P. 1
Doctrinele istorice

Doctrinele istorice

Ratings:

4.75

(4)
|Views: 314 |Likes:
Published by Noahmeda

More info:

Published by: Noahmeda on Jan 31, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC or read online from Scribd
See more
See less

10/16/2011

 
CUVÂNT ÎNAINTE 
 Deşi perspectiva istorică îşi asociază 
,
în mod firesc, reperele cronologice, o istoriea gândirii, doctrinelor şi metodologiei cercetării sociologice nu mai poate opera decât  parţial cu acest criteriu, din mai multe cauze. În primul rând pentru faptul că nu tot ceea ce s-a publicat în numele sociologiei sauîn zonele adiacente acesteia mai rezistă, peste timp, la severul examen al caliţii ştiinţifice, impus de epistemologia contemporană. De aceea, unii autori obscuri, afirmaţimimetic în raza de semnificaţie a unor curente, nu-şi mai pot găsi locul într-o istorie a sociologiei redactată din raţiuni şi cu finalităţi didactice. La aceştia ne-am raportat  selectiv, reţinând doar contribuţiile care fie mai pot avea relevanţă pentru sociologiamodernă, fie constituie elemente remarcabile pentru biografia sociologiei ca ştiinţă. Dacă luăm, deci, ca sistem de referinţă autorii, subliniem că am reţinut numai
ideile cu valoarede patrimoniu
pe care evoluţia gândirii sociologice le-a validat: creaţiile conceptuale,inovaţiile conceptuale şi categoriale, metodele de analiză a socialului care au contribuit la stimularea cercetării fundamentale şi aplicative, resemantizarea unor concepte orireuşitele în elaborarea unor diagnoze care au avut impact semnificativ asuprarestructurării orizonturilor teoretico-metodologice ale doctrinelor cu largă audienţă lamomentele respective. Pe de alparte, exigenţele specifice unui curs universitar ne-au amplificat imperativul selectării stocului de informaţii pe care prelegerile îl pot conţine. În conseciă, din raţiuni metodice, am optat pentru o istorie a doctrinelo sociologice care s-au dovedit a fi repere de importanţă cardinală în evoluţia sociologieide la începuturile sale până în cel mai imediat prezent; cu excepţia experienţelor aflate încurs şi care nu s-au constituit, încă, într-un corpus unitar şi coerent de enunţuri valide ştiinţific. În acest context,dată fiind aspiraţia de “obiectivitate” a sociologiei încă de laapariţia sa, prima parte a cursului grupează orientările cu nuanţe explicit sau implicit  sociologistice ca exerciţii de desprindere a sociologiei de haloul metafizic care i-a fost arondat în condiţiile “naşterii” sale la modul epistemic. Diversitatea acestora se raportează la o sferă de echivalenţe care le poate asigurao unitate implicită: aspiraţie spre
macrosociologie
şi tendinţa de realizare a unor 
sistemeexplicative
care să vizeze întreaga societate ca sistem social global. Aceasetapă, preponderent doctrinară, din “timpul interior” al maturizării semantice a sistemului de concepte şi categorii proprii demersului sociologic, noi oconsiderăm ca fiind 
etapa clasică
a sociologiei, numită de unii reprezentanţi ai genului şi“pure” sau “teoretice”. Este, în fapt,
 perioada modernă
. Sub raport epistemic ea seîncheie odată cu publicarea de către E. Durkheim a lucrării “ Les regles de la methode sociologiques”(1895) care a orientat cercetarea spre aspecte concrete ale realităţii sociale, fondând direcţiile metodologiei, ale metodelor şi tehnicilor de cercetare, care sevor dezvolta ulterior în strânsă legătură cu exigenţele de ansamblu ale evoluţiei spaţiului social global.
1
 
 Reacţia faţă de dezvoltare, preponderent teoretică, la limita riscului de a se distanţa semnificativ de ritmurile şi proporţiile reale ale evoluţiei sistemului social, s-a concretizat în orientarea empiristă pe care noi o abordăm în registru comparativ dintre tradiţiileeuropene şi preocupările de profil americane. Empirismul, prin proliferarea tehnicilor de culegere a datelor, a antrenat acelaşirisc pe care l-a generat şi sociologismul: dizolvarea individului în social. Dacă înorientările sociologiste subiectivitatea a fost în mod programatic exclusă din orizontul  generalizărilor teoretice, rezervându-ise o poziţie subalternă faţă de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului în creaţia socială prin subordonarealui estimărilor statistice şi tehnicilor matematice de culegere şi interpretare a datelor. Punctul culminant l-a atins transformarea individului din sursă de inovaţie socială în simplă cifră statistică! În sensul “reconcilierii” exclusivismelor programatice dintre sociologia “pură-teoretică” şi sociologia “empirică – de teren”. Max Weber constituie punctul de plecareal unui
 postmodernism
(avant la lettre) în dezvoltarea sociologiei. Noi îl considerăm caîntemeietor al sociologiei
interpretative
pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică, interacţionalismul simbolic, etnometodologia şi chiar sociobiologia. În ultima parte sunt grupate orientările sociologice care-şi propun recuperarea subiectivităţii şi introducerea ei, ca fapt de ştiinţă, într-o ordine a umanului. Istoria sociologiei româneşti nu face parte din curs (cu excepţia lui D. Gusti),deoarece i-am rezervat, în complementaritate, o tratare simultană în cadrul orelor deaplicaţii şi lucrări de seminarii. Cu aceleaşi scopuri, bibliografia care nu a mai putut fi prezentată pe larg în prelegeri, este citată pentru a se constitui într-un instrument operativde regăsire, în timp util, a informaţiei aferente curentelor sociologice sintetizate şiarticulate în prezentul curs. Pornind de la premisele enunţate şi oprindu-ne(atât cât, din raţiuni didactice este posibil) asupra reperelor tematice exponenţial reprezentative, am considerat estelegitim sub raport ştiinţific avem ca obiectiv reconstituirea timpului interior al  sociologiei plecând de la secvenţele definitorii pentru maturizarea sa conceptuală şimetodologică, nu de la timpul (obiectiv, cronologic) al societăţii şi nici de la timpul (subiectiv) al sociologilor, în mod fatal marcaţi de o existenţă (fizică) episodică, efemeră la scara eternităţii. De aceea, am “cules”, cu precădere, “fărâma de perenitate” care nedetermină să recunoaştem că nu mai putem face sociologie fără a ne raporta la sistemul de referinţă pe care-l constituie creatorii de şcoli de reflexie sociologică şi de metode,tehnici şi procedee de cercetare care nu mai sunt, încă, valide până în cel mai imediat  prezent. Fără a subestima cele trei criterii de clasificare a doctrinelor sociologice:a)centrarea demersului sociologic pe creaţia conceptuală;b)centrarea pe problematica metodologiei de cercetare concretă;c)Implicarea nemijlocită a sociologiei în optimizarea structurilor sociale, noi leconsiderăm doar posibile capitole ale unei istorii globale ce aşteaptă încă a fi scrise. În concepţia noastră, o astfel de istorie universală a sociologiei ar trebui să cuprindă: 1) istoria doctrinelor sociologice europene şi americane: 2) istoria doctrinelor 
2
 
