să fie capabile să producă până în prezent vreo
ț
 alternativă.Soluia firească este realizarea, cu respectarea obligaiilor de consultare publică, a unui
ț ț
 plan complex de aciune, care să pornească de la o analiză realistă
ț
șiamănunșită aproblemelor în implementarea Conveniei europene a drepturilor omului i a protocoalelor
ț ș
 sale adiionale, pe fiecare drept prevăzut de acestea. Acest plan trebuie făcut public i
ț ș
 pentru a permite monitorizarea implementării sale de către actorii neguvernamentali. Înplus, periodic autoriile statului trebuie să realizeze o evaluare a implementării care să
ț
 ducă la corecii cu privire la plan. Cu prioritate ar trebui realizat planul de aciune privind
ț ț
 respectarea dreptului la folosina proprietăii, având în vedere hotărârea pilor din cauza
ț ț
 
 Atanasiu
v. România.În afară de problematica restituirii proprieilor naionalizate, o altă chestiune care face
ț ț
  în mod repetat obiectul hotărârilor Curii europene a drepturilor omului împotriva
ț
 României o constituie cea a torturii, tratementelor inumane și degradante, inclusivdatorită stării de cvasi-impunitate de care se bucură agenii statului (de exemplu poliie,
ț ț
  jandarmerie) care utilizează abuziv fora, precum i a condiiilor de detenie din
ț ș ț ț
 penitenciarele din România. În acest domeniu trebuie remarcat faptul că România aratificat în 2009 Protocolul Opional la Convenia ONU împotriva Torturii (OPCAT), care
ț ț
 prevede constituirea unui Mecanism Naional de Prevenie. Existena i funcionarea
ț ț ț ș ț
 eficientă a acestuia ar determina mai buna identificare a problemelor din acest domeniuși deci și de identificare a solușiilor. Cu toate termenul de implementare amecanismului s-a împlinit în iulie 2012, România solicitând deja o păsuire de 3 ani pentru înfiinarea mecanismului, acesta nu există. Abia în primăvarea anului 2012 a fost făcut
ț
 public un proiect de lege care stabilește în atribușia Avocatului Poporului funcșionareamecanismului, dar proiectul de lege nu a fost încă adoptat. Mai mult, OPCAT prevede odefiniie foarte largă a privării de libertate, care se extinde i asupra surii
ț ș
 administrative a conducerii la sediul poliiei sau unităii de jandarmi. Aceasta este
ț ț
 perioada în care se produc cu preponderenă abuzuri ale agenilor statului i datori
ț ț ș
 faptului că nu există suficiente garanii pentru a preveni abuzurile. Dei au trecut mai
ț ș
 mult de 3 ani de la ratificarea OPCAT șilipsa garanșiilor (de exemplu, accesul la un medicsau la un avocat) a fost subliniată șide ultimul raport al Comitetului European pentruPrevenirea Torturii (CPT) privind România, legislaia în materie nu a fost încă modificată.
ț
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->