Roger Zelazny
DOMN AL LUMINII
PREMIUL HUGO, 1968Roger Zelazny, 1967 LORD OF LIGHT CUVÂNT ÎNAINTE
(prin care se arată că
realitatea
nu este decât ceea ce acceptăm noi a fi, potrivitschemelor de gândire care ne-au fost inoculate prin cultură, impuse prin obişnuinţă saupropuse de cei putini atinşi de aripa inspiraţiei în aplecarea lor asupra temeiurilor a ceeace cu toţii, dar fiecare în parte, credem a şti.)Cartea pe care o aveţi în mână nu intenţionează să înlocuiască o realitate, eapropune doar o alta şi, prin urmare, nimic nu s-a schimbat, numai totul este altfel!
Traducătorul
Notă: paginile dedicate descifrării panteonului indian, vast câmp al operaţiunilor deacest fel, ocupă spaţii ample în tratate, dicţionare şi enciclopedii; tulburaţi-le paceasavantă, dacă notele din josul paginilor nu reuşesc să vă astâmpere curiozitatea, dar nufiţi surprinşi sau dezamăgiţi dacă veţi constata că echivalenţele sunt greu de stabilit şiamintiţi-vă că
autorul
este, de fapt, unul dintre creatorii
realităţii...
UNU
Se spune că la cincizeci şi trei de ani după eliberarea
•
lui, s-a întors din Norul de Aur, pentru a ridica încă o dată mănuşa aruncată de Ceruri şi a se opune Ordinului Vieţii şi zeilor care dăduseră porunca. Adepţii lui se rugaseră pentru această întoarcere, deşiasemenea rugăciuni erau un păcat. Rugăciunea nu trebuie să-l tulbure pe cel ce a păşit în Nirvana
, indiferent de împrejurările plecării sale. Purtătorii robelor galbene
, Cel al Săbiei, să revină printre ei. Se spune căBoddhisatva a auzit...
Cel ale cărui dorinţi au fost aduse sub ascultare,care este slobod de rădăcină
a cărui păşune este golătatea
fără de ghiers şi liber -neştiută-i este calea,ca a păsării în slavă.
Dhammapada (93)
1
∗
Eliberarea din ciclul reîncarnărilor, cf. credinţelor orientale (n. tr.).
·
∗
Ţelul suprem al budiştilor, echivalând cu ieşirea sufletului din ciclul existenţelor, potrivitcredinţei în r
eîncarnare (n. tr.).
·
∗
Diferitele ordine monahale se deosebesc exterior prin culoarea robei purtate de călugări(n. tr.).
·
∗
Suflet eliberat, care îşi amână asumarea Nirvanei dedicându-se efortului dezinteresat decălăuzire spre ţelul final a celorlalte suflete, încă prinse în ciclul existenţelor (n. tr.
·
∗
Rădăcinile ignoranţei, care îl ţin pe om prizonier ciclului existenţelor (n. tr.)
·
∗
Golul, înţeles ca absenţă a manifestării, se asociază stării de Nirvana (n. tr.).
Adep
ţii lui îl numiseră Mahasamatman şi ziceau că este zeu. Oricum, el prefera sălase deoparte Maha
şi atman
şi să-şi spună Sam. Nu pretinse nicicând a fi zeu. Dardupă aceea, nu spuse nici că nu ar fi. Împrejurările fiind cele ştiute, nici recunoaştereauneia, nici a alteia nu i-ar fi fost de vreun folos. Tăcerea însă, da.Aşadar, misterul plutea în jurul lui.
Era în anotimpul ploilor...Era bine în timpul marii umezeli...
Era în zilele ploilor când se înălţară rugăciunile lor, nu din palmele împreunate saudin funiile cu noduri sau din învârtirea moriştilor de rugăciune
, ci din marea maşinăpentru rugăciuni din mănăstirea zeiţei nopţii, Ratri.Rugăciunile în frecvenţă înaltă se ridicau prin atmosferă şi treceau dincolo de ea,ajungând în norul cel auriu, numit Podul Zeilor, care înconjoară întreaga lume şi se vedenoaptea ca un curcubeu din bronz, fiind locul în care, la amiază, soarele, din roşu, devineportocaliu.Unii dintre călugări se îndoiau de ortodoxia acestei tehnici de rugăciune, dar maşinafusese construită şi era pusă în mişcare de către Yama-Dharma
, cel căzut din OraşulCelest; şi se spunea că tot el construise, pe vremuri, puternicul car al tunetului pentruDomnul Shiva
: maşina aceea care străbătea cerurile în zbor, slobozind în urmă-i o dârăde foc.
