• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
Voinţa liberă o sclavă
De C. H. Spurgeon„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
 – Ioan 5:40
cest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseoridescărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti[porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n.ed.]. Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut înturnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţincu tărie.
A
De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are ovoinţă. În al doilea rând, el este complet liber. În al treilea rând, oamenii trebuie fiedornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi. Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului. Şi nutrageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă săexiste în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens.Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţineelectricităţii. Sunt lucruri complet diferite. Putem crede că omul este un agent moralliber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol. Se ştie că voinţa, fiindceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită dealte părţi ale sufletului.Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voimerge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şicategorică: „Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omuluipentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe IsusHristos aşa cum trebuie.” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu, fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat cândDumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici putereaşi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi: Primul –
fiecare om este mort 
, fiindcă spune: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi
viaţa
!”Al doilea –există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la
Mine
, ca să aveţi viaţa!”Al treilea –există viaţă în Hristos Isus
 pentru toţi cei care vin
 
să o primească:
„Şi nuvreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa. Şipatru – aici se află esenţa textului, nici un om nu va veni vreodată prin natura lui laHristos, fiindcă textul spune: „Şi
nu
vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Departede a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoricacest lucru şi spune „Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Dar, preaiubiţiimei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că,de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia? Oare nici unul dintre cei care neagădoctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât sădenatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textulspune: „Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”
 
I.În primul rând, deci, textul nostru indică faptul căOAMENII SUNT MORŢIPRIN NATURA LOR. Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.Textul spune cu hotărâre „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Deşi nu seexprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţămai bună decât cea existentă în ei înşişi. Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacănu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vederelegal. „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu luiAdam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct devedere legal; adică el a fost socotit mort. Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţăsentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort. Deşi poateabia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îlpriveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteninimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă esteconsiderat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort. Ah! Şi voi,păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţaaceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legalsunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintelevostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul celVeşnic v-a condamnat? Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şimoralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.” Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fiexecutarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numelevoastre au fost scrise în cartea neaga drepţii; fiecare om a fost atuncicondamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatelelui, în persoana lui Hristos.Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celulasa râzând şi plin de voie bună? Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă estecondamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.” Ah! Şice nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare? Crezi tu că păcatului tăuce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic? Dumnezeua spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă abucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspindacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat. Cu toţii ar trebui să plângem,dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin naturanoastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine, în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iadchiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el,dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal, şinici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual.Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; aoperat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe. „În ziua în care veimînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva. La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri,sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua încare Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit; imaginaţia lui şi-a pierdut
 
marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-apierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toatăcapacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstratceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată, predispusă la a reţine lucruri rele şi alăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea samorală. Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat. Virtutea,sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au maifost omul a devenit mort. Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi„morţi în greşelile şi în păcatele voastre.” Şi sufletul este tot atât de mort în omulfiresc, pe cât este un corp ce este aşezat în mormânt; el este fără îndoială mort – nudoar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă „Voi eraţimorţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre,ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despreacest subiect. A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotităasupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimilevoastre. Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nusunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi. Omul a fost făcut curat şi sfânt. Voi nusunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pecale, aţi devenit depravaţi şi murdari. Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al aceloracare vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere înce priveşte mântuirea. Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris peinimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prinmoralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu. Şi să nu crezi tu,posesor al unei religii fireşti prin propriai putere poţi fi primit înaintea luiDumnezeu. Oh, omule! Tu eşti mort! Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nuar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-icoroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toateacestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea. Ea este frumoasăacum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şide o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă! Şi tu poţi fi maiestuos înfrumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pecap, şi poi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar danu te-a înviatDumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău, tot aşa cum un cadavru rece îţieste ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alegesă trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-iplace ca tu să fii în faţa Sa. El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort. Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimicnu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două. Este moartea veşnică.Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică estemoartea sufletului; are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-adepărtat de la el. Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datoreazăconsecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datoreazăurmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriuce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său; se deschide cartea;
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...