IstoriaOpen Software

în 3 pagini

Alexandru Juncu

În anii 1970 sistemele de calcul încă erau restricţionate companiilor marisau centrelor universitare din cauză costurilor enorme. Sistemul de operare ce rula pe acele maşini era

UNIX

, un produs proprietar

AT&T

dezvoltat la Bell Labs decătre

Ken Thompson

şi

Dennis Ritchie

în 1969. UNIX era un sistem proprietar,adică utilizatorii trebuiau să plătească o licenţă (foarte scumpă în acea perioadă) pentru a-l folosi. UNIX era, de asemenea, şi închis, adică licenţa nu permitea şiaccesul la codul sursă al software-ului. Datorită monopolului de pe piată sistemelor de operare, AT&T îşi permitea să îşi impună orice regulă dorea.În acea perioadă, la Universitatea MIT (Massachusetts Institute of Technology), era angajat

Richard Matthew Stallman

(a.k.a. RMS). MIT era unuldin clienţii lui AT&T folosind UNIX pentru cercetare. Stallman se consideră un

hacker

, adică o persoană ce dorea să fie liberă sa folosească şi sa schimbe codulsursă a unui program. Acestă filozofie intra în conflict cu politica AT&T. RichardStallman avea nevoie să scrie cod propriu pentru UNIX în scopul cercetării. A găsit bug-uri în UNIX şi a scris patch-uri pentru a le rezolva dar licenţă UNIX nu îi permitea să facă nici o modifcare asupra sistemului, desi acestea ar fi fost înajutorul AT&T.Politica închisă AT&T l-a determitat pe Richard Stallman să pornească un proiect ce avea ca scop scrierea unui sistem de operare deschis. Proiectul creat în1984 (în jurul comunităţii cu acelaşi nume) se numeşte

GNU

care este un acronimrecursiv ce provine de la

GNU's Not UNIX

(G-ul din GNU provine de la GNU).Comunitatea a început să scrie programe ce înlocuiau pe cele din UNIX, cum ar fiun editor de text (

Emacs

), un compilator C (

gcc

) sau un debugger (

gdb

). Dupăcum spune şi numele, ei doreau să scrie de la zero un sistem de operare care era caUNIX, dar nu era UNIX. Tot codul scris era accesibil publicului şi cine dorea săvină cu modificări pentru îmbunătăţiri, putea face asta fără nici o restricţie. Acestă politică a prins foarte repede şi într-un timp foarte scurt mulţi oameni au adoptat-oşi rezultatul a fost o cantitate foarte mare de programe de calitate scrise.Astfel s-a născut ideea de

Free Software

, software liber. Free Software sereferă la libertăţile de a folosi codul, de a modifica codul şi a redistribui codul fărănici o constrângere (“free as in free speech not as in free beer”). Nu înseamă că uncod liber este domeniu public, ci este sub o licenţă, dar licenţa permite acestelibertăţi (o astfel de licenţă este cea de la GNU,

GPL

: GNU

Generic PublicLicence

, prima dată publicată în 1989). O licenţă free software permitea unei persoane care avea nevoie de un program specific problemelor sale, să ia o bucatăde cod de la care să pornească, să îl schimbe încât să îi rezolve problema şi apoi,

dacă doreşte, să îşi publice propriul cod pentru a fi refolosit de alţi membrii aicomunităţii. Pentru a preveni abuzurile, licenţa de asemenea prevede ca cei ceredistribuie codul să o facă sub aceeaşi termeni ai licenţei, astfel libertatea fiindmenţinută.Sistemului de operare dorit de GNU îi lipsea o componentă foarteimportantă: kernelul. Deşi începuseră lucrul la un nucleu numit

Hurd

, un altinginer software îşi dezvolta propriul nucleu.

Linus Torvalds

dorea şi el un sistemde operare pe care să îl folosească acasă şi care să semene cu sistemul de operarefolosit la Universitatea unde lucra. Inspirat de sistemul de operare asemănător cuUNIX al lui

Andrew S. Tanenbaum

, făcut mai mult în scopuri educaţionale,numit

MINIX

, Linus începe în 1991 să scrie cod pentru kerneul poreclit

Linux

înacelaşi spirit al software-ului liber.Linus nu avea legături directe cu proiectul GNU, dar oamenii din comunitatea freesoftware au descoperit cele două bucăţi şi le-au pus împreună. Prin combinareautilitarelor de la GNU şi nucleul lui Linus Torvalds a rezultat un sistem de operarecomplet, informal cunoscut sub numele

Linux

, deşi mai corect ar fi

GNU/Linux

.A fost un sistem de operare creat de o întreagă comunitate de pe Internet. Avândaceastă bază, multe comunităţi şi companii au scos propria 'aromă' de softwareGNU, Linux şi software deschis propriu rezultând diverse alte sisteme de operare bazate pe Linux si GNU cunoscute sub numele de

distribuţii

. Astfel de distrubuţiisunt

RedHat

SuSe

Debian

Slackware

Gentoo

Ubuntu

CentOS

Mandrake

şi multe, multe altele. Dacă în 1991 Linux avea un singur utilizator, în 1992 10000, în 1995 500000, în 1997 3,5 milioane, în 1998 7,5milionane, în prezent a ajuns la peste 20 de milioane de utilizatori.

Eric Steven Raymond

a scris un articol numit “The Cathedral and theBazaar” în care erau prezentate două modele software: “Catedrala” - softwareulînchis, care este dezvoltat de un grup restrâns de oameni după nişte obiectivestricte, cu o organizare ierarhică şi perioate destul de mari între scoatrea a douăversiuni. Modelul deschis semăna mai mult cu “Bazarul”, unde era un sistemdescentralizat, compus din mulţi oameni împrăştiaţi în toată lumea şi în care estefoarte important feedback-ul obţinut de la oameni ce nu erau implicaţi direct îndezvoltare, feedback ce venea aproape în timp real pentru că versiunile sunt scoasefoarte des.În cadrul comunităţilor de programatori ideea de software liber a fost primită foarte uşor, dar în mediul de afaceri nu era atât de bine privită. Industria eradominată de software proprietar închis, imaginea acestui model fiind companiaMicrosoft. Afacerile erau speriate de cuvântul 'free', şi nu vedeau cum puteauscoate profit din free software. Deşi profitul din software liber nu era ceva