Î
n ciuda căderii lui în dizgraţie, Yama încă era considerat cel mai de seamă dintreinventatori, deşi nu încăpea îndoială că zeii din Oraş l-ar fi hărăzit morţii adevărate dacăar fi aflat despre maşina pentru rugăciuni. Cu toate că, era sigur, l-ar fi hărăzit ei morţiiadevărate şi fără scuza maşinii pentru rugăciuni, dacă le-ar fi încăput pe mână. Cum aveasă-şi aranjeze problema asta cu Domnii Karmei
era treaba lui, dar nu se îndoia nimeni că,la vremea potrivită, va găsi el o modalitate. Avea pe jumătate vârsta Oraşului Celest însuşi şi nu erau mai mulţi de zece zeii care-si aminteau de întemeierea acelui sălaş. Eracunoscut a fi mai priceput şi decât Domnul Kubera
în rosturile Focului Universal. Acestea, însă, îi erau Atributele minore. El era cunoscut mai ales pentru altceva, deşi puţini oamenivorbeau despre asta. Înalt, dar nu peste măsură; mare, dar nu greoi; mişcările lui, lente şi înlănţuite. Se îmbrăca în roşu şi vorbea puţin. Yama umblă la maşina pentru rugăciuni şi gigantica floare de lotus metalică, pe careo fixase pe acoperişul mănăstirii, începu să se rotească în lagăre.O ploaie uşoară cădea peste clădire, peste lotus şi peste jungla de la poalelemunţilor. Timp de şase zile oferise numeroşi kilowaţi de rugăciuni, dar bruiajul îl împiedicase să se facă auzit Sus. În şoaptă, chemase numele celor mai importante zeităţiale fertilităţii, invocându-le sub aspectul celor mai de seamă Atribute ale lor.O mormăială de tunete răspunse cererilor lui şi mica maimuţă antropoidă care-l
asista chicoti.
― Rugăciunile şi blestemele tale sunt tot una, Doamne Yama, comentă maimuţa.Adică, nimic.― Ti-au trebuit şaptesprezece încarnări ca să ajungi la adevărul ăsta? întrebă Yama.Îmi dau seama de ce îţi treci timpul tot ca maimuţă.―
Nu tocma
i, zise maimuţa, pe nume Tak. Deşi mai puţin spectaculoasă decât a ta,căderea mea a implicat, totuşi, o anumită răutate din partea...― Ajunge! i-o tăie Yama, întorcându-i spatele. Tak îşi dădu seama că se putea să fi atins un punct dureros. In încercarea de a găsiun alt subiect de conversaţie, se duse la fereastră, săltă cu picioarele pe pervaz şi privi în
·
∗
Mare(sanscr.)(n. tr.).
·
∗
Suflet, spirit (sanscr.) (n. tr.).
·
∗
Morişti care au înscrise pe elementele mobile rugăciunile ce sunt apoi "multiplicate" prin învârtire (n. tr.).
·
∗
Zeul morţii şi al lumilor de dedesupt, împlinitor al legii existenţei (n. tr.).
·
∗
Ipostază a trinităţii hinduse, personificare a forţelor distructive ale naturii (n. tr.).
·
∗
Fapta, acţiunea (sanscr.), ale cărei roade constituie sursa existenţelor viitoare, cf.doctrinei reîncarnării (n. tr.).
·
∗
Zeul bogăţiei, aici al ingeniozităţii (n. tr.).
sus.― Este o spărtură în pătura de nori, spre vest, zise Tak. Yama se apropie, se uită şi el într-acolo, se încruntă şi dădu din cap.― Aha, făcu el. Stai acolo şi ghidează-mă.Se duse către un tablou de comandă.Deasupra, lotusul îşi încetă rotirea, apoi se înclină către peticul de cer liber.― Foarte bine, zise Yama. Ceva tot am reuşit.
