OUR STATEMENTS OF FAITHTHE PRACTICAL COMMITMENTS

ANGAJAMENTE PRACTICE

I EXEMPLU SPIRITUAL

Vom demonstra angajamentul nostru faţă de Hristos prin practicarea disciplinelor spirituale; vomdemonstra angajamentul nostru faţă de trupul lui Hristos prin credincioşia noastră faţă de Dumnezeuşi devotamentul faţă de Biserica Sa; şi vom demonstra angajamentul nostru faţă de lucrarea luiHristos prin a fi ispravnici buni.

A. Practicarea Disciplinelor Spirituale

Disciplinele Spirituale cuprind anumite practici ca rugăciunea, lauda, închinarea, mărturisirea, postul, meditaţia şi studiul. Prin rugăciune exprimăm încrederea noastră în Iehova Dumnezeu,dătătorul tuturor lucrurilor bune şi recunoaştem dependenţa noastră faţă de El pentru nevoile noastreşi pentru nevoile altora (Matei 6:5-15; Luca 1:1-13; Iacov 5:13-18). Prin închinarea noastră atât ceaîn particular, cât şi cea publică î-L binecuvântăm pe Dumnezeu, avem părtăşie cu El şi zilnic suntemîmbogăţiţi duhovniceşte şi creştem în har. Prin perioade de post ne apropiem de Dumnezeu,medităm asupra suferinţelor lui Hristos şi ne auto disciplinăm pentru a ne supune controluluiDuhului Sfânt în toate domeniile vieţii noastre (Matei 6:16-18; 9:14-17; Fapte 14:23). Prinmărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu suntem asiguraţi de iertarea divină (1Ioan 1:9 -2:2). Împărtăşirea mărturisirii noastre cu alţi credincioşi ne dă posibilitatea de a cere rugăciune şi dea ne purta poverile unii altora (Galateni 6:2; Iacov 5:16). Printr-o meditaţie continuă şi prinstudierea Cuvântului lui Dumnezeu îmbunătăţim creşterea noastră spirituală şi ne pregătim săajutăm la ghidarea şi instruirea altora în adevărurile Scripturii (Iosua 1:8; Psalmul 1:2; 2Timotei2:15, 23-26).

B. Credincioşie Faţă de Dumnezeu şi Devotament Faţă de Biserica Sa

Viaţa de ucenicie creştină ne cheamă la împlinirea datoriilor noastre faţă de trupul lui Hristos. Noitrebuie să ne întâlnim în mod regulat cu alţi membri ai Bisericii cu scopul înălţării şi lăudării luiDumnezeu şi ascultarea Cuvântului Său (Matei 18:20; Ioan 4:23; Fapte 2:42,46,47; 12:24; Evrei10:25). Ziua de închinare a creştinilor este duminica. Fiind Ziua Domnului, aceasta comemoreazăînvierea lui Hristos din morţi (Matei 28:1) şi trebuie folosită pentru închinare, părtăşie, serviciicreştine, învăţătură, evanghelizare şi proclamare (Fapte 20:7; Romani 14:5,6; 1Corinteni 16:2;Coloseni 2:16,17). Trebuie să ne îngrijim de nevoile financiare ale Bisericii dând zeciuială (Maleahi3:10; Matei 23:23) şi prin colecte (1Corinteni 16:2; 2 Corinteni 8:1-24; 9:1-15). Este datoria noastrăsă respectăm şi să ne supunem celor pe care Domnul Isus i-a pus peste noi în Biserică(1Tesaloniceni 5:12,13; Evrei 13:7,17). Exercitarea autoriţăţii noastre trebuie să fie mai degrabăacela al exemplului spiritual decât cel al unui stăpân peste turma lui Dumnezeu (Matei 20:25-28;1Petru 5:1-3). Mai departe, supunerea noastră trebuie să fie o manifestare a harului spiritual deumilinţă (Efeseni 5:21; 1Petru 5:5,6). În cele din urmă, trebuie să ne ferim de a ne asocia cu

organizaţii care funcţionează prin jurăminte. Astfel de organizaţii pot să apară cu un caracter spiritual, însă funcţionând prin jurământ şi fiind secrete acestea contrazic spiritualitatea creştină(Ioan 18:20; 2 Corinteni 6:14-18). Creştinii nu trebuie să aparţină nici unei organizaţii sau societăţicare cere sau practică un devotament care întrece sau exclude părtăşia lor în Hristos (Matei 12:47-49; Ioan 17:21-23).

C. A Fi Ispravnici Buni

În Scriptură, virtuţile cumpătării şi ale simplităţii sunt onorate, însă viciile risipei şi ale vrajbei suntinterzise în mod solemn (Isaia 55:2; Matei 6:19-23). Trăirea unei vieţi evlavioase şi cumpătate cerefolosirea înţeleaptă şi frugală a binecuvântărilor temporare, incluzând timp, talent şi bani. Ca buniispravnici trebuie să folosim la maximum timpul atât pentru recreere cât şi pentru lucru (Efeseni5:16; Coloseni 4:5). Irosirea timpului liber prin ne activitate degradează (2Tesaloniceni 3:6-13;1Timotei 5:13) însă folosirea lui prin ceva care zideşte aduce cu ea înnoire interioară. Toată muncaşi recreerea noastră trebuie să onoreze numele lui Dumnezeu (1Corinteni 10:31). Ca nişte ispravnici buni trebuie să folosim pe deplin darurile spirituale (Romani 12:3-8; 1Corinteni 12:1-11, 27-31;Efeseni 4:11-16; 1Petru 4:9-11) şi talentele noastre naturale (Matei 25:14-30) pentru slava luiDumnezeu. Ca nişte buni ispravnici trebuie să recunoaştem că folosirea înţeleaptă a banilor este o parte esenţială a vieţii economice a creştinului. Dumnezeu ne-a încredinţat binecuvântări temporare pentru administrarea, cu responsabilitate, a lor (Matei 7:11; Iacov 1:17).

