• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
REAŞEZAREA UNUI VECHI HOTAR
De Tom ROSS„Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi.”
(Prov. 22:28)
„Un Domn, o credinţă, un botez”
(Ef. 4:5)atorită greşelilor, neglijenţei, compromisului şi liberalismului, dintotdeauna baptiştii auavut responsabilitatea de a reafirma ceea ce au crezut de-a lungul timpului. Baptiştii nutrebuie să presupună că toată lumea înţelege poziţia lor despre diversele doctrine găsite înBiblie. Şi zilele în care trăim nu fac excepţie de la această regulă.
D
În ultimii ani, s-au născut multe controverse asupra celei mai fundamentale rânduieli a Noului Testament, botezul scriptural. Orice cercetător în istoria ecleziastică ştie că acestsubiect al botezului a fost întotdeauna asociat cu controverse şi dezbateri aprinse. Cei pe carei-am identifica astăzi ca baptişti, au pretins întotdeauna că numai ei au autoritatea să ducă laîndeplinire trimiterea, aşa cum a fost dată de Cristos în totalitatea şi plinătatea ei. Adevăraţii baptişti au respins întotdeauna rânduielile şi ordinările Bisericii Romano-Catolice şi a fiicelor ei protestante. Anumite persoane pot predica cu succes Evanghelia şi învăţa pe alţii parte dinadevăr, însă doar adevăratele biserici baptiste au, de la Isus Cristos, autoritatea de a boteza.Responsabilităţile subliniate de Cristos în marea trimitere pot fi îndeplinite doar de biserica pecare Isus a pornit-o în timpul lucrării Sale pământeşti şi căruia El i-a promis continuitate. Aexistat o succesiune sfântă de biserici baptiste din vremea lui Cristos şi până astăzi care auluptat
„pentru
 
credinţa, care a fost dată sfinţilor”
(Iuda 3). Mulţi au fost torturaţi, bătuţi,arşi pe rug, spânzuraţi, traşi în ţeapă şi umiliţi public pentru că susţineau
„Un Domn, ocredinţă, un botez.”
De-a lungul secolelor au existat întotdeauna baptişti doar cu numele care au fost gata săcompromită adevărurile Scripturii în schimbul puterii, prestigiului sau în schimbul unui număr mai mare de credincioşi în bisericile lor. Aceşti baptişti apostaţi sunt asemeni israeliţilor dinzilele lui Ieremia, care nu au luat aminte la avertismentul lui Dumnezeu de a umbla pe vechilecăi, aşa cum arată Ieremia 6:16:
„Aşa vorbeşte Domnul: ‚Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsiodihnă pentru sufletele voastre!’ DAR EI RĂSPUND: ‚NU VREM SĂ UMBLĂM PEELE!’”
Este datoria tuturor bisericilor baptiste şi păstorilor adevăraţi să se opună baptiştilor apostaţi din zilele noastre care caută să deschidă noi cărări, în loc să urmeze vechea calearătată în Scriptură. Multe dintre aşa numitele biserici baptiste au înlăturat vechiul hotar al botezului scriptural şi au primit în mod deschis şi cu bucurie în bisericile lor afundări străine.Acest fapt este dominant în bisericile afiliate la Convenţia Baptistă de Sud [a Statelor Unite – n.tr.]. Câteva dintre ele au făcut public printr-un vot al bisericii că vor primi în rândurile lor orice persoană care cere să fie membră şi a fost botezată prin afundare, neţinând cont dedenominaţia din care vin. Procedând astfel, aceşti baptişti apostaţi au fost de acord săcoopereze cu carismaticii, „ucenicii” [urmaşii lui Alexander Campbell –n. tr.], penticostalii şi protestanţii şi să le recunoască afundarea. Au încetat să mai susţină
„un Domn, o credinţă, unbotez
,
”
şi în concepţia mea nu mai pot fi considerate biserici baptiste scripturale. Când o biserică baptistă în mod conştient primeşte afundare străină, autoritatea ei de a administrarânduielile lăsate de Isus, a fost pierdută în mod voluntar. Au declarat tuturor că identitatea lor şi diferenţa doctrinară ca baptişti, au fost predate când au permis ca fortăreaţa botezuluiscriptural să fie făcută una cu pământul. Din acest punct devine datoria solemnă a adevăratelor  biserici baptiste să mustre bisericile care au greşit în acest fel respingând rânduielile lor şiconsiderând autoritatea lor ca fiind nulă şi neavenită. I Timotei 5:20-21 spune:
„Pe cei ce
 
păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică. Te rog fierbinte, înaintealui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti acestelucruri, fără vreun gînd mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.”
