zece kilometri plesneşte aia din faţă. Maşina se smuceşte, urcă pe taluz şi ia în bot unmăr. Trosc! Radiatorul e praf. încercăm noi să astupăm găurile cu ciungă, dar cum să-i daide rost unei strecurători, cu tot masticul nu merge. Atunci, ne luăm de mână, o părăsimpe Celestine (aşa se numeşte hârbul lui) şi încercăm să facem autostopul. Se îndură denoi un camion de vite, dar trebuie să urcăm printre porci, fiindcă în cabină mai erau doipopi. Ne-a ieşit sufletul, încercând să respingem asalturile animalelor care voiau cu oricepreţ să ne mănânce efectele. în lupta care s-a încins, Pinuche a fost nevoit să renunţe lafularul lui de lână. Dar să trecem peste. Camionagiul6ne dă jos în faţa gării din Pithiviers. Foarte bine. Tocmai aveam un tren peste cinci minutepentru Caducet-sur-Parbrise. încântaţi. Ne cumpărăm bilete de clasa întâi, ne ţinemrangul, ce vrei, şi ne tolănim pe canapele ca nişte paşale din Camera Lorzilor, când moşPinauche începe să-şi scarpine curul. „Ce-ai păţit?" îl întreb... Se scotoceşte în nădragi şimă anunţă că s-o fi aşezat probabil pe un muşuroi de furnici. Domnişoarele astea trivialei se iau de clopoţei, şi bietul boşorog nu mai rezistă. „Du-tc la căcătoare, îl îndemn eu, îţiscoţi şalvarii, tipule, îi întorci pe dos şi-i scuturi pe fereastră ca să te descotoroseşti deobraznicile astea."„îmi răspunde mersi, că i-am dat un sfat aşa de bun, şi uite-1 că pleacă. în situaţia asta,tu mă ştii, mă fură un pui de somn. Nu ştiu cât timp a durat soileala mea, în orice cazuri,naşu' e cel care mă trezeşte. «Biletul!» strigă la mine. îmi frec vasistasurile şi măscotocesc prin buzunare. Atunci mi-aduc aminte că Pinaud avea biletele. Dintr-o dată,constat că amicul nu s-a mai întors de la budă. îi esplic tipului îngrijorarea mea şi mă ducsă bat în uşa de la W.C.«Ocupat» behăi bietul glas al moşului.- Eu sunt, îl liniştesc, ce-ai păţit, Pinuche, furnicile au făcut un cap de pod între nuciletale, sau ţi-au luat găoaza drept adăpost antiatomic?- Pantalonul, pantalonul meu, bâzâie dragul de el.- Ce-i cu pantalonul tău?...- în vreme ce eu îl scuturam pe fereastră, a trecut un alt tren în sens invers şi mi 1-asmuls din mână împreună cu izmenele. Am rămas în curul gol, Grasule. Nu mai pot ieşiafară. De mai bine de o oră stau aici."Berurier se opreşte şocat de râsul meu nebun.- Nu văd ce-ar putea fi aşa de vesel în toate astea, îmi reproşează el. Să te fi văzut eu înlocul lui Pinaud...Printr-un gest scurtez lecţia de morală consacrată altruismului şi el reia firul povestirii.- Eu, în cazurile grave, nu mă laud, dar sunt la înălţime! „Strecoară-mi biletele pe subuşă. Ajungem peste douăzeci deminute. Immediately mă duc să vorbesc cu şeful gării să-mi împrumute o salopetă şi unhalat de mecanic. Până una alta, stai şi tu pe tron.2- Ce rost mai are, geme el.- Când eşti aşa nătărău ca tine, într-adevăr, i-o întorc eu." Ca un suflet bun ce sunt,rămân în faţa uşii ca să-i fac conversaţie. între paranteze, am avut o ceartă cu unsubofiţer de infanterie pe care-1 apucase pântecăraia şi ţipa la mine cât îl ţinea gura căcelălalt W.C. căzuse în mâinile unuia constipat rău şi că el nu şi-a cumpărat bilet de clasa întâi ca să-şi golească maţul într-un closet de clasa a doua. îi răspund că dacă vrea, n-arcdecât să se uşureze în compartimentul meu. Afurisitul dă să protesteze, dar intestinul sedovedeşte mai puternic ca furia lui. După un început de calamitate în nădragi, tipul seevacuează la clasa a doua. Şi uite aşa ajungem la Caducet-sur-Parbrise.Potrivit promisiunii mele, alerg ca un nebun la şeful de gară. Un ăla morocănos, fieblestemat în treacăt. încornoratul îmi opreşte explicaţiile în gură.- Un moment, vă rog, mă întrerupe el, am ceva foarte urgent de făcut". Şi iese pe peron.Ştii care era urgenţa lui? Să fluiere plecarea trenului. Când mă prind, era prea târziu:vagonul cu Pinaud al meu, îşi începuse defilarea, cu Ramolitul la fereastra budei,gesticulând ca o paiaţă şi strigând la mine ceva ce n-am putut auzi."Dolofanul îşi desface cravata.- N-am putea să telefonăm la gara din Vierzon să fie aşteptat acolo Pinaud cu unpantalon, ce zici?- Nu, sigur că nu! pufnesc eu. E prea pasionant. Vreau să ştiu cum poate ieşi singur din
Leave a Comment
Colectia San-Antonio a fost foarte apreciata in Romania, pacat ca editura si-a incetat activitatea iar din 2006 fanii nu pot decat sa reciteasca cele aproape 80 de titluri publicate la noi. Odata ce ai citit o carte a lui nu te mai poti opri- trebuie sa le citesti pe toate! http://sanantoniocarti.forumgratuit.r...