 sociologice orientale şi extrem orientale; 3) istoria sociologiei româneşti; 4) geneza şidinamica epistemică a metodologiei cercetării sociologiei. Din acest vast program prezenta lucrare reprezintă doar prima parte.Cât priveşte marxismul, noi nu l-am inclus din certe raţiuni metodice: marxismul şineomarxismul nu aparţin sociologiei, ci doar economiei, filozofiei, politologiei undetrebuie studiate în registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs şio consistentă literatură marxistă şi marxologică, autorul consideră că atât marxismul cât  şi încercările de dezvoltare a acestuia nu pot fi asimilate în sistemul conceptual al  sociologiei ca disciplină de studiu, institie şi profesie. Faptul situia claseimuncitoare din Anglia a fost citată ca prima lucrare de sociologie după opinia noastră, sedatorează unei superficialităţi în raportarea la textul marxist propriu-zis. După cum se ştie, o cercetare de teren, cum pretinde a fi cea invocată anterior,trebuie să aibă la bază un eşantion reprezentativ care să cuprindă întreg universul anchetei . Situaţia în speţă nu se bazează pe un eşantion reprezentativ, materialul fiind rezultatul unor simple culegeri de date din raţiuni pur propagandistice pentru a justificaefectele sociale ale polarizării progresive a societăţii engleze de atunci. Ea nu reflectă,deci, întreaga clamuncitoare, ci reprezintă interes numai pentru susţinerea uno premise pe care se-ntemeia mişcarea muncitorească aflată, la acea vreme, într-o formă incipientă de organizare. Într-o ediţie viitoare, vom include şi câteva aspecte ale încercărilor marxismului dea fi singura sociologie ştiinţifică şi câteva categorii care pot fi inserate în sistemul conceptual al sociologiei cu riscul glazurării ideologice a demersului, în încercările deevaluare a sensului mişcării istorice ireversibile. Formulăm aceste rezerve deoarece sociologiei îi revine rolul de a pune diagnosticul  social al tuturor transformărilor în curs: ea este, prin urmare, eminamente sincronică.Marxismul este eminamente diacronic şi animat de aspiraţii mesianice. Din experienţa practică a doctrinei filosofico-economice şi politice noi cunoaştem toate secvenţele ca subiecţi participanţi direcţi la acest experiment social de proporţii zonale în timpul căreia sociologiei i s-a interzis dreptul la exprimare sub etichetarea ei ca pseudo-ştiinţă burgheză. În concluzie: nu este de competenţa sociologiei, ci a altor ştiinţe social-umaniste dea studia şi acest capitol al ştiinţelor sociale şi al practicii social-istorice. Aşteptăm, deci,cu interes studiile de istorie a economiei, filosofiei, politologiei, propagandei etc., pe carenumai specialiştii acestor domenii le pot introduce în circuitul ştiinţific de profil. Atât perspectiva, cât şi maniera de abordare, beneficiază de asumarea libertăţilor oferite de principiul autonomiei universitare materializate într-o opţiune metodică  personală. Cu responsabilitate integral asumată, consider că modesta noastră reuşită nu poate fi decât o opţiune metodică în orientarea lecturilor şi aprofundarea studiului sociologiei în primul rând de către studenţii de la secţia de profil cărora le mulţumesc pentru sugestiile constructive, pe care le-au avansat, cu maturitate şi încărcătură ideatică.Cu speranţa că (şi) prin acest curs vom contribui la multiplicarea dialogurilor,eminamente ştiinţifice, promovate de prestigioasa Universitate timişoreană cu celelalteuniversităţi din ţară, mulţumim anticipat celor care vor avea răgazul (alţii decât studenţii) să parcurgă prelegerile şi să ne ofere sugestii pentru o altă viitoare ediţie. Pentru sprijinul 
3

Activity (3)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->