Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dinamica Formelor Arhitecturale Cap. 5

Dinamica Formelor Arhitecturale Cap. 5

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 316 |Likes:
Published by pleasure

More info:

Published by: pleasure on Feb 02, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC or read online from Scribd
See more
See less

03/27/2011

 
V. MOBILITATE
 Natura, aproape în general, dar şi omul în particular îşi concentrează omare parte din efort pentru realizarea interfaţelor care conectează sau separăcreaturile din mediul lor sau le integrează în respectivul mediu. Lucrul decare este nevoie este un scut de protecţie, ceva care zduiasorganismele de obsevaţie şi comunicare. Interfaţa poate lua multiple forme,de la piele, blană, uniformă, până la pereţii clădirilor moderne, cu ferestrelelor, uşile sau aerul condiţionat. Pentru scopul nostru din acest moment,distincţia esenţială nu se referă atât la ce se întâmplă între natural şi ce efăcut de mâna omului, cât la diferenţa dintre „cutiile” care se mişcă odată cucreatura şi închiderile independente, care servesc ca şi adăposturi temporare.Pielea şi blana sunt alcătuite şi formate de către corpul proprietarului;reprezintă o parte a organismului, ataşate mai mult sau mai puţin permanentşi îi reflectă forma cu grade variabile de fidelitate. Orice mobilitate ar avea,aceasta e condiţionată de cariera (scopul) lor. Acest lucru e valabil şi pentruhainele oamenilor, pentru uniforme sau chiar pentru echipamentelescafandrilor sau astronauţilor.
Autonomia „cutiilor”
Oul păsării este prototipul unui sălaş independent. Nu e făcut de celcare îl lociueşte şi, mai degrabă decât să fie o manifestare a formei şimărimii proprietarului, pur şi simplu îşi adaptează forma şi mărimea la celeale locuitorului, atât cât este necesar. În esenţă, forma unei astfel de cutiiderivă din propriile-i cerinţe – stabilitate, simplicitate. Acest lucru estevalabil pentru orice gen de ambalaj, inclusiv casele omeneşti. În concluzie,chiar dacă sunt făcute pentru o creatură mobilă, forma unei cutii depinde decât de mică sau de câtă mobilitate are nevoie pentru propria-i funcţionare.Oul trebuie să fie în deplin acord cu corpul găinii, deci este fin, rotund şi bine închis. Dar multe clădiri îşi vor trăi viaţa pe locul pe care suntconstruite. Trebuie să fie bine înrădăcinate în pământ şi să arate aceasta.Fiind făcute pentru o locaţie particulară, ele reflecadesea condiţiile particulare cărora le corespund.Dacă, aşa cum Vincent Scully a speculat, casa mobilă este embrionularhitecturii de mâine, care nu va prefabrica doar case dotate în totalitate , dar va face posibil un stil de viaţă mult mai mobil, acesta funcţie schimbatăurmând a afecta fundamental înfăţişarea clădirilor. Automobilul, chiar dacăeste mai degrabă un vehicul decât o locuinţă, arată care vor fi caracteristicilede bază ale noii arhitecturi. Este detaşat de pământ, ceea ce înseamnă că
1
 
