După ce am stabilit concepţiile fundamentale ale acestor arminieni, să ne îndreptămatenţia în continuare spre
zidul
de care ei sunt forţaţi să dea cu capul, ca să spunemaşa.
Zidul
este acesta: orice pastor sau biserică, pentru ca afirmaţiile sale să fie justificate ca şi biserică nou-testamentală autentică, trebuie să se comporte în esenţă înacelaşi mod în care au funcţionat bisericile şi păstorii din timpul apostolilor. Alteamănunte neesenţiale, cum ar fi băncile, casele în care se întâlneau, paharele dinplastic folosite la comuniune, amvoanele şi alte lucruri asemănătoare nu au nici olegătură cu natura fundamentală sau de bază fie a păstorului, a grupului, sau a tipului demesaj biblic proclamat. Astfel de amănunte însă nu ne preocupă acum. Lucrurileesenţiale sunt însă o altă problemă. Şi în special o diferenţă extrem de importantă - ochestiune de bază, fundamentală, principală şi vitală - aceşti arminieni au comis greşelifaţă de practica bisericilor din timpul Noului Testament. La fel după cum un anumit tip decopac poate fi cunoscut după fructele pe care le produce, această îndepărtare esenţialăde la practica Noului Testament izvorăşte din doctrina coruptă în care cred şi pe care opredică aceşti arminieni. Isus a spus: „
Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui”
(Matei 12:33). Despreprofeţii falşi, Isus a spus:
„Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri dinspini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele”
(Matei 7:16-18). Ceea ce eu doresc să subliniez este că în toatebisericile arminiene există o practică esenţială pe care toţi păstorii lor o urmează dinrutină. Această practică fiind rezultatul unei erori doctrinare, este nebiblică şi se leagăfără nici o posibilitate de soluţionare de doctrina nescripturală pe care o susţin!
Zidul
în care toţi arminienii pot doar să dea cu capul reprezintă adevărul despre
„sistemul lor de a invita.”
În mod universal, la sfârşitul slujbelor religioase, păstorii lor îi
invită
pe cei nemântuiţi „să vină în faţă şi să fie mântuiţi.” E posibil ca vocabularul pecare aceştia îl folosesc să fie mai sofisticat, iar gramatica mai academică, dar scopul lor este întotdeauna acelaşi! Iar faptul că de la ei te aştepţi la această practică estecunoscut de toţi cei care au luat parte la serviciile lor.Nu e nimic rău în a-i îndemna, a-i ruga stăruitor, a-i invita şi a-i avertiza pe ceinemântuiţi că ei trebuie să vină la Isus pentru salvare, sau vor fi pierduţi pentru veşnicie. În felul acesta au procedat predicatorii din Noul Testament, nefăcând însă nimic în plussau în minus. Nici un predicator din Noul Testament nu a impus vreodată o manifestarefizică la problema pur spirituală a naşterii din nou. Isus i-a spus lui Nicodim .”..
Trebuiesă vă naşteţi din nou”
(Ioan 3:7), dar nu mai există nici un alt loc în Biblie în care să-Lgăsim pe Isus spunându-i lui Nicodim că este ceva ce omul trebuie să facă pentru a firegenerat sau pentru a se naşte din nou!
Invitaţia
modernă care îi îndeamnă pe oamenii pierduţi „să vină în faţă” şi „să facăceva” pentru a fi apţi sau pentru a cauza naşterea din nou este fără vreun precedentbiblic! Nu există nici un pasaj în Biblie în care apostolii sau alţi predicatori din NoulTestament să fi făcut vreodată un astfel de lucru! Acest
obstacol
al faptei este acolo!Arminianul trebuie fie să recunoască faptul că el face ceva nescriptural, fie să încerceimposibilul în efortul de a distruge aceste fapte. Folosirea unor fraze cum ar fi „deschide-ţi uşa inimii şi lasă-L pe Isus să intre,” „invită-L pe Isus în inima ta,” „roagă-te rugăciuneapăcătosului,” „ia o decizie pentru Hristos,” şi altele, sunt toate inovaţii şi invenţii aleomului. Ele nu pot fi găsite în Biblie nici sub formă de cuvinte, nici de concepte! Aceipăstori şi acele biserici care insistă cu asemenea
invitaţii
, o fac pe riscul lor, deoarece
Leave a Comment