Pentru cine a murit Cristos?

De John OwenMânia Tatălui a fost revărsată asupra Fiului care a suferit voluntar pedeapsa pentru:

Toate păcatele tuturor oamenilor, sau

Toate păcatele unor oameni, sau

Unele păcate ale tuturor oamenilor.Caz în care se poate spune:a.Dacă ultimul caz este adevărat, toţi oamenii au unele păcate pentru care trebuie sărăspundă, şi deci, nici unul nu este mântuit. b.Dacă cel de-al doilea caz este adevărat, atunci Cristos a suferit, în locul lor, pentru toate păcatele tuturor aleşilor din întreaga lume, şi acesta este adevărul.c.Dar dacă primul caz este adevărat, atunci de ce nu sunt toţi oamenii eliberaţi de pedeapsadatorată păcatelor lor?Tu răspunzi: „Datorită necredinţei.”Eu te întreb: „Este necredinţa un păcat sau nu?” Dacă da, atunci Cristos fie a suferit pedeapsa pentru acest păcat fie nu a suferit-o.Dacă a suferit pentru necredinţă, de ce îi împiedică aceasta să fie mântuiţi mai mult decâtcelelalte păcate ale lor pentru care El a murit?Dacă nu a suferit pedeapsa, El nu a murit pentru toate păcatele lor.

Pentru cine a murit Cristos?

De C.H. SpurgeonAcum, sunteţi conştienţi că există diferite teorii despre răscumpărare. Toţi creştiniisusţin căci Cristos a murit pentru răscumpărare, dar nu toţi creştinii învaţă aceeaşirăscumpărare. Noi avem păreri diferite atât despre natura ispăşirii, cât şi despre scopulacesteia.De exemplu, arminienii susţin căci Cristos, atunci când a murit, nu a murit cu intenţiade a mântui o anumită persoană; şi ei învaţă că moartea lui Cristos, în ea însăşi, nu a cauzat cucertitudine, mântuirea niciunui om. Ei cred căci Cristos a murit pentru a face posibilământuirea tuturor oamenilor, sau, adăugând o faptă a lui, orice om care doreşte o poate obţine pentru a avea viaţa veşnică; în consecinţă, ei sunt obligaţi să susţină că dacă voinţa omului nuse predă voluntar harului, atunci ispăşirea lui Cristos ar fi zadarnică. Ei spun că nu a existatnici o particularitate sau individualitate în moartea lui Cristos. Conform lor, Cristos a muritatât pentru Iuda din iad, cât şi pentru Petru care s-a urcat la cer. Ei cred că pentru cei care sunttrimişi în focul veşnic s-a făcut o răscumpărare reală şi adevărată, la fel ca şi pentru cei carestau înaintea tronului celui Preaînalt. Noi nu credem aşa ceva. Noi susţinem căci Cristos, atunci când a murit, a avut învedere un scop, iar acel scop, cu siguranţă şi fără nici o îndoială, va fi îndeplinit. Noimăsurăm scopul morţii lui Cristos pe baza efectului ei. Dacă ne întreabă cineva: „Ce a dorit săîmplinească Cristos prin moartea Sa?” noi răspundem tot printr-o întrebare: „Ce a făcutCristos, sau ce va face El prin moartea Sa?” Fiindcă noi spunem că măsura efectului dragosteilui Cristos este măsura scopului ei. Noi nu ne putem înşela raţiunea astfel încât să gândim căintenţia Atotputernicului Dumnezeu poate fi zădărnicită sau că scopul unui asemenea lucrumăreţ, cum este ispăşirea, poate cumva să nu fie dus la îndeplinire. Noi susţinem – şi nu ne