• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 2
    CommentGo Back
 
 Yoghnii din Tibet (“Yoghis of Tibet”) Yogin: Persoană care a petrecut ani în izolare practicând exerciţiisecrete fizice şi mentale de auto-transformare şi prin acestea a câştigat uncontrol extraordinar asupra minţii şi corpului.
Yoginii pe care-i veţi vedea în acest film şi-au asumat riscuri fărăprecedent. Deşi au jurat să păstreze secretul strict pentru a menţine puritateapracticilor lor, ei au fost de acord cu aceste interviuri unice şi demonstraţii rarepentru a ajuta la păstrarea pentru posteritate a culturii lor pe cale de dispariţie.Acestor yogini le este dedicat acest film.Yoginii din TibetLegănat într-un nor de mister, Tibetul, ţara zăpezilor, a fost un locnecunoscut lumii din afara zidurilor sale de munţi pentru aproape un mileniu.Poveşti exotice abundau despre aceşti oameni nepământeni de pe vastul platou îmbrăţişat de munţii Himalaya.Dar nu era un tărâm care să poată fi pătruns uşor de către cei dinafară.Inaccesibil şi îndepărtat, Tibetul a rămas o plăsmuire misterioasă în imaginaţiacelor din vest.Când primele expediţii din vest au pătruns în ţara interzisă, în ultima partea secolului XIX, au adus înapoi cu ele şi primele imagini pe care lumea din afarăle văzuse vreodată.Erau imagini care provocau povestirile fantastice chiar mai mult.Se părea că oamenii din Vest îşi doreau să creadă în miticul Shangri-La,o ţară din centrul Asiei, adăpostită de exterior, condusă de o filozofie acompasiunii şi non-violenţei, liberă de opresiune şi conflicte.Deşi asemănător în filozofie, realitatea fizică a Tibetului era mult maicomplexă.Viaţa pe platoul cel mai înalt al Pământului era una de contraste aspre. Unloc în care bogăţiile naturale conlocuiau cu rigori inimaginabile.Primii săi locuitori au fost nomazi, care s-au adaptat încetul cu încetul laextremităţile altitudinilor mari. Chiar şi pentru aceşti oameni căliţi, la 4500 m ochiili se puteau literalmente usca de la intensitatea brutală a soarelui.O revărsare bruscă de grindină putea distruge munca de un sezon, sau împrăştia turmele în câteva clipe.Singura lor istorie era impregnată de războaie aprige între triburi şiatacatorii din afară. Speranţa de viaţă era scăzută. Erau un popor cu un simţfoarte viu al efemerităţii şi suferinţei vieţii.Nu e greu de înţeles de ce tibetanii, ale căror condiţii exterioare erau atâtde aspre şi schimbătoare, au ajuns să caute în interior pentru un dram depermanenţă şi pace.Regele care i-a unit ca popor a dorit să-i unească de asemenea şi încredinţă. Acesta a chemat un lider carismatic din India,
Padmashambava
,pentru a aduce budismul în ţara sa.
1
 
Tibetanii crezuseră într-o pleiadă de zeităţi, atât binevoitoare cât şimânioase. Depăşirea sabotajului din partea liderilor acestei religii, cunoscută subnumele de Bon, a fost o provocare.
Padmashambava a reuşit prin amestecarea acestor credinţe cu învăţăturile Dharmei, sau scripturilor budiste. În loc să excludă zeităţile, elle-a inclus într-un mod creativ ca gardieni şi simboluri ale învăţăturilor budiste.
Rezultatul a fost un hibrid unic himalayan al budismului. Mulţimea deritualuri şi simbolistica vechii lor religii au rămas la exterior, dar învăţăturilebudiste au pus încet stăpânire pe minţile tibetanilor.Ei au ajuns să
accepte imaginea budistă asupra vieţii ca un curentcontinuu de morţi şi reîncarnări, un ciclu în care naşterea sub formă umanăreprezintă o ocazie preţioasă
de a face ansamblul alegerilor care vor determinadestinul fiecăruia în viaţa următoare: reîncarnarea într-un plan inferior alexistenţei, într-o altă viaţă umană sau în cele din urmă Nirvana, o stare deeliberare din suferinţele existenţei fizice.Credinţa a schimbat într-un mod profund simţul tibetan al moralităţii.Sistemul social şi aristocraţia din trecut au rămas, dar noile credinţe care au adus în sistemul lor o infuzie de bunăvoinţă, non-violenţă şi compasiune între oameni,atât din popor cât şi din exterior, au reprezentat noul standard, iar măsura în caretibetanii au integrat aceste credinţe în viaţa lor de zi cu zi a ajuns să fie amprentaculturii lor.Acumularea de merite şi purificarea de acţiuni negative din trecut pentru aasigura o renaştere propice au devenit parte a ritualurilor lor, pelerinajele lalocurile sacre au ajuns să includă mii de prosternări, lăsări simbolice la pământale ego-ului individual.Rugăciunile erau inscripţionate pe steaguri, plasate în şiruri întregi pentrua flutura deasupra caselor şi templelor lor pentru ca mesajul lor de speranţăpentru eliberarea tuturor fiinţelor de pe pământ să fie purtat de vânt deasupra întregii lumi.Recitarea rugăciunilor era acompaniată de rotirea constantă a roţilor derugăciune, un simbol al bunăvoinţei şi bunătăţii iubitoare care se învârt spreexterior, spre toate fiinţele.Viaţa literalmente se învârtea în jurul credinţei lor.Ca şi comunitate, ei sponsorizau mânăstirile pentru studiul şi practicarea învăţăturilor budiste. Aceste structuri imense erau casa a zeci de mii de călugărişi călugăriţe, centre de tipărire pentru întreaga societate tibetană şi bibliotecipentru textele străvechi.Spre deosebire de formele mai ascetice ale budismului,
versiuneatibetană privea arta şi ştiinţa ca instrumente pentru înţelegerea infinitului.
Dramaturgia, muzica, arta, astronomia, filozofia şi medicina, toate acestea eraupredate în cadrul mânăstirilor. În perioada de vârf a civilizaţiei tibetane, existau mai mult de 6000 demânăstiri, cu unul din şase tibetani alăturându-se vieţii monahale.Studiile începeau de la vârstele cele mai fragede, iar dobândireaechivalentului unui doctorat putea să necesite 20 de ani sau mai mult.
2
 
