8.1 Tipuri de criză
8.2 Planificarea în cazul situaţiei decriză
8.3 Managementul crizei8.4 Erori în gestionarea crizelor8.5 Strategii de gestionare acrizelor1. COMUNICARE ŞI DECIZIEObiective
a) Înţelegerea importanţa specifică a deciziei, a momentelorpredecizionale şi postdecizionale în conducerea organizaţiei. b)Realizarea distincţiei între concepte importante ca: autoritatea,responsabilitatea, legitimitatea.
1.1 Strategie – identitate - imagine şi politica decomunicare
Comunicarea cîştigă din ce în ce mai mult statutul de unealtă managerialăfoarte valoroasăşi chiar indispensabilă împreună cu obligaţiile pe care lepresupune acest statut.În ultima vreme directorii de comunicare nu maisînt consideraţi doar “canale de informaţie”, ci sunt mai degrabă consilieristrategici ai managementului de vîrf . Împreună cu managementul financiarşi managementul de producţie, comunicarea trebuie să contribuie larealizarea misiunii organizaţiei. Rolul comunicării în acest proces poate firedat pe scurt prin expresia “îndeplinirea în manieră profesionistă afuncţiilor de fereastrăşi oglindă” ( Van Riel, 1994). Expresia “funcţia defereastră” se referă la elaborarea şi executarea politicilor de comunicare,care să aibă ca rezultat un mesaj capabil să redea toate faţeteleorganizaţiei într-o manieră coerentăşi atrăgătoare. Rezultatele anticipateale acestei funcţii sunt schimbările dorite de companie la nivel cognitiv,afectiv şi de acţiune la acele grupuri ţintă cu care se doreşte să sestabileascăşi să se întreţină relaţii. “Funcţia de oglindă” se referă lamonitorizarea dezvoltărilor / evoluţiilor de context relevante şi laanticiparea consecinţelor acestora pentru politicile de comunicare alecompaniei.Comunicarea in cadrul organizaţiei poate fi privită ca un cadru de bază încare specialiştii în comunicare – care lucrează conform unui cadru stabilitde comun acord – pot să integreze propriile contribuţii de comunicare.Filozofia de bază a cadrului de comunicare realizat în acest fel rezidă înfaptul că aceasta conduce de fapt politicile de comunicare organizationaladin interiorul triunghiului “strategia organizatiei – identitatea organizatieii –imaginea organizatiei”.În practică, marea varietate a “surselor” comunicării interne poate duce lamanifestări externe fragmentate, sau chiar contradictorii, ale companiei caentitate. Organizaţiile ca actori colectivi par a fi conştientizat pericoleleunei comunicări fragmentate, de aceea se depun toate eforturile pentru omai mare coerenţă a tuturor formelor de comunicare internăşi externă.Presupoziţia care stă la baza eforturilor pentru coerenţă este faptul că opolitică coerentă de comunicare contribuie pozitiv la o imagine favorabilă afiecărei componente în parte, care la rîndul ei contribuie la performanţelegenerale ale companiei. O reputaţie favorabilă a firmei nu este un obiectivizolat, ci o condiţie vitală (şi în acest fel un mijloc) de a crea o bazăcomercială sănătoasă care să dea naştere succesului organizaţiei (în celmai larg sens al cuvîntului).
Leave a Comment