doamnei Blum un zâmbet încântător.- Vă rog să mă iertaţi, doamnă, îi spuse el în franceză, nu ştiţi cumva unde l-aş putea găsipe rabinul Mc-she Inkermann?Doamna Blum ştia. Totuşi, în loc să-1 informeze pe noul sosit, ea leşină.
DJERBAU
n camaieu în tonuri de alb poate să existe într-adevăr.Astfel, pământul e alb, cerul e alb şi, mai albe ca toate sunt casele. Doar un măgarnegru, în toată această întindere imaculată. Trage un răget fără convingere ca să-miureze bun-venit.
Hanul e o con
strucţie mare, ferestrele lui fiind prevăzute cu gratii. Poarta joasă, din douăcanaturi, e vopsită în albastru. Albastru e culoarea dominantă de pe aici.Edificiul seamănă cu o mănăstire. Are un nu ştiu ce iberic, dar aprecierea nu măangajează decât pe m
ine.
Apăs pe clanţa porţii. O răbufnire de răcoare relativă îmi cade în braţe. Intru.E o curte mare dreptunghiulară, mărginită de arcade în curbe blânde. întreaga căldură auniversului pare să se fi concentrat în curte în care înaintez totuşi pentru a obţine ovedere de ansamblu a clădirii. Lucru cel mai greu de descoperit prin partea loculuitrebuie că e un cub de gheaţă. Nici un zgomot. Doar, cu intermitenţă, zumzetul uneiinsecte zburătoare.Dau cu ochii de o femeie în vârstă sprijinită de balustrada de fier a primului etaj, cu unaer absent, indiferentă la soarele care o inundă. Persoana asta îmi aduce aminte de ocană de apă pe care o aveam în familia mea şi care reprezenta o femeie bătrână a căreigură servea de ţuţuroî. Servitoarea noastră spaniolă a spart-o nu de mult. Feliciei i s-auumplut ochii de lacrimi pentru că moştenise cana de la mama ei. Spaniolele astea,trebuie să-ţi spun, sparg de zvântâ. Persoana în chestiune e
SAN-ANTONIO
grasă, îndesată, pe ea doar cu o rochie albastră fără mâneci care lasă să-i atârnecărnurile braţelor ca nişte alge pescuite cu un băţ.Cum în jur nu mai e nimeni, o întreb dacă n-ar putea să mă informeze în legătură curabinul Moshe Inkermann. Se comportă ca şi când n-aş fi întrebat-o nimic sau ca şi cumnu mi-ar fi auzit întrebarea. Şi pe urmă, uite-o că se înmoaie dintr-o dată şi se prăbuşeştepe pardoseala galeriei. Un picior îi iese printre barele balustradei. Un picior mic,dolofan cu un bandaj împotriva varicelor. Şi atunci, dau fuga spre ea.
■Pentru început,
mă ocup de femeie. A şi început să bată din pleoape iar apoi se pune pe unurlat sălbatic. Răcnetul unui animal legat pe care-1 biciuieşti. Atunci, descopăr ce anumea motivat atitudinea bizară a acestei persoane. Nu-i deloc frumos. într-adevăr, tot ceposedăm noi mai puţin estetic sunt măruntaiele. A avut dreptate Creatorul că le-aambalat. Totuşi, motorul unei maşini e mai curând drăguţ, nu? Interiorul unui televizor deasemeni. Dar maţele astea umflate, verzui, însângerate, ficatul brun, viscerele galbene,plămânii rozalii... Hîîî! Vezi o fată tânără şi frumoasă fâţâindu-se în faţa oglinzii,maimuţărindu-se, adăugând puţin bleu pe ici, puţin negru pe dincolo... E răpitoare,miroase frumos. Părul ei e impecabil. Dar gândeşte-te la toate rotiţele mecanismului ei.La fabuloasa urâţenie încolăcită în interiorul acelei scoarţe delicate, aşa de tentante că aivrea s-o mănânci!Blondişorul rabin, atât de puţin semit ca aspect, s-a transformat într-o grămadărespingătoare. Chipul lui a păstrat o contracţie dureroasă, iar ochii, pe care suferinţadinaintea morţii i-a dat peste cap, sunt larg deschişi.Arunc o privire în chilia lui pentru a mă asigura că arma crimei n-a rămas la faţa locului,dar îţi dai seama că un individ sigur de el cum e un asasin, a avut prezenţa de spirit să-şicare cu el materialul.Cuţitul trebuie că a fost teribil de ascuţit şi de o formă specială, cu lama uşor curbatăspre interior. Şi cu un vârf, prietene, nici nu-ţi daiE PERICULOS SĂ PORŢI COARNE
seama cum! Individul care s-a servit de
el, e un tehnician. Cu o lovitură fulgerătoare a împlântat jungerul în pântece. O răsucire la stânga, şi la dreapta pentru a-i face de petrecanieclientului. Şi pe urmă, o formidabilă spintecătură până la stern. A şters minuţios lama decearşaf, se văd limpede urmele. în plus, purta un şorţ din cauza valului de sânge. O dată
Leave a Comment
Colectia San-Antonio a fost foarte apreciata in Romania, pacat ca editura si-a incetat activitatea iar din 2006 fanii nu pot decat sa reciteasca cele aproape 80 de titluri publicate la noi. Odata ce ai citit o carte a lui nu te mai poti opri- trebuie sa le citesti pe toate! http://sanantoniocarti.forumgratuit.r...