suprafaţa de jos trebuie bine protejată. Ideal, părţile laterale, nu ar trebui proiectate doar pentru relaţia lor cu şoseaua, ci ar trebui să aiă o legăturăstrânsă cu partea de jos. Clădirea mobilă trebuie să fie o cutie închisă întotalitate – o dezvoltare anticipată de arhitectura noastră pe catalige (laînălţime), care prezintă potenţial de mişcare. Cutia mobilă descurajeazăformele deschise, balcoane şi poduri, adică genul de continuitate cuîmprejurimi, cultivat de Frank Lloyd Wright. Este o capsulă, a cărei piele estpunsă pentru acces doart în cazurile de risc. Intrarea şi ieşirea,deschiderea peretelui pentru a sa aer înăuntru, trebuie fie acţiuniretractabile. Diferenţa dintre poarta pe care se iese din biserică şi uşa unuiavion, care se reduce la o dungă în capsulă, ilustrează acest punct de vedere.Mesajul simbolic dus de o asemenea formă este acela al izolării şi aldetaşării.Această izolare implică mulţumire de sine şi independenţa locaţiei. Înloc de adaptarea mărimii, formei şi culorii la întinderea pământului, la căilede acces, la condii de luminozitate şi vreme, clădirea mobi, ca şiautomobilul, trebuie proiectat pentru a servi adecvat în toate situaţiile, cuoportunităţile potrivite. Aparenţa sa individuaderică din propriul săucaracter, nu din acela al lunei locaţii particulare, unde ar trebui să se potrivească. Ca orice fel de mobilitate, contravine bogăţiei variaţiei locale.Aşa cum un Volkswagen aleargă pe şoeseaua oraşului, pe cea din ţară sau pe pasajul alpin, casa mobilă standard înlocuieşte apartamentul urban, casarurală de la fermă sau cabana de la munte. În timpul renaşterii, sculptura şi pictura au ieşit din tipare şi s-au adaptat la cerinţele oricărui client care seîntâmpla să le cumpere, deci trebuiau să se adapteze la cerinţele uneiclientele vaste. Arhitectura, standardizată la scară mare şi internaţionalizatăchiar acum, poate să se mişte în aceeaşi direcţie.Casa tradiţională, înrădăcinată în pământ, a servit întotdeauna rolul productiv al contrapunctului la mobilitatea umană. Contrar stilului de viaţănomad, casa stabilă defineşte o paletă mai largă de feluri de a fi, de a locui,în opoziţie cu mişcarea, simularea sau schimbarea. Când totul se schimbă în permanenţă, schimbarea pierde mult din puterea de creaţie. Arhitectura, înconcluzie, s-a comportat întotdeauna ca un simbol tangibil a ceea ce este dat,dar şi a ceea ce trebuie recunoscut cu regularitate.Această opoziţie productivă dintre Existenţă şi Devenire este valabilîn special pentru viaţa într-un mediu construit de mâna omului. Există cevaameninţător, incestuos în ceea ce priveşte existenţa omului în companianimănui, cu excepţia uneltelor lui şi ale facilităţilor, lucruri create în totalitae pentru propriul său confort. Coexistenţa cu alte forţe potrivnice reprezintă pasul către maturitate, iar natura a fost întotdeauna marele furnizor de
2
 
antagonişti împotriva cărora omul trebuia să se protejeze. Cu natura exclusăîn mare parte din mediul urban e mai important faptul că mediul omului ar trebui să-l completeze pentru a-şi aranja variile aspecte ale existenţei sale şia altuia. Contrapunctul mobilităţii vs. locul de existenţă este una din aceleantonimii indispensabile.
Respectabila imobilitate
Clădirile profită de demnitatea lucrurilor care transced schimbarea.Imaginea puterilor divine care sunt făcute din materiale rezistente, piatragrea din pereţii templelor, cetăţilor şi palatelor, au servit întotdeauna ca ometaforă potrivită pentru putere temporală şi spirituală. Există o amărăciunea ruinelor arhitecturale. Chiar dacă personal ne privesc mai puţin decâtimaginea unui cadavru uman, distrugerea unei clădiri arată mortalitateamonumentelor care erau construite pentru a dura.Schimbarea de loc, chiar dacă e mai puţin drastică decât distrugerea,afectează deasemenea permanenţa unui obiect. Când un obiect îşi schimbăcontextul, îşi schimbă personalitatea. E o noţiune subtilă, dar totuşi, una de bază, aşa cum se poate vedea în rezistenţa anevoiasă a a-numiţilo„primitivi”, sau atunci când copiilor li se iau jucăriile din locul pe care îlştiau. Alberti, în cartea sa despre arhitectură, discută despre convingereastrăveche înrădăcinată în minţile oamenilor de rând, cum că icoana LuiDumnezeu sau a altui sfânt poate vindeca suferinţele exprimate în rugăciuni,dar, aceeaşi icoană amplasată altundeva, va fi complet surdă la rugăciunilelor. Nimic nu este mai lipsit de sens decât acest lucru. Dacă muţi o statuie pentru care oamenii aveau cea mai înaltă veneraţie altundeva, pentru ei, nuva mai avea aceeaşi valoare, ca şi cum şi-ar fi pierdut puterile şi nu îi vor încredinţa rugăciunile. Astfel de statui ar trebui să aibă locuri bine stabilite,fixe.Chiar şi pentru cineva care nu se consideră om de rând, există cevanedefinit care deranjează, chiar care ameninţă, atunci când o sculptură esteluată de la locul ei şi mutată pentru a fi curăţată, îngrijită sau reparată.Acelaşi lucru poate fi determinat şi de mutarea unei case, sau dereconstrucţia ei altundeva. Această senzaţie are două aspecte psihologicediferite. Unul dintre ele, deja menţionat, derivă din faptul că schimbândcontextul unui obiect, acesta îşi schimbă caracterul şi îşi va pierde o partedin identitatea sa constantă. Celălalt este că atunci când un obiect estemanevrat în voie, cel care îl manevrează îl privează de o parte din autonomiasa. Obiectul este forţat să-şi predea propria iniţiativă. Era într-un fel riscant
3

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Oana Munteanu liked this
m63cristina2010 liked this
cadrian_ liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->