Rudolf Steiner-Fiziologie Oculta

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Rudolf Steiner

FIZIOLOGIE OCULTĂ

GA 228

Ciclu de opt conferinţe ţinute la Pragaîn perioada 20 - 28 martie 1911Traducere din limba germanăLudovic Demetrovici (conf. I-III)Petre Papacostea (conf. IV-VIII)Titlul original: EINE OKKULTE PHYSIOLOGIE, GA 128Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia 1927,Philosophisch-Anthroposophischer Verlag,Goetheanum, Dornachşi apare sub egida Societăţii Antroposofice din România©2001 Toate drepturile pentru traducerea în limba românăsunt rezervateEditurii UNIVERS ENCICLOPEDIC

TREPTELE ADEVĂRULUI

Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861-1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecventşi interactiv atât mistica înaltă bazată pe experienţe interioare care l-au condus la cercetăriaprofundate în lumea spirituală, cât şi gândirea riguros ştiinţifică despre spirit, prin opoziţiecu tendinţele materialismului dominant în secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului alXX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaştere princontestarea existenţei acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptăţit pe R. Steiner să afirme:„Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înţelege ce este materia".Pentru a sintetiza conţinutul de idei al antroposofiei sau ştiinţei despre spirit vom porni de laun principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realităţi materiale dinUnivers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitate spirituală din Univers primeşte la unmoment dat expresie în lumea materială". Întreaga evoluţie, mai întâi biologică şi apoi social-istorică, a umanităţii este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoaşterea directă a resorturilor spirituale ale umanităţii, ca şi cunoaşterea exterioară a materiei, se obţine numai prin eforturisusţinute de perfecţionare a structurilor noastre sufleteşti şi spirituale, pentru a deveni apţi şidemni de dezvoltarea conştientă şi responsabilă a relaţiei omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constăîn deschiderea căilor cunoaşterii de sine, fapt necesar pentru evoluţia viitoare a omenirii. Atâtcunoaşterea de sine cât şi înţelegerea coerentă a lumii interioare şi a ambianţei telurice şicosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă aexpunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar şi în lipsa accesului1

personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o fiinţă dublă, cu problematicăcosmică şi problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.În consecinţă, antroposofia este ştiinţa despre spirit care ne dă posibilitatea înţelegerii

raţiunii de a fi

a structurilor şi evenimentelor aparţinând lumii sensibile, precum şi aînlănţuirii acestora în timp şi spaţiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemânaunei „secte religioase", cum încearcă să denigreze unele scrieri mişcarea antroposofică, cireprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forţelor de iubire aduse de Hristos pePământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toaterelaţiile individuale şi de grup. Există, în prezent, antroposofi aparţinând celor mai diferiteconfesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârşit, în antroposofia lui R. Steiner unlimbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prinînţelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluţie cosmică pe care l-areprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.Antroposofia nu este teorie, ci cunoaştere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele şi a elaborat soluţii valoroase în diferitele domenii aplicative marcate deconsecinţele tuturor situaţiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoaşterii aprofundate a omului(antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii şi urmaşii săi au elaborat principiile şi metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice,ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiţiei sociale, au dat naştere unui impuls originalîn arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaştereobiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă. Ea este prelungirea în Eul omului actuala activităţii lui Hristos, a Logosului care a acţionat de la începutul existenţei Universului.Mişcarea antroposofică, care s-a separat din mişcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, şinumai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente şi organizaţii actuale. Eadeschide perspective luminoase educaţiei pentru libertate, iubirii dintre oameni şi colaborăriicu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creştină şi cu o largă deschidere spreînţelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea şidezvoltarea acestor imperative ale mileniului III. biolog dr. PETRE PAPACOSTEA

ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUIRUDOLF STEINER

Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate deRudolf Steiner (1861-1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900-1924, numeroaseconferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice,mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca acesteconferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicăriorale, nedestinate tiparului". După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroasevariante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit săreglementeze problema acestora. Şi a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune.Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de aasigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiindextrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarterare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă asa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsescgreşeli".2

În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibilenumai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publiculuilarg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică

Mein Lebensgang

(

Viaţa mea

), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, înceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi,familiarizat cu bazele ştiintei spiritului.După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărireaunei ediţii a operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner - Gesamtausgabe, GA).Volumul de faţă constituie o parte a acestei ediţii.

