Asta- basm ?

Eva s-a nascut la 9 martie 1988 ca al doilea copil intr-o familie dintr-o suburbie a unui orasel industrializat.Fratele ei era cu 5 ani mai mare ca ea si nu punea prea multe problem.Neajunsurile vietii si discutiile permanent contradictorii au sfasiat linistea familiei,totusi parintii ei nu au divortat.Anii copilariei i-au fost marcati de grija acestora de a o pazi de contactul cu lumea si,mai ales cu ceilalti copii.Faceau aceasta cu intentii bune,pregatind-o in mod special pentru viata prin prisma unei mentalitati inguste,exaggerate si a cultivarii unor asa-zise principii morale saantoase,adanc ramificate in constiinta lor. La inceput,cand a simtit izolarea,n-a protestat prea mult.Era un copil sensibil si foarte curios.Toata dragostea si intelegerea a avut-o din partea fratelui ei,care a murit insa intr-un accident rutier.La scurt timp a intalnit in casa unor rude un barbat de 24 de ani,de care s-a indragostit nebuneste.Ce stiam eu pe atunci ? De cate ori il vedeam,tremuram din cap pana in picioare.Se purta amabil cu mine si chiar foarte dragastos si astfel am ramas insarcinata. Cand sarcina a devenit vizibila,parintii au alungat-o de acasa,dupa ce au cosit-o in bataie.L-a cautat pe tatal viitorului ei copil,dar se parea ca plecase definitiv intr-o directie necunoscuta. De atunci a stat prin scari de bloc, pivnite de case,uscatorii,suferind adesea de foame si de frig. Intr-o dimineata,devreme de tot, se trezi in intuneric.Zacea intr-un beci pr niste saci in care candva fusese cafea (si acum ii mai simtea aroma).Ca sa se intoarca de pe o parte pe alta,trebuia sa-si ajute abdomenul cu mainile.Asta mai ales fiindca voia sa-l ocroteasca pe micul ei print.Incepu sa se trezeasca de-a binelea cand inca nu se luminase de ziua.Cat o fi ceasul ?Un junghi ca un cutit inrosit in foc o strabatu dintro parte intr-alta a salelor.O fi inceputul ? Spaima neroada o insfaca de beregata si-n fata i se casca un colosal abis.Incerca sa se ridice insezut.La rasarit se pregateau zorile.Intr-o clipa o fulgera o noua durere.E timpul ? Cred ca da Incerca sa se ridice in picioare,dar se clatina ca batuta de vant.Incet,incet,se tari pe trepte catre usa care dadea in strada.Un pas,inca un pasSi-ar fi dorit acum sa fi o femeie oarecare,una dintre sutele de mii care se duc la slujba ori la cumparaturi. In sfarsit,reusi sa smuceasca usa din tatani si s-o deschida.Lumina cruda a zorilor de zi o orbi o clipa.Afara,lumea trecea in graba pe langa ea,fiecare la treaba sa,la rostul sau.Fastacita,speriata,nu stiu ce sa faca,ce sa spuna,cand zeci de cutite incepura s -o strapunga.Sa fie chiar acum ? Deodata o surprinse un alt junghi.Ce ganduri

caraghioase! Simti cum se prabuseste,cum se prelinge incet pe asfaltMai facu o ultima sfortare si incremeni contorsionata intr-un spasm final. O masina opri si doua brate vanjoase o insfacara si o asezara pe bancheta. Incremeni, uitandu-se in retrovizor. Apoi prinse a se cerceta atent in oglinda.Simtea totusi nevoia sa se vada,sa se stie,sa se recunoasca,sa se regaseasca.Intoarse privirea scarbita. Care femeie n-ar vrea sa nasca usor ? Fireste,ei toate acestea-i par de acum doar versete razlete dintr-un psalm de demult Maria Stancan,proza scurta,literatura de frontiera,acea literatura aflata intre genurile si speciile jurnalistice si literatura insasi,premiata in 2002 la Festivalul-concurs de poezie si proza scurta Magda Isanos-Eusebiu Camilar cu premiul Haralambie Mihaescu si cu premiile revistelor Miscarea literara-Bistrita-Nasaud si Hyperion-Botosani si publicata in Miscarea literara,Anul I Nr.2-2002 Bistrita