Î
şi trecu mâna peste un alt pupitru de comenzi, apăsând o serie de comutatoare şireglând două cadrane.Sub ei, în pivniţele încăpătoare ale mănăstirii, semnalul fu recepţionat şi altepreparative începură : se pregătea gazda.― Se adună iar norii! ţipă Tak.― Nu mai contează de-acum, zise celălalt. Avem peştele în cârlig. Din Nirvana, înlotusul nostru, soseşte. Tună iar şi ploaia se abătu asupra lotusului cu un zgomot infernal. Şerpi de fulgerealbastre se încolăceau, şuierând, în jurul vârfurilor ascuţite ale munţilor.
Yama închise un ultim circuit.
― Cum crezi că va suporta reîncarnarea? întrebă Tak.― Ia du-te tu şi cojeşte-ţi o banană cu picioarele! Tak preferă să se considere trimis la plimbare şi ieşi din încăpere, lăsându-l pe Yamasă închidă la loc maşinăria. O luă pe un coridor, apoi pe o scară largă. Ajuns în capătulacesteia, auzi glasuri şi târsâitul unor sandale apropiindu-se dinspre un hol lateral.Fără să ezite, se căţără pe zid, folosindu-se în ascensiunea sa de o serie de panteresculptate şi de un şir de elefanţi. Încălecând o grindă de susţinere a acoperişului, se trase într-o pată de umbră şi aşteptă nemişcat.Doi călugări în robe închise la culoare intrară pe sub arcadă.― Aşadar, de ce nu le poate ea însenina cerul? zise primul.Cel de-al doilea, un bărbat mai în vârstă şi mai solid construit, ridică din umeri.― Eu nu-s înţelept, să pot răspunde la asemenea întrebări. Că este nerăbdătoare,asta-i clar, altfel nu le-ar fi oferit niciodată
sanctuarul, lor sau lui Yama. Dar cine poatespune până unde ţine noaptea?―
Sau în ce toane este o femeie, zis
e primul. Am auzit că nici preoţii n-au ştiut că o săvină.― Se poate. În orice caz, s-ar părea că-i de bun augur.― Aşa s-ar părea. Trecură pe sub o altă arcadă şi Tak îi ascultă îndepărtându-se, până ce se făcu linişte.Nu-şi părăsi, totuşi, ascunzişul.Cea la care se referiseră călugării nu putea fi decât zeiţa Ratri însăşi, adorată deOrdinul care pusese sanctuarul la dispoziţia adepţilor lui Sam, Marele Suflet, Iluminatul.Acum Ratri urma să se numere şi ea printre cei căzuţi din Oraşul Celest şi să intre înpielea unei muritoare. Avea toate motivele să fie scârbită de întreaga poveste; iar Tak îşidădea seama de riscul pe care şi-l asuma ea oferind sanctuarul, fără a mai pune lasocoteală prezenţa ei fizică pe durata afacerii. Îi era periclitată însăşi posibilitatea uneiviitoare reabilitări, dacă răsufla vreo vorbuliţă şi ajungea la urechile cui nu trebuia. Tak şi-o amintea ca pe o frumuseţe cu păr negru şi ochi argintii, trecând în caleaşca ei în formăde lună ― din abanos şi crom ― trasă de telegari negri şi albi, însoţită de garda sa,compusă la fel, din slujitori negri şi albi, trecând pe Şoseaua Cerurilor şi egalând-o înslavă pe însăşi Sarasvati
. Inima îi tresări în pieptul păros. Trebuia s-o vadă iar. Într-onoapte, cu mult timp în urmă, când vremurile erau mai fericite şi el se afla într-o formămai bună, dansase cu ea într-un balcon, la lumina stelelor, preţ de numai câteva clipe.Dar le ţinea minte; şi este tare greu să fii maimuţă şi să ai asemenea amintiri.Coborî de pe grindă.
Era un turn
, un turn înalt, care se înălţa în colţul nord-estic al mănăstirii. În turnulacela era o încăpere. Se spunea că adăposteşte prezenţa zeiţei. Zilnic era dereticată,aşternuturile erau schimbate, se ardeau miresme proaspete, iar în faţa uşii era aşezată oofrandă. În mod normal, uşa era ţinută încuiată. Existau, desigur, ferestre. Întrebareadacă un om ar fi putut intra pe vreuna dintre ele trebuia să rămână retorică. Tak făcudovada că o maimuţă putea.Urcându-se pe acoperişul mănăstirii, începu să escaladeze turnul, urcând una câte
*
∗
Zeiţa înţelepciunii şi a ar
telor (n. tr.)
of 00
Zelazny, Roger - Domn Al Luminii
292 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 01/31/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment