Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tipuri de Inconstient

Tipuri de Inconstient

Ratings: (0)|Views: 138 |Likes:
Published by Lidia Jiga

More info:

Published by: Lidia Jiga on Dec 05, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/10/2013

pdf

text

original

 
PSIHOLOGIE
Tipuri de inconştient
5.10.2012
 
Tipuri de inconştient
Faptul că inconştientul este diferit în manifestările sale nu putea să scape celor cares-au ocupat cu abordarea lui. Asa încât foarte curând a început să se vorbească nu deinconştient în general, ci de variate tipuri sau moduri de inconştient. Însusi Freud deosebeatrei tipuri de incotient: unul
latent 
sau preconstient, care cuprinde stările psihicesusceptibile de a deveni constiente; altul format din faptele psihice
refulate
; în fine, un altreilea, constituind partea cea mai
important 
ă
a eului ideal.
Dwelshauvers prezenta în lucrarea sa
L'inconscient,
apărută în 1919, o multitudinede tipuri de inconştient.Ralea, care s-a referit în 1926 la clasificarea lui Dwelshauvers, le-a redus ladouăforme fundamentale: inconştientul
func 
ţ
ional,
cu subdiviziunea în inconştientul
fiziologic 
siinconştientul
 psihic,
inconştientul
adaptativ,
tot cu două subdiviziuni: inconştientul
automatic 
si inconştientul
afectiv 
Pavelcu, în lucrarea sa din 1941, utilizând criteriul dimensiunilor vieţiisufletesti (verticală, orizontală, longitudinală), deosebea trei forme ale inconştientului, sianume : inconştientul
abisal 
; inconştientul
 periferic 
; inconştientul
temporal 
.Diferenţierile dintre tipurile sau modurile de inconştient provin din felul în care esterezolvată problema naturii inconştientului si cea a rolului acestuia în viaţa psihică. Deexemplu, nu este greu să sesizăm în sistematizarea lui Ralea clasificarea inconştientuluidupă funcţiile îndeplinite de acesta în raport cu lumea internă (fiziologică si psihică) sau cucea externă.Din paleta extinsă a tipurilor de inconştient dorim să schiţăm doar trei (inconştientulcerebral; inconştientul colectiv ; inconştientul cognitiv), care au revenit în actualitatesau au apărut pur si simplu sub impulsul noilor orientări psihologice.
Inconştientul cerebral 
Inconştientul cerebral este important nu atât prin ceea ce este, cât mai ales prin ceeace a însemnat pentru evoluţia gândirii psihologice. După cum este cunoscut, filosofia, prinSchopenhauer, Hartmann si Nietzsche, a propus modelul
inconştientului filosofic,
psihopatologia pe cel al
inconştientului ereditar,
iar neurofiziologia, modelul
inconştientului cerebral.
Dacă primul s-a bucurat de o atenţie aproape iesită din comun, ocupând o poziţierespectabilă în mai toate genealogiile gândirii psihanalitice, si dacă cel de-al doilea, cu unprestigiu cultural ceva mai mic, a început să revină în speculaţiile teoretice ale socio-biologilor si neo-evoluţionistilor, cel de-al treilea a fost în mare măsură ignorat. Un asemeneafapt a condus, pe de o parte, la trunchierea imaginii asupra vieţii psihice, în general, si a celeiumane, în special, si pe de altă parte, la crearea unor bariere epistemologice, dar si practic-acţionale, legate de înţelegerea vieţii psihice umane. Faptul că voinţa si constiinţa erauconsiderate facultăţi superioare, cu rol esenţial în funcţionarea subiectivă, nu permiteaexplicarea cazurilor patologice, ale nevrozaţilor, psihopaţilor, degeneraţilor. în aceste condiţii,sesizarea existenţei unuiinconştient cerebral, alături de constient, a căpătat o valoareenor. Introducerea de tre neurofiziologie a termenului de „inconştient", ca siargumentarea prezenţei şi rolului fenomenelor inconştiente au schimbat cursul gândiriistiinţifice. O asemenea schimbare de optică s-a produs nu dintr-o dată, ci în timp, prinacumulări treptate, dar si prin salturi spectaculoase. În esenţă, inconştientul cerebral este inconştientul fiziologic, inconştientul pe care l-am putea numi reflex, automat, care intră în funcţiune fără ca individul să-si dea seama, dar care afectează viaţa psihică constientă. Unificarea funcţională a axei cerebrospinale, ca siextinderea de la măduva spinării la creier a proceselor reflexe au constituit modalităţile careau impus noţiunea de inconştient cerebral. Cei care studiau viaţa psihică, normală saupatologică, au avansat ideea potrivit căreia o mare parte (de fapt cea mai mare parte) acerebraţiei este în realitate automată si inconştientă. Modul de sesizare si de exprimare aacestei idei a fost evident diferit, dar, în esenţă, concordant. Thomas Laycock, medic englez,vorbea încă din 1840 despre creier ca fiind supus „legilor acţiunii reflexe", pentru ca mai
2
 
