----------

- - .

Preot Profesor Dr. PETRE VINTILESCU

LITURG HIER UL EX PLICA T

CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE

TEOCTIST
PATRIARHUL. BlSERICrr ORTODOXE ROMANB

~
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ~I DE MISIUNE AL BISERICrr ORTODOXE ROMANE BUCURE~TI - 1998

I I I I I I I I I I I I
II
I'

I
CUV ANT INAINTE

I I I I I I I I I
'I

"='

~\

Editia Intai a acestei carti a aparut $i de MLsiune, Ortodoxa, Buou~e$li, 197'2.

In Editura

Institutului

niblic

Noul Testament $i scrierile cre$tine timpurii ne vorbesc cu daritate despre importanta adundrii euharistice zn viata comunitatilor de credincio$i din timpurile apostolice $i post-apostolice. De altfel, literatura primelorveacuri cre$tine este zntr-o buna masura liturgica. Atunci,ca $i astazi, taina Sfintei Euharistii, 'ii strdngea laolalta pe toti eei care nu doar zmparta$eau aceea$icredinta in Bristos eel rastignit, znviat $i znaltat la Ceruri, ci se $i zmparta$eau, subchipul painii $i al vinului, cu znse$i Trupul $i Sdngele Lui de-viafii-datavoare. Liturghia a. asigurat, la inceput, $i cadritl cunoQ$terii miezului credinteicre$tine, ead prin cuvant, ritual :}i lucrareatainica a, harului Duh,ului Sfant se actu,alizeaza, de fiecare data, zntreaga istori,e a mantuirii neamului omene,se prirr Jertfa Fiuluilui Dumnezeu ,zntrupat. Locul central pe care; l-a ocupat dintotdeauna Sfanta Euharistie zn viata Bisericii l-ar putea explioa, zntr-un chip aparte, pericopa evanghelicazn care cJti111; espre a.ratarea d lui Hristos eel znviat celor dot ucenici ce mergeau zntristatispre Emaus (Luca 24,13 35). Degeaba !l $tiusera' ace$tia, zn zadar se,.'zndurerasera ei din pricina celor petre cute cu El zn Ierusalim, eaei zn dipa zntdlnirii Lui, dupd sliivita Sa znviere, nu reu:}isera sa-L r~cllnoasca.,. Convorbirea nu fusese indeajuns spre a-L descoperi pe dumnezeil;)scul lor znsopitor. Momentul zntalnirii eu adevarat a lui Hristos' celznviat, va fi, eel al frangerii painii: $i cand a stat impreuna cu ei la masa, 1uand El

Viziunea Coperta Coperta

grafica: I:

EMIL BOlIN dintr-un te-

<Taina mantuirii neamului omenesc (fragment traptic, sec. 12, M-rea Sf. Ecaterina, Sinai). I'V: PoUr, see 16.

painea, a binecuvantat ~i, franganJd, le-a Qat lor. $i s~au des'ehis ochU lor ~i L-au cunoscut (Luca 24, 30-31). Intelegem din cuvintele Sfintei
Scripturi ca nu-L vom putea zntdlni$i cunoa$te pe Hristos 'cel viu nici zn carti, nici zn sisteme de gandire - fie ele $i cre:}tine -, nici zn znduio$area eea repede trecatoare. Doar zn Sfanta Liturghie, Cuvantul cel ve$nie al luiDumnezeu Se face trup $i Se jertfe$te pentru noi, chiar zn fata no astra, pentru a ni' Se pu,tea zmpdrta:}i, apoi, jiecaruia, zn ehip vazut. Comuniunea eu Hristos nu este 0 simpla idee frumoasa, 0 imagine poetiea sau 0 stare idealii, de neatins, ci este zmpiirta$irea rvoastra TealCi eu Sfdntul Situ Trup $i Sdnge, adicaimpaTtif:}irea de viata SciCbumnezeiascii. Oehii suflete$ti ni se deschid spre a-L cunoa:}te $i recunoa$te pe Hristos ori de eate ori ne apropiem, cu sacra znfiorare, de Sjanta Euharistie. Altminteri, vederea liiuntrica ramane nesigura,

Copyright

1998

EDITURA INSTloTUTULUI BIBLIC Sol DEMIS.WJNE AL BlSERICIl ORTODOXE ROMANE nSBN 973-9130-91-7

CUV ANT

INAINTE

in$elatoare, Hristos eel adevarat ramc:iruindu-ne strain, $i instrainati fiind $i noi de viata cea din bel.~ug (loan 10, 10) fagaduita de EL Savc:ir$irea tainei Sfintei Euharistii, ce revine doar sLujirii preote$ti, are Loc insa numai in cadrul sLujbei Liturghiei ~ inima vie a cultului public al Bisericii -, in care fiecare rosUre, ges-t $i mi$care liturgidi ale preotului au 0 obc:ir$ie $i ni$te intelesuri de adc:incime, care nu trebuie sa ramc:ina necunoscute celui care oficiaza. Caci, in Biserica totuL este purtator de semnificatie, rc:induiaLa Liturgica tdLcuind in formeLe proprii inchinarii de ob$te tot continutuL credintei ceLei mc:intuitoare. Nevoii de inteLegere matura a infrico$atei sLujiri a Sfintei Liturghii raspunde, cu prisosinta, LiturghieTul explicat, scriere de frunte a LiturgioLogiei ortodoxe romc:ine$ti, pe care 0 datoram unuia dintre striiLucitii dQJSIclHi TeoLogie pe care i-a avut Biserica rwastrd: PreotuL de profesor Petre VintiLescu. Incepand cu descrierea sLujbelor premergdtotuL toare Liturghiei $i continuc:ind cu cea a Liturghiei propriu-zise, capiita 0 aUa LiJmpezime prin interpretiiriLe - LiteraLa, istorica, dogmaticd - aduse $i sprijinite pe textele urwr autori precum sfintii Gherman al Constantinopolului, Nicolae CabasiLa, Simeon at Tes-a1.onicului. Formuse descoperd uimitoarele Lor semnificatii lelor $i ritualuriLor liturgice $i in acest fel, ca folosul sufLetesc al celui spirituale, dovedindu-ni-se, ce participii la Sfanta Liturghie cl'e$te 0 data cu intelegerea $i meditatia asupra orc:induielii ei. lncredintat de sporul pe care Liturghie'rul explicat il poate aduce slujirii noastre preote$ti, dar $i evlaviei mirenilor dreptmaritori, binecuvantiim aparitia acestei noi editii a cartii, cu niidejdea ca se va intari astfel lucrarea misionara $i de zidire duhovniceasca a Bisericii noastre.

NOTA.
(la editia intai)

ii

Ii

In lucrarea de fatii sunt reunite iarii$i in voLum, Q$a cum fusesera concepute $i redactate initial in stare de manuscris, capitoLele publicate disparat intre anii 1953 $i 1964 in revistele Bisericii Ortodoxe Romane. ELe au ca obiect prezentarea istorica, exegetica $i tipiconali1 a slujbelor biserice$ti de seara, de dimineata $i a Sfintei Liturghii, servicii care aLciituiesc continutul principal $i major al ciirtii numite Lit u r 9 hie r. Avand astfel caracterul unui manual, volumul de fatii poate insemna un ajutor La indemc:ina stud entiLor $i eleviLor din $coLiLe teoLogice $i, ocazional, nu mai putin $i a dericilor parohiali.
AUTORUL

La sarbatoarea Celor Patruzeci de Mucenici, 1998

PATRIARHUL

BISERICII

ORTODOXE

ROMANE

I I I I I I I II I~
I
~ II
U

~ ~
i~

~,

I,

I I I I I I I I I I I I

CARTEA NUMITA. LITURGHIER

1. Denumirea ~i cuprlnsul. - 2. Problema uuul formular al Liturghiei in prlmele veacurl cre~tlne. - 3. Formatul ~I struclura L1turghlerului in manus crise, edltli ~I traducerl.

1. DENUMIREA.$l

CUPRINSUL

Denumire,a de Liturghier se da in limbajul biser,icesc cure rut cartii in care se cuprinde SIlujba sau oficiJul SfinltJei LitUirghii. Ofioial insa, atat in manuscrise cat ~i in ediiiile ,tiparite, ,aooasta carte poaI1ta de obieei t1tlul de Dumnezeie$tile$i sfintele sau Sfintele $i dumnezeic$tile Liturghii ale eel'or zntre Sfinti Piirintii no~tri loan Gurii de Aur, VasiLe eel Mare $i Grigorie Dialogul, adka eele trei formuliare d'llpa care se oficiaza Sfante LituTghie in cUTsul' anulud, aproape in toartii Biser1ca 01'todoxa a RasaritulUli, Tot ataot de des, daca nu chiaT mai des, cu deosebire in troout, s-'a intrebui.ri'taot forma de singular, de,ruumindu-se cartea ca 1?ioficiul sau slujba in sine au expresia de 'Dumnezeiasoo Lilturghie sau SfantJa~i 'ch.1lmne:z;ei:as'oa Lilturghie ..a SfantJului loan Gura de 001', a Marelu1 Vasile ~i a SfantJUlui Grigore Dialogul, ori catooda,ta simplu : L1turghie. Extrem de rar ~i C'Utot'lll intamplator a gasH a intrebuintare oficiala, ea Utl'll principal, denumirea de Liturghier (Aet'tooPTtxov), ocimplertaJta insa cu adaosul: Jcuprinzandoole Wei LirtUirghii ale celor intre Sfint! Parintii no~ri ... , ca in editiile gI1ece~rtide Roma, 1683, Venetia, 1714, de lerUiSralim, 1908, pre cum ~i in editia LitJurghierului slav, tiparitla Mclnastirea 'Deal'll in anul 1646 (UturglWarion adieii SLujebnik eu Liturghid. Sfdntului VasiLe eel Mare, a lut loan Gurii de Aur etc.). Editia de BUlCure~ti, 1937,folose;;te sub 0 fOJ.1ffiamai timida acest telfin timp men, inslcriirudu-l C'tl roT de subtitlu pe ooperla intetioara, ce cea de deasripro este rez;ervata formrnei ofidale traditio.nale. Di,ntre toateBi&ericile Ortodoxe, numai cele de limba slava au adoprtat ca tLtlu ofid:altermenul de Liturghier (SLujebnik). Editia greaca de Abena, 19481, folo&e~te tiltlul oOOa1 de 'hpo'teAeo'ttXov. Cand aOaSrta carI'ltees,te intoemita pe.rutm UtUJlfghia ou arhLereu ~i se afla eompletata eu ruga-ciuni1e respective perutIru hirotonii, hiI'otesii, sfintirea an;ti:mis'lllui etc., poarta denumirea de Arhieratieon ("ApXtepa.'ttxoV,
4HHOBHHKb apxlepeiicKlii).

T,oate aioeste Mud s'llnt" dep~rte insa de 'ouprinsul real al Liturghierului in fOT-matul sau aotu.al, deoorece, in ,afara de oficiul Lilturl.SCO<lsa sub Ing.rijJrea mitropolitului de Filipi ~i Neapolis, Hrisostomos.

10

LITURGHIERUL EXPLICAT

OARTEA NUMITA LITURGHIER

11

ghiei propri'll-ziS, eloon'tine i;lialrte servidi ~i rugckiuni. Vnele din acestea stint oHeii independerute de Lirturghie, oa, de exempl'll, Veeernia, MIez'OnopUoai;li Utrenla, oare, in epooa mai l1IO'lla,;li anl\llme inCpand i treptat de prin yeacul al XVI-lea, au ajuns sa reprezinrte in eele din urma, impreuna au Liturghia, element'lll permanent SaJU fix prin exeelenta din 'oontinutul Liturghierului. Alte parti se gasesc intr'-un report g'nelfal sa'll ocazion:al ou Liturghia sau cu cellaLte ofidi. Sunt astfel in primul rand acele rugaciuni i;li form'llIe scurte, care de fapt fac parte integmruta din servki'lll Vtreniei i;liLiturghiei, ca piese variabile sau de schimb, pen.tru adaptarea slujbei la oaLendar SaJU18 diferirte momente ale anului liturgic In numarul aostora intl!"aedonisele sau vosglasurile ecteniei mid dinainrte de Evangheliile Sfinltelor Patimi, ecfomsele Stau vOiSglasuri1le treniei din Saptamana Lumimlita, dupa fieoalr oda a V canonului, apolisele sau otpusturile Veeerniei, Vtr!niei i;liLiturghiei la praznioeile imparate~ti,apolisele zHe1O<r saptilimanii, isodicale1e sarbatorilor imparat'~ti, adica stihurUe ce se can'ta cand se faoe introarea cea mica de 118 Uturghi<a oatehumenilor (vohod) i;liereteniralascoaterea ein:stitei Cruei (14 &eptembrie). La acesltea trebuie <j'daugate aoelecereri lia felurite rtrebuinte din vi,a,ta omului, constand din rugaciuni C.se citesc la Proscomidi'e i;li din ecrtenti spedale, oare se intercaleaza spre partea finala 8 eoteniei mari i;lia oelei de dupa dtirea EViangheliei, precum ~i ,a celor co1'elSpunzatJoarede .Ira Ve<cerniei;liVirenie. Se gasesc in aoela$i timp parti care sua'll numai in legartura mai mult S,aIU mai putin indireota eu Lilturghi,a, oa, de exemplu, randuiala S'au c8nlOnul!mpaT'ta~irii i;lirugc1ciunHe de muLtumia:' dupa Dumnezede iasca Impa:rtai;lire, preoum i;li sinaxarul sau calendar'L11l fix cu numele sfintillOr de oaire trebuie sa se fuca raminitire inzileIJ.e. de Liturghie,rla serviciUil Pmscomidiei, in our suI diptieelor, durpa epidesa $i in apolise. sLav i;li:roman, 'indeosebi, au ajuns In epoca cea norua .a Liturghierului un eleme.nJtaproape permanent aoele oap1to1e Stpeoirale regull sau de de indrurrnari, intirtlUrlo81ie Randuiala, oa, de exemplu, 'ceIe dela lnceputul caryii privind sl<ujba Veeemiei i;li Privegherii, ori in cupr1nsul S&U sp1'e finele ,acestei carti, sub tirtlul de :InvatMura i;li Povatuiri, privind sava~irrea LitUlI'ghiei Darurilor oelor mai inain1te sfinti1ie, scoaterea SfantruIui Aer (epitaf), precum i;li oere pe oaTe trebuie sa Ie i;ltie si sa Ie aiba in vedere preo.tul in legatura au ofidu~ Sfillltei Lilt:urghii. nu Mai mult orimai putin fluotuabile in continUitul Liturghierului, numai de lac epoca la alta sau de 108 Biserka nationalala eealalta, ct, 0 chi,ar in ed-itii aproape sucoesive, ocupand locul'i. variabile in ordinea din cupr:insulaoesto1'a, apar ,a,eeleimne, rugaciuni sau molitfe oare, prin natura lvI', s<unrt roprii Molitjelnicului sau Evhologhiului ori altoI' carti p de ritual, dar se citesc sau S canta in bisedca, in Legatura ori chiar independe[1!t de oficiul divino Astfel, se pot numara aid troparele ~i eondacele oe &ecantil. in altar pentru marirea fas:twui la sarbatori marl, cand se sluje~te in soblOr. De asemenea, rugeciunile pentru binecuvantarea saldei in Dum:1nlca Florinor, .a coll'vei,a branzei, oualor, stru-

gurilor, la. 6 august,~ia oriciirei pargi de s<1Jruguri, fructe ~i a oarnude rilor in Dumihi,oa Pa-%ilor, adus1e, in generra oa prinoase de credin1, eioi;li,prcum i;liranduia18 parrastasului eu rugaciunile de iertare pentru eei -aidormiti. . Nu lipiS<'sC edi'iJii in care numarul pi'eselor fluotuante intrece ori es\temaiireoosdecatceldeserisa.ioi . earea devenitaproo8pe traditional Liturghierului romanesc.El se gasel/te, in aoeasta privim.ta, dacii nu absolut identic 00 Slujebnikul sLarv,eel p'lltin intr-o fo:ar:teapropiarti'i asemanare. 0 infatii;l<areceva mai simplificartil. are Liturghierul grIC,de~i cuprinde in schimb parti sltraine oeLor1alte, ,ca, de exemplu, sJujba Aghiazmei mari la Boboteaza i;lioea a Veoerni'ei din Duminioa Pogo,n1rii Sfantului Duh ete. Editiile de Tripolis (Eglpt), 1892, i;lide Atena, 1924, apar chirar oa n:i~te mid Evhologhii pr1n 'inregistra're.a unoI' rugaduni oa : oele pen'trru cei oe se pOcailSIC, pentru preotu,l c se ispitei;l<te [n somn, pentru femeia lauza, pentru loopilul oare merge la i;l{)oalaetc. Cu uncaraote. i;limai pronuntart; de Evhologhiu mie se infatii;leaza Li,twrghieru,l roman seris eu mana in an'Ul 1699 de daiSCalulVasileSuUII'za Moldovanu:l2 Moti;vul peJlltru carle au fostadaugate aid m.llmeroase ruSl gaciuni, care, in chip obil<?nui.t, galsesc 1-al'Ocul lor in Molitfelnic, va fi fosrt, poaJtl,nu a.mt de orom. practk. cat dlctat de greutatea oe intampinla in pr'Oourrare,aaoesrtei din urma carti. Oonsideroote de ordin practic, desigur, au stat la baza in,ovatiei aplicate aeerlei Liturghiarion slavon, rtipar1rtla ManaSrtiI1eaDealu in an'lll 1646, in adiea Slujebnik oare IS-au adaugaJt, pe langa fo,rmu1arele Uturghiei, cele 12 pericope ev,anghelic rale rSfinrtelor Pat1mi, precum i;li cele ale Aposto1u~rui ~i Evangheldei la praznteele impacr:-iitei7ti, oele ale Sfinrtei Feciowe i;lila 1a sa,rbatorile sfintillO!l'.Aoeea~i curiozilta\te oar'ClJeter,izeaza LitU1'ghierul i;li manusoris ,al iPopii din Suiug, BihoT (copiat in lanu~ 1724 dupa altul, pare-s'e mulit mal veehi), care are aneJCaJtla sfar~H texrtul eelorll pericope 001 Evanghe~iile Lnvierii 3. ,Prin felul rugaciru:nilor din oOOdle care :ormeaza con~inJll'tulsau permannlt ~i fix, cat i;li prin natura ~i dles-tinatia sa, Liturghierul are insa un oamcter speoilal i;licu totul deosebi.t in compa1'atie au eelelaIte carti de ritUaJl. Acestea din urma sunt d'ti,te cu voee tare Ita serviocjiul1'eligios, satisf8icand 0 loerinta a culrtu1ui public i;li pregMind dispozitio8 sufleteooca pentru 1ucrarea ruarolui, dar indepiinresc in eJcel~i rtimp i;li 0 fUl1ictiuneinstruativii~i edifioaroar'e. !n clOnsrednva,ele pot fi folosite de credindo~ii miI'enf ohiar 'inaf1am sfantului loaa~,ca leoture. spirltJUala, in timp ee Liturghierul 'Ste,dimportriva, de'Sitinat exdusiv preottlui1ui ~inumai pentru a fi intriebu'in:1;atin biserdca. Nu chillr far<1dreptate inslmIltaded ' monahulmoldovean Evlogme, in n.ortade 1a sfari;litul editiei Liturghierului de Ia~i, 1759, diortoslit de el, ca nu este eazanie sauistorie Sfanta
SIlO

2. La BibIiot.eca Aoademiei Romane, sectia mannscrise, sub nr. 707. Vezi descrierea Iui Ia 1. Bianu ~i R. Caraca~, Catalogul manuscrjptelor romdne$ti, t. II, Bucure~ti, 1913, p. 459-460. 3. Vezi Revis'la TeoIogka, Sibiu, XXXI (1941), 111'. 1-2, p. 6-36.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I

12

LITURGHIERUL

EXPLICAT

CARTEA

NUMIT A LITURGHIER

13

Lirturghie, citooma insu~i drumnzaie~ti~i de Dun'll,l SfantlU suflaite cu(adidi a oar,te a preotului vinte. Lirtrurghierol esrte astfel un lSplX'ttXQV sau pentru preot) , a.'?,apre01ill1se intituleaza editiJa tiparita La ConsrtantinopoI in ,anrul 1895, denumireacare era pe de-plin proprie indeosebi pentru srtruJCtur,aLirturghiei din vechile moooocrise, in oare ecteniile di'8Joonuluinu se interoalJau print!"e rugaciunile prooMui, ci formaru un manual aparte. N'llmirea de IerGJiJikon nu-~i pierde insa sensu! n!i.ciI3Stiizi, de-oarece, in majori,tate,acaZIUrilor,adka in lipsa diaconului, ectenme cad elSte tot in s'ardl1'a preotului. Oaraoterul de iemtikon a:l Liturghierului srubliIDat p!"in insa~i inmi'marea lui publica, de oM.re arhiereu, preotu!Lui, la hi!"ooonie, 'oa simbolalaJ1Jribrutiei sa,le sa'or,ao:nentalesa'll sfintitoare, esentiala preotiei in genere. Dintre rugaciunile care a1catW.esc con~inutul stabil soo permanent in oficii1e Veoerniei, Utreniei ~i LirtrurghiJeipropriual Liturghierului, zise, una siingura - Rugacirunea amvonulu1. - esrte roSitita de preot in auzul credlncio~ilor, rezumaoo parca taate oeJ'erile ~i rogaciunile dUte de preolt, tJainie, in sfantul altar. De acee1a,Liturghierul eSIte oonsiJderat cartea de ta.i.n.aa preotUilui ~i a episiOopului4, epite.t jurstifioart: e deplin p prin 'caracterul inalt ~i tainic a1 ru.gadrunilor amintite, prin care sfi:nti~ii sluji:tori se adanoSc ~i s'e transporta in duh, oerand C'UI'atirea.'?iinvredni:cirea lor ~i a 'credindol;lilor de a se sfinti prin adUicerea Jertfei EuharisttiJce. 'Intr-o definitie 1arga ~i oorCIUIIn libera, despre Liturghier am putea spune oa eSibeoartela 'llnde S1eges~,te consemnat li:mJbaju~admis penlti"ll Biserica sa vorbeaSloil.lui Dumezeu penltrnl a-l exprima omagiul ei de laruJda,de doxaloghiske :?i de mulvumire, prooum ~i dorin~le sau oererile ei. In mru1ltJe expresiile salle, acest limhaj este oomun f?igradin iului religi:os al dreptilor VechiuluriTes,tamenIt; in ooea oe are msi! mai expreSiiv, mai viu ~i InIai caracrteristic, el este ins.ufletirt de duhul fiHalitatii, caei, prin aoesrt limbaj s,fant, Biserica s,e roaga ro Fiul luri Dumnezeu ~i prin El, iar la rail1JdulSclu El ins~i se roaga ,eu not, pentru noi ~i in nOl (laan 14, 20). in forma lrui embl"ionara, aceSit limbaj s-a incl1egat in Ierusalim, indata dupa pogo'l"areaSffmtului DUb 113. sarbil.toa:rea Cincizedirnii ~i s-a raspandH 0 datil. cu Bi.s:el'ica1n to.ata lumea cre~tina. Urmfmd fluxul ~i refIuxul ravnei religioase, f0'rmele acestui limbaj liturgic au avut faze de )mbagatire ~i de sdmplifioare, de cizelare ~i de partioularizare'in dialeote liturgice. A~a preoum dtrertte. carti ale Sfintei Scripturi marcheaz.a fa~le succesive ale 'istoriei Revelatiei dUlIl1nezelie~,tata1/'a ~i in difedte piese ale LiturghieruLui se pot distinge Sitriaturile pi,etiitii cre~tine depozitate in epoddifenite, cu deoSJebireaoo in Biblie pre domina C'llvantullui Dumnez;eu catre om, pe cand Uturghia eS'te forma in care SleinaWi. mai mult cuvantul omrului pnwu proslavirea ~i implorarea lru1DUlInnezeu.
4. Prof. A. Dmitrievschi, LiturghieruI, cartea tainicd (in limba rusa), in ",lmlru matdr ;pentru cJericii rurali, K,iev, ur. 30, 31, 32, 'p. 327-328 si 358.

