1. INTRODUCERE
Unul dintre cele mai studiate şi cercetate procese psihice este memoria. Ea este implicată înfuncţionarea şi structurarea tuturor celorlalte procese psihice şi a vieţii noastre subiective înansamblu. Memoria nu intervine din afară în structurarea şi integrarea proceselor psihice – percepţia, gândirea, imaginaţia, trăirile afective etc. – ci face parte din însăşi structura lor internă.Memoria este capacitatea unui sistem de tratare natural sau artificial de a encoda informaţiaextrasă din experienţa sa cu mediul, de a o stoca într-o formă apropiată şi apoi de a o recupera şiutiliza în acţiunile sau operaţiile pe care le efectuează.Cele trei procese de bază ale memoriei (memorarea, stocarea, reactualizarea) apar menţionateîn mai toate definiţiile date memoriei, indiferent de maniera acestora, mai simplă sau maielaborată.Conceptul de memorie (umană) se referă la un ansamblu de procese biofiziologice şi psihologice care asigură întipărirea, păstrarea şi reactualizarea experienţei şi trăirilor noastreanterioare, sub forma recunoaşterii sau sub cea a reproducerii.Memoria nu înseamnă o înregistrare pe bandă, automată a evenimentelor şi trăirilor trecute. Eaeste un
proces activ
, permanent raportat la prezent, la cerinţele actuale şi de perspectivă alesubiectului şi activităţilor sale.Datorită caracterului ei activ, informaţiile nu sunt reactualizate exact în forma în care au intratşi în care s-au fixat. Înlăuntrul memoriei au loc numeroase şi permanente schimbări, transformărişi restructurări, care favorizează exercitarea funcţiei reconstructive. În virtutea acestei
funcţiiactiv-reconstructive
, memoria permite fie includerea experienţei actuale în cea anterioară, faptcare duce la restructurarea acesteia din urmă, fie includerea experienţei anterioare în rezolvareaunor probleme actuale, ceea ce favorizează evitarea erorilor comise în trecut.
Caracteristicile memoriei
Memoria apare ca fiind o proprietate generală a întregii materii, fie ea vie sau nu (organică sauanorganică). Memoria umană, în raport cu alte tipuri sau forme de memorie, se individualizează prin trei caracteristici, şi anume, caracterul mijlocit, inteligibil şi selectiv:spre deosebire de mecanismele psihice de prelucrare primară a informaţiilor, care sunt directe,nemijlocite,
memoria umană este mijlocită
, ceea ce înseamnă că pentru a ţine mai bine minte şi pentru a reactualiza mai uşor, omul se serveşte de o serie de instrumente care au rol de mijloacede memorare (
„stimuli-mijloc”:
crestături în obiecte, nod la batistă ca
obiecte materiale
, dar şicuvântul, gândul ca
acţiune psihică internă
);
caracterul inteligibil
– presupune înţelegerea celor memorate şi reactualizate, organizareamaterialului memorat după criterii de semnificaţie. Unele laturi ale ei implică judecata,sistematizarea, clasificarea, fapt care ilustrează nu numai legătura memoriei cu gândirea, dar şicaracterul ei logic, raţional, conştient, într-un cuvânt inteligibil. Individul uman apelează la oserie de procedee logice, scheme raţionale, planuri mnezice (împărţirea unui material în