Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
20Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
1

1

Ratings: (0)|Views: 550 |Likes:
Published by lilah30

More info:

Published by: lilah30 on Dec 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2013

pdf

text

original

 
HARRY POTER ŞI PIATRA FILOZOFALĂ
 — 
C
APITOLUL
I
 — 
 BĂIATUL DE ODINIOARĂ 
Domnul şi doamna Dursley, de pe AleeaBoschetelor, numărul 4, erau foarte mândri că eraucomplet normali, slavă Domnului! Erau ultimiioameni de la care te-ai fi aşteptat să fie amestecaţi înceva straniu sau misterios, fiindcă, pur şi simplu, nucredeau în astfel de aiureli!Domnul Dursley era directorul unei firme, numiteGrunnings, care făcea burghie. Era un bărbat înalt,mătăhălos, aproape fără gât, dar avea o mustaţă foarte bogată. Doamna Dursley era blondă, foarte slabă, şiavea un gât, cam de două ori lungimea normală, ceeace îi era de mare folos, deoarece îşi petreceamajoritatea timpului uitându-se peste gard, în curţilevecinilor, iscodind tot ce se putea. Cei doi aveau unfiu, pe nume Dudley, care era cel mai reuşit copil dinlume (după părerea lor).Familia Dursley avea tot ce şi-ar fi putut dori, dar mai avea şi un secret, pe care nu vroiau în ruptulcapului -l descopere cineva! Le era insuportabilchiar şi gândul că cineva ar fi putut afla vreodatădespre familia Potter. Doamna Potter era soradoamnei Dursley, dar nu se mai văzuseră de câţivaani buni. De fapt, doamna Dursley pretindea chiar cănu are nici o soră, deoarece doamna Potter şi dragul
1
 
HARRY POTER ŞI PIATRA FILOZOFALĂ
ei soţ bun-de-nimic erau complet opuşi felului ei de afi. Familia Dursley se cutremura numai la gândul căvecinii lor le-ar fi putut vedea vreodarudele.Familia Potter avea şi ea un fiu, dar domnul şidoamna Dursley nu-l văzuseră niciodată şi nici nudoreau aşa ceva. Copilul era alt motiv care îi ţinea ladistanţă. Cum să se joace micul lor Dudley cu unastfel de copil?!?Când domnul şi doamna Dursley se treziră în aceazi de marţi, mohorâtă şi tristă, în care începe povesteanoastră, în afară de cerul întunecat, nimic nu prevestea lucrurile stranii şi misterioase care urmausă se petreaîn întreaga ţară. Domnul Dursleyfredona ceva, în timp ce îşi lua din şifonier cea maianostă cravată, bună pentru o zi de muncă, desigur!Doamna Dursley trăncănea veselă, în timp ce sestrăduia să-l potolească pe micuţul Dudley, care numai contenea cu ţipetele. Nici unul nu observă bufniţa mare şi pământie,care zbura prin faţa ferestrei.La opt şi jumătate fix, domnul Dursley îşi luăservieta, o ciupi uşor de obraz pe doamna Dursley şiîncercă -l rute pe Dudley, dar ramomentul,fiindcă pe băiat îl apucară năbădăile şi începu săîmproaşte peste tot cu lapte şi biscuiţi.
 — 
Mare zvăpăiat! zâmbi domnul Dursley şi ieşidin casă. Se urcă în maşină şi plecă. La colţul străzii,observă primul semn ciudat: un motan care studia o
2
 
HARRY POTER ŞI PIATRA FILOZOFALĂ
hartă! Preţ de o secundă nu îşi dădu seama degrozăvia situaţiei, apoi, întoarse brusc capul, să vadădacă nu se înşelase. Da, era un motan vărgat, dar niciurmă de hartă! Cum de se gândise, măcar, la aşaceva? Probabil că lumina îi jucase o festă. DomnulDursley clipi şi se uită fix la motan. Acesta îi întoarse privirea. În timp ce mergea mai departe, domnulDursley continua să privească motanul prin oglindaretrovizoare. Acum, jivina citea numele străzii, adicăse uita la plăcuţa străzii. Cine a mai văzut pisică, caresă citească plăcuţele străzilor sau să se orienteze pehărţi?!? Domnul Dursley ridică din umeri şi alungădin minte imaginea motanului. Tot drumul nu se maigândi decât cum să obţină în ziua aceea o comandăcât mai mare de burghie.Dar, la marginea oraşului, imaginea burghielor fualungată din mintea lui de altceva straniu. Cum de-abia se mişca, încet ca melcul, în aglomeraţia şoselei,nu putu să nu observe oamenii îmbrăcaţi cât se poatede ciudat, oameni cu pelerine largi pe umeri. Nu putea sufere oamenii îmbrăcaţi extravagant! Îşiînchipui că era vreo altă modă stupidă. Bătu nervoscu degetele pe volan, când ochii îi căzură pe un grupde astfel de... ciudaţi, ca să nu spună altfel! Şuşoteauagitaţi între ei. Domnul Dursley observă cu stupoarecă unii dintre ei nici măcar nu erau tineri. Cum puteauunii de vârsta lui să poarte acele pelerine fistichii, deculoare verde-smarald?!? Ce tupeu pe ei! Apoi, îi
3

Activity (20)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Theil Flavia liked this
schimbdecarti liked this
Katalin Grigorie liked this
Ana Chevari liked this
Zinica Croitoru liked this
ileana_coman_6 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->