Unruldin prinJcipalele dacrume.nte ale a.cestei pietil.ti cre~tilIle se gase.!?terepreze.ntat prln LUurghiertU Bisericii Ortadoxe. In rogaciunile lui se aHa condensartii pieltatea oficiala a Blserid'l, de la inoeputJurile ei pana astazi ; in ele s-a l'evarsat ~i s-a exprimart simtirea religioasa a nenrumarate generatiLi cre~tine, oare, s-au tinurt pe lima neschimbatil. a dreptei credinte, iar oodifi'OareaaCS,torugaduni,oare alcMuiesc limbaj-ul liturr gical Bhserucii Ol'tadoxe,agasit.o forma spocifioii de inchegarea data ell desaval"9Wea organ:izarid vietii bi'S'eriae~ti. LiJturghierul are deci .'0 istone a.lui. Liturghierul es'tesocoiit indispensabil sfintitilor sluji.tori biserkel1ti, in timpul se<rviaiului divin, ciaiI' au deosebire in ofidruJ.UturghieLi. Cartea ce Be cheama Liturghiel', a~a pre,cum 51eda sfut in capiJtolul mtilwlat Povatuiri, esrte ruegre~it trebuinoioasa pentrru sluji.re. Pe de ros:t, rugaciunia.e sa nuse zioo, did pe de a parte se poate intampla sa se uite ~irul r'llgadunilor .'?i~eJ1iar l cuvintelor oare aru oea mad mare insemnaa ta,te in se.var~i.reaDumneze:ie1iti1orLiturghi'i ; iar pe de alta, pl'eotul, intamplandru-se sii. se incurce, nu ~e ce face ~i oe zke ~i, prin aoeasta, pe langa gr~Hle dogmatioe oe Ie peate savar9'i, mai poate aduce:?i pe cre~inii asOUJ1tiitori a indoia'la. De aoeea, preotul care nu pazel1,te L aceasta, f.oaTltegre,?e.~te~i-~i atrage asrupra-:?i dreapta pedeaipsa a epdscopului Sa'll.
2.

PROBLEMA UNUI FORMULAR AL ,LITURGHIEI fN PRIMELE VEACUHI CRE$TINE

S-ar putea ,adlmiteoa 0 astfel de oblig,atie sa nu fi nost ne:aparat indispensabi1la in primele zi'le ale vietH CT'e.'?tine, cand Lituxghia se rezuma la un Tit simplu a1 Sooted Euharislt1i. Neoes1.tart:eaunei as,tfel de carti ~i folos'irea ei in oficiu era firesc sa S'e 'impuna insa pe masma ce viata biserioe,as,oil., 1 carei cenrtI1U reprezerr1JtaUturghla, a inoepl\.1't a a 11 s se dezvolte, ma:i ales dupa ae ea a ajrms sa se oirgani~eze au towl independent de cu1tul mozalic de 1a Templru ~i saoo.goga.Asrupra epocid in care formularele L'iturghiei .au 1ntra.t in u27ul biserliceslc, piirerme speciaH~tHor s'e gasesc impartHe. Dupa unti dlntre a.oe~tia5, nru s-ar puroea varbi de CQIlsemnarea Liltuirghi'eiin scris mai 1n:aiintede finele veacului al IV-lea, a1;i'a incat Liturghierul n-a puM capata a exis,tentil. istorici'i decat in veaool urmawr. Renaurdot indeosebli ~i Lebl'un, ca de altfel ~i fostul profesor A. Dmirtrievschi de 1a Academia duhovnlceasoa din a.cesteiteze Ki'ev 6, 'invooil.drept un argumenlt pel'empooriu in S1UsVinerea urmator'uJ. teXit din scrierea Despre Sf6:rlJtul Duh (cap. 27, pgf. 66, P.G., XXXII, 187) a Sfant'llilui Vasile <leI Mare, peJ1ltru 03, printr-o interpre5. Ca, de exemp1u: Pierre Lebrun,. Explication Iitterale, Ilistorique et dogmatique des prieres et des ceremonies de Ia messe, t. H, 1fl71' Ios. Bingham. Origines j sive antiquitates Ecclesiae. traducere latina, Halle, 1727, XIU, c. V, ,par. HI; Euseb. orientalium coIIectio, Franofurt, t. I, 16411,p. IX-XI s,' a. Renaudot, Liturgiarum 6. A. Dmitrievschi', op. cit., p. 355.

14

'LITURGHIERUL

EXPLICAT

OARTEA'

NUMITA

LITURGHIER

15

tal'e iDgusta, saajunga la 'afirma ca rugaciunea Sfi'!1Jvei ertfe (Anafore) J n-afost fixata in scris dedit dupii aoest Pamnte biserioeoc. C~ dJIDtrre s,finti, se mtreba el, ne-a lasat in saris cuvintele peJ:1Jtrlll woorea m Sffu1JtuluiDuh la vremea oand se sfintesc Painea Euharistiei ~i Potirul binecuvantarii? Ciici noi nu ne mulyumim numai cu ocelea de care fac amintire Apostolul ~i Eva.ngheHa, ci rostim ~i altele, artat inainte cat ~i dupa a,oestea, pe oare ie-am primit din m-aditia nesClI"isii, a UIIlelecare c au pUJtJeren prd:vinte.Tail1Jei. i Textulin care se incadreaza acest pasaj in scrieroo mentioiOJatamai Sousa devendit cano,nul 91 al aoeSltJutSfant Piirinte. Aid el cons.tata ca unele "dintre dogmele ~i propovaduirile ce s'e pasltreaza in Biseridh> s-au transmis prin scrierile SfintilOir Apos,toli - ApoS!tolu[~i Evanghe1ia, cum Ie mentioneaza el in general; pe altele ins a, aidauga Sfantul Vasile, le-.am primit din tradi~ia AposroliWorpredan:isritii 0000 in taina. In categoda aces'tora din urma el I1IUffiiira, recum am vazut,~i epip desa. Trebuie sa remarcam insa ca, in acest .chip;",-s.eemnaleaza pur ~i s simp1u fapltJuJ oil rttgliioiulOJea IDV'Ocarid. &fanrtuluri Duh poote daruile ooharistioe nu f,ace parte dintre eele ce ni s-.au tranSlIDis prin sfintele scrieri ale NouJ.ui TeSitament, caci in textJul respeotiv Sfantul Vasile eel Mare nu se mere la alti sfilnti, decat laaceia care S/U[1t u'tor.i ai carti10r a canonice ale NouJ.ui Testament, in care rliUse gase~ irusemnata decat istorisil'ea momentu1llli msti,tuirii Sfin1iei Euharistii, .faro ea vreunul din ei sa ne fi dart;~i celelalte amanunte ale r.i,tualu1u:i. indepJ..in.i,tnainte ~i i dupa acel moment, lasandu-ni-l rliUmaiprin tradi~ie orala. A admite de.ci caaceSit Sfant Parinte ar fi wut sa afi:rme oil aceSit element aJ traditiei n-ar fi fast consemnat in scris inainrte de dansu1, ar insemna sa fortam textul in oauza, V'erlIind inconrt.raziQe<re,pe de 0 par;te, 00 SfantlW.Chilril a1 IerusalimulUJi care, in Cateheza XXII, 7 (pe 13 mijlooul ve'3,cului a1 IV-lea), faae mentirune despre rugaciunea epidesei, in te~meni care aproape repr'odruc te:x;tul ei oUlIlo!>aut; e de altii pall"'te,C'l1Insu~i faptul p ca formuJal'ul Liturghiei SfdntUilui VasiLe eel Mare 'eSite0 prelucrore a oelui atribu:i.t SfantuIui Apostol Iacob, e1emen1Jede.ci care l1iUjuSitifica pa'l"ere.aca ofidul Sfintei Liturghii nu ar fi primit 0 redaotare scrisa inainte de .fune1ev,eacului a1 IV-lea. oa poate fi nici 0 indoiala despre intreAlti autori 7, de~i OOl1ivi!n l1iU buinyarea U!1iOrormulare cu slujba Ltturghieli in veaotlll al IV-lea, fiU f admit totu~i existenta aoesltor:a in primele ,trei veaouri; nu lipsesc insii nki ceioare SlUStin nimk nu se poate opune la fi:Jffireaoriginii Lituroa ghierului in .aJoeastaprima perioada din is.toria Biseridi 8, IncepUJturile
7. Ca de exemplu: Henr. Daniel,

1847-1853, 1. IV, p. 31; 1. Duchesne ed. VI, p. 189, n. 1).

COdex liturgicus Ecclesiae universae. Lipsca (la F. Cabrol, Le liVre de ia priIJre antique.

8. L. A. Muratori, Liturgia romClll1a vet us..., Venetia, 191<00, t. I, p. 3 ~. U. Prosper Gueranger, Institutions Jiturgiques, P,aris-Bruxel1es, 1878, p. ,134 ~.u. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre ceie mai insemnate Liturghii aIe Bisericii Orientale, in Candela", XI (1892), p. 64 ~.u.

lui putan<;lu-se ridica, dupa unii, chiar pana in epoca Parinvilor apostolici 9. Fapt este insa ca, in a.fara de scrrerile caire ne procUira descrieri generale, a1uz:iJi, entd:uni ~i chiar unele propo2JiViiliJturgice, l11:eTatura m cre~tina din primele trei Ve<licuri u ne-a transmis rod un izvor direct n al Liturghieli sub forma unei carti cu slrujba ei. Air insemna totUl?i sa ne impotriV!iJmlogicn elementare doca din aceasrtii cauza am ajunge sa conchidem in chip absolut la inexis,tenta orJoarui te~t liturgic, chtar in aeeastcl epoca. In primul rand, penm-ucii nu se poalte presupune ca 1iotQ liturghis:iJtorii reprezentau personaldltiiti 00 un elan religios ~i ou 0 capacitate de improvizatie exceptional a, care sa i puturt iruatura nevoia de un text seris pentru sustinerea memoriei, mai C'Useama ca, a~a oum ~eiese din prima Apo,logiea SfantulUJi Iustin Martirul ~i Filozoful, preoum ~i din alre scrieri ale veaot1il:ui 1 rII~lea, Ltturghia ajunsese dej.a in a aceasta vreme la 0 mare dezvo1tare. Desigu;r, nu ,trebuie sa inceroiim a descoperli in primel,e vea,curi un formular liJturgk dopa imaginea exada a ce1ui din uzu1 actual, calI'eeste e1 ins~i rezuJtart;u'lu,nei eV'olutii dictatenu numai de preferinte ~i practicitaJte, d ~i de mij1iOace,de ,tehnka, dar mai ales de oonoemia adoprtatii pentr>Uformatul unei astfel de oarti biserice1?ti. La lncepurt, 1n srtadiJull e simplitate a1 Liturghiei, totul d se va fi redus 1a insemnarea in soris a rugadtLIlil~:r sau formulelor principale, din care oonsrta atund slujba, /?i 'ceJ mulIt a unOI' reguli sumare asupra actiuni1or. 0 asrtfe1 die forma sle intalll1.~te chiar pe la fine,le veac4lui I, in capiioolele IX ~i X ale Sicdedi Didahia eeLor 12 Apostoli (intre anw 80 ~i 100 d.Hr.), oare se refel'a la s'avar~il'ea Sf::i.rutei ]!1uhari'Stii ~i 1a mU!l.tu.mirile dupii impantii~ire : Iar E}uhat,is.tia lia s-o faoeti : de a mai intai ipentru potir I(ruga~i-va a~a): Mul~umim Tie, TatM nostru ... lar la frangerea pa.inili (zi,ceti): Mulyumim Tie, Tatal l1iOStru, penJtTU vi-ate. ~i cuno~tin~a... I'ar dupa impaI"ta~ire mt.ll1tumi~ialia: Multumim Tile, Parinte Sd.nre,pentrru numele Tau eel Sfant etc.. Aceast3. randuia1cl sumara a ritu:lui euharistic se gase1/te inoodra1ta, impreuna ou cateva r.eg.uli pri:virt:oare1a botez, irutr~o minusoula colectie, in al carei cuprilns intra reguli tot altat de SiClllTitede ur,tare in anIUp mite imprejiW"arli,elemenJte catehetice, sf'aturi mOirale ~i d.ndilCa1;iri lein gaturacu oI"ganli2Jareaoomu'l1itiitii. Drupa aspeatul ei in ansamblu, a:ooas,tasoriere este ceea ce s-ar p'Ultea'l1IUIlli manual de viata biseriun ceasca, in care capi,tole,le priviJtoare la Sfanta EuhaIristie infati~eaza documentul eel mai -vecl1i desp.re starea embrio[liara a formularu1ui liturgic. S-.ar putea spune, eu alte cuvinte, oii existenVa Liturghierului nu eSiteC'llnlplUltintii e adriris sau eel Min de presupus inca de pe d cand el l1JU capatas1eacesrtVilt1u. incepuDin ,aceste prime date trebuie sa retin''IDdi in epoloa de tu1istoriei BiseriJdi, ca iiOJoiimulta vreme mad. tarziu, cand viata cre~tina se oO'l1Icentra se desf~ ~i indeosebi in legatura cu O\lIltu:l(cate113.

9. Fred

Probs,

Die

iiltesten

romischen

Sakramentarien

u.nd Ordines,

Miinst&!'.

1892, p. 1-19.

I I I I I I I I I I I I I

16

LITURGHIERUL

'EXPLlCAT

CARTEA

NUMITA

LITURGHIER

17

humerulltul, penitenta pub'lica, as.istentasamarin<cma. etc.), fotlmularol oficiului era fire&: sa se gaseasoa In codicele sau ooleotia de reguli dupa care se cal'ffiuia v~ata bi&erioeasoa a oomUiIlirtiltli. onreppaaa!asta. priC mara despre formu1aru1 liturgk, ea parte ~nJtegranta a manualuluide viata ore~tina, s-tatomicivreme Iudelungata In praotica. se veri:fica pe deplin in lumina c1ara a istoriei din veaoul al IV-lea, printr-<o serle de dooumenlte, OUiIlIOSOUlte SIll!bdenumiroo generaM die RanJduieli biseri~-ti. In 'aceoota oategorfueintra;

I I I I I I I I I I

a) Canoanele atribuite lui lpolit " b) A:;;a-Ulum1;t:a Rdnduialii a Biserioii egiptene; c) Testamentum Domini; d) Constitupiile Apostolice !?i e) Constitutiile date prin lpolit soo Epitome (Constitutiilor Apostolwe). Aceslte dooumente ne infati~za LitUTghiia din regiJunJi bise~ti diferite, In desf~UTare'a ei nOTmala !?i oomplet.a, aviirid UiIl cuprins foarte 1nruJdli:t Inrtre ele!?i 1n deplina OOnBIOOOntii! diferiCUi tele mentiUil1li Iformu:le rdSpilte In lilteratura crei?tinii a V1eaeului l?i al III-lea mdeosehi 10. De apt, ele reprezinta maJ:'fbutrii aul1lenticedespre starea vietii bisericeJ?ti.imed'iat antedoara v.eacull\l!iill IV~lea, repI'od;ucand, In ceea oe prlVel?rteUtuJrghia, gradul de dezvo1tare pe care ea 11 atinsese deja In oU!l'lSul V'eaculud. 'l iIII-lea. a Aoeste documente SUl1it alif:iJoateadesea eu epitetul de formulare o ideale 1t, intelegandu-se prin aceasrta ca, 111genJeral, Li'butrghiiledO.nou'" prinsul ooleotlilor mentioll'larte m.l: emu rormulaTe. lirtJurgice timale, ci aveau un ca'ractd'literar; IDnd adica In general oompilatii datorate unoI' autori care au avut 1a looemna docUlmente anterioare. Admit;1nd talequale aoest punct de vedd'e al crit1oli, S'lIDtemded 111drep-ta~iti, ordiIn nea celei mai str10te logid, sa nJUne Indoim de exiSitenta U[lj()rrormulare ale UtJurghiei inainrte de veacu:l.al IV-lea, 11I1Itr-o factJuTia <lorespunzatoa.re oonoeptiei ourente In aoea epoca, ;OO['IlTlulare aJU: UJtutservli ca ee p materi,al de oompHatie. Dacii admttem rteza spre care Inclina in general cdtioa, anume ca odginea alcesoor Randuieli s-ar gasi in unele din serierile lui Ipolit (t oca. 235-236), awnoii Il1JU 'Sore deloc fortat sa oonstatam di deja In primele decenii ale veoou1UJi. III-lea erau 1n uz al form ware cu slujba Liturghiei. Dintre rtoate acesrte Randuieli, oea mai impolI"tanta pentru Biserica de Rasarit esrte InKleosebi cea 1Thtitula.taCOTtSititutiileApostolke, oare, afara de marterialul litJurg]c euprin;s In oartea .a doua !?ia ~aptea, ne da Inoarrtea a opta cea mai oompleMi Liturghie din cate &-laiU pUJtut

10. Deserierea mai pe Iarg a aCstor eoIeeHi, ea $i biibliograiia Tspectwa, se gaselite in Iuerarea no astra : Ince.rcdri de istoria Liturghiei, Bueure~ti, ,1930, p.
107--.1Q3

cunoa~te parra in <!ioe.a vreme. Printr-o fktiune litemra, dispozitiile privitoare'la cul1Julcr,e!?tin !?i diferite~e paTti ale '1ui sunt prezentart ea dictate de Mantui,torul InsiU!?i po~to1i.lorSai sau de ace~tia ucenicil'Or A Noi, eei doilsprezece Apostoli ai Domnul'lli, va porull'cim aeeste lor oranduiri dumnezeie~ti, s,au; Zic eu, Andrei, fmte}e lui Petru, ori ; Zic ~i eu, lacob, -frartele lu1 loan, fiul lui Ze<vedei,sau ; Cu totii Impreuna porllnicim>,) ~i oulese de un Parinte bis.erices'C,Clement .al Romei sau IpoU,t. Este asHel redat ofidul Li.turghiei si:ivaqite la hilTotonia unul episoop, decio Uturghie arhiereasoa. Inafara de ofidul Liturghiei eatehumenilor !?ia e~edincio~ilor, in care se gasesc in'tretesu1;e In ordinea curenta rugadunile episcopului sau preotului ou ecteniile di,aconului in extenso, pre cum !?iraspunsurile credind.o!?ilor, oartea a opta din Constltutiile Apostolice .euprinde !?i rugaciunile pentm hil'Otonii ~i hirotesii, indioatii generale pentru 'Oficiile VeIJerniei !?i Utreniei, rugaciunea pe.nrtm eei repauz.ati ~i indieatii pri,viItoare la pomenirea lor, pre-cum !?i penn parga din rodurile pamantului '1?i'a altor elemente ce se adu'ceau la biser~oa. Prin continntul s,au, a.oest formular IntI'Une!?te toate conditiile unui adevarat iemtioon, in sensul eel mai larg ~i mai propriu a1 a,oes:tui termen ;este adica un arhiJeooticon. Numarul redus a1 pamgrafdorcu. oaraoter s,trict caltehetie ~i ou povatuiri privitoare lao.rganizarea biseTioeas:ca,precum ar ft, de exemplu, aIeg'ereaepisoopultil ~i atributiile irepte}or iemrhice, o1'i' indemnuri asupm cf.eluiluide coinportarea dericilot Inanumite imprejura,ri, reamiintesc nota in care fusese Intocmita la 'fine1e veaou:lui Intai Didahia celor" 12 Apostoli. Ceea ce am va2Jut s'chii;at in <l:Castaeri:ere In mie, mai mult ea principiu, in s C6nstitutiile Apostolice se gase:;;te sub '0 forma mai dezvo1tata. ajungand la maximum' de sistemaiizare !?i de intregire pe lini,e liturgiea in cartea a 'Opta a ace&tei colectii. Ea se Infati!?,eaza: asUel ea tipul de for. mula1' liturgic r.ealiza.t 1aaceaoraa j,stor,ie.i,tip pe oaDe nu nc va fi greu sa-I ~eeUiIlO&/tem, apToapein,tact, in factura esentiala.a Liturghieru.lui, 'chiar in forma ,consacra,ta ,acuuaImente in Ul'ma unei <l.tat de indelungate evoluti.i. Une1,e dispozitii sinodale de Ie. finele veacull\.li al IV-lea :;;iInceputul eelui urmator, in l-egatuTaeu' circulapa '['Iugaciunilorl adauga .0 lumina pretioasa 'asuipna vechimii is,torice neoontestate a uzului formula."'elor Uturghiei. ETiE~ltidi,ca~i or.todbC!?ii, inJterveneau In aceasta vreme ou amendari :;;imid dezvoltaIi 1n tex.tu1 lilturgLc, oonespunz..1toare atitudinii dooj;rinare a d'iecarei partide .l?i, oum fam Huidka a oficiului nu se gasea Inca Inehe'iata; s!e adoptaude Ie. 0 Bis'Erica 10cala la alta xugadUini care se 1mpuneau pr,in forma :lor deosebita.IPentru a. se evita stroourarea tendentioasa ori din ne!?tiin1;B unorformel1'epotriviiJe a cu OrtodoXLa, 'OOnonuI25 ell Sinodul'U!i tinUIt la Hippo I,n anul 393 (aprobat de Sinoonl a1 III-lea de la Cartagma din annl 397) prescrie ea <mime.nisa nu se sex'V'eascade fonnule de rugaeiuni strai,rie, daca nl\.l.a lu.at in aceasta privinta mal. intili. <'l!Vizu1 fratilor competenth> 12. Cano(<< .

p. 642 $. u.