CONFERINŢA IENTITATEA UMANĂ

Praga, 20 martie 1911

În acest ciclu de conferinţe avem de tratat o temă extrem de apropiată omului. Vom vorbidespre entitatea omului însuşi, despre ceea ce se referă la viaţa omenească. Pe cât de aproapeatinge acest subiect omul - deoarece este vorba de el însuşi -, tot pe atât de greu este deabordat. Chiar şi numai o privire asupra imperativului „Cunoaşte-te pe tine însuţi", care arăsunat în toate timpurile, coborât spre om din înălţimi mistic-oculte ne arată că aceastăcerinţă este valabilă pentru toate epocile, că autocunoaşterea, cunoaşterea adevărată a entităţii proprii este un proces foarte greu pentru om. Nu este vorba aici numai de cunoaşterea de sine personală, ci mai cu seamă de cunoaşterea entităţii omeneşti. Eterna repetare a preceptului„Cunoaşte-te pe tine însuti" ne arată că omul este foarte departe de el însuşi, că el trebuie să parcurgă o cale lungă spre propria sa înţelegere. Acesta cste motivul pentru careconsideraţiile pe care le vom face în aceste zile vor trata, la rândul lor, lucruri îndepărtate, pentru care vom avea nevoie de multe explicatii.Din această cauză am decis să abordez această temă numai după o lungă pregătire şi după omatură chibzuinţă. Dacă vrem să ajungem la o abordare reală avem nevoie neapărat de cevace este adeseori ignorat în abordarea ştiinţifică obişnuită: veneraţia pentru fiinţa umană - nu pentru individ, mai ales când acest individ suntem noi înşine, ci pentru fiinţa umană îngeneral. Va fi o condiţie de bază pentru viitoarele noastre abordări de a avea veneraţie pentntentitatea umană, în cel mai pur înţeles al acestei expresii.Adevărata veneraţie se va naşte numai dacă vom face abstracţie de felul în care apare fiinţaumană în viaţa de toate zilele. Trebuie - să ne putem ridica până la ideea că omul, cu toatăevoluţia lui trecută, nu este aici pentru el însuşi, ci pentru revelarea spiritului întregii lumi, aspiritului divin al întregii lumi: Acest om este revelaţia divinităţii cosmice! Şi dacă el spunecă aspiră la cunoaşterea de sine, la a deveni din ce în ce mai desăvârşit - în sensulantroposofic al cuvântului - nu trebuie să rezulte că o face din simplă curiozitate şi nici dindorinta de a afla ce este omul, ci trebuie să simtă ca pe o datorie de a modela cât mai bineaceastă realizare, această revelaţie a spiritului lumilor în om, să operfectioneze din ce în cemai mult, pentru a găsi un sens în cuvintele: „A rămâne neştiutor înseamnă a păcătuiîmpotriva vocaţiei hotărâtă de divinitate". Căci spiritul lumilor a pus în noi forţa cunoaşterii.Dacă nu vrem să dezvoltăm această cunoaştere, refuzăm să fim revelaţia spiritului divin, ceeace, de fapt, nu ne este îngăduit, şi în acest caz devenim din ce în ce mai mult caricatura lui.Este de datoria noastră să ne transformăm neîncetat, în asa fel încât să devenim o reflectare aspiritului universal. Numai dacă putem să dăm un înţeles cuvintelor „a deveni o imagine aspiritului universal", dacă devine important pentru noi să spunem „trebuie să cunoaştem, estede datoria noastră să cunoaştem", doar atunci vom putea încerca în mod corespunzător acestsentiment de veneraţie faţă de fiinţa umană. Pentru cel care vrea să cuprindă viaţa şi entitatea3

of 00

Leave a Comment