Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Anomie Si Devianta Comport a Mental a 1

Anomie Si Devianta Comport a Mental a 1

Ratings:

4.71

(7)
|Views: 1,459 |Likes:
Published by maria

More info:

Published by: maria on Jan 28, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF or read online from Scribd
See more
See less

11/06/2012

 
Anomie şi deviană comportamentală
Obiective:
Familiarizarea cu conceptul de deviană şcolară ca specie a comportamentului deviant;
Înelegerea cauzalităii devianei şcolare din perspectivă sociologică, psihologică, culturologicăşi pedagogică;
Angajarea studenilor în realizarea unor demersuri pe linia prevenirii şi diminuăriicomportamentelor deviante.
Coninut:
1. Actualitatea problemei devianei şcolare.2. Normal şi patologic în definirea devianei.3. Efectele democratizării educaiei asupra dinamicii fenomenului devianei.4. Deviana şcolară şi mediul familial.5. Erori în specializarea primară şi efectele asupra adaptării şcolare.6. Inadaptarea şcolară.7. Grupul informal şi deviana şcolară.8. Cauze ale devianei şcolare raportate la personalitatea elevilor.9. Forme legate de conduita deviantă în şcoală.10. Forme de manifestare a devianei în afara mediului şcolar.11. Dificultăi în diminuarea devianei şcolare.12. Prevenia primară în cazul devianei şcolare.13. Prevenia secundară în cazul devianei şcolare.14. Prevenia teriară sau intervenia.
 
 2
DEVIANA ŞCOLARĂ – PROBLEMATICĂ ŞI CONINUT
Comportamentul deviant – coninut şi semnificaie
 Deviana şcolară 
este un fenomen actual care se prezintă în forme diferite şi cu semnificaiidiferite celor care îl pun în evidenă:
 părinii elevilor şi, în general, publicul larg îl percepe prin ceea ce are el spectaculos şi tragicatunci când se obiectivează în cazuri de extremă violenă şcolară;
 profesorii îl percep ca fiind o situaie extremă în care autoritatea lor a fost depăşită de uncomportament atipic situat în afara normelor pe care ei le-au instituit;
elevii percep acest fenomen ca pe o situaie limită ce explică imposibilitatea realizării uneicomunicări reale cu adulii (fie ei profesori sau părini).Fiind un caz particular al comportamentului deviant, deviana şcolară este analizată înliteratura de specialitate prin prisma unor alte concepte, cum ar fi:
abandonul şcolar, absenteismul  şcolar, violena şcolară 
sau chiar 
delicvena juvenilă 
. Aceste concepte devin fenomene ce au căpătat olargă răspândire în mediul şcolar îndeosebi în ultimele două decenii (şi reprezintă abateri, mai mult saumai puin grave, de la normele de conduită şcolară). Prin coninutul, dar mai ales prin consecinele lor,aceste fenomene au afectat în mod serios calitatea învăământului în acele instituii şcolare în care eleau scăpat de sub control.Chiar dacă literatura sociologică apreciază deviana şcolară ca pe un fenomen normal (plecândde la ideea că doar un mic procent din populaia şcolară - 2-3 % - are probleme de natură psihopatologică, restul comportându-se normal chiar şi atunci când manifestă probleme decomportament), amplificarea fenomenelor de violenă şcolară, de toxicomanie, de vandalism ş.a., esteîn măsură să provoace îngrijorare tuturor celor care sunt interesai de calitatea şi eficiena demersuluieducativ. Pentru a cunoaşte care sunt caracteristicile acestor fenomene de deviană şcolară, care suntcauzele care le generează şi, mai ales, strategiile de prevenie şi intervenie pentru diminuarea lor, estenecesar, mai întâi, să delimităm trăsăturile definitorii ale
comportamentului deviant 
.
 Deviana
este definită în orice dicionar de specialitate ca fiind un tip de conduită care iese dinnormele admise de o societate dată (Dicionar de psihiatrie, 1998, p. 185) sau o formă decomportament caracterizat printr-o distanare semnificativă de la normele sociale stabilite pentrustatutul social respectiv (Dicionar de psihologie socială, 1981, p. 79).Primii sociologi care au descris şi analizat comportamentul deviant au fost T. Sellin şi R. K.Merton. Sellin a definit
deviana
ca fiind ansamblul comportamentelor îndreptate împotriva normelor de conduită sau a ordinii instituionale, iar Merton a vizat prin
comportamentul deviant 
acea „reacienormală a oamenilor normali aflai în condiii anormale”. Se poate observa că Merton accentuează
 
 3relativismul acestui tip de comportament în sensul că, atunci când un individ este pus într-o situaiefrustrantă, constrângătoare, poate reaciona printr-o conduită deviantă, situată în afara normelor socialeunanim admise.Astfel,
deviana
desemnează ansamblul comportamentelor ce încalcă normele existente într-ocultură dată, norme ce corespund unor roluri şi status-uri bine definite şi prin aceasta ameninăechilibrul sistemului social. Observăm că în definiia specifică devianei intervin cel puin treielemente complementare:
norma ce trebuie respectată;
conformitatea în raport cu norma;
deviana de la normă.
 Primul element 
,
norma
sau
 prescripia ideală a comportamentului
, este o judecată de valoare cu privire la modalităile de comportament adecvate în anumite situaii. Potrivit sociologuluifrancez E. Durkheim, norma socială are rolul de a asigura organizarea vieii sociale pe bazeraionale prin stabilirea legitimităii unor aciuni sau conduite ale membrilor societăii.Totodată, ea exercită asupra membrilor comunităii o „constrângere”, o presiune colectivă careasigură consensul social, coeziunea şi ordinea socială, stimulând respectarea unor valori, cât şi participarea la realizarea obiectivelor comune.În orice societate funcionează o diversitate de norme:norme
 prescriptive
(care le indică indivizilor ceea ce trebuie să facă) sau
 proscriptive
(leindică ceea ce nu trebuie să facă);norme
 formale
(oficiale, instituionaliste, cum ar fi normele juridice) sau
informale
(regulinescrise subînelese care apar în procesul interacionării indivizilor);norme
 generale
(valabile pentru toi membrii societăii) sau
 specifice
(care reglementeazăcomportamentul membrilor unui anumit grup social).
Conformitatea
este cel de-al doilea element complementar al devianei şi se defineşte princompatibilitatea comportamentului cu norma, concretizată în elaborarea unor răspunsuri„normale”, prescrise de normă. Conformitatea este generată atât de presiunea grupului socialexercitată asupra individului cu scopul de a-l determina să respecte normele şi modelele deaciune instituite în cadrul grupului, cât şi de conştientizarea de către individ a faptului căîncălcarea normelor grupului ar conduce la o serie de sanciuni cu caracter represiv. Desigur,conformitatea apare nu doar din teama de represalii din partea grupului atunci când normelesale vor fi încălcate, ci şi ca urmare a internalizării acestor norme prin intermediul procesuluide socializare la care individul este supus în permanenă.

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Silvia Cojocaru liked this
octaviacdc liked this
crindelumina liked this
crindelumina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->