1'1. 1. M. Hanssens,

lnstitutiones

liturgicae

de

ritibus

orientalibus,

t. III,

p. 98 12. 100.. Charles Iii La

J..Hefele,

Histoire des Conciles, t: ITi' partea

I, p. 88; vzi Iii

2 -

Liturghierul

expIicat

18

.LlTURGHIERUL EXPLJCAT

CARTEA NUMITA LlTURGHIER

19

nul 103al Sinodului 'at VIII-lea de La Cartagirua din nnul 419 (de fapt canonul 9 al Si,nodUiluidin anul 407 - in Pidalion, oanQiI1ul114) este mai ,categoric, dl.nd dispune di, atat penltDuofkiul Sfin:tei Jer.tfe cat ~i pentrupartea dinaintea ei ~i la hirotonii, nu trebuie sa se intrebui,ntene decat fOrmti,lare de rugiiciuni examinate de sinad ~i stranse odinioarii l.n colectie de barbati competenti 13. In acest ceas al istoriei, sinoadele considerau, prin urmare, ca normative pentru textul Liturghiei cartile cu oficiul ei consa-crate de vechiul uz bisericesc ~i recunoscute de autoritatea sinodala. Daca eei mai multi dintre critici nu convin sa a~eze printre aces.tea cartea a opta pasaje din ConstitutiiLe Apostolice, dedit C'U vaao,are'aunui document ICU luate din astfel de colectiimai vechi ~i juxtapuse sau potrivite unele langa altele in ordinea slujbei, ei reeunosc totu~i ca in uzul Bisericii egiptene din primele decenii ale veacul'lli al IV-lea se gasea in plina intrebuintare -0 carte de ritual, pe care astazi a cunoa~tem subtitlul de Evhologhiul lui Sera pion. Sub a,ceasta ,denumire se desemneaza 0 colectie de treizeci de rugaciuni, care, impreuna cu textul unei epistole, acopera paginile 7-24 din cele 186 ale unui manuooris pe pergament in forma de eodice, descoperit in anul 10894de profesorul A. Dmitrievsehi in Biblioteea Manastirlii Lavra de la Muntele Atos 14. Dintre aceste rugaciuni in~irate una, dupa alta, fiecar.e 'eu titlul ei, fara vreo alta indicatie printre e1e, eu privire la actiune sau la rolul diaeonului ori la raspunsuIii.ie cJ:'1edindo~nor, deIa inoeput, :SUiI1t cele,ape, care eele a Ie citea epis'copul, iar pe unele din ele~i preotul, lia Liturghia credindo~ilor, la hirotonii, la botez, mirungere ~i maslu. Urmeaza dupa aceea altele, care apartin prin natura lor Liturghiei catehumenilor, sau sunt destinate pentru binecuvantarea apei ~i untdelemnului aduse decredineio~i, precum ~i 0 rugaciune pentru inmormantare. Doua dintre rugaciunile aJcemei cole,cW, ~i anume prima I/i a cinreisprezeoea, poaT'ta deasupra lor insemnarea nume'lui lui Sera pion (<<Rugaclunea pentru 'ltpoo'f'6pou a episcopului Serapion ~i Rugadunile Jertfa lui Serapion, episcop de Thmuis - Rugadune la ungerea celor ce se boteaza), aratand astfel ca ori'ginalul aapartinutepiscopul'lli Serapion din Thrrnuis (in Delta Nilului). Prieten, colaborab6r ~i corespondent al Sfantului Atanasie eel Mare ~i, in' aeela$I tiinp, bcirbat in'7 struit, se presupune ca episcopul Serapion a prelucrat tex,tul rugaciuni-EOx.-YJ

lor insemn,ate cu. numele lui 15, probabil pen!ru a Ie acomoda teologiei ortodoxe,"lmpotnva controverselor de atuncl. 0 astfel de contributie s,e simte indeosebi in cuprinsul primei rugaciuni, care este anafo'ra euharis1tka, adi1ca.rugadunea Sfinrtei Jertfe. In fond'lll 1.01', rug.kiunile prelucrate ca 1/i celela1te SUnt rugaciuni transmise veacului al IV-lea de uzul veacurilor anterioare, sau cel putin al veacului al III-lea, reprezentand Evhologhiul pe care Serapion I-a gasit de la inainta~i, in practiea eparhiei sale. Existenta unui formular cu oficiul Liturghiei inainte de vea<eul al IV-lea nu poate fi pusa deci la indoiala, Ca ~i colecti!ile citate mai inainte, ba chiar mai mult decat acestea, Evhologhiul lui Serapion. ne lamure~te asupra facturii Liturghierului antic ~i a ,condi1iunilor lui de incadrare. Liturghia constituia, adica; la inceput 0 parte integranta a Evhologhiului, situatie pe care 0 constatam pana inepoCIle nu prea indepartate de noi I/i in parte 1/i astazi inca in Biserka Ortodoxa Greaca. 3. FORMATUL 81 STRUCTURA UTURGHIERULUI IN MANUSCRISE, EDITH $1 TRADUCERI Cele mai vechi manus crise ajunse pan a la noi in original, in care se gase~te incadrat oficiul Iiturgdc, sUnt intr-adevar evhologhii. Printre acestea se cuvine a fi mentionat in primul rand ,eel cunoscut sub numele de Codicele (ms. in forma de carte) grec Barbel'ini 336 din Vatican, scris in undale pe pergam'l'1t. Ramas, precum se presupune, de la unul din clericii orientali, care au participat la Sinodul unionist de la Horenta, in anul 1439, aeest manuscris afost daruit prin testament Manastirii Sfantul Marcu,de ea.tre un oarecare Nicola Nieholis din acest ora~, a~a cum se gase~te insemnat pe Una din filele albe de la finele cartii. Ajun.~ apoi in bibHoteea cardinalului Barberinus (inceputul veacului al XVII-lea), eodicele a devenit proprietatea BiblioteciL Vaticanului, odata eu ineorporarea intr-insa a bibliotecii cardinalului mentionat (secolal al XIX-lea). Identifioarea diferlrta a ace&tui manusCr'is lBarberinum
Sancti Marci, Barberini

III,

77, BW'berini

III, 55

1/i

Barberini

gr. 336)

13. La Hefe1e, op. ~i vol. cU., p. 158 ~i 207. La Nicodim Mila~, Canoanele Bisetrad. de Dr. N. Popovid ~i Uro~ Kovincid, Arad, 100,1, vo!. II, partea I, .p. 265. Vezi text'Ul :latin al ambelor cano'ane la H. Leclercq, Liv.res litufgiques, in Dictionruailre d'archeolo-gie chrebienne et de lilurgie, t. .Ix., partea II, co!. 1886. 14. EI a fost editat pentru prima data de A. Dmitrievschi in Revista Acadf7miei duhovnice~ti din Kiev, in anul 1894, p. 242-257. iar a douaoara de G. Wobliturgische StUcke aus der Kirche Aegyptens, in bermin. sub titlul Altchristliche colectia Texte und Untersuchungen, Leipzig, 1899, t. 1'1,'fasc. 3. Ulterior, acest manuscris liturgic a fost retiparH de iBrightman in Journal of 'Theological Studies, oct. 1899 ~i Ian. 1900, pre-cum ~i de X. Funk in Didascalia et Constitutiones Apostolorum, iar paTti din el, de catre alti autori. Dintre traduceri, notam pe cea facuta de Th. SChermann, in limba germana (Griechiscl1e Liturgien, p. 140-157).
ricii Ortodoxe,

15. Th, Schermanh presupUlle ca, In forma lui actuala de codice (carte), datand de p.rin vea-curile al X-lea - al XI-lea, 'ar reproduce un manuscris mai veehi in forma de suI, care puPta numele lui Sera pion pe ambele fete. In aceasta ~poteza, s-,ar expHca p,rin urma["e pentru ce numele Lui Serap-ion apa,re de doua ori :in !Cursul oodice1ui. In ~ormatul anteri'or de' suI, ,adica, fieoare din ceIe doua titluri i~i avea locuJ deasup.ra p[",imei rugaciuni de pe fieeaire fata a ruloului j fiind apoi copia't in formatul de codice, numele 1ui Selrapion n-a fost omis de copist, care I-a transeris ori de cate ori I-a Intainit, a~a ca e! apare de doua ori in cursul slujbei din aceea~i carte; Totodata, n-ar fi exclus sa se fi inversat ~i ordinea grupelor de rugaciuni, ceea ce ar expli:ca situatia din codice. in eaJ"e fat'a eu rugadunile Liturghiei eredincio~ilor a ajuns sa fie Inaintea eelei cu Liturghia catehumenilor. Cf: Th. 9chermann, Das Euchologium des Bischofs Serapion von Tl1muis, p. 136' si 137.

I I I I I I I I I I I

22
I 1....-

LlTURGHIERUL

EXPLICAT

CARTEA

NUMIT A

LlTURGHIER

23

Sub acest aspect de exrtras, LitwoghieruL este specific mai ales' pentru manuscriJ&e1e cunasoute sub numele de oon:tachLa,adidi sub f.orma de suluri sau Il'ulouri DeU:lUmirea aoeasta provi.11Jee 1a bastona~ul, sulul d sau ruloul de lemn (xov'to_), pe oare se fixa ~i se i.n:fa~UTa anUiSordsul, m format dinbr-una sau mai multe fa~ii inguste de pergamlnt ori de hartie, cus-ute una de alta ; lungimea mal1'uiScrisrelor depa-7'aastel mad mult de doi metri, ajungand cateoda-ta chiar peste opt metri. Termenul de contachion era fOllositdeoi 'Ou 0 s,emnifioatie identica IOU oea a suhstantivului 'top.o_ = tom, volum, suI de papirus, de pergament ori de hartie (X6A~VOpO_ = volumen, rotulus). De obkei, fiecare contachion sau suI cuprindea 0 singura Liturghie, ciaI' nu erau excluse nid cazurile mai rare eand un astfel de volumen avea doua ori ehiar pe toate eele trei formulare ale aeesteia. In aceasta din urma situa~ie, regula era sa se scrie pe dit posibil 0 singura Liturghi'e pe fiecare fatiLPentru sulurile cu un singur f.ormular era indkat ca una din fe~e sa contina Liturghia oatehumeni1lor, Lar oea1alta, pe cea a ,credirlJciQ~ilor.Scrtsul se facea in latul fa~iei, incepand pe pagina ei exterioara, de1a eapatul libel' spre suI, iar de la acesta se continua pe cealalta pagina in .jos, spre capatu1 liberal ei. Urmarindu-se in acela~i sens textu1, in cursu1 oficiului, manuscrisul se desfa~ura succesiv pana 1a suI, iar de acolo, trecfmdu-se pe pagina a doua, se stnlngea parale1 cu inaintarea actiunii, a~a incat la sfar~itul ei sulul ajungea infa~urat la loco Formatul de suI nu a fost intrebuintat niciodata pentru EvhoLoghiu, desigur din cauza volumului sau mare ~i ded a dificultatilor practice de manuire pe oare 1e..;arfi pre~n1Jat altat in ofidul Lilturghiei, cat ~i in cautarea rugaciunilor necesare in diferite alte ocazii. Ace~ti rotuli ramfm, prin urmare, specifici LiturghieruLui-manuscris, ca extras din EvhoLoghiu. ~i varsta celci mai vechi dintre su1uTIile ajunse parra la noi pare ca nu se ridica dincolo de veacul al X-lea, sunt totuf$i motive serioase sa nu ne indoim ca, chiar inainte de aceasta data, sulul liturgic era uzitat in acelaiii timp eu forma de cadice, af$a cum se peate vedea :in iconografia biserkeasca. Numarul sulurilor se gase~te insa intr-o vadita minoritate fata de cel al eodkelor. Cei mai multi dintre ac~ti rotuli dateaza dintre veacurile al XII-lea ~i al XIV-lea; dupa aceasta data devin extrem de rari, codicele ramanand definitiv consacrat ca :format al LiturghieruLui. La 0 astfel de situatie s-a ajuns treptat prin evolutia conceptiei despre structura acestei carti de slujba. Cei mai vechi dintre rotuli au avut la inceput, ca ~i primele codice, caraeterul strict de ieraticon, continutul lor margininduMse la inregistrarea in ordinea ctl!venita numai ~ rugaciunilor din rolul preotului. Ecteniile, sau mai bine zis intregul 1'01al diaconului (o~17.xovtxa = diaconalele), se inscriau in EvhoLoghii separat de Liturghii ori se extrageau in codice sau sulur! aparte,

intitulate Ol17.XOVlXOV sau lEPOOl17.XOVlxov (cartea diaconului) iar alteori Slujba diaconului (Ol17.XOVlX~ '17.xol.oo0117.) f$i Randuiala sluj'bei diaconu'tci~E(j)_). lui (Ota'tO:~L_ 't'YJ- lEpoo'o:xovlx'YJ_ Dupa veacul al IX-lea insa, dar mat ales incepand din veacurile al X-lea ~i al XI-lea, LiturghieruL independent de EvhoLoghiu sau ca extras din acesta se infati~eaza din ce in ce mai des ~i mai accentuat cu 0 factura noua, atat in codice cat ~i in suluri. Rugaciunile Liturghiei din rolul preatului incep sa ,alterneze TIU numai in -aoestea, el, chi-ar ~i in EvhoLoghii, cu ecteniile ~i formulele din slujba diaconului, cu raspunsurile credindof$ilor sau corului, iar pe alocuri se intercaleaza instructiuni tipiconale pentru indrumarea actiunii liturgice. 'In codicele cele mai vechi, '00 de exemplu, in Codex Barberinus 336, abia dad! apar cateva fragmente din strigarile di<:100nului'/iraspunsurile oredincio~ilor in I dialogul dinJaintea rogaoirunii Sfirntei Jer.tfe ~i spre fine Ie Lirturghiei Darurnor mai inainte sfiDJt;ite.Norua struJOturare a LiturghieruLui, in care apar conjugate sistematic rolurile tutW"or participantilor la slujba, a fost dicta.ta desigur de experienta, fEnd necesar sa se asigure liturghisitorilor un mijloc mai precis de orientare in oficiu, dar, in acela~i timp, ~i pentru a se pune la indemana preotului un manual propriu ~i 'Oomplert,pen,too oazurile in ,care II trebuie sa savar~easca Liturghia fara diacon; de fapt aceasta din urma situatie devenise din ce in ce mai generala. Fire~te, intr-un astfel de sistem, volumul cartii d~tiga proportii oarecum impuniitoare cantitativ, pentru care formatul de suI nu putea sa corespunda in aceeaf$i masura eu codicele, ca practicitate. :Indeosel5i un astfel de aspect devine ~i mai bine ilustrat dadi amintim amanuntul ca manuscrisele au tTebuit sa inregistrere inca ~i randuiala Proscomidiei in forma ei de dezvoltare atinsa intre veacurile al XI-lea ~i al XIV-lea. S-au redaiCtat intre timp ~i diferite diataxe, constitutii sau randuieli ale slujbei, dintre care cea mai ins emnata este cea de sub numele patriarhului constantinopolitan Filotei (pe la jumatatea veacului al XIV-lea). ReguHle lor au lavut influenta, pe de '0 parte, in -ordonarea I'/i completarea oficiului cu anumite parti, iar pe de alta, unele din aces,te instructiuni au luat lo'c in EvhoLoghii ~i LittLrghier ca mid paragrafe de tipic. In acest chip, LiturghieruI independent de EvhoLoghiu capata caraoterul unui adevarat AEL'tooPT~x6v sau Gartea cu slujba Liturghiei. Cu 0 astfel de structura imbogatita ~i deci voluminoasa este explicabil de 'ce forma de codice sau de carte era singura care se potrivea in noul stadiu de dezvoltare a LiturghieruLui, precum ~i de ee aproape numai codicele ne-au transmis serviciul divin public inaran1amentullui actual. Cum caligrafia ~i transcrierea au constituit inca din vechime una dintre predilectiile monahilor f$tiutori de carte 18, manuscrisele in forma
18. Sf. loan Gura de Aur, Omilia XlV, 4, la Epistola I Timotei.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I

24

LITURGHIERUL EXPLICAT

CARTEA NUMITA LlTURGHIER

25

de codiee, mai ales 'eu un singur formular al Liturghiei, aueontinuat sa se vada - de~i din ee in cemairar - pima ehiar in veacul al XIX-lea. Ineepand din veaeul al XVI~lea insa, Liturghierul se raspande~te dinee in ce mai mult in forma editiilor tiparite. Dintre cele in limba greaea, prima (editio princeps) a aparut 1a Roma in anul 1526, sub ingrijirea lui Dimitrie Dueas, profesor de limba greaca aici, ~i din insarcinarea papei Clement al VIII-lea. 'LaolaWi cu Dumnezeie$tile
Liturghii: a Sfdntului Joan Hrisastam, a Sfr1ntului VasHe cel Mare $i cea a Cerar mai inaintesfintite, ,aaparut de astad:ata ~i eomentariul liturgic atribuit patriarhului Gherman I al Constantinopolului (Expunere despre biserica $i studiu '" asupra Liturghiei). SUl1Samanuseriselor

de la baza acestei carti este necunoscuta, dar se banuie~teea ele au provenit din Cipru ~i Rodos, deoarece in prefata editorului se recunoa~te calitatea de colaboratori a ,arhiepiseopilor din cele doua insule. -In anul 1560, Guillaume Morel editeaza la Roma, de asemenea in lirriba greaea, Liturghiile Sfintilor Parinti Jacob, Apostolul $i frater~ Domnului, Vasile eel Mare $i .Joan Guri'i de Aur, dand in anexa extrase referitoal'e la Liturghie din opt serieri ale Sfintilor Parinti ~idiveqi autori bizantini 19. Nu s-ar putea afirma precis in ce masura au patruns aceste doua editii in Biseridle Ortodoxe ea Liturghiere uzuale; fiind imprimate sub egida autoritatii Bisericii Romano-Catolice ~i intr-unul din cazuri de catre un apusean, ele au gasit intrebuintare, desigur restransa, servind in acela~i timp ca editii literare sau de studiu. UnoI' astfel de seopuri Ie ,eorespundeau ~i diversele editii in traduoeri latin:e, ca, de exemplu, versiunile latine ale Liturghiei Sfantului loan Gura de Aur, una facuta pe la anul 1510 de Erasmus ~i tipari.ta la Paris in anii 1556 ~i 1557 ~i Ja Colonia in anul 1540, iar alta tradusa pe la anul 1180 de Leo Thuscus ~i editaM mai tarzi,o La Oolonia in an,01 1540 si La Paris in anul 1560, precum ~iLiturghia Sfantului Vasile cel Mare; tradusa in limba latina de Nicolae din Idrunt (Otranto), alta (1584) de catre Gentianus Hervetus ~.a. Aeeea~i destinatie au putut-o avea ~i editiile de Liturghii separate eu text grec insotit de versiunea latina, tiparite de apuseni 'la Venetia. La baza Liturghierului tiparit la Roma, fie .separat (1601 I?i 1608), oriin cuprinsul Evhologhiului, ca aeelea din anii 1754 I?i 1873, ,precum ~i la baza versiunilor citate, stau de fapt manuscri,se din Italia. De la anul 1578 indeosebi ~i pana in cursul veacului al XIX-lea, Bis,e"iea Ortodoxa Greaca il?i tiparel?te Liturghierul in conditii grance modeste la Venetia, cuprinzand fie pe toate cele trei formulare de Liturghie laolalta, fie numai cate una, fie ca arhieraticon, ierodiaconkon, o.[,i
19. Ex-trasele provin din IerarlJia bisericeascaa lui Dionisie Pseudo-Areo,pagUul, Apologia Sianlului lustin Marti.rul ~i Filozohl'J, Sf. Grigorie de Ni'ia, Sf. loan Damaschin, Nicolae de Methona, Samonas de Gaza, Marcu al iEfesului oi Pseudo' Gherman al Constantinopolului. .,