târziu, în 1845, să întărească această idee
:
creierul, considera el, desi organ al constiinţei,este supus legii acţiunii reflexe şi, din acest punct de vedere, nu diferă de ceilalţi centri aisistemului nervos. în 1853, William Carpenter a introdus noţiunea de „cerebraţieinconştientă", el fiind, de fapt, adevăratul popularizator al acestei noţiuni. Un alt autor,personalitate-far a psihiatriei germane, interesat de găsirea unui model patogenic pentrubolile mintale, va ajunge la concluzia că bolile psihice sunt boli ale creierului, mişcareasufletului nefiind altceva decât o succesiune gradată de fapte supuse, în desfăşurarea lor,unuia si aceluiasi principiu, de la acţiunile reflexe cele mai simple până la actele voluntarecele mai conştiente. Ideea continuităţii funcţionale a sistemului nervos de la măduva spinăriila emisferele cerebrale va fi dusă mai departe de Jackson, elevul lui Laycock, care vaexplica bolile mintale prin disoluţia cerebrală, înţeleasă în termeni opusi evoluţiei. Toateaceste idei vor culmina în lucrarea rusului I.M. Secenov (1829-1905)
Reflexele creierului,
apărută în 1863, în care găsim o extindere a reflexelor în explicarea celor mai complexefenomene psihice. După Secenov, există trei categorii de miscări involuntare :1) pur spinale (care se produc în timpul somnului, atunci când creierul nu acţionează);2) slăbite sau oprite (este cazul gândirii care dispune de capacitatea de a înfrâna ultimaverigă a unui reflex);3) consolidate (ca în cazul pasiunilor).
 
Inconştientul colectiv 
O dată cu introducerea conceptului de inconştient colectiv facem un salt spectaculosdin domeniul neurofiziologiei în cel al psihologiei. Dacă inconştientul cerebral era de naturăfiziologică, materială, inconştientul colectiv este de natură pur psihică, spirituală. Din chiar cuprinsul acestui capitol s-a desprins însă ideea că accepţiile care au fost atribuite noţiunii deinconştient colectiv au variat de la un autor la altul. Pentru Gustave Le Bon, inconştientulcolectiv (al mulţimilor) este caracterizat prin inhibiţia colectivă a funcţionării intelectuale, prinexagerea rolului afectivităţii, prin reducerea acestuia la viaţa psihică a primitivilor sau acopiilor. în
Psihologia mul 
ţ
imilor 
(apărută în 1895), Gustave Le Bon, după ce afirmă că„mulţimea este întotdeauna dominată de inconştient", face o caracterizare magistrală apsihologiei mulţimilor, implicit a inconştientului colectiv.Inconştientul colectiv se caracterizează după Le Bon prin: impulsivitate, mobilitate,iritabilitate, sugestibilitate si credulitate; exagerare si simplism în sentimente; intoleranţă,autoritarism si conservatorism; moralitate joasă; dispariţia vieţii cerebrale si preponderenţacelei medulare; dispariţia personalităţii indivizilor Pentru Freud, inconştientul colectivcuprinde elementele ce se regăsesc în orice inconştient individual, ele fiind deci comune maimultor indivizi. De pildă, complexul lui Oedip este un asemenea element prezent îninconştientul tuturor indivizilor. Inconştientul colectiv în viziunea lui Jung, asa cum arată uncomentator al acestuia, „în clipa în care Jung a avut îndrăzneala să-si formuleze publicipoteza cu privire la incotientul colectiv, ea s-a dovedit a fi abaterea sa cea maisemnificativă de la freudism şi totodată contribuţia lui personală cea mai importantă îndomeniul psihologiei" (Stevens).
 
După Jung, psihicul se compune din trei niveluri. Iată ce scrie el: „Trebuie sădistingem oarecum trei niveluri psihice : 1)
con
s
tientul 
; 2)
inconştientul personal,
care constă în primul rând în acele conţinuturi care au devenit inconştiente, fie pentru si-au pierdutintensitatea si au căzut astfel în uitare, fie pentru că li s-a retras conştienţa (prin asa-numitarefulare), iar în al doilea rând din acele conţinuturi ce sunt de fapt percepţii senzoriale, care,datorită prea slabei lor intensităţi, nu au ajuns niciodată în constient, dar au pătruns totusicumva în psihic; 3)
inconştientul colectiv,
care, ca o înzestrare ereditară cu posibilităţi dereprezentare, nu este individual, ci general uman, ba ţine chiar de lumea animală în general,constituind, de fapt, substratul oricărui psihism individual".Conştientul este reprezentat de Eu, format din gânduri, sentimente, percepţii, amintiri;inconştientul personal este alcătuit din complexe, fiecare complex fiind legat de câte unarhetip, deoarece complexele sunt, după Jung, personificări ale arhetipurilor, modalităţi în
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->