Trebuie să neopunem răului acesta, afundarea străină şi trebuie să ne opunem tuturor acelora care o acceptăchiar dacă asta ar însemna să luptăm împotriva noastre cele mai apropiate sau cu cei mai dragi prieteni. Isus a spus:
„Cine iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu estevrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednicde Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine”
(Matei10:37-38).
CERINŢELE BOTEZULUI SCRIPTURAL
otezul a fost dintotdeauna rânduiala care i-a distins pe baptiştii adevăraţi de toate celelaltegrupări religioase. De-a lungul veacurilor baptiştii sunt singurii care pot susţine sincer căau susţinut
„un Domn, o credinţă, un botez”
(Ef. 4:5). Fiecare din cele trei segmante trebuie privit ca o parte complexă a întregului verset. Aceste concepte:
„Un Domn, o credinţă, unbotez”
sunt legate împreună într-un mod foarte complex şi nu pot fi separate dacă o biserică baptistă vrea să-şi menţină unitatea şi puritatea doctrinară. Permiteţi-mi să ilustrez ceea cespun. Isus este Capul şi Domnul fiecărei biserici a Lui. Baptiştii sunt singurul grup care nu îşitrasează autoritatea de a exista în Biserica Romano-Catolică sau la vreun fondator omenesc.Chiar şi istorici protestanţi au încuviinţat acest fapt. Pentru că Isus Cristos este Domnul şiCapul bisericilor Lui, El le-a investit pe fiecare cu „
o credinţă
,” sistemul adevărului şi doctrineicare trebuie să fie învăţată şi practicată în bisericile Domnului. I Timotei 3:15 spune: „
Dardacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este BisericaDumnezeului cel viu, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI.”
Dacă biserica Domnuluieste stâlpul şi temelia adevărului atunci trebuie să fie locul unde adevărul este susţinut şi înălţatşi nu locul unde acesta este dărâmat. Ca baptişti adevăraţi, trebuie să urmăm îndemnul din Iuda3, care spune: „
m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa,care a fost dată sfinţilor.”
Unul din modurile în care ne luptăm pentru credinţă şi susţinemadevărul este să cerem tuturor care vin în bisericile noastre să aibă acel „
un botez”
despre carePavel a scris în Efeseni 4:5. Există un singur fel de botez care îndeplineşte toate cerinţelescripturale, şi acela este botezul baptist. Toate celelalte trebuie să fie respinse ca fiind nule şineavenite, altfel nu vom reuşi să menţinem integritatea şi puritatea noastră doctrinară. Când o biserică începe să primească afundare străină, Îl dezonorează pe Acel „
Domn
,” şi eşuează în alupta pentru
„o credinţă”
recunoscând alte botezuri decât botezul baptist ca fiind valide. Înesenţă validează de fapt falsitatea şi eroarea. Mi-e teamă că foarte multe biserici şi pastori nuau reuşit să înveţe cerinţele botezului scriptural care, în schimb, a rezultat în laxitate doctrinară.
B
Prima cerinţă a botezului scriptural este că trebuie să fie administrat de autoritatea potrivită. Botezul nu este o rânduială creştină ce poate fi îndeplinită de oricine, ci este orânduială a bisericii ce trebuie îndeplinită pe baza autorităţii bisericii locale. Când Isus a datmarea trimitere nu a dat-o apostolilor ca şi creştini individuali, ci a dat-o bisericii, ca să fieîndeplinită până El se va întoarce. Dacă ar fi dat-o apostolilor, ca şi creştini individuali atuncieficacitatea şi validitatea acestei porunci ar fi pierit odată cu ei. Dar Matei 28:19-20 spune:„
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi alFiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eusunt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.”
Singurul botez recunoscut şiautorizat de Dumnezeu este botezul lui Ioan. Toţi membrii primei biserici primare au primit botezul lui Ioan, chiar şi Capul şi Fondatorul bisericii, Isus Cristos, care a mers 90 de kilometrica să poată fi botezat de autoritatea potrivită. Isus a crezut aşa de tare în botezul baptist, încâta declarat că aceia care îl respingeau, de fapt respingeau planul lui Dumnezeu. În Luca 7:29-
 
30, spune: „
Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu,primind botezul lui Ioan; dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul luiDumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.”