numai rugaeiunile Vecerniei ~i Utreniei. Singura editie in limba greaeEl, aparuta in tiparnita ortodoxa inainte de veacul al XIX-lea, 0 reprezinta Liturghierul gree-arab tiparit de Antim Ivireanul 1a Manastirea Snagov din Tara Romaneasca, in anul 1701. De la inceputul veacului mentionat insa,eand intervine 0 sehimbare in conditiile politice ale greeilor din Imperiul otoman, ineepsa apara editii de Liturghier la Constantinopol, Atena, Ierusalim ~i Tripolis (din Patriarhia Alexandriei). In acela~i timp insa, in Biserica Ortodoxa Greaca, formularele Liturghiei insotite de Veeernie, Miezonoptiea ~i Utrenie au continuat totu~i sa faca parte pana astazi din cuprinsul Evhologhiului, respeettind astfel traditia vechiloI' manuserise. Inainte de a vedea lumina tiparului in limba originala, Liturghierul ortodox fusese deja imprimat in anul 1508 de catre ieromonahul muntenegrean Macarie 20, in Tara Romaneasca, probabil la Targovil?te (numele loealitatii de imprimare lipsel?te),~i anume in versiunea slavona (limba medio-bulgara).Aeeasta este, pe cat se $tie pdnii. acum, cea dintdi editie a Liturghierului tipiiriti'i in Biseriea Ortodoxi'i. Perimarea principiuIui trilingvist din evul mediu, dupa care erauconsiderate limbi sacre numai greaea, latina ~i slava, a inlesnit rand pe rand tiparirea LiWrghierului in limbile tuturor popoarelor ortodoxe. In perioada crel?tinismului primal' sau eel putin in primele doua seeole, limb a liturgica era greaca, sub forma a~a-numitului ,idiom al dialectului comun, folosit de predica I?i cateheza misionara ca ~i in aproape totalitatea serierilor eanonice ale Noului Testament. Greaca textului grec actual alLiturghiei, care se gasea aproape eomplet format in veaeurile al V-lea 1?ial VI-lea, are acela~i aer de familie cu literatura culta a veacurilor al lII-lea~i al IV-lea, deci deosebitde limba~i sti+ul simplu ~i popular al Noului Testament 2J. De timpuriu, ~i anume ehiar in cursul veaeului al II-lea, a intrat in intrebuintarea bisericeasca ~i limba latina,mai intai in Biserica Afrieii de Nord; dar se poate spune ea la Roma 5e mai oficia inca in veacul al III-lea Liturghia in grece'1te.Incepand insa cam din acest din urma veae, latina devine limba liturgiea a Bisericii din Roma. ~i treptattreptat ea a ajuns in cursul veaeurilor urmatoare limba liturgica a intregului cre~tinism apusean, ramanand pan a in vremea n0'3stra unica 1imba oficiala a eultulul romano-eatolic: Spresfaqitul veaeului 'al IX-lea, eu ocazia eref?tinarii moravilor, Liturghia a fost tradusa in limba
20. In studdul sau LiturglJierul slavOI1 iiparit de MacQlie 1a 1508, publicat in Biserica Ortodoxa Romanall, LXXVI (1958), nr. 10-11, p. 1036, Pl'. Prof. Ene Braroumaines de ni~tedemonS'treaza netemeinida parer]] lui Ch. Auner (Les versions la liturgie de Saint Jean ClJrysostome, in XpuaOa~olJ.l'Y.a, Roma, 1908, p. 7:j6.), curnca LiturglJieru1 slavon deja Targovi~te ar fi reproducand oedi\i im,prima,[a mai inainte Ja Cetinje de acela~i Macarie. 21. Sophie Antoniadis, Place de 1a 1iturgie dans 1a tradition des 1ettres grecques, Leiden, 1939, p. 2, 5, 121, 127.

-,.

- '--'~---27

26

LITURGH1ERUL EXPLICAT

CARTEA NUMITA LITURGH1ER

slavona (paleo--s.~ava) e cartre Chid'l, Ul1iuldin eei doi apostoli ai cr-eqd tinarii acestora. Slavona a ajuns asHel limba specifica Liturghierului din uzul numeroase'i :fJami'lii popoarelor slave 1/ial unom din eele care a s-au gasit vremelnie sub influenta lor politiea. In provinciile din Asia 1/i Egipt, eu un cre1/tinism infloritor inca din primele veacuri cre1/tine, Liturghia se gasea deja tradusa in limbile nationale respective inainte de evul mediu. Astfel, siriaca, nume pe care Vulgata I-a dat limbii aramaiee, adiea idiomului ebraic vorbit pe vremea Mfmtuitorului in Palestina 1/i Siria vecina, a fost limba predicii unora din Apostolii 1ii misionarii ere1itini in Asia (Fapte 11, 12-27; 15, 2, 28, 31-35), precum 1/ilimba uneia dineele mai veehi traduceri ale Sfintei Seripturi a Vechiului Testament ((Pe1iito), care dateaza din vea:cul I sau al II-lea d. Hr. Pe drept OlWa:ntdeci se poate spune ea locul al doilea ca vechime 1iiautoritate intre limbile Liturghieiii revine limbii siriace, atat sub forma idiomului occidental din regiunea AnHohiei, cat 1/ia celui chaldaic, oamJOteristicsirienilor orientali din partne Mreopotauniei etc. !ntrebuin~area limbii siriaee in ournul Liwrghiei din biserica Sfantului Mormant (Ierusalim), in zilele Pa1itilor, aHituri de cea greaca, se afla atestata pe la mijlocul veacului al IV-lea de peregrina Aetheria 22, iar la Antiohia, spre finele aceluia1/i veac, de omiliile Sfan':' tului loan Cura de AuI' 23. Prin veacul al V-lea, Liturghia cre1/tina este tradusa de asemenea 'in limbaarmeana, in care s-a facut 1/i0 traducere ,a Noului Testament de catre Sfantul Mesropiu. Cam in aceea~i perioada, in bisericile din provincie ale Egiptului, Liturghia era oficiata in limba copta, iar in celedin A:bisirria,In Hmiba et'iopiana, in care S6 afIa deja prin veacul al IV-lea sau al V-lea 0 traducere a Bibliei. Mai tarziu, afara de limba slavona a intI'at in randul limbilor liturgice limb a georgiana, iar prin secolul al XVII-lea limb a araba pentru cre1/tinii din Siria, Palestina 1/i Egipt, cazuti sub dominatia arabilor 1/i maiapoi a turcilor. Astazi, fieoare dintTe popoarele ortodoxe l1/i ar'e Umba litUTgica respectiva, a9a ca Liturghierul se afla tradus in urmatoarele limbi din uzul credincio1iilor : ge<Jm1lana, leton;a, eSltona, fineza, tatJara, eschimosa 1/i irutr-iUndiaJ:ect indian din America de Nord-Est, insulele Aleutine 1/i Alaska, englez'a (in uz printrecoloni1/tii austrieci din America de Nord, greco-catolici reveniti la ortodoc1/i), chineza, japoneza 1/-ichiar turca, aceasta din urma
22. Et qUDniam in ea provincia 'Pars .populi et grece et si,riste novit, pail's etiem per se glrece, aliqua etiam pars tantum siriste, itaque quonram e,piscopus, Hcet siriste noverit, tamen semper grece .loquitur et nunquam siriste: a,taque ergo stet semper presbyter, qui episcopo grece dkellte siris-te intenpre<tatur, ut 'Omlles audi,ant quae ex'ponuntur. Lectiones etiam, quaecumque in ecclesia leguntur, qUi'a necesse est grece legi, semper stat, q.ui siriste intenpretatur pT01Jller populum ut semper de discant.>. Silviae vel potius Aetheriae Peregrinatio ad loca sancta. text editat W. Heraeus, XLVII, 3, 4, Heid~berg, 1929, p. 51. 23. P. G., A'L1X, f88, 646.

in intrebuintarea Asia 24.

unei comunitati din apropierea

lacului

Egerdir din

Nu intra in cadrul paragrafului de fata enumerarea 1ii critica tuturor ori cel putin a celor mai importante dintre editiile Liturghierului in toate aceste limbi; aceasta poate face obiectul unei monografii a LitU7'ghierului 25 ori a istoriei religioase vechi a fiecarei natiuni ortodoxe. Vom mentiona totU1/i,in legatura cu Liturghierul roman, ca primele sale editii au un caracter de tranzitie, fiind de fapt Liturghiere slavo-romdne, ele avand in limba romana numai instructiunile de tipic dintre rugacirmi, a,oestea din urma fiind 1xlare,iar uneo!'i aproape -to,ate, in limba slavona. Acesta este cazul editiei tiparite la Targovi1/te in anul 1680, in timpul mitropolitului Teodosie, precum 1/i al Liturghiei Sfdntului loan Gw'u de Aur (arhieraticon), tiparita la Radauti in arroul 1745, pe cand pas1torea aid episoopu'l Iacolb. Numaru:l rugadunllor in limba romfma se gase1ite sporit insa in editiile slavo-romane ale Liturghierelor tiparite la Buzau, in anul 1702 1ii la Ia1/i, in anul 1715 sub mitropolitul Chedeon. Liturghie1'ul complet in limba romana a fost tradus 1/i tiparit de mitropolitul Dosoftei, la Ia1ii, in anul 1679. Aceasta editie nu contine decat eele trei formulare ale Liturghiei, lipsindu-i deci slujba Vecerniei :;;ia Utreniei, iar unele particularitati din cuprinsul sau ca, de exemplu, proscomidirea de catre diacon, ne lasa sa vedem influent a textului original al Diataxei lui Filotei, resimtita 1ii de unele editii anterioare ale SLujebnicului slav 1ii actuala inca in editiile din uzul greco-catolicilor. Liturghierul lui Dosoftei apare din nOli in anul 1683, intr-o forma mai ingrijita 1/icompletata cu Vecernia 1/iUtrenia. 'Este necesar sa mentionam ca inainte de primeleeditii tiparite 1/i chiar par'allel ,au primele din a1cestea, L-itw'ghierul in limba romana a circulat in manuscris. De1ii primii traducatori, ca, de exemplu, mitropolitii Dosoftei al Moldovei 1ii Teodosie al +arii Romane1iti, subliniaza in prefetele editiilor respective ca ei s-au servit de originale greco1/ti,totu1ii nu este greu de observat ca, in ceea ce prive1ite intocmirea ,cuprinsului, Liturghierul romanesc se gase:;;Jtemai apr-oape de 001 s~,avon decfut de eel grec. 0 astfel de situatie este U1iOr remarcat daca 5e iau ca element de de 'comparatie piesele fluctuante din continutul Liturghierului, felul de grupare uneori al cererilor din ectenii, in legatura cu diferitele categorii pomenite in textul lor etc. Demn de mention at este mai ales capi24. 19-11. phr. Rahmani, Les liturgies orientales E et occidentales, Beyrout, 1929, .p. 105 ~i 112; Maximilianus princeps Saxoni'ae, Praele.ctiones de liturgiis orientalibus, t. I, .p. 21-25; Adrien For.tesque. La messe, t['ad. f.ranc. de A. Boudinhon, p. 111-113 ~i 122; F. A. Brightman, Liturgies eastern and western, vol. I: Eastern Liturgies, p. LXXXII. 25. Semnaliim in aceastii privinla. monografia meritorie LiturghieruI, studiu istorico-liturgic (ms. dactilografiat, 229 p. in 8), tezii suslinutii de Brani~te M.' Ene, in iunie 1938, pentru oblinerea titlului de licenlial in leologie.

I I I I I I I

I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I -

28

LITURGHIERULEXPLICAT

tolul a$ezait sub tirtIu.l 'de Povattliri, ,II:! fineLe eartH, da,torat ieromonahului Eftimie din veacul al XVII-lea 26. Indeosebi editiile Liturghierului tradus de Antim Ivireanul $i tiparit la Ramnic in an:ul 1706 9i la Tc1rgovi$te in anul 1713 apar ca primii pa9i decisivi spre prototipul Liturghierului nostru de astazi; editia de la lasi din anul 1759 a l'Lli laeob PutneranlU, eSlte a doua treapM in desa~ar9irea acestui P~ototip, cel putin cu privire la euprins, ultima faza reprezentand-o editia de la$i, 1818, a lui Veniamin Costache. Editiileoare au urmat dupaaceea in curs'll1 veacului al XIX-lea pan a la fnfiintarea Tipografiei Cartilor Biserice$ti, pre cum $i eele ce au ie$it de sub teas,curile acesteia pana la jumatatea veacului nostru, nu au ajuns inca sa rezolve definitiv problema unei desavar$ite traduceri, la nivelul flexibilitatii atins de limba romana. In principiu, traducerea Litw'ghierului, ca 9i a oricarei cart} de ritual, nu inceteaza a ramane mereu 0 problema actuala in acea Biserica nationala unde nu s-a gasit inca pe deplin forma ieratica de stil, in care termenii$i expresiile sa redea celt se poate de propriu $i exact sensul $i ideea din textul original 27.

PARTEA

INTAI A LITURGHIERULUI:

SERVICIILE

PREMEROA

TOARE

LITURGHIEI

26. Bucure~ti,Sergiu p. 9, nota 3. Dogma 1936, BuIgakov,

euhaJistica,

trael. de Pr. PaDaschiv Angelescu,

27. Vezl lucrariJe noastre: Insemnijri pentIu 0 noud editie a LituIghieIului, 1947; Mila paeii, jeIUa laudei, 1940; VeIbu] [l mantui ... 1'941; In JUIU] unel fOlmule litulgice de oIIgine biblica, 1943; PentIll a noua editie 111 plegatjle a LituIghieruluI,

in Biserica Ortocloxa

ROmEll1a,

LXXlII (19'55), nr.3-4,

p. 295-310.

SER1V1CIILE DE SEARA $1 DE DIMINEATA PREMERGA TOARE LITURGHIE1

A. CONsIDERATn GENERALE
A. Consideralii generaIe. B. OficiuI Vecerniei sau sIlljba de seara. C. Litia. D. OfieiuI Miezonopticii. E. OficiuI UtrenIei

A~a pre cum s-a mentionat in capitolul precedent, Liturghierul independent de Evhologhiu nu cuprindea lCjinceput decat slujba Liturghiei, intr-unul sau in toate cele trei formulare ale ei. Astazi insa prima parte a acesteicarti este rezervata formularelor cu rolul preotului ~i al. diaconului la oficiile Vecerniei, MiezonoptiJCii.~i Utreniei, care se gasesc asUel randuite in aceasta ordine inaintfa Liturghiei. tn Evhologh{ile din vechiIe codice, Vecerni,a ~i. Utrenia, .'reprezentate numai pril:t rugaciunHe Wotu1ui,apar :Lns~ratedupa Lit1llI'ghire, i anume intre ~ piesele din partea ultima a cartii. Prioritatea Liturghiei intr-o astfel de ordine i~i avea temeiul, desigur, in marea ei insemnatate, ca rugaCiune prin excelenta a Biseridi, in oare' se exercita ooa mai inralta dintre atributiile sacramentale ale preotiei. Prin a doua jumatate a veacului al XV-leaincep a se ivi totw;;i codice in care Vecernialii Utrenia seafla a~e,zate inainteq Liturghiei, ale Evhologhiului tipozitiepe care 0 pastreaza ~i inviitoareleeditii parit. Paralel cuevhologhiile Iii li.<turghierele,in .stare de manus crns, precum ~i cu editiile tiparite ale acestora, formularele Vecerniei$i Utreniei, fie reduse numai la rugaCiunile respectiveori' completate Iii cu rolul diaconului ~i indicaN de tipic, apar impreuna orY deosebite, in exempIare independente de Evhologhiu ~i LitUTghier. Din veacul al XVI-lea; Lit'lfrghierele imprimate introdUlc, mai intai sporadic, iar apoi regulat, oficiile Vecerniei, Miezonopticii ~i Utreniei, la, inceput intre ,rugaciunile de la finele cartii-(cum este cazul,de exemplu, ineditiile slavone ~i slaw-romanede Targovi,~~, 1508; BuC'Ure~t'i,1680 ;Buzau, 1702 etc.), WI' in cele din UNl1:3, la locul pe oare 11ooupa asrt:azi,in:ainte de slujba Liturghiei. In astfel de cazuri, titlurile de pe coperta unora dintre aceste editii fac mentiune speciala despre prezenta amintitelor oficii' in concu Vecerni~, tinutul lor, ca de exemplu; Dumnezeie$tile Liturghii Utrenia ... (Atena, 1912). In actualele editii Tomane~ti ale Liturghierulm, aceste oficifsunt prefatate de cateva paragrafe de" tipic privitoare 1::1 randuiala lor.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

32

LlTURGHIERUL EXPLlCAT SERVICIlLE PREMERGATOARE. LITURGHIEI

Faptul ca dintre toate cele ~apte Laude, care intra in componenta cidului bisericesc de 0 zi, numai Ve-celfni,a, Miezonoptka ~i Utrenia ~i-au gasit locul in 'aceea~i carte eu Litul1ghia, sle po,a'te atribui pe de 0 parte, desligur, pozitiei lor deosebitefata de celllalte ore de rugaciune, iar pe de !clllta,raportului in care au fost puse de practka biserice'aslca eu Liturghia.Intr-adevar, rugaciunile de seara ~i de dimineata in general sUnt deprinderi reHgioase universale, sugerate de insa~i poezia natllrii din aceste momente ,ale zilei ;;i de sentimentele pe care Ie de~teapta in suflete. Seara este ora cand se a~terne 0 tacere impresionanta, odata cu incetarea activitai;ii, dind fieeare se retrage la sine sau intre ai saL Sentirrientul de slabiciune, care se na~te din aceasta izolare, Ise complica cu 0 senzai;ie de team a in fata intunericului din care pot rasari surprizele, neajunsurile din partea celor rai. Sufletele religioase incearca astfel in chip necesar nevoia de a recurge, prin rugaduni, la protectia Providen1;ei, precum, pe de alta parte, imensitatea, splendoarea ~i melancolia naturii din cursul nop1;i1or instelarte irribh: ougetarea spre atotputernicia lui Dumnezeu, din care se dezvolta sentimentul de admiratie ~i de proslavire a Lui 28. RidiciHe, zicea Sfantul loan Gura de Aur, ~i prive~te muli;imea stelelor ~i admira intocmireacea, minunaUI a lumii ... Pleaca genunchiul, lsu~pina, roaga-te ... 2\). 'In chip fires',c,pe de 'alita parte, ivirea z.oril'Or ;;i aratarea luminii trezes'c in sufletul rel'i"" gios speranta $i bucuria, inclinandll-I sa mul1;umeasc~ lui Durrmezeu ~i sa-1, implore ajutorulPentru toatecele pe care Ie poate intampina in cursul zilei care incepe :>0. In cre~tinislT\, rugaciunile de seara;;i de diminea1;a repre~inta cea mai veche tradi1;ie mozaica a primilor sai adepti recrutai;idintre iud~i, ca momente corespunzatoare jertfelor de seara ~i de diminea1;a, prescrise de Vechiul Testament (Ie~. 29, 39 ;;i 30, 7 ;;i 8). De;;i recomanaceste doua momente darile din cartea I Cronici(23, 30) consacra'numai din zi pentru rugaduni de lauda, totu;;i, ulterior, s-au dezvoltatin iudaism ;;i alte ore de rugaciune,ea 'Ora a III-a, a VI-a ;;i a IX-a, pe care Ie vedem pradicate in Ierusalim ;;i de genera1;ia apostolica 'aprireprezentat milor cre~tini (Fapte 2, 15 ; 3, J ; 10, 9). Acestea din urmaau rnsa in primele trei veacuricre~tine, de altfe1 ca ~i in.iudaism, exercitii de religioase sau de ,pietate eu caracter benevol ~i deei particular,sau devo1;ie personala, in timp ce rugaciunile de seara ~i de dimlneai;an-au int:'1rziat sa devina llnitati ale servidului divin ofidal ~i deci public ;;i obligatoriu 31 din ciclul de uoapte, 'Organizat de Biserica primara, Prin inse~i momentele"din zi rezervate acestor rugaciuni, ele velie au in atingere aproape directa cu euItulspecific cre9tin, care a fost con

33

ii ,
/

i i

.~

j
&

28. Dom Fern. Gabrol, Le livre de 1a priere antique, ed. VI, p.207. 29. Sf. loan Gura de Aur, Omilia XXVI 1a Faptde ApostoWor, iP, G., LX, co!. 202-203. 30. DoOm Fern. Cab.roOI, p. cU., p. 207. o 31. .Constitutiile Apostolice (cartea a II-a, 59) obUga pe episcopl sa pomeneasca ~i sa indemne popornl sa se' indeletniceas'Ca cu venirea la biserica dimi~ neata si seara, in fieoare zi, ~i sa nu 0 paraseas'ca in nici un chip ..;.

ceput ~ipracticat dintru inceput ca un oneiu de noapte. Orientandu-se dupa faptul d Sfanta Euharistie fusese instituita de Mclntuitorul Ia sfar:;;ituI unei cine sau mese de seara, primele generatii de ere~tini savar:;;eau Liturghia dupa ci'iderea noPtii, a:;;a precum informeaza Faptele Apost'Olilor (20, 7-11). Sudarea rugaciunilor de seara ~i de dimineata la cultul prin esenta cre~tin a fost determinata in aeela~i timp ~i de conditiile din prima perioada a istoriei Bisericli. In stare a de perseeutie religioasa, in care s-a desfa~urat la inceput viata cre~tina, a Q&t neV'oie sa se renun1;e atat 1a LituTghia zilnica (Fapte 2, 46), cat 9i la adunarile pentru rugaciune de mai multe ori pe zi, ca in prachca ieruSialimiteana initi'ala, r,ezervandu-se in aoest soap a zi al1iUrnita (<<stato die), duminica adica, inainte de ivirea'luminii (<<ante lucem), precum se exprima Pliniu cel Tfmar in Epistola ci'itre Traian 32. Aceste motive de ordin istoric de la baza cultului divin de diminea1;a 9i de seara se gasesc completate ~i ,cu consideratii de alt gen in literatura ere:;;tina patristica. Astfel, Constitutiile Apostolice (VHI,34) priveau oa a datorie ,adunare<a credinci09Hor pentruaceste rugadllni, ~i anume dimineata, mul1;umind pentru ca Domnul v-a luminat, alungand noaptea ~i aducand ziua, iar seara, drept muli;llmire ca v-a dat noaptea spre odihna de ostenelile din timpul zileh. Sfantul Ciprian considera ca tn~bUJie sane rugam 9i dimineai;a, pentru ca PTiin rugadunea noastra de diminea1;a se praznuie~te Invierea Domnului. Aceasta voia sa 0 arate odinioara Duhul Sfant zicand in psalmi: llmparatul meu ~i Dwnnezeul meu, caei catre Tine ma. voi ruga, Doamne; dimineatavei auzi glasul meu, dirn.ineata voi stainaintea Ta ~i-mi voLindrepta ochii spre Tine (Ps. 5, 2, 3). $iiara~i graie~te Domnlll prin profetul; In revarsatul zorilor vor maneea spre Mine zkand; sa mergem :;;i Sa ne intoarcem 1a Domnul Dumnezelll nostru. De asemenea, trebuie sa ne rugam iara~i ne:aparat 1a apusul soarelui ~i Ia sfaqitul zilei. 'Pentru ca Hristos fiind so'arele eel adevarat :;;i ziua cea adevarata, de aceea ~i noi, cfmd ne rugam la apusul soarel11i ~i al zilei din lun'1e ~i eerem ca sa vina din nou lumina peste noi, ne rugam pentru a doua venire a lui Hristos, Care ne va aduce harul luminii ve9nice 33. Sfantul Vasile cel Mare motiva ca <moi ne rugam dimineata, pentru caprimele mi9cari ale spiritulul nostru sa se consacre lui Dumnezeu ~i peritru 'C<j nici 0 grija Sa nu ocupe li'iuntrul nostru,pana cenu ne Yom fi bucurat cu aduocJ:1e,a-aminte de Dunmezeu ... Terminandu-se zil\.1a,trebui'e sa multumim penltru tot bineae pe 'care l-iamprimirt in de-cursu'l ei; trebuie sa marturisim cu umilinta toatecat~ nu Ie-am implinit cu voie sau fara voie; luerul sa inima; .. :J4. tul, eu trebuie ~i incerem iertare pentru toate cate am pacatuit eu cuvan32. Epistoia

X,

OiJJp.

96 (97).

33. Sf. Ciprian, De oratione dominica, cap. 35, P. L. 'lV,co!. 559-560, in 'traducerea Pro Matei P.islaru. Scrieri aiese din Operele Sfan/ului Ciprian, Biblioteca Parintilorbiserice~ti, voo,!.1, Rilrmlicu-Villdi, 1935, p. 69-70. 34. Sf. Vasile cel Mare, Riispuns Ia in/rebarea XXXV II din Reguif.1e mari; vezi ~i Vecl1iJe randuieli ale vietii monahaIe, trad'llcere din lLmba rusa, 19:2C'. p. 352. 3Lilurghicrul explicat

34

LITURGHIERUL EXPLICAT SERVICllLE PREMERGATOARE LITURGHIEI 35

Toate aceste motive, preoum 'Ii semrdficatiile simbaUi.oe oe s.-au adaugataoes,tor oicii 35, de care ne vom O'oupa mai in urma, au determinat pe vechii cred1ncia9i sa se ,apIece cu a fClvna spedaI<'i asupra 'OrelaI' pentru rugaciunile de seara ,:;;ide dimineata; ei petreceau noaptea de sambata spre duminica in bisrerica, m~a ca rugaciun.ile de seara in[ar cepeau dupa ce S intl1!!1ieca, cele de dirn:ineata, dupa miezul nop~ii, Liturgh1a urmand in cantinuare inaoeasUi zi. Succes1unea :;;ideci timpulrugaciunHor de seara :;;ide dirnineata s:i\9tematizandu-se astf;el in legMura cu eel destinat pen1;ru Sfanta Liturghie, s-au giisit incadmte autamat, prin UZ, in cic1ul de noapte al cultului cre9tin public 9i deci oficial :;;iobligatariu. In conditiile modiftcate ale vietH 'cfei'itkl'ede mai tarziu, momentele aficiuluiacesltor Laude sunt anticipate ori intarziate in comparatie cu pflacttca din vechime. Aceaslta din urma se mai mentine inca in bisericile manastire:;;ti, pecand in biserioile din parohii Vecernia 5e siivaqe:;;te inainte de ivirea intunerioului, iar Miezanaptica 9i U1renia, tocmai dimineava, in plina zi,afara de sarba:tortle IOU priveghere. Totu9i, vechiul lor caraoter de servicii religioa5e nactrurne esteervidentiat prin numeroase texte din cuprinsul rugaduni:lar lor. De9i in scrierHe patristke din veaaulal II-lea, al III-lea :;;idin prima jumitate a veacului al IV-Lea se ia aot de arele de rugadune din ciclul nocturn, cat :;;ide cele din timpul zilei, tatu:;;i numai ,cere de seaTa :;;ide dimineata apar oa Istabilite afi:oial sau prin dispazitii precise 36. Recuno.a:;;tereaarelar de rugaciuue din eiclul de zi in praetioa afidala 37 :;;i adaugarea lor la ofioiile din eur,sul Jl!aptNr:eprezinta un fen omen oe inoepe de la jurna'taltea vea:cului al IV-lea, in urma dezV'a1tarii vie,tii manahale in manastiri, a carol' i!l1f:luen.ti1 in!Uns apoi !Ii asupra biserioilor s-a de mil'. ,In subs:tanta sa, strulOturaacestor are cansta pana astazi, in cea mai mare parte, din piese de pietate generala reprezen,tate prinpsalmi, intretesute printreei, .cad in atricare, oa :;;iputinele imne iOeS gaSS!C butia stran:ei sau a credtnoio9Uar. Rolul preotului in ofkiuI aces,tora apare eu desavar:;;ire simplifioart, ~ters chiar, in atributia sa de mijladtor
35. Pent<ru cre~tinii din eipooade rnai inainte, Domnul Usus Hristos era simplu Dumnezeu-MantuHorul, catre Ca,re datorau rnarturii de reCUl10~tiillta doar GU i vremea, pe rnasura ce mintea reflect a mai mult la adele mantuirii, spirHul ore$o\i.n a ajuns, in chip firesc, sa deosebeasca' fiecare eta-pa, care maroase aceaslta mal1'tuire, ~i sa determine Hecare pas al Q:rumului urmat de Dumnezeu-Omul, din sanul Tatalui Sau pana la cruce I/i pana'la inaltarea Sa la cer. ~i, asHel, fi,ecare ce,as din zi a fast pus in legiitura,in spiritul credincio~L1or in meditaiie, cu fapole ~i evell1irnente ,tainice din v,i,aia,lui Hristos, IUm! ce a dart 0 semnificatie deosebila oelebraTii ~i obser\larH religioase a ceasurilo1r, care, la onigine, in viata civila nu-~i datorau existent a ~i instituirea decat impartirii zilei. Dom Suitbert Baumer, Histoire du Breviairc, trad. fro p,ar Dam Reginald Bi-ron, 1. I, Paris, 1905, p. 65-66. 36. Dom Suitbert Baumer, op. cU., t. I, p. 64. 37. De exemplu: Clement Alexandril1ul (t c. 220), Pedagogul, cartea a II-a, cap. IV, P. G., VIII, co!. 413, 444; cap. X, ibidem, co!. 512; Stromata, cartea a VII-a, cap. VII, P. G., IX, co!. 469 i Tertuli,an (f 240), De orattone, iCap. XXIII-XXV, P. 1., I, co!. 1191-1193 i Eusebiu al Cezareei (t 340), Comentariu la Psalmul XCI, p, G., XXIII, col. 1772; Comenlariu la Psalmul LXXXIX, 3-7, 'P. G., XXIII, col. 1'130-1134, 1'136, dar mai ales Comentariu la Psalmul CX1..II, 'Po G., XXIV, co!. 49.

al comuniti'itii. El se gaS9te ineadratin regulile pietati1 caroline asoc1at laex,ercitiile spiri.tuale ale celorlalti eredinoio:;;i: asista, aseul.ta' si se adance9te impreuna eu credindo$ii incugewrile suger:ate de text~l din eupr,insul psalmilar 9i-:;;iune9te giasul eu ei in meladiile imnelor. Ca preo:t, el prezideaza:;;i dirijeaza aoes.te exercitii de pietate, prill eele dalia-trei farmule pentru desehiderea :;;iinehiderea of,1ciului mi de bineclivaniJare in eursu~ .Jui,1m-in Paresami, Iprin moitarea rogikiunii Sfanltului Efrem Sirul (<<Daamne:;;iSMpanul vie'tii mele ...), rostita afara din altar, adica in mijloeul credincia~Ior. Ca atare, pl'in natura sa insd:;;i, af~citil LaUidelor din timpul zilei n-,a putut f:al1ma un material propriu Liturghierului, ci aoestea au intra.t in chip firesc in cuprinsul Orologiu,lui sau Ceaslovului. Pentru aoes,t motiv, insu~i oupr,insul slervi:ciului Ceasului al IX-lea 9i Paveoern.ita, care a1ca!tuiesc impreuna cu Vecernia primul grup din oidul de naapte, sau primul ciehl din oele 9apte Laude, precum :;;i"Om il1ltai", care es,te unita ou Utrenia, n-a puturt sa fad subi-eat pentru cuprinsul Liturghierwlt~i, care es,te :;;i ramane prin excelenta 0 oarte specifica r,alu:lui de liturghisitaral pre.otului. Dimpotriva, Sltruotura Veoerniei I?i Utreniei se infati:;;eaza modelate. dupa un plan an,alag eu eel al Liturghiei catehumenilar. Astfel, afara de psalmii $i .unnele fintonate antifomc de strane, rolul preo,tului seimpune prin amplorarea pieseloT oe-,i revin, l1ianume ; a) Rugaciuni de mijlacire pentru comunita1!e ; b) Eetenii ideJ1!ticeeu cele din Liturghie, unele din ele' prezentand U$'aare ladap1;ariin concardanta eu vremea din zi, corespunzatoare oficiUar; c) Actiuni simboliee de reprzentare a tlrr10tr omente din aativitatea m istoricii a Manrbuj,tal'uflui, c:ade exemplu, vahoduirille ; d) Lecturi de peri,cope biblice chiar, la Vecemia anumitar sarbatOn din unele perioarde a<leanului liturgic. Deci rolul ,aanp[.ual afliciuJui preatului in aeeste servkii, preeum :;;i uzul stabilit din vechime dea se s,avar:;;iadesea Uturghia in ,cantinuarea unitatilor din ciclUilde naapte al cu1tului au insemnat motive pentru care s-a impus 1nsemrea Ve.oerniei $i Utreniei in cuprdinsul aceleia9i carti de ritual, laala,1ta ou Liturghia,. In rezumat ; in:troduoere:a a'oestor oficii in Liturghier a fost determinata de considerati[ pfiaoiioe, trebuind sa se puna la indemana preotuluri formularele pJ:1inc:ipaluluisau ral litturgk. Pentru acel~i oans~derent i s-a facut 1'00 mai tariiJU in Uturghier $i Miezonapticii, a carei structura ooupa 0 pozitie de mijloe mire randuiara OeaSiUtrilor i cea a Laudelar din cieIul nocturn. La origine :;;ichiar mai $ tarziu, ca, de exemplu, la IerusaJim in veacUil a:l IV-lea, precum ne asigura Aetheria 38, :;;iin manastiriHe Egiptuluri, dupa inrarmatiile date de Casian 39, Miezonoptioa :;;iU1;renia eraJUconwp1te intr-on singur serviciu,
3B. SjJviae vel pottus Aetheriae PeregIinatto ad loea sancia, cap. XXIV, ediji-a W. Heraeus, Heidelberg, 1929, p. 28-31. 39. Vezi Randuiala Cuviosului loan Cassian, car1. II'[, cap. 8, in Veehile riiilciuieli ale vietit monahale ... 1929, p. 623.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

.~_ __ .....

._,~"''';'"'="'''~~

36

LITURGHIERUL

EXPLICAT

SERVICIILE

PREMERGATOARE

LITURGHIEI

37

mai ales in noaptea dinspre duminica. Fiind deci unul dintre elementele structurale ale vechiului oficiu nocturn, Miezonoptica a ramas in Liturghier nedespartita de Utrenie, oare se pare d ,a rezultat prins.oindarea din serviciul de 1a miezul noptii. Locul sa'll a9'ezarea actual a ,a acestor"Laude inaintea Liturghiei, aclica in prima pal'te a Liturghiernlui, a f'Ost motivata de ordinea de s'Uccesi'lU1e ofidilor 101"n cU1'\SlUl zile bilSer'iJ~ti S1CllU ,a i UIl1ei liturgice. In plus, o astfel de randuiala este confoI1ma eu iOonoeptia bibllica ,a orarului liiturgirc,dupa ,oare ziua biseri'oeasoa inoope de eu seara, odata eu 'apus~l soare1ui. Astfel, potrivit textu1ui din F,aoor<e fieoa,re zi este formatii dm 1, seara :;;i din dimineata: $ia fost seara $ia fast dimiheata: ziua intai etc. Prin urmare, in rapor,t ,cu Li,turghia, V,eoernia, Mie;w.noptirca:;;iUbrenia sunt oficii premergatoare, iar nu pregaltrtoare ale acti'Lliniiei in ea insa$i, cum este, de ex:emp1u, Proscomidia ; ,eIe nu repr<ezinta parp oomponeThte, dezvolta,toate sau intregitoare ,a'l,e'Unicii teme &au lucrari, care i$i continua desfa$umr-ea in Liturghie. Ca dovada cii roaportul aoestora iata de Uturghie nu poate fi determina,t dedt de ordinea Iat de suocesiurne, iar nu de 0 funqiune pregatitoare pentru 'lUicrareains:inlea Liturghiei, este in primul rand faptul ca ofide'rea Vecerniei, Miewnopticii $i Utreniei nu 'angajeaza ipso facto saucu neoesJibate savar~iflea imedi:ata a Sfintei Liturghii. AsHeI, LaI'erusalim, in zi1ele de peste saptamana, pdveghere'a (servidul de loamilezulnoptii eu Utrenia) nu era urmwioain veacuI al IV-lea de Liturghie 40 $i, pI'ecum rue inf'Ormeaza ,istodcul Socrate di'n veacul al V-lea, siJtuatiJaer,a ,aceea$i in zilele de miercuri $i vineri in Biserka Alexandriei 41, adka into'cmai oum se petrec as:tazi lucrurile la sarbatorilecu plriiVegheremar,e sau in alte zile, cand se savaqesc numai Vecernia, Mie:<?onoptka:;;i Utrenia, impreuna cu oelelalte lJaude (P,avecerniya, Ceasur'ile, Obedni~a), oa in Paresimi. Potrivit recomandarilor din capitolul PovaUiri (pgf. 2) de la finele LituTghieTuLui, nu numai Laudele din c'idul de no.apte, ci $i cele din cel de zi fac parte din pravila atat a preotului,care irebuie sa liturghiPentru sfintitii slujiseas,ca, cat ~i celDrce doresc s,a S'eilffipii'nta;;ew~ca, tori ded, Vecerniia, Miez'onoptica ~i Utf'eni,a slmt, intr~adevar, pregatitoare, reprezentand adidi 'Obligatii de serviciu $i ooazii de 'exerdtii spifituale, .ite savar:;;indu-Ie, fie participand la ele pI1intsrezenta,ascultare ~i medi,tatie, Pogora:mant sau dispensa in ,aceastil.privinta nu se admi,te decat in eazurile in care preotul a fDSitretinut de daitorii pas,torale privind mantuire:a suHetelor, oa, de exemplu, spovediri, imparta;;iri ori b(Jtezuri :;;i,Lira incloiala, dacaaoestea se prezinUr 'ea imprejurari de fmta majora, fara posibilitatea deafi preY-Mite &au amanate. Rezulta totu:;;i de aicica oficierea Liturghiei nu este neaparat oonditionatil. de Laudele premergatoare, ceea ce desigur n~ar fi eazul daca
ICi

ele :ar avea 0 functie pregiitHoare pentru Liturghi'e in sine. Se cuvine insa oapil"eotul sa Be fereasea de a neglija obligatiiIe s.ale religiiOase $i sacerdotale, legate de ofidul Laudelor, eel putin el acelora din:tre ele oare au rfmduiala lor scrisa in Liturghier, acestee fiind tot atatea ocazii ale gratiei divine r:entru inaintarea lui in sfintenie. Respectarea cu stTictete a timpurilor de slujba, pmrunderea :;;i indepldmr.ea reguIilJor ;;i :rugaoiunilor de pregatire dovedesc ca pfleo.t'llIinvelege ca ,acele ceasur.i nu stInt ale Iui, ci ale lui Dumnezeu, Caruia n esrt;eiUlchinata intre,aga lui vocatie, $i sfintirii sufl.etelor la care a fast randuit. EI ins~i va ,ajunge astfel sa-$i pregateasca dispozitiile sufl.ete-7ti, curatia inimii ~i inaltarea lill in dub, corespunzatoare starii ce se cere de .Ja slujiitorii infrico$atoarelor $i dumnezeie-7tilor Taine in Sfanta Uturghie. De aceea, pr'eotul nu se cuvine sa puna in infedori,tate oficiul sau din a.Ltar,fata de alte intreprinderi pastorale, ci pe unele sa Ie f.adi,iar peceleialte sa nu Ie lase.

B. OFICIUL VECERNIEI SAD SLDJBA DE SEARA

1. CeasuI al noualea. 2. Vecernia propriu-zisa

Vremea oficiului. - Termenului de origine slava Vecrnie (BetfepH51) $i celui de provenienta greoo-loatina vesperina (E07tEpt, 6_, vesperae, IaUJdes vespertinae) Ie aorespunrde in traducere ramaneas,ca expresia slujbCi de sewa. sau slujba (oficiuI) ce' se va face la vremea serii 42, formula intrebuintata :;;iin unele din Lioturghierele grecqti ('AXOAoOGia. ~oiJ EO7tEptvOiJ).f,3 Prin expresivitawa ei, aoeasta fOTmaperifras.tica reda realitatea din practica bisedceasca mai claT decat termeni:i tehnid straini "vecernie $i vesperinii, rezervati in Ii'turgica exdusiv umtatii servidului divin desemnat subaceasta denumire. De fapt 1nsa serviciul divin de sear~ OO!'1Sita chip regulat din Ceasul al no'Ua.le.a~i Vecern.ia propriuin zisa, care sUnt unite, oficiindu-se in continuare. Ltturghierul roman c.a$i eel sltav 1nfati$ooza, initr-adevar, sub denumireta de vesperina sau vecernie, ill1tregservidul divin de se'ara, a1cartuit din Ceasllll al l10ualea $i Vecer.ma propri'U-zisa,. 1. Ceasul aI nqualea

Lauda hisericeasoi'i intitulata Ceasul alnouiHea es,te un oneiu diri timpul dupa-amiezii, oaree,r oorespunde arei 4,5 on. 6 p. m., dupa -orologiul modern, in raporit cuanortimpul. Aoeasta vari.atie de ora i$i gaS9te expIicarea in s'istemul de impill'tire a zilei, in uz ill evrei inainte, ca ~i in vremea Manwiwrului $i intaJnit in practica Biseriaii cre;;tine
42. In IimbajuI provincial al unOr manuale, termenii au fast tr,adu~i cu serare ~i sQrQndc'i. 43. Ca, de exemplu, editia de lerusaIim, 1908. "Vecelrnie $i "Vesperina,

40. Silviae

vel

potius

Aetheriae bisericeascc'i,

Peregrinatio

41. So crate,

Istoria

cart.

.... .Ioc. elt. V, cap. XXII, p, G., LXV1I.

