• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 2
    CommentGo Back
Download
 
LULOTIPAC IAjunseseră la marginea uriaşului lac artificial de la Brasilia, într-un loc pustiu al malului.Copaci ciudaţi cu crengi întortochiate creşteau ici şi colo agăţîndu-şi braţele de buddhanoduroşi. Iarba era rară, prăfuită şi părea o gigantică peladă. Muşuroaie de termite înaltede doi metri şi mai mult îşi înălţau căpăţînile roşietice şi de departe, te făceau să tegîndeşti la un fel de sat cu colibe ţuguiate. încetiniră şi opriră Range Rover-ul sub un copac, deşi umbra lui era neîndestulătoare.Şoferul sări de pe scaun şi făcu cîţiva paşi pentru recunoaşterea locului. Era un tip înalt,bronzat, de vreo patruzeci de ani, cu păr şaten. Avea nasul mare, privirea întunecată şirece, şi purta un pantalon bluejean spălăcit şi o cămaşă albă cu mînecile suflecate sus. Tipul culese o ţigară dintr-un pachet de Marlboro din buzunarul cămăşii, o netezi gînditor,apoi se duse să o aprindă cu bricheta de la bordul maşinii. Ii lipsea degetul mijlociu de lamîna dreaptă.— O să meargă ! îi azvîrli însoţitorul său, un tip solid, pîntecos, cu mutră de castrat, îmbrăcat în kaki.Acesta aprobă şi coborî din Range. Se duse să deschidă cele două uşi din spate. încompartimentul dinapoi al ve-hicolului se aflau un bărbat şi o femeie, legaţi cu căluş în2gură, precum şi cîteva unelte. Tipul luă un târnăcop solid şi se întoarse în partea din faţăa maşinii..Prietenul lui îi arătă unul dintre cuiburile de termite, compus din două domuri apropiate.— Parcă e o catedrală, murmură el. Tipul ras nu fu sensibil la imagine. îşi scuipă în palme cum fac muncitorii de laterasamente înainte de a începe lucrul, fixă minerul instrumentului şi începu, să loveascăla baza muşuroiului de termite. Se strîmbă constatînd că crusta galbenă e tare cabetonul. Vîrful tîrnăcopului ricoşa înapoi, căci prima lovitură fusese dată fără convingere.Clădirea asta uimitoare, clădită de insecte trebuia atacată ca o casă omenească.Personajul gras înjură şi îşi adună forţele. De data asta ciocul de oţel muşcă din cuibul determite şi pe pă-mîntul chelbos căzură cioburi asemănătoare celor ale unui ulcior degresie spart.Şoferul Range Rover-ului îi examina sforţările cu o privire nepăsătoare, părînd absorbit degînduri posomorite, îşi aruncă ţigara pe jumătate consumată şi deschise una dintreportierele din spate ale maşinii. Un rucsac tirolez ponosit zăcea pe podea. Cotrobăi prin elşi scoase un mic magnetofon marca Sony. Il puse în funcţiune, verifică să vadă dacăbobinele se învîrtesc perfect şi-1 apropie de gură.— Brasilia, 22 octombrie 198G, rosti pe un ton impersonal.— Cu o uşoară apăsare a degetului făcu bobinele să st învîrteaseă înapoi atita cît durasefraza, apoi ascultă. Mulţumit, apăsă butonul ,,stop" şi se duse să pună aparatul pe capotaplată a vehicolului.— Cred că o să meargă ! anunţă salahorul lui. Făcuse în cuibul de termite o spărtură
 
circulară cudiametrul de aproximativ treizeci de centimetri. Era vădit ră încă vreo cîteva ultimelovituri de tîrnăcop aveau să stiăpungă peretele.— Să-i pregătim ! ordonă tipul înalt şi bronzat.Salahorul lăsă din mînă coada tîrnăcopului şi se întoarseră la partea dinapoi a maşiniiRange Rover ca să înşface perechea. Bărbatul era un bătrînel firav aproape chel. îşipierduse ochelarii a căror urmă adîncă se desluşea pe şaua nasului. Fără lentile, ochiiexprimau un fel de spaimă indicibilă. însoţitoarea lui, mai tînără decît. el3cu vreo cincisprezece ani, era încă frumoasă, avea forme pline încă plăcute. Era blondă.Dar nu mai văzuse coaforul de o bucată de vreme, iar rădăcina părului începea să încărunţească iarăşi. Era foarte palidă şi avea privirea de un cenuşiu ciudat asemănătorunei cochilii de stridie. Riduri fine îi marcau colţul ochilor şi comisurile gurii, îi aduserăunul după altul în faţa muşuroiului de termite.**- Scoate-le căluşul ! îi ordonă bărbatul înalt ajutorului său.Băiatul voinic cu sex nehotărît execută ordinul. Lucrările lui de săpătură îi aprinseserămutra zăpăcită şi mirosea a transpiraţie acră.— Acum, du-te şi adu insecticidul !Ascultător, acesta se supuse. Era pasiv, făcut să se supună unei autorităţi, făcea partedintre oamenii cărora voinţa altora le dă un sentiment de siguranţă.Sprayul semăna mai curînd cu un mic stingător decît cu un banal insecticid contramuştelor. Avea un vîrf de cauciuc terminat cu un pulveriza tor evazat care asigura o împrăştiere mare. Şeful expediţiei îl luă, deşurubă capacul de protecţie şi scoase sigiliulcare ţinea fix dispozitivul de declanşare al aparatului.— îndată ce o să străpungi o să dea năvală, explică el. O să te acopăr.După care se lăsă pe vine ca să se adreseze celor doi.— De data asta, cred că o să fiţi siliţi să vorbiţi, spuse pe un ton calm, fiindcă sincer săfiu, există lucruri care nu pot fi îndurate. Tăcu. ca să-i privească pe rînd. Bătrînul işi menţinea înfăţişarea înfricoşată, dar bărbatulştia că e vorba doar de o aparenţă şi că o voinţă de neînfrînt însufleţeşte făptura astafiravă. însoţitoarea lui, dimpotrivă, avea o expresie feroce care, el spera să nu fie decît defaţadă.— Ştiţi ce„e un muşuroi de termite, nu-i aşa ? Facem o gaură în cel mare pe care-1 vedeţiaici şi vîrîm în ea capul unuia dintre voi. O să fie invadat numaidccît de insectele lacome. în cîteva minute n-o să mai rămînă decît oasele. Tăcu o clipă. O expresie de plictiseală amestecată cu silă se citea pe trăsăturile energice.— Murdară treabă, oftă el. Vă spun de la început că nu-i ideea mea. Mi-a şoptit-o cineva.Se pare că nişte in-
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
alexpettyfer

salutari sau sarutari? nush dak e aceeasi chestie...

reply02 / 20 / 2010
mihaita197820029222

Colectia San-Antonio a fost foarte apreciata in Romania, pacat ca editura si-a incetat activitatea iar din 2006 fanii nu pot decat sa reciteasca cele aproape 80 de titluri publicate la noi. Odata ce ai citit o carte a lui nu te mai poti opri- trebuie sa le citesti pe toate! http://sanantoniocarti.forumgratuit.r...

reply07 / 10 / 2009
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...