Traducerea
Trinitarian Bible Society
spune:
„Şi când L-a auzit tot poporul şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, şi au fostbotezaţi cu botezul lui Ioan. Dar Fariseii şi învăţătorii Legii au respins planul luiDumnezeu cu privire la ei, şi nu au fost botezaţi de el.”
Toţi romano-catolicii, protestanţii,neo-protestanţii, „ucenicii,” şi carismaticii au respins planul lui Dumnezeu cu privire la botezulscriptural. De aceea toţi baptiştii adevăraţi trebuie să considere administrarea rânduielilor decătre aceştia, nulă şi neavenită.Autoritatea şi puterea de a îndeplini marea trimitere a fost dată sau transferată deCristos Bisericii Lui înainte ca El să se înalţe la cer. Pilda din Marcu 13:34 ilustrează foarte bine ceea ce spun: „
Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa,dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului săvegheze.”
Isus a plecat departe înălţându-se la dreapta Tatălui Său în împărăţia celui de-altreilea cer. A lăsat autoritatea de a îndeplini lucrarea Sa casei Lui, care este biserica cum spuneşi I Timotei 3:15. Servitorii care se află în casă trebuie să îndeplinească cu atenţie poruncileStăpânului până când El se va întoarce şi li se porunceşte să vegheze şi să se roage cu toatăvigilenţa. Nici o biserică nu poate să susţină că are autoritate scripturală să administrezerânduielile dacă nu au primit această autoritate de la o biserică baptistă deja existentă. Tot aşacum Isus a transferat autoritate bisericii Sale, fiecare biserică baptistă nou formată trebuie să îşi primească autoritatea de la o biserică baptistă deja existentă. De aceea putem citi în carteaFaptele Apostolilor că misionarii au fost trimişi de biserici locale ca să facă alte biserici deaceeaşi credinţă şi practică. Fiecare biserică a Domnului Isus Cristos este asemănată cu un trup(I Cor. 12). Un trup este un organism viu care îşi trage viaţa de la un alt trup care deja există şifuncţionează pe deplin. După cum fiecare plantă sau fiinţă generează altele de acelaşi fel înfiecare domeniu al creaţiei lui Dumnezeu, tot aşa, fiecare biserică baptistă trebuie să fieorganizată de o altă biserică baptistă deja existentă. Asta înseamnă că bisericile înfiinţate de predicatori, evanghelişti care nu vin din partea unei biserici, sau de instigatori la dezbinări în biserică, nu au fost înfiinţate corect şi nu au autoritate bisericească de a administra rânduielile.Fără astfel de autoritate, nici o biserică nu poate administra corect rânduielile, aşa cum acesteaau fost date de Cristos. În plus, aceia care, cu bună ştiinţă, primesc afundare străină îşi pierddreptul şi autoritatea de a administra rânduilelile. Acolo unde nu este autoritate a bisericii nu poate să existe nici botez. Din moment ce fiecare denominaţie protestantă sau neo-protestantăîşi trasează autoritatea de a exista în curva cea mare sau într-un fondator uman, rânduielile lor trebuie privite de către toţi baptiştii adevăraţi ca invalide şi nescripturale.A doua cerinţă pentru un botez scriptural este că trebuie făcut în modul corect, adică prin afundare. Singurul mod de botez înfăţişat în Scriptură este acela al afundării complete acredinciosului în apă. Nu există nici măcar un verset în Scriptură care să valideze metodelenescripturale de stropire sau turnare a apei. În Romani 6 actul botezului este asemănat cu oîngropare. Toată lumea ştie că atunci când cineva este îngropat, nu se aruncă doar câţiva bulgări de ţărână peste el, ci acesta este acoperit complet de pământ. Când Ioan l-a botezat peIsus, Scriptura spune că: „
De îndată ce a fost botezat, Isus A IEŞIT AFARĂ DIN APĂ”
(Matei 3:16). Înainte ca Isus să poată ieşi din apă, trebuia mai întâi să intre în apă. Dacăautoritatea potrivită şi modul potrivit de administrare al botezului nu sunt importante, cumsusţin unii în mod greşit, de ce a mers Isus pe jos 90 de kilometri ca să fie botezat de Ioan înrâul Iordan? Dacă administratorul şi modul botezului nu sunt importante, atunci Isus ar fi pututcere oricărui om să îl stropească sau să toarne puţină apă şi să-L declare botezat. Cu toateacestea, Isus a fost botezat de autoritatea pe care Dumnezeu a numit-o şi în maniera în careDumnezeu a rânduit-o, şi de aceea Matei 3:17 spune: „
Şi din ceruri s-a auzit un glas care
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...