38

LITURGHIERUL EXPLlCAT

SERVICIILE PREMERGATOARE LITURGHIEI

39

chiar in veaoo1 al VI-loe'a,al VII-lea ~i al VIII-lea. Ei imprumutaserii de la romani modu1 de ImpiiTi;ire a noptii In patru striiji sau veghi egale, iar de 1a babiloneni, pe celal i'mpa'l'tirii zilei ~i noptii In cate 12 are fiecare, .n't.lmiilratede la riisiiriltul soarelui ~i dupa apusul lui. Ziua ~i noaptea fiind soootite fiecaJ."'e parte de cate 12 ore, prima ora din zi in Inoepea 0U rasaritu1 soare1ui, i'ar prima ora din noapte, indata dupa apuSiul soarelui. Ora era deci soLara, adioa regl.ata dupa cursu-l s'oarelui, pe baza principiUilui diamLaza s.au mdjlocul zileli,Joa:;;imiezul nqptii trebuiau sa insemne ora a ~sea din noapte sau din zi. Din aceastacauza, In chip fata'l ore1e din 'Cursu1ooptii erau mai lrungi in sewnul de iarna, cand noPtile incep ma1 devreme cu patru-lCl'l1loi dedit In timpul verii, are :,;i, dimpotriva, mai sour>te (30-40 de minUlte dupa orologiul actual) 1[1 cursul verii, cand ziua s'e pre1u,nge~te In daruna nQPtii ; pe de alta parte, orele din cursUQ zilei emu ma1 '1ungi vara dedit:iJa:ma. Din aoeasta cauza, ora Ceasului al noua1ea [}Illooreepunde eu ora trei p.m., cum s-ar ouveni, dupa OI'Dlogiu1mode:rn, decat ill vremea echiinootiilor de primavara :;;ide toamnii ~4. In liootul a[}1Ului,ea InHirzie ]n raportcu oursul soarelui in anotimpul oorespunzB.'tor. Atund eand s-a impus 0 sistematizare ~i ratiorualizare a timpurilor de slujba, acomodate stilu:l.ui noiloroonditii de viata bisericeasoii, SMa gasit potrivit oa S'erviciul CeasulJUi al nO!l..l!iilea, 1nJt:rucates1le 'l.1[lofieiu divin de fa mijl100ul dupii-amiez'ii :;;i deai oiitre sfal1?itul zi'lei, sa fie unit ou rugalCiunea din vremea serii. Canonul 18 ,al SiJruodulUli la Laode diceea pare a insemna 0 indioatie a epocH in care s-a facut 0 asrtfeJ.de rfmdui,ala. Ofieirul Veoerniei a fost <tras ded inapoi dID 10eo1sau original' sezoane de la inceputul noptii, au un LnterWllcare echivale,aza in ul!1Jele eu d.teva 'ore, pentrua fi un,it eu Ceasul a1 nQu81ea,a~a preoum Utrenia a foSitdesprinsa din rug;'kiunea de la miezul noptii (MiezonoptiJoa),mai tarziu fiind amandoua impins'e inainlte spre p1in.iidimineatii, ca in bilserieHe par,ohiale, spre a se unicu Ora intai. Astfel, n'o,aptea, care reprezentase la inoeput un timp de priveghere in rugaciune, a f'Ost inoadratii mai tarz1u intre ofidile de la inceputul :;;ide 1a sfaI'.!iitul ei. Ceasul al noualea este insii de fapt 0 s1ujba pentru 1nc.hedereazilei biserioe:;;ti,care se sfar~e:;;te, iar nu a oelei ,care inoepe eu YeoeTllia. In aceasta pozitie, ea se gase~te in oonoordanta ou semnifieatia sa istarioosirnbolica, exprimata in lilteratura patrilstioa :;;i biserioeasca. S-a oonsiderat pe de 0 parte ca necesitatea rugaduni,i in acest moment a1 zHei a [ost demonstrata prin srukea ApostolHor Petru :;;i loan in Templul din Ierusalim la vremea oreia noua (Fapte 3, I), cand au vindeoat un olog "5. Se cuvine sa ne rugfun la Oeasul a1 noualea mai ales din n~re
P. Lehedev, Liturgica sau explicarea serviciului divin, traducere din ruse$te $i prelucrare de IconomuI Nicolae FiliJp, Bucure$ti, 1899, p. 225 i Dr. V. Mitrofanovict $i Dr. T. TaTnavschi, Prelegeri academice clespre Liturghia Bisericii clreptcredincioase rdsdritene, 1909, p.42. 45. Tertulian, De oratione, P.L., I, col. 1191-1193 i Sf. Vasile eel Mare, ReguWe maTi, Raspuns 1a intrebarea 37.

penrtm ca la aceasta ora S-a rugat Mantuirtorul insu~i, inainte de a-$i da duhul in main'i1e Panntelui Sau, spalfulJd paoatele noastre cu Sangele Sau, varsat pe eruoea patimirii "6. Rolu1 }X'eotului in oficiu:l Ceasu1ui al ,noualea piistreaza insa exact ace1a~i caraoter oa ~i in randuiala ce10rIalte <leasuri, marginindu-se la prezidarea .~i dirijarea pietatH credincio:;;ilor. Toataaoeasta actiune se reduce la catev:a formule, oa aooea de binecuvantare a inoeput'lllui. (<<Binecuvantat este Dumnezeul noSitru...), ,intona:tii afara din altar, pe solee, In futa sfintelor u\!?i,unde ramane pana la rostire-a eefunisului Rugaciunii iDomne:;;lti(<<Caa Ta este impa:ratia ...), dupii leare intra in altar. A..ici,putand sa stea pe SiCaIl1iIl, euvine ca, in acest timp, sa-:;;i acluca se aminte, paitfuns de s,merecie, ca nu cru argint sau eu ,aur Sltri.caclos suntem rascumparati din vi,ata oea de:;;arta..., ci prin Sfmgele eel soump al lui Hrisltos, care, ea -al unui miel nevinovat :;;ineprihiinit (I .petru 1, 18, 19), fiind rastignit pe cruce la ora a :;;asea, a spal-at paua la OTa a noua paCiatele n'oastre ... \!?i,oa sa ne poata rasoumpaf'a :;;i sa ne de-a din nou viatii, a desavar:;;it atunci bimdnta prin patimirea Sa lo7. Pentru preot, oa :;;ipen'tru once eredindos, este datorie deci sa partidpe suflete~tel.a suferintele ~i moartea Domnului, ,ouratindru-:;;iinima de pa<timi ~i fiiJCandastfel sa moarii ceea ce lalciitrue~t.ein iIlui omul eel pamEtnrese: desfranarea, necurati,a, pota rea :;;i ia:comia..., mania, iutimea, rautatea, hula :;;i,tot clwantul UTat (Col. 3, 5, 8). Urmiirind ell atent}'e servidiul ce se desfii1~oarala strana dupa randuiala din Orologiu, sa-:;;i llCliSe inima PUl"tJatB. toa:ta g,CjJ111la de vibratiHor pe eare Ie trezesc ougetarea autorului psalmilor, rugaciunile ~i d!mn,ele,penrtru ca sa se inealzeasca de :ravna dupa our tile Domnu'lul (Ps. 83, 2). In ,aeeSitchip se pune inceput ureu:;;ulruiduhovnieesc ce trebuie 'suit treptat de liturghisitor, in timpul oficiilor dirv'Lne,pentru ea sa ajrungii vrednic a infati~a f?i a face bineprimite Inaintea Domnrului ruga!Ciunile sale pentru credincio~i. Se ridica numai cand trebure sa rosteasoa formula de bineouvantare oerutii de strana (<<Dumnezeule, mHostive~e-Te spre noi :,;i ne miluie:;;te...), iar in Sfantul ~i marele Post, pentru a !'Oati rugaciunea Sfantului ,Efrem Siml, la sfar:;;it. Lasand la 0 parte faptul ca formula de apolis (otpust) nu se obH?nuie~te deeM in oaZiul eand acest ofioiu ,are loe in pridvor, cum se intampla la maniistiri, trebuie sa observam ca 1ntregul I'D1al preotului in oficiul Oeasulu5. al noualla se margine:;;te 1a formulel.e uzuale marunte, comUiIl.e:;;i altar ofieii. In aceasta sHuatie se gase~te probabil explioatia faptului ca Liturghiere.z.e de limbii greadi nu IDs&eaZa loll
46. Canon 27 HippoIyt i Sf. Cip.rian, op. cit., co!. 541 i Pseudo-Atana'si'e, De oa'p. 12, 16, 20, P. L., XXVUI, co!. 265-276 i Constitutiile Apostolice, cartea a VIII-a, 34; SimIon, arhiepiscopul TesaIonicului, Despre siihtele rugdciuni, cap. 327, P. G., CLV, oo!. 551 (in traducerea romana: Tradat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, revazut de Toma Teodorescu, Bucure$ti, 1'l365, p. 212) i capHoluI Povdtuiri, p'ar. 2 din Liturghier. 47. Sf. Ciprian, De oratione ..., cap. 34, In traducerea citata a Pro Mate. PasIaru, p. 69.
virginitate,

44. Dom Sui,tber1 n1iumer,

op. cit., p.

25-26, 49-50

I I I I I I I I I I I I I I

-I

I I I I I I I I I I I I

40

LITURGHIERUL EXPLICAT

SERVICIILE PREMERGATOARE LITURGHIEI

41

euprinsul lor slujba preo1;ului la Ceasul al noualea. Unele, ca aoela al Bis'eridi Ortodoxe din Grecia, incep direct ou rugacinnile Veoerniei, fara nici 0 referire la el, iar altele, ca editia de lerusaliIn, 1908, inserenza nuunai formula pentru bineouvantalfea inaeputului ~i mentiunea ea eel ra.ndui;t cite~te Ceasul al noualea)). ~n LiturghieruL roman, capitolul intitulat Vesperi.na sau Veeernie, 'eSiteprefatat eu pr.imele formule din rolul preotului ~i dltev,a instruetiuni in legii:tura au inceputul oficiului Ceasului al noualea. Liturghierele slave, ca, de exemplu, editia SlujebnicuLui de Sofia, 1928, inooriu oficiul eomplet al preotului pdvitoI' la Ceasul a1 noualea.

2. Vecernia propriu-zisa
a. Vremea oficiullli. b. PlallnI general ~i idee a llli de inspiratie. c. Deschiderea oliciulni ~i rugaciunIle de incepul. d. Tamaierea sau cadirea Ia incepulllJ imnoIogiei. e. VohoduI Vecerniei, randlliala ~i simbolismul Jni. f. ProchimenuI. g. EcteniiIe ~i rugaciunile. dnpll prochimen. h. Parle" finaIli a oficiuJlli Vecernlei

a. Vremea oficiului. Adevaratul ofieiu bisericesc al serii illSa, a~a precum rezulta din insa~i denumirea sa, este Vecernia. Ea avea loe la inceput dupa apusul soarelui, adica dupa incheierea zilei la ora a douasprezecea 1,8, 'corespunzMoare, In general vorbind, orei ~as'e p. m. a orologiului nostru. Acest raport de mar este, desigur, numai teoretic, deoarece in variabilitatea vechiului oral' solar ora a douasprezecea corespundea unui moment ce fluctua succesiv inairite ~i inapoi, in cursu 1 anotimpurqor, intre ora noastra 4,30, iarna ~i 8,30 - 9 ,p.m., vara. De fapt, rugaciunea bisericeasca de searaa fost conceputa ~i practicata ea un ofieiu la vremea cand se insereaza sau se innopteaza; ca atare, ea urma sa fie indeplinita la aprinsul luminilor (lampi'lot sali lumanarilor), precum ne dovedesc chiar unele din expresiile prin care 'to AUX.vtXOV sau i7.Y.OAou6[(X 'toii a fost ~i se gase~te inca desemnata: Aux. ~L xcii (oficiul care se savaqe~te la vremea aprinsului lampilor) I,n. Astazi, om pentru' of:ilciul Vecerniei estJe fi:lm.t.8.n gene reI ill i cursul dupa-amiezii, inainte de apusuJ soarelui. Ora Vecerniei poate sa ajunga pan a catre miezul zilei, In oazurile in care Vocemila este
48. Subliniem: dupa incheierea Orei a XII-a, iar nu intr-al doisprezeceIea ccas", cum se vede Ia Simion, .arhiepiscopuI TesaIonicului, in traducerea romAna citata a scrierii sale, Despre siiniele rug6.ciuni, cap. 299. Aid este mai degraba cazul unei exprimari confuze, deoarece textuJ se corrupleteaza in continuare cu Uimurirea: fiind ireeuie irei eeasuri dup6. aI nou6.Iea. Oir, trei ceasuri trecute dupa aI noualea inseamna seurgerea ceasuIui aI zecelea, aI unsprezeceIea ~i al doisprezeceIea. Ca serviciu divin al zilei .biserice~ti, care .incepea dupa apusuI soareIui, deci odata cu innoptarea, Vecernia avea loc in prima ora a noptii. 49. Vezi diferite editii de EUXOAO"('OV 'to JJ.E"(a ~i Silviae ... Peregrinatio ad Ioea sancia, edi tia ~i loco cit.

eombinata eu Liturghia, ea: a) in zilele cand se ofieiaza Liturghia Darurilor mai inainte sfintite; b) in Joia ~i SambiHa din saptamana Sfintelor Patimi, eand Veeernia este unita eu Litur.ghia Sfantului Vasile eel Mare ;e) 8Jeee~i si1lUatie eslte ~i in ajunurile si'irbatorilor Nal?terii ~i Botezului Domnului, dadi aeeste ajunuri Jl.U cad sambata sau duminiea; d) la sarbatoarea Bunavestirii, eand Vecernia este unita cu Liturghia Sf':mtului loan Gura de AuI', daell. se intampla intr-una din zilele in care se face slujba ceasurilor Postului Mare. De asemenea, in Duminica Pogorarii Sfantului Duh, Vecernia urmeaza indata dupa Liturghie, iar in DUIl11:inka a~tilor ea se savar~e~'te pe 1a mijlocul zilei, P mai ou se'ama in parohiile din ora~e, sau in genena1 pe '1a ora 14. In toate aceste imprejurari, Vecernia se infati~eaza de fapt ca 0 rugaciune lJl. contul serii, mai curand dedt in timpul BeriL Regulile de tipic; care prefateaza LiturghieruL, prevad savar~irea Vecerniei celei mari dupa apusul soarelui, numai in legatura ell privegherea de toata noaptea, cand, ,adica, Veeernia ~i Utrenia cu Ceasul intai sunt oficiate in continuare. Se unesc astfel serviciile di,vine ale serii ~i' diminetii, ca ~i cum ele s-arindeplini neintrerupt in cursul intregii nopti [,0. Se evidenti,aza ,aici un ecou indepartart al obiceiului din cre~tinismul primal', care, in situatia sa de la inceput, de religie ilicita ~i persecutata, era constrans sa-~i indeplineasca cultul in cursul noptii, spre a se sustrage atentiei organelor de siguranta ale statului roman. In consecinta, toate aeeste servicii divine' se desfa~urau unul dupa altul in noptile dinspre duminici. ~i incele care precedau zilele principalelor sarbatori, ca: Pa~tile, Cincizedmea, Teofania ~i tnaltarea Domnului, precum ~i pe .cele in cinstea sfintilor mflrtiri, cand credin-:cio~ii privegheau toata noaptea in rugaciuni care se Incheiau la sfar~it cu Liturghia. Biserica gasea, de altiel, 0 indicatie in aceasta privintil., atilt in exemplu Milntuitoru'lui, Care Se rugase 'l1oaptea. in gri'iJdina Ghetsimani, cat ~i in obiceiul cre~tinilor din primele zile, precum se vede in Faptele ApostoliIor (16, 25; 20, 7). Nueste mai putin adevarat ca noaptea in sine, Cll lini~tea ~i poezia ei, imprima 0 nota de solemnitate ~i 0 atmosfera de mister care predispun in chip special sufletul religios spre rugadune: Pentru astfel de motive, aceasta traditie se vede respectata ~i astazi in manastiri, in legatura eu sarbatorile prevazute de tipic, iar in bisericile parohiale, la serbarea hramurilor. In aceste oeazii, serviciul privegherii incepe direct eu Vecernia eea mare, deci fara Ceasul al noualea, deoarece randuiala lui a fost indeplinita impreuna cu Vecernia mica inainte de apusul soarelui. Regula aceasta are in mare parte 0 valoare pur teoretica, deoarece Vecernia mica nu se savaqe~te decat in bisericile manastirilor, in timp ce In bisericile parohiale Vecernia mare incepe indata dupa serviciul Ceasului al noualea, a~a ca Vecernia mica este lasata la 0 parte.
50. P. Lebedev, op. eit., p. 291 ; cf. ~i p. 224.

42

LITURGHIERUL

EXPLICAT

SERVICIlLE

P,REMERGATOARE

LITURGHIEI

43

b. Planul general !?i'ideea lui de inspiratie. eel mai vechi document in care s-a transmis randuiala Vecerniei este oartea VIII, 35, 36 Iii 37 din colectia ConstitufiiLe ApostoIice, unde se vede clar imprimat pIanul Liturghiei catehumenilor. Mentinandu-se in limitele faeturii sale de Liturghier, referintele din aceasta carte se marginese aproape exclusiv la expunerea rolului liturghisitoriloL Astfel, dupa Psalmul de seara (140, 6 E'ltLAUX VL1(O<;~Q',Ap.6<;), diaconul rostea 0 ectenie pentru eatehumeni, energumeni, candidati la botez Iii penitenti, care, 'indata dupa aceasta, erau eoncediati. Urma apoi 0 ectenie mare pentru credincio1/i, rostita de diacon, dupa care episoopul facea rugadunea de seara, adueand multumire de seara lui' Dumnezeu, Cel ce a facut ziua pentru luerurile luminii, iar noaptea spre odihna slabiciunii... eel ce ne-a trecut prin lungimea zilei 1/i ne-a adus la inceputul noptii, 1/i eerand in acela1/i timp: pazelite-ne prin Hristosul Tau; daruie1/te-ne seara pa1/nidi 1/inoaptea faTa de pacat, 1/ine invrednicC9te de viata ve1/nica prin Hristos'lll Tau. La sfar1/it, dia,oonul invilta pe credin:oioqi sa-1/i pIece capetele, pentru ca episcopul sa dteasca rugaciunea prin care 'ii binecuvanta inainte de a ficoncediati prin formula respectiva, rostita de diacon. Nue greu de constatat ca in aceasta schema, completata Cu datele marunte, inscrise izolat 'in cartea II, 59, 1/i in carte a VII, 48 a aeeleia1/i colectii, se oglindesc lamurit liniamentele generale ale Tanduielii actuale a Vecerniei. Linia urmata in structurarea 1/i dezvoltarea oficiului afost pusa in lega,tura cu semnificatia ce s-a dat acestei Laude biseriee1/ti, ea alegorizare a operei lui Dumnezeu in special in Vechiul lI'estament 1/i a raportului religiosal omului fata de EI, in aceasta perioada din istoria mantuirii. Creatia 1/iProvidenta divina, caderea omului in pacat, izgonirea lU1din rai Iii intregul tragism al staTii de pacat 9i'al departarii de Dumnezeu inainte de venirea Mi'mtuitorului sUnt impresionant evocate in sensurile tipico-siJmbolice, inlesnite de cugetarea 9i simtirea exprimate 'in stihurile psalmilor Ve,oerniei. Ca 9i i1mneledin oUIPrinsuIei, inspirate de ideea operei mi'mtuitoare, aceasta poezie religioasa face in chip special obieetul comentariului serviciului stranei. Limitati in aeest loc la cadrul Liturghierului, preoeuparile noastre se vor opri acum apI"OapeexdUlSiv lla ofiduJ. preotuJ.lu'i,oare, fiind into:omit in stTansa 00nexiune cu intreaga randuiala a Vecerniei, se gase9te in deplina consonanta cu semnificatia ei speciala. .A1/acum este firesc, in perspectiva acestui simbolism apar 9i puncte decontad cu istoria operei mantuirii din Noul Testament, prefigurate prin unele piese (rugaciuni, imne 9i actiuni) din randuiala oficiului. Acestea sunt uneori variate sau schLmbate ori capilta 0 amploare particulara in anumite zile ale anului liturgic, pentru a sublinia relatia intre peI"ioadele istoriei mantuirii, scotand totodata in evidenta caracterul specific al sarbatorilor 9i accentuand solemnitatea lor. De aeeea, in practica bisericeasca, Vecernia se infatigeaza sub forma de : - Vecernie de toate zilele, adica in zilele de rand (ordinare) ale saptamanii ;

- Vecernie midi, ea fiind 0 prescurtare a Vecerniei de toate zilele atM in oeeaoe priv1/1te rolUil:;-.tranei,'cat ~i preotului (nu are decat ~ ectenie inainte de apolis, nu se citelite ,catisma iPsaltirii, iar stihurile de la Doamne, strigat-am .., sunt recluse la patru) ; - Vecernie mare sau de sdmbatii seam $i in preseara siirbiitorilor mari, cand poate imbraea un oaraeter ~i mai solemn, daca se oficiaza la privegherea de toata noaptea, fiind adid urmata imediat de Utrenie. In expunerea oficiului preotului, noi yom lua ca punct de plecare randuiala Vecerniei de toate zilele,care sta la baza tuturor oelorlalte, 1/ivomsemnala deosebirile, la momentele respective.
311

c. Deschirlerea oficiului !?i rugaciunile de la inceput. In partea de la inoeputul oficiului abunda indeosebi elementul vechi-testamentar, reprezentat in serviciul de la strana prin Psalmii 103, 140, 141, 129 1/i116, care stabilesc earacterul esentialal semnificatiei Vecerniei. Acomodandu-se acestei situatii, preotul desehide slujba nu printr...o doxologie adresata Sfintei Treimi, ca la Utrenie de exemplu (<<SlavaSfintei 9i celei de o fEnta 1/i fikatoarei de viata 9i nedespartiteiTreimi...), deoarece oamenii au ajuns sa cunoasca adevarul existep.tei lui Dumnezeu in trei fete (persoar<e) numai prin intruparea Mantuitorului, adica in Noul Testament. Oa iatare, l,a Ve:oernie preatu1 aflandu-se in ,altar in fa~a Sfintei Mese ~i desohizand perdeaua, intTebuinteaza ,formula obiqilluita la serviciile comune, Binecuvantat este Dumnezeul nostru ..., corespunzatoare prin caraoterol ei general stadiului Reve1~iei divine in VechiU'l Tes,tJament, cand Dumnezeu era adorat in cultul patriarhilor ~i al dreptilor de atunci numai in unitatea naturii sau fiintei Sale, adica a1/a cum aparea in opera creatiei. Totu1/i, 'inceputul Vecerniei mari, urmata adica de Utrenie la privegherea de noapte, este binecuvi'mtat cu formula doxologica obi~nuita la Utrenie, deoarece se considera ca prin preamarirea Sfintei Treimi, in imnul LUlmina,lina ... 1a Vecernia midi S-a facut deja amintire de descoperirea acestui adevar oamenilor, prin venirea in lume a Luminii Ene .... Corespunzator caracterului solemn al oficiului de la priveghere, inceputul Veeerniei este precedat de un ceremonial deosebit, practicat mai ales in manastiri. Astfel, preotul Iii diaoonul, dupa ce au intrat in altar urmand regulile 9tiute, se imbraea eel dintai cu epitrahilul 1/ifelonul, iar eel de al doilea cu stihaml 9i oraml. Diaconul, purtand in mi'ma iadia aprinsa, des chide u1/ile imparate9ti ~i dupa ce a intonat intre ele cu fata spre credincio9i indemnul Sculati-va, invitand astfel pe eei prezenti sa se ridice, merge in mijlocul naosului. Preotul in cepe in acest timp cadirea altarului, pe care 0 continua in toata biserica, diaconul insotindu-l, dupa randuiala, de la cactirea scaunului arhierese. Cadirea in tacere 1/ifumul de tamaie, ce plute9te in aer, inchipuie astfel momentul de la inceputul creatiei, dnd 'Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (F,ac. 1, 2). Cands-au inapoiaJt din nartJex in mijlocuI naosului, preotul intoneaza poamne, binecuvinteaza .., continuand apoi cadirea pana in altar, unde intra prin U9ile impi\rate1/ti. Ajuns in