Călugării au devenit păstrătorii cunoştinţelor pentru întreaga societatetibetană şi pentru multe generaţii s-a păstrat o tradiţie de discipoli în care un învăţător mai în vârstă,Lama, le prezenta învăţăturile călugărilor mai tineri, aceştia la rândul lor devenind într-o bună zi Lama.Noile credinţe budiste i-au produs de asemenea pe cei mai fascinanţidintre tibetani, yoginii.Spre deosebire de yoginii hinduşi, care făceau diferite contorsionări pentrupublic,
realizările yoginilor tibetani erau realizări ale minţii
, imposibil de văzutde către ceilalţi.
 Yoginul tibetan era un călugăr sau un om obişnuit care, după ce astudiat învăţăturile lui Buddha, dorea să le experimenteze promisiunile încadrul propriei minţi, anume o stare a existenţei denumită "iluminare".
Pentru yoginul aspirant
, obţinerea iluminării semnifica obţinerea uneiavanpremiere pământeşti a fericirii Nirvanei
.Prin exerciţii mentale şi fizice intensive în peşteri sau aşezăminte îndepărtate,
scopul lor era să se ridice deasupra suferinţelor Samsarei, sauvieţii fizice, şi să descopere natura cea mai pură a conştiinţei
. În cadrul acestei căutări, retragerile în meditaţie puteau să dureze ani întregi.Timp de secole, tibetanii au admirat aceşti yogini ca pe oamenii cei maimistici din cadrul societăţii lor. Ei le ofereau sprijin în căutarea iluminării prinoferirea de mâncare, îmbrăcăminte şi bani către mânăstiri. 
 Yoginii le insuflau tibetanilor speranţa că eliberarea de suferinţelevieţii fizice putea fi cu adevărat atinsă.
De-a lungul secolelor, conducerea spiritualităţii şi cea a statului s-auunificat.Tibetanii au pornit o tradiţie de a-i identifica pe aceia dintre ei pe care-icredeau reîncarnări ale lui Buddha al compasiunii. Dintre aceştia, unul era numit
Dalai Lama
, în traducere
"învăţătorul-ocean",
implicând astfel adâncimea şianvergura înţelepciunii sale. În cele din urmă, cel identificat ca fiind reîncarnareaSfinţiei-Sale Dalai Lama îi lua acestuia locul ca lider din prezent al Tibetului.Scaunul simbolic al acestui guvern mistic a devenit Patala, o mânăstiremaiestuoasă veghind asupra oraşului-capitală, Lhasa. În plin secol XX, tibetanii au rămas aproape neatinşi de lumea modernă.Tunetul ameninţător al unei furtuni umane a devenit din ce în ce maiputernic în Tibet pe măsură ce secolul al XX-lea a avansat.Revoluţia comunistă a măturat China, iar laolaltă cu aceasta a venit şi ocreştere de interes în controlul teritoriului Tibetului.Invocând legăturile diplomatice trecute dintre Tibet şi diferitele monarhiiale Chinei imperialiste, Mao Tse-Tung le-a folosit pe acestea ca un pretext desuprafaţă pentru a ridica pretenţii asupra locaţiei strategice a Tibetului, resurselor naturale bogate ale acestuia şi izvoarelor unor râuri asiatice importante. În 1949, acesta a anunţat că Tibetul va fi redat patriei-mamă, angajându-se să umple regiunea cu 60 milioane de chinezi de-a lungul a 10 ani. Sub
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
Marian Stinga

Este un mod nou si interesant de a privi invazia chineza in Tibet. Se pare ca mai avem inca nevoie de exercitiu in a vedea partea de miracol din orice nenorocire.. De fapt, aceasta parte este cea mai importanta, este insasi motivatia nenorocirii...

reply03 / 16 / 2010
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...