II. PURITATE MORALĂ

Ne vom angaja în acele activităţi care î-L slăvesc pe Dumnezeu în trupul nostru şi care evităîmplinirea poftelor firii pământeşti. Vom citi, urmări şi asculta acele lucruri care beneficiază bunăstarea noastră spirituală.

A. Glorificând pe Dumnezeu în Trupul Nostru

Trupul nostru este templul Duhului Sfânt şi noi trebuie să-L proslăvim pe Dumnezeu în trupulnostru (Romani 12:1,2; 1 Corinteni 6:19,20; 10:31). Noi trebuie să umblăm prin Duhul şi să nuîmplinim poftele firii pământeşti (Galateni 5:16). Exemple de purtare firească prin care Dumnezeunu este proslăvit sunt arătate în câteva pasaje din Scriptură (Romani 1:24; 1Corinteni 6:9,10;Galateni 5:19-21; Apocalipsa 21:8). Practici păcătoase care sunt evidenţiate şi condamnate în aceste pasaje includ homosexualitatea, adulterul, atitudinea lumească (de exemplu: ura, invidia, gelozia),convorbirea stricăcioasă (cum ar fi bârfa, izbucnirile mânioase, cuvinte murdare), hoţia, omorul, beţia şi vrăjitoria. Vrăjitoria se ocupă cu practicile oculte care sunt interzise de Dumnezeu şi duc laînchinarea la Satana.

B. Citire, Vizionare şi Ascultare

Literatura pe care o citim, programele pe care le urmărim şi muzica la care ascultăm afectează înmod profund felul în cum ne simţim, gândim şi ne comportăm. Este imperativ deci ca credinciosulsă citească, să urmărească şi să asculte acele lucruri care inspiră, învaţă şi provoacă la un nivel maiînalt de trăire. De aceea, literatura, programele şi muzica ce au un conţinut lumesc sau o natură pornografică trebuie evitate. Un credincios nu trebuie să participe (sau să vizioneze la tv sau

internet) filme sau prezentări teatrale, spectacole care au o natură demoralizantă (Romani 13:14;Filipeni 4:8).

C. Beneficierea Bunăstării Spirituale

Folosirea timpului liber în viaţa creştinului trebuie să fie caracterizată de acele activităţi care îledifică atât pe individ cât şi trupul lui Hristos (Romani 6:13; 1Corinteni 10:31,32). Noi trebuie săevităm locuri şi practici care sunt lumeşti. În consecinţă, un credincios nu trebuie să ia parte la nici-o altă formă de recreere care apelează la natura firească şi/sau care discreditează mărturisireacreştină (2Corinteni 6:17; 1Tesaloniceni 5:21,22; 1Ioan 2:15-17).

III INTEGRITATEA PERSONALĂ

Vom trăi într-un fel care inspiră încredere şi confidenţă, având roada Duhului şi căutând sămanifestăm caracterul lui Hristos în toată comportarea noastră.

A. Încredere şi Confidenţă

Credinciosul trebuie să fie demn de încredere, să te poţi bizui pe el şi o persoană care-şi ţinecuvântul (Matei 5:37; 1Petru 2:11,12). De aceea depunerea de jurăminte este contrară cu încredereade care este demn creştinul şi trebuie evitată (Matei 5:34-37; Iacov 5:12). Hristos, prin ceea ce ne-afăcut să înţelegem şi prin exemplu ne-a învăţat să ne iubim vrăjmaşii şi să dăm întâietate fraţilor (Matei 5:43-48; Romani 12:10; Filipeni 2:3; 1Ioan 3:16). Noi trebuie să ne comportăm într-un modcare să-i îndrume pe oameni spre Hristos (Matei 5:16; 1Corinteni 11:1).

B. Roada Duhului

Dacă trăim în Duhul vom manifesta roada (atitudinile şi acţiunile) Duhului şi nu vom împlini poftele firii pământeşti (Galateni 5:16, 22-25; 1Ioan 1:7). Relaţiile de încredere cu alţii sunt odezvoltare naturală a relaţiei noastre cu Domnul (Psalmul 1:1-3; Matei 22:37-40). Lipsa de roadă învieţile noastre va fi judecată (Matei 7:16-20; Luca 13:6-9; Ioan 15:1-8).

C. Caracterul lui Hristos

Iubirea altora este semnul marcant al vieţii asemănătoare cu a lui Hristos (Ioan 13:34,35; 15:9-13;1Ioan 4:7-11). În relaţia cu Tatăl Său, Isus a arătat supunere (Luca 22:42; Ioan 4:34; 5:30).În relaţia cu ceilalţi a demonstrat acceptare (Ioan 8:11), compasiune (Matei 9:36; Marcu 6:34) şiiertare (Matei 9:2; Luca 5:20). Nu putem să avem roada Duhului şi să manifestăm caracterul luiHristos fără a fi uniţi spiritual cu Hristos (Ioan 15:4,5) şi fără a avea sămânţa Cuvântului plantată îninimile noastre (Ioan 15:3; 1Petru 1:22,23).

IV. RESPONSABILITĂŢI FAMILIALE

Vom da prioritate îndeplinirii responsabilităţilor familiale, prezervării sanctităţii căsătoriei şimenţinerii ordinei divine în casă.