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

44

LITURGHlERUL EXPLICAT

SERVIClILE PREMERGATOARE LlTURGHIEl

45

fata sfintei rri.ese,'preotul da binecuvantarea pentru inceputul serviciului, prin formula Slava Sfintei ~i celei de 0 fiinta ~ide viata facatoarei ~i nedesparti tei '1:reimi",, Prin aceasta ,formula doxologica este deschis oficiul Vecerniei ~i in Duminica Pa~tilor, in zilele Saptamiinii Luminate ~i inspre ziua sfar~itului acstui mare praznic (marti seara din saptamfma a ~asa a Penticostarului), deoarece ea cadreaza cu nota de solemnitate a acestor zile, in care se face amintire de biruinta asupra mortii ~i asupra pikatului prin invierea Fiului lui Dumnezeu, a doua persoana a Sfintei .Treimi. De altfel, fiecare dinactiunile liturgice ale preotu'lui suntpuse in legatura cu unul sau altul din aspectele semnificatiei generale ale Vecerniei. Astfel, cfmd da binecuvantarea pentru inceputul ei, preotul, de~i se afla in 'altar, inaintea sfintei mese, nu ramaneinsa mai departe aid, d iese indata afara pe solee, oprindu-se in fata sfintelor u~i, care sunt inchise; Descoperindu-~i capul, el se roaga aid in taina, citind diri. Liturghier cele ~apte rugaduni de la inceputul Vecerniei 51, Se aminte~te in acest chip, in primul rand, dumta scurta 'a starii paradisilaoea celor dintai oameni, izgonirea lor din rai in urma caderii in pacat ~i plansul de pocainta in fata porWor inchise ~i pazite ale raiului, La Vecernia de la priveghere sfintele u~i au fost deschise de la inceput, pentru a simboliza ea la creatiei-a fost randuita omului viata feridta in rai. Dupa ci:tirea Psalmului 103, ele se inchid insa, insemn<'md astfel seurta perioada a feridrii paradisiace 52. La Pa~ti, eand inimi'le sunt inundate de bucuria pentru invierea Domnului, semnifi.catia serviciului serii este oovaqita de caracterul inaltator al acestei sarbatori. De aceea, la Vecernia din Duminica Pa~tilor ~i din zilele SaptBimanii Luminate, cele ~apte rugaci'llni, 'ca~i Psalm'll1103, nu se dtese, inceputul oficiului facandu-se eu 0 solemnitate unica prin cantarea troparului Hristos a inviat..,, repetat dupa stihurile 1, 3 ale Psalmului 67 ~i stihul 24 al Psalmului 117. Pentru acela~i motiv, rugaciunHe ~i Psalmul de seara nu se citesc nid la Vecernia pentru ziua incheierii sau odovaniei praznicului Sfintei Invieri, adica marti seara din saptamana a ~asea a Penticostarului. In Liturghierul grec, aceste rugaciuni sunt desemnate de eele mai multe ori sub denumirea Rugaciunile de la ,aprinsul luminii (0:[ EuXo:l 'tou A.oXm:ou), adka ale servidului divin de se,am siau, mal scurt, ale Veeermei, ca in versiunea romana a acestei carti liturgice. Denumirea aceasta este interpretata in sensu 1 tropic de rugaciuni .ale luminiisau luminarii spirituale, sens inlesnit de. textul lor, in care Dumnezeu, Cel ce locuie~te intru lumina eea neapropiata, este rug at sa lumineze
51. In contrazicere cu indicatiile de tipic din editiile. de Venetia ale Evhologhiului, Uturghierele mai noi de Atena, ca. de exemplu. cel din anul 1924. prevad citirea celor ~apte rugaaiuni ale Vecerniei inaintela Sfintei Mese, iar Liturghierul de Ierusalim. 1908, recomanda ca acest Jucru sa se faca afara. din altar, in fata sfintei icoane a Jui Hristos, numai in zilele cflnd nu este vohod. adica in zilele de rflnd de peste saptamflna, iar altfel. in lata Slintei Mese din altar. 52. P. Lebedev, op. cU., p. 293.

ochii inimilor noastre, sa ne imbrace ,cu arma luminii, pentru ca noi, cu gandirea poruncilor Sale luminandu-ne, sa ne sculam intru bucurie duhovniceasea. Numarul aeestor rugaciuni ~i felul de repartizare intre diferitele~parti ale oficiului au variat de la un manuscris la altul, iar textul a suferit de mai multe ori prelucrari in cursul timpului 53. In esenta lor, ele se dovedesc totu~i de 0 factura foarte veche, confiI'mata intre altele ~i de faptul ca, afara de referirile inddentale, din rugaciunile a doua, a patra ~i a ~aptea, la ajutorul Sfintei Fecioare ~i al sfintilor, aceste rugaduni sunt adresate numai lui Dumnezeu in general. Cu privire la mobvul pentru care numarul lor a ramas fixat in cele din urma la ~apte, nu s-ar putea face afirmatie precisa. Este posibil ca acest lucru sa se fi petrecut sub influenta simbolismului legat de cifra ~apte> atat in literatura pagana antica, precum ~i in eartile Vechiului ~i Noului Testament. Nu este exclus insa, sau poate fi socotit ehiar mai proba<bil,ea srtabilirea nUJmarului de ~apte rugaciuni pentru Veeernie sa fost sugerata de cifra .orei din zi la care se celebra. J'ntr-adevar, dupa computul civil in curs, vechii ore intai din noapte (la aprinsul lampilor), care esteprima ora a zilei noastre biserice~ti, ii eorespunde in timpul echinoctiului de toamna ~i de primavara ora ~apte p.m. 54. Dupa referintele date de ioan Casian 55, principiul aoesta dea se potrivi numarul psalmilor ~i al rugaciunilor dupa cifra care indica orele respective pentru timpul .oficiului se gasea aplicat in unele din manastirile rasari<tene, pe la inceputul veacului al V-lea. 1n ceea ce prive~te cuprinsul lor, ce,le ~apte rugaciuni ale, Vecerniei se gasesc intr--o remarcabila conexiune eu psalmii de la inceputul acestui ofidu, dar mai cu seama cu Psalmul introductiv '103 ('ltpooqJ.tlXxb,; ~o:),p.6,;). Recunoa~terea $i marturisirea maiestatii divine, a atotputernidei ~i intelepciunii lui Dumne2jeu manifestate in creatie, preoum ~i a purtftrii Sale de grija pentru conservarea fapturilor $i pentru atingerea scopuluiexistentei lor, sunt motive dincarese inspira deopotriva admiratia, lauda ~i cinstirea exprimate in Psalmul 103, ca ~i intreaga euhologie, prin care se mijlooe~te in rugaciunile Veeerniei obtinerea indurarii, milei ~i ajutorului necesar rericirii omului. Pe de alta parte, in aceste ~apte rugaciuni, vibreaza, ca $i in Psalm1..il140, fiorul pocaintei, pentru care seara ofera conditii corespunzatoare. Intr-adevar, prin intunericul care ne acopera ca un lintoliu ~i ne afunda 'ca iritr-un mormant, preoum ~i prin apleoarea spre somn, sear:a este, dupa interpretarea tI'aditionala, un simbol al sfar~itU!lui vietii ll'oastJ:1e', iindca ne vine f
<0

Ii

53. 0 interesanta lucrare in aceasta privinta, intemeiata pe studiul manuscriM'A2c1j 81t\ ~,;" l.p';" '",_oAo06[(,), :COUAOXvt~_ou "a\ selor, a fost pUblicata sub litIul: ~ou ap6poo (Constantinopol, 1924), de fostul mitropolit al Cezareei, Ambrosios Stavrinos. 54. Dr. V. Mitrolanovici ~i Dr. T. Tarnavschi. op. cU . p. 421. Unele manuale de lipic, ca, de exemplu, cel aldituit de lconomul Dimitrie Lungulescu (Manual cle practicd liturgicd. Craiova, 1926, p, 36). preconizeaza clliar ca Vecernia miJre, la priveghere, incepe Dupa apusul soarelui, la ora 7. 55, De lnstitutis eoenobiorum ..., cartea a II-a, cap. 2, P. 1., XLIX, col. 79

46

LITURGH]ERUL

EXPLICAT

SERV]CIILE

PREMERGATOARE

LITURGH]E]

47

noaptea ca a maarte 56. Cugetul este astfel dispus in chip natural sa reflecteze la faptele savar~ite in cursul zilei ~i sa implore mila ~i iertarea d['vina. Indeosebi ultima din eele ~?pte rugaciuni se infati17eaza oa 0 sinteza a 1mturor intentiilor ~i cererilor formulate in celel'alte dinaintea ei: Durmnezeule eel mare ~i preainalt, eel ce singur ai nemur-ire :;;i loc'llie~ti intru lumina cea neapr-opilata, Cel ce ai alcatuiit cu in~eIepciune toata zidirea (unive['su.l), Cel ce ai pus despartire intre luminii ~i intuneric ~i ai a~ezaJtsoarele spire sta.panirea zilei, ~i hma ~i stel'ele, spre stapanirea nlOptii; Cel ce ne-ai invrednkit pe noi pa.cEito~ii'~i in ceasul de acum a ne infati~a inaintea Ta intru marturisire ~i a-,+i aduce lauda de seara, IllSuti, lubitoru.le de aameni, indrepteaza rugadunea noastra ca tamai,a inaintea Ta ~i prime~te-o ca pe 0 mireasma cu miros frumos, ~i ne da, noua seara de acum ~i noaptea ce vine, pa~nka. Imbraca-ne ou arma luminii ; izbave1?te-nede frica de noa,pte ~i de tat lucrulce se savarge~e in intunerk. $i somnul, pe Clarel-ai dat spre odihna slabidunii nO'as1tr'e, daruie~te-ni-l s,cutit de toata nalucirea diavoleasca. ~a, Sitapane a taate, Daruitarule de bunatati, fa ca ~i in a1?ternuturi1e nnastre, poeaindu-ne, sa pomenim nOiaptea nmnele Tau 1?i,prin cugetarea la' poruncile Tale, luminandru-ne, sa ne soulam inrtru bucurie sufleteasca, spre proslavirea bunataltii Tale, adudind rugckiuni ~i cereri milos.tivirii 'Dale, pentril propriile D'aastre p,kate ~i pentru ale tot paparului Tau, pe oare, prin rugadunile Sfirutei Nas,oo.taarei de Dumnezeu, intru mila cerceteaza-l. AsHel, preotul oonoontreaza in ruge sa din cele ~apte ruga1ciJu.ni le a Veoerniei, in f1a\iasfintelor Ul?i,toerte dispozitiile ~i aspiraJiile religioase tI1ezi'tede Psalmul 103 in sufletele 'Oredincio~ilar, antieiJpand chiar ~i pe cele ce i~i gasesc expresia in psalmii urmatori. In savaqirea aeestor rugaduni preotul nu ,apare numai oa unul din comunita.te, 'CIain afidul Ceasului ,al noualea ; el nu este aeum numai Un participant Ia exe1'oitiile de pietate comuna, prin care se adance~te impreuna -cu ceitlalti credinda:;;i in meditarea tJextelor, inlesnind zborol inimij spre ,cele de sus. In Ia'Ce-steugaduni preo<tul intervine pentru intreag'a ,('amunitate, la. care r esrte randui,t :;;icareia Ii apa1'tine el insu~i, se roaga ~i mijlQ1oe~te pentru ea, inchipuind as.tfcl nu nJUm~ pe Adam inaintea partHar raiul'lli din Eden, oi reprezentand inacel'a~i timp pe lisus Hristos, Mc1ntuitorul ::;i RifficUlmpa,ra<tarul fagaduit lumii (Fac. 3, 15), eel ce mijlace~te pentru tot} oameniL De cata smerenie ~i recuno~tintR fata de Dumnezeu, Care peste oele il1la1tei1 iPUJr1e)Ps. 17, 36), trebUlie sa se s:imtii deci pa"': ( truns preoltul insufletit dechemarea sa! CatB. d1'agoste pentru s,emenii lui trebuiJe sa-I lnci'ilzeasca inima, ca sa simta sufletele lor langa suiletul soo., sa se identifiiO-cu intere-sele lor duhovnioo~ti~i sa se inf1acareze in infati:;;area rugadunilor sale cake Dumnezeu-Pranietorul! Prin cele ::;apte rugaduni preotul se adan~te in convorhire ~i in tainica sa'lire eartre Dumnezeu, pentru popor, dar osebit de popor, ca Moise pe Muntele Sinad (Ie~. 19) ~i ca MantuiItJarul in gradina Ghetsi56. Simion, arhiepiscopu] TesaJonicului,
Up.

mani (MaJt~i 26, 36 9i 39; Ma;r<cu14, 2 ~i 35; Lum 20, 41) 57, mijlodnd abtinerea milei, bunatatii 9i ajultorului divin pentru el ~i pentru credindo~i. Mantuire-a ~i sfintirea acestnra sunt candition:ate msii in a!cela~itimp .~i de parlticiparea lor -81c<tiva personala. Deaceea, litur~i ghisitorul Ii -as'aci'azaindaJta la a rugadune publica 9i comuna SlUbfarma ecteniei mari, pe care, dalCanu es-te dna'con, 0 1'oste~te preatul insu~i ; in aces,t caz, el continua sa ramana in foatasfintelor U9i, dupa ee .a terminat rugadunile Vecerniei, iar la strana s-a ill'cheiat dtirea PSialmului 103. Tot ad va 1'oo,ti preatuQ ~i cele}al<teectenii in e'Ull'sul Veoerniei din zilele obil~nuiJtede peste saptihnana, .afara de ectenila mica. In serviciul Veeerniei mid nu se intrebuinte,azc1 ectenie mare ~i nid un fel de eetenie afara de cro dinainitea otpustului (Mi1uie~te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta...). ' In eompamtie eu siJtuatia sa lIa,oele ~apte rugaduni, preotul se gase:;;te intr-'O pozitie noua in legatura eu ecteni'a mare; ,ou 'oopul acoperi!t acum ~i integrat el insu~i in ruga intregii ,camunitiiti, act}unea lui se mani'fes,ta mai mult prin dirijarea lacestei forme de rugaciune publica ~i comuna, enuntand pe grupe intentiiIe (pacea de sus, mantuirea sufletelor, paooa in intreaJg1alume, bunas'tarea laca:;;urilo'rbiserulce9tietc.), oare fac obiectu~ dUeritelorcereri, ~i repetand indemnul :Damnului sa ne rugam. Intre:aga ectenie es.te insufletita de un spirit oomuniltar, care s' vede exprimat in aceste cereri ce se fac pentru ro1osul duhovni-cesc 9i ajutorul necesar in realitat}ile vietH, a,tat oamunita~ii biserice~ti in genera'l, d,t ~i dHentelor categorii care intra in componenta ei. Asupra eeteniei vam reveni mai pe larg la eapitolul 'Oons.a,cmt iturghiei, L cal'e.iaea ii apartine la origjJne. Dupa un timp de meditatie comuna pe tema pS'a[mil'Or din Catisma ~i dupa rogckiunea in C'Omun,ce urme'aza aces1eia in zi1ele ardinare sub forma ecteriiei mici, care 1a Vecernioa dinspre sarbatori se roSlte~te dupa fiecare Manire) (antHon), fie de preat in altar, daca nu este diacan, fie de ,acest<ainaintea sruntelor u/ii, roIurile se despart din nou. Mai bine ZJisse impart, pentru ca ele sediferentiaza ll'umaJ lea flOrmade actiune, dar se gasesc intr-a intima C'anexiune de tema ::;ide sens. De altiel, in oursul tuturor serviciilor liturgice, rugaoaiunile preCltului reprezinta d'e fapt soliri s,au mijladri, adi<Ci3. rugaduni la nivel sacerdotal, care conoentrooza ~i infati~eaza Domnului lauda, mulvumirile ~i cererile credinoio~ilo;r, expnmate in psa1modiiile ~i imnele de l'a strana; de asemenea, diversele ceremanii nu sunt aJtceva decat transpunerea pe plan slacerootal a unoI' adevaron dogmatiee l?i episoade religiaase, dezval<t<ate ~i s-ensibiliz.ate sub formaadelor simbolice. Astfel, ~i aid, cand c2mtarea Psalmului 140 ajunge la stih'llll 2 (<<Sase indr.epteze (inalVe) rugadune-a mea ca .tamaia lnaintea Ta), preatuI ari dialconul, daca este,
57. De aceea, la Vecernia de la priveghere, sfintele u$i, care au fost deschise de la inceputul serviciului, se inchid dupa ce preotul a terminat de citit rugaciuni]e, odata cu terminarea ]ecturii Psalmu]ui ]03 ]a strand. Cf. Icon. D. Lungu]escu. up. cU., p. 167.

-I

en .. cap. 299.

I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

!
48
LITURGHIERUL EXPLICAT

SERVICIlLE

PREMERGATOARE

LlTURGHIEI

49

I
1
j

ineepe eadirea mare,adi'Cll tamftiaza, dupil. regulil:e 9tiU'te, mai intfli altarul 9i apoi toartJeeelelalrte pil.Jr'lti sfantul'lli loca9, 9i pe eredinci09ii ale prezentl. d. Tamaierea sau cadirea la inceputul imnologiei. Ritualul t8m<'tienii,pI"auti'oat9i in u[1ele din religiHe popoal'elor antice, CIa egiptenii, romanii 9.a., I"eprezinta in Biserka ere<;>tina0 .amintire li,trn-giea din Veehiul Testament, unde 19i gase9te corespondenta in arder:ile de pe a1tarul taanaierii, seam 9i dimine aJVa,de l'a oONul sfant (1'!9. 30, 7, 8). In sine, tamaierea reprezinlta una din formele de j.eclfa, adica 0 expresie a omagiu'lui de adoI"atieoe s,e adu'ce lui DU'mnezeu ca aunor 9i stapan lal cI"eatiel. Sensul acesta se afla confiI"mCllt insa'$i formula prin de care preotul binecuvinteaza tamaia pusa pe car'bunii din cadelnita: "Tamaie Iti adueem ( .l}up.lo:p.a ClOt 7tpoCl'f'epop.Ev, Iti ofel'im, hi prezentam, Iti infati$am ea dar) Tie, Hristoase, Dumnezeul nostr'll, intru miros de bun a mirlasn1Ei Efes. 5, 2) duhavnicea9c8., pe -oare primind-o in jerltfel( nicul Tau eel mai pre9us de 'ceruri.... Ca,direa biseri<eii1/ia credincio9ilor constituie pe de 0 parte dnstirea laca9ului lui Dumnezeu, oaI"e eIS<te sfintit 9i deS\tirrat serviciului Sau,i,ar, pe de alta parte, pe oei 'ce stJau inain1Je Ii sfinteste, c1eoarece 1.amaia,a a&tbineouvantam 58 . ,'parfumul ei este deci si~bolul haru'luii Sfan:tuihli Duh <ces,e revarsa' peSite credind'09i, dre.pt co'ntradar S'olicitat in incheierea ru.gaciunii pentru bineouvfmtare;a ei: ...trimite-!l1e naua harul Preasfantului Tau Duh. In ,alcest moment ,at seviciulu'i Vecerruiei, ltamaLa e'ste deci semnu1 sensibil al ta,maiei duhovni'ce9>ti 9, adica :a1 jertfei in sen:s mOI1al,ce se 5 adu:ce sub fO'l'1najertfei de lauda, adica ro.alda buzelor care proS'laveslC numele Luh> (,allui Dumneze'u ; Evr. 13, 15) in psalmii Vecerniei. Sphul 1 a1 Psa1mului 140 de9teapta imag'ln1eaconditiei tregi'ce a omului in. Vechiul Tes.tament, cand rugaciune,a rasuna ca un strig.at din departare (<<Dnamne,s,trigat...lam cMre Tine ...) ~i idintru adancurI1e prapaGtiei (Ps. 129, 1.),in care n arunloase paca:tul nealsooltaTil. Fumull 9i mireasama de 'tamf!ie ~ se inalta, cand cade:;;te preotul in timpul cantil.rii Sltih:ului urma'tor, sunt expresii simbolice sugestive ale nadejdii pe oare 0 are omul din Impar,atia harului Naului Testament, ca doriU1talui de a-I fi ascuHata rugadunea se va impllini 31oum,pOO mijlo'Oirea Mantu1torului trimis, dupa Iagalduinta data pl'imiiQoroameni. De aceea, ~n formula de bineouvantare tamaia es<te:adlUSa prin lisus Hri,stos, penVru ca oriee dar oferit priln Fiu'!. Saru e'9te primiit, El fdind totdeaun!a ,as'cu'I't3It (Evr. 5, 7). Dar pentru 0a rugalOiunea noastre sa se paata In'iHta pfma la Dumnezeu, trebuie sa fie ({loa:ta'maia, lOa parlumUl frumos a1 .acesteila, jzvorand din simtirea adanca a un,ei inlmi curate. Jnaripata de in:altimea gfmidu1ui, incalzilta 9i aI"omata de puritate.a inimii se C'Uvinesa fie mai ,cu seama rugaJCiunea ou care se infati:?eaza liturghisltorul inaiTiitea lui Durnnezeu
58. Simion, arhicpiscopul
59. Ibiclem, cap. 362.

pentru credindo9ii sal. Dispozitia sa launtr'lca trebuie sa se simta 1ntr-o 'continua cre1?tere duhovni'ceasca, paralel cu desfa9urnrea ofi!ciului in care preatul va reprez'enrbapeste cateva dLpe perso-ana Mantuito'I"l1lui Insu9i venilt in lume. . e. Vohodul Vecerniei, rallduiala 9i simbolismul lui. Pni.n dlntarea la strana a stihurilor de lia Doa;mne, strigat-am ..., ,oare sunt imne de compozitie 'cre9tina, pre:f1atatede stihuri din Psalmii 141, 129 9i 116, s-ra aratat deja legatJura dintre Vechiul 9i Noul Testament, in sensu1 dl inva.til.tura <celui dint8.i a premers ~i a prevest:iJt pe cea din oel de-al doilea. Slujba Vecerniei ,devine insa pi\.trunsa 9i lumina;J;a in !Chip SIDsibH de atmosfera Noului Testament prin aotu'l intrarii mici sau
vohodului mie.

Tescllonicului,

op.

cit., cap. 309.

Prin acestea se intelege procesiunea ce se face pornind din fata Sfintei Mese 9i urmand pe laturile ei de mi:aza-zi, rasarit 9i milazano.apte, pentru a ie9i pe U'9a laterala din 3100a:sta uLtima parte, pfma in mijlocul naOlsului.,In ,arcest scop, dupa ce preotul s-a inapoiat in altar de La 'cadirea miare din rtimpul primelor st1ihiri de la Do,arnne, strigat-mn ..., sau dupa 'ce aceas.ta cadire a rost termin:ata de diacon, a9'teapta pana in rtimpul can<tarii ul1iimei stihiri' rd'ln:ainte de SI3'va..., cand se imbraca .. '00 felonu1. Cand se '1ncepe cantcurea "Slava ..., se deschid sfintele U9i,lar preotul, sau diaconul, daICaeste, tam,'u.azaaltarul, La in1Jon'area stihirei de la $i acum ... (Dogmatilca), pr.ooesiunea Vohodului sau intrarea mica porne9te in a,cel39ichip oa 91lacaditrea maTe din timpul stihifilor de la Do'amne,. s:trigat-'am..., mergand inainte paraclisierul au faclla sau au sfe'9nicul ,aprims, dupa el diaconul eu cadelniva, lar la urma preatul 00 capul des'Ooperit, pUfiimd el insu9i cadelnita, in lipsa de diaoon. Oprip:du-se in mijlocul ln3'osului, ou fata spre rasant, diaoonul zke in ~oapta Domnului sa ne rl1gam, pentru ca preotul sa rosteasoCiiin taina rugaciunea intl'a7;ii ("Seara 9i diminea'ta 9i 1<a amiaii'i, larudam, binecuvantam, multumim ~i ne rugam Tie, Stapine ,al 'tuturor ...), stand amandoicu capetele indinatJe. Dupa ecfonisul pentru incheiere.a rugaCiulDii, i se inldreaptil.; iar d~al()onul,nvitand e i pe pre.at: BinecuvinteaZa" Stapfme,sfan<t'a intrare, .aoosta bine<CUvinteaza au mflIlJaspre rasarit rostind in 90apti'i formula: Bine:cuvantJalta este intrarea sfintilor Tai, DOClmne. Di,acoillul'sau, in lipSia roi, preotul, faceapoi oadiI'la midi, iar catre sfar9itul cantarii Dogmatio.i:i,diaconul, stand In fata s1'intelor U9i, intoneaza: lntelepciune, drepti !, ciidind {'ruci9; rolul aoos'ta il indepline9te preo:t:ul pe solee, in f8lta sfinteloT u1?i" aca este singur. Stmna ra8d punde cu ciltlrea imnului Lumina Una..., in timp ce :l1turghisitorul intra prin sfiintele 11.$iin aUal', terminand ciidirea; cand este diaoon, ace9ta a~teapta pepI"OOt in dreptul lcoanei Sfintei Fecioare, intampinandu-l cu oadirea 9i in!tranld apoi dupa danswin altar. La sarbatorile in a ciror randui:ala seafIil. prevazuta dtirea Evangheliei l:a Vecernie, introrea sa'll vohodul Vecern'iei nu sef;ace eu cadelni~, cicu sfanta Evanghe1ie. A9aeste carol in Joia Mare 9i.1n
4 Liturghierul explicat

50

LITURGHIERUL EXPLICAT SERVICIlLE PREMERGATOARE LITURGHIEI 51

Sambata din Saptamana Sfintelor Patimi, cand V'cerni.a este wmbinata cuLiturgMa Sfantului Vasile cel Mare ;in Vinerea Sfintelor Patimi !)i in Duminka Pa!)tHor; 1a Vecrnia unita eu Liiturghia Darurilor mai ineinte sfintite; in zilele de: 10 februarie (Sfantul Mucenic Hara1ambie), 24 februarie (Aflarea capului Sfantu[ui loan BQlteza'torul), 9 martie (Sfintii 40 de Mucenici) o1'i ])a sa1'ba1Joarr'earamului, cand se h intampla eatoate aceste sar'batoTi sa ,cada in timpul pa!rresi:milor. Ceremonia vohodului imbmea '0 solemnitate speciala cfmd obeiul lui es'te savar~~t de mai multi liturghisitori. Dad dinacest sobol' lipsese diaoonii, l1.1.terjectiileIntelepciune, d1'epti! sunt pro!l1,unt-atede unul dintre p1'eoti iniJ.Lmtrulsoborului, adica in mijlocul bisericii, !)i nu pe solee, iar imnul Lumina lin,a... se canta de soborul litU!rghis,i.torHor. Printr-o aSltfel de treoere a cantarii in roIul sfintitilor slujitori, practiea biserice:asca subHniaza in ,chip deosebit strans'1:l leg.atura dintre ,acest imn !)i tema v()hodului. Cand cantaTie,aa "juns. La pasajul Laudampe Tatal ~i pe Fiul ~i pe Santul Duh-DulInll1!eze.u dJoti i!)i pleaICapu~in ..., eapetele, in timp ce diJaoonulod prleotul respootivcade!)te SpTierasarit, intrand apoiin alva'r dupa l'egulile cuve:nilte. lntroducerea adUJlui intrarii mid inofieiul Vecen1.iei>trebuie privita, fara indoi'ala, IC-a n imprumutt sau 0 influen~a a Liturghiei catehuu menilor, in oare a a:vut rOlemai intaiinstituire:a vohodului (Y; p.txpe\: doo8ot;, Y; 7tpwz'l] sloo8ot;), br'odat pe oeremoni'1,l intr,arii epilsDopului In slujbii. Adoptarea unei .astfel de ceremonii !)i' in . cadrul Veeerni:ei ,5-a faout, negr~it, C'Usoopul de a spo1'i solemnirtatea ofi!ci.uluide' 11:H.inele sarbaitori. Intr~adevar intrarea sali vohodul m[.c nu lare loc'decat in serviciul religios al Vedernleice sle of~ciaza in sriiIe diITS(prediuminici, sarba-tori !)i ira coo urmata de Utrenie, dind" se f.ace p1'iveghere de noopte. V.eoernia mica 111 cea din zilele de rand de !peste saptarrnananru au vahod.
liIJ

!
'J

j
1

.~

Din doooriereaprooesiunii vohodUilui rezuita ica, in ,ptindpiu, ela fast oonoeput!)i cons~derat oa intrare (sloooot;), tennen tehnk dr= altfel, sub oaTe se !)i afla diesemnat in Litw'ghie !)i,in, Uturgioa. !n vorbirea ;bis.edoe,aslcauZ'Ulalainsa se Intrebuinteaza in aOO8t .s'COpeuvanc: tul ie!)ire ou cadelnita, ou Evangheliia etc. S-ar put~a spune, ,oa fiecare din acestte dQua numifi este determiri:ata de momenltul in' Oaa:e este luata inoonsiderare ceremonia, s.au de p02Jlt-ia din oareesre pni-Jita : hi prima ei parie, ,cand p:woesiunea pOirtne~tedin 'altar, ajungand pana in rnijlooul uaosulni, se infatil1elaza intr-adevar ca i~ire',pecands:ub aspectuloelu'i de aJ doilea moment, cfmd ofid:antii se Inapoi1azain ,altar, ea apare oa intrare. In roalitate, g'eneralizarea termenuliui de ie!)ire in
60. Practicile nu sunt de acord asupTa faptului dad! aceastil. atributie trebuie sil. revinil.in acest caz protosului ori preotului celui maimic in rang: Penhu motive legate de logioa: liturgicil., noi ne pronUlltil.m in .favoareaproto' sului, care trebuie sil. poarte ~i Sfilnta Qvanghelie in fruntea procesiunii vohodului, la sil.rbil.torile mentionate. A se vedea in aceastil. privintil. stuaiul nostru: Contributii 1a 'ldmurirea' unei controverse de lipid 'piivitolire la vohodurile Liturghiei, in Studii Teologioe, III (1951), .nr. 3-4, p. 121-134.

limba bisericeasd populiara de 1a nod il1i gase$te explicatia In confuzia ce s-,a faout Intre pronunti,a $i sensul termenilor din slavo-rusa literara, vhod (intral"e) !)i viho1d (ie~ire), In vremla cfmd s'e gasea in uzul Biseridi noasire Liturghierwl slavon. SimboJismul yohoduluJ Vecerniei i!)i are PUll1etuJ plecare in ideea de de intrupare a Domruu1ui din Sfanta Fe C'ioarr idee oe Se dezvolta in a, ul1ima stihira cant,am la $iacum ... (a Naseatoarei S!aiU DogmatiiOa),la Doamne, strigat-am .... In prinoipiu, tema vohodurilor este vernirea F.iu1ui lui Dumnezeu in lume, opera Lui mantu:itoa;re~i inaltarea la eel', prin cape a fost r'idioata ~i 'l1mani1ba,tea n'Oastra ImpTieuna cu El ; aspeottele sau epis'0'adele diferite ale acestei luorari se predzeaza prin 'amanuntele de 1m.oadrarea aotiunii vohodurHor, specifice diferitelor ofidi (Vecernia, Liturghia catehumenilor ori Liturghia cred'illlcio~ilor). La Veoernie,aceasta ceremonie are un oava.cter mai mu'lt preinchipuit()r $i general, oa 0 sdnteza simb01ica a oelor ae sle leaga de venire a Domnului in lume. La vohodul 'ou cadelnita, persoana Mantuitorului ~te rep1'ezentata de oatre preoi, coare,prin pUinerea felonului, inehipuie actul imbradkii firii ome!l1e~ti8au 131 Intrupa1'ii Fiului luiDumnezeu. La vohodu1 au Eva:ngheUa, Mantuitorul este simbOr1iZ!at rin aJceas,tii p Sfarnta Carte, oa una inoaTie se ouprind invatatuna !)i faptele Sale, adi'ca via~ ~i activ,irtatea Sa de 1a na~tere parra la inaltare, pe filele ei aflandu-se ins-cris de nenumaraooori numele Fi'l1lu'ilui Dumnezeu, ioaricoana invierii Lui impodobind Jata de de1asupra ,popertei. le~ir<lpreortului din altar ins'am:na pogorare,a lrui lisus in lume; oprirea in mijlooul biseridi, ,indinarea oapului!)i rugikiune:a ta;inicii a; intrarii" amilIltese de ramanerea Ma"ntuM!orului'in mijlocull oamenilror, smedndu-Se pana la jertJiaardusa pre Cruce T-atalui, de pogorarea Sa Ia iad peniru a dezleg:a pe eei ferecati in T'ohia lui !)i de ridiGarea noastra a tuturor prin Invierea Sa; 'aoe,astadin urma semniHcatie 0 are ridioarea sau indreptarera liturghisiTorHor, d'llparostiirea rugEwiulIlii intrarii In mijlocul naosului Isau inalltarea Sfintei EV'angheliL Cadirea ne de$teapta imaginea preasfin1Jei Lui vieti; 'care B-a adu'S ca 0 adevarata tamaie,bine mirositoare. Into.arcereapreotului in aHaI' aminte!)te de lniiltarea Domnului la eel', unde El este 0 jertfa V'~nka pentru noi inaintea 'Datiilui61. Intrareaprin u.si1e impalfa~ti, .care au statde~chise de 1a ineepu:tul p1'ocesiunii, inse,amna <;a dupa ee :miul. a ramas ind).is timp indelungat din oau'Za gre:;Jeliil'l1iAdam, aoum, prin ve'nl.relaMantuitorului, miul !)i eerul nle sunt deschise 62. Semnifi'0atia vohodului Veoerniei este oompletata l1i,Inaoel~i timp, confirmata de imnul de prea frumoasa inspkat.ie lirica Lumina lina ... (cpwt;" D.o:p6v, lumina predispuniitoaTe Siauaduoatoarede bucurie, lumina blanda, b1ajina, potolitoare). Acesta este un imrn adresat Mantuioorlliui vrednic I!)tiin rolata vremea a fi laudat de glasuri. CUlVioase cu_ cernk~e adiJoa, plinede pil2tate - Fiul lui Dumnezeu ...), Care este
(<< .

61. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, op. cU., cap. 333, P. G., CLV, co!. 60S-608 B; in traducerea .romanil., p. 218. 62. Dr. Vasile Mitrofallovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 546.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

52

LlTURGHIERUL EXPLICAT

SERVICIlLE PREMERGATOARE LITURGHIEI

53

numit Lumina lina , deoareoe prin intrupare<a Saa >apa,nutOa 0 lumina ' ,adueatoal'e de bUieurie, de lini~te ~i de potol'ire a a$tepUl!rI1orneamului <lmenes-c.T,abloul unui splendid apus desoore treze~te admiratia noas1ra fata de Creator )iimpulsui irezistibil de a-L preamari in Treiine.aSfintelor Sale Pe!rsoane ; in alCl~i tiimp insa ne indreapta gandul spre Soa1'e1e eel ,adevamt, Hristos, "Soarele drep1atiil 63, Care a rasarit lumii prin intruparea din Sffmta Fedoara. Atentia -cI'edincio~ilor asupm aeestui sfant ,a:ctevar, simbolizat sub forma de actiune in proeesiunea vohodului $i totodata exprimat in figurile poeti-ce ale imnului Lumina lii1a"., 'este atra:sa in chip special prin interjectiHe lntelepciune, drepti !. lntelepeiune - sa ne sHim ded a patrunde duhovnice~te iconomi'a Reve'lJatiei dumnezeie$ti in persoana Fiu1ui, ,ad~cacu sensibilitatea, Ynal-Qati ed deasupfia logidi '" d pamante$\fi ~i ,a preooupari;]ror vealOului de ,aieL De ,asemenea, drepti! drepti oa pozitie fiziea in primul rand, aclica ridkfmdu-ne de pe locurile jn care ne~am gasi sau indreptandu-ne, daca ne-am gasiaplecalti sau .sprijini:ti peceva. heesta este un semn sau un 'gest deCUIViinta, de respeet~i de pie.tate fata de persoana Mi3.ntuitorului,mnocata simbolic prin toaIte '0'01'0ce se savar:;>ese in lega'tura 'cu intnaire:a mica, da,r totodata 0 '3srt;felde atitudine sau pozitie atrage atentia ~iugetarea noastra. . V:ohodul mic marcheaza puncti..tl ouilmiilant ou,care S'e i?i inchele in .aeela~i timp prima par1e din slujba Veoerniei. Trebui'e sa observam tot,odata ea aceasta ceremonie lnseamna 0' nota de solemnirtate deosebita, caraeteristica nuniai Vecerniei mari, in timp ee, in zilele de rand de peste saptamana, dupa stihir.a Nasditoarei,se trece indat'iila imnul Lumina lina .... ' f. Prochimenul. In intocmirea oficiului din partea a doua a Vecerniei se vede apli'cat acelalii principiu ca ~i in partea intaL El 'consta din psalmi s,au parti din' ei, din rugaduni comunercYsfite fie de' preot, fie de s1r,"lna, in numele poporului, lii din imne de inspirlatieer9tina. In'Oeputulacestei parti variaza rnsa in r.aport cu 'carclerul ~i graduF'pe care 11 au diferitele ziIe ~i sarbatori in calendarul bisElricesc. In geneTial, pEll'te.a'aJoeas,ta oHciuluise deschicle atat'la Vecernia din, zilele 'a aomune, dit '~i 1a 'cea dinspre sarbartJori, prill formulel<e rosti!te de diooon $i preo<t, eu fata spre credincio~i 64: Saluam amint -Pace
63, Osea 6, I, ~i Sf. Cipri,an, De oratione, 35.

tuturor. 111Velepciune, a luam aminte 1, care constituie un indemn 1a s atentie, 1ini"?te$iincordiarea ougetarii in legatura cu :ceea ce va urma. Ca raspuns, sltrana inrtJoneazaindatii prochimenuZ, care este un stih din ps<alm:i,pref'atat de alte doua ori trei stihu!ri, 113 rlpetar-ea eantarii. lProchimenul variaza dU\pa zilel1e sapUilmanii ~i dUPa sarbiitoare, fiind in a$a fel ales ca sa se gaseasca intr-o [egatura generala de sens ori de ide~ eu earaderuJ zilei sau sarbatorii :al carel continut 11 rezu'lla mai mult or! mai putin. De aceea, comentariile liturgice caracterizeaza prochimenul ea un fel de prevestire sau de. anunta1re a ideii, motivului sau evenimentuluioare fae obiectul serviciului divin din ziua sau sarbataarea respectiva 65. In consecinta, formula de mai sus, prin care d1aoonul 9i preoM introduc cantJarea prochimenului, este considera'ta ca avand s,copul Sa atraga atentia ~i medi,tatia asupra insemnatatii temei sau continutului acestuia. De fapt insa pro:chimenul, a~a pre'Cum rezulta din insa~i etimologia cuvantului (7tpOXdf18'1o'l), inse:amna ceea ce precede sau este pus inain>te de ceva. Aceasta pozitie de inaintesta~ Uitor sau de premergato!r se verificac1ar in randuia,la Ve!cerniei mari de 1a servkiul privegherii de. noapte, la cea pentru sarbartorile de peste saptamana ale sfintilor eu poli!eleu, in slujba Utrel1iei ~i mai mult inca 1a Veeernia ell Apostol 9i !Evanghel[e, ca .~nJoia, Vinerea ~i Sambata ceamare evc. In aeeste ooazii, dupa proohimen, str.ana incepe lectura pericopelor din Vechiul Tes,tarrnenrt, unoscurtJesuib denullll'ireagenerala de c paremii (7tapolf101at,proverbe,pilde, p<lrebole), dupa aeeea9i regula care se aplica in Liturghia catehumeniloc, vnde, prochimenul este urmat de Jeoturile din Noul Testament (mai intai din s'erierile Sfintilor Apostoli, iar dupa stihurHe aleluiatioe, din Sfinte1e Evanghelii). Identitatea de plan intre Veeernie ~i Liturghiacatehumenilor, in' legatura au acest moment, 'apare oat se poate devizibHt'\ maieu s.e:ama in nficiul Veoerni'ei combinate ou Lilturghia Darurilor mai inainte sfintite, 1.a salfba'torile prevazUlte cu Apostol ~i Evanghelie, Prochirrienul, impreuna au stihurile care il insoteso, precum $i cu cele 'aIeluiatioe, reprezinrta resturisau urme din psalmii c'are pre:eedau in cultul Biserieii Vechi orice lectura biblka, po'trivit principiului s<tabilit prin 'oanonul 17 al SinoduJui de 1a Laodiceea. Cum aoe$ti psalmi aveau un car<a:c1er esianic, prochimenele sunt oonsiderate l'a Vecernie ca m amintiri despre prezicerile profetilor ou privire la venire'a Man:tuito~ rului 66. De aceea, in thnpul cantarii prochimenu1ui, preotul sta cu fata spre apus, adicEispre credincio~i, infati~andu-s'e ,a:s.tfel a reprezentant al c
atare, mal indicata, pe cand la'Vecernia dinspre duminici ~i sarbatori, u~ile impa' rate$ti fiind deschise, este logic ca formula sa luam aminte - pace tuturor sa fie rostita dintre sfintele u$i, In cadrul carora preotul trebuiesa ramana pana ce 5e termina intonarea prochimenului. 65. Aceasta este proorocie pentru saTbatoare ... Prochimenele 5e fac ca ni"te Ihcepaturi ale s1irbatorilor ~i ale zilelor care vin, Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, op. cit., oap. 337, 66, "Prochimenul arata Ja rfmdul sau descoperirea profetilor 'ii precizarea venirii Imparatului Hristos. Gherman, arhiepiscopUI Constantinopolului, Comentariu liturgic, P. G" XCViII, coL 412 A.

64. Icon. D. Lungulescu, in capitoluldespre Ve.cernia de sambata seara, din p. 25, prevede ,ca aceasta are loc:in cadrul ,al sau Manual de practlca.:liturgicQ, divipe, u~iIor imparate~ti i Protosinghelul. Gherasim Saffirin (Tipic asupra serviciilor Bucure~ti, 1905, p. 11.) mentioneaza in legiitura cu Vecernia din zilele obi~nuite ca preotul trebui sa stea In acst timp ceva mai. inapoi de coltul dinspre miazazi ~i rasarit al Sfintei' Mese;,. Potrivit instructiuniIo,rdin, Llturghier, dinaintea Apostolului, acesta este, desigur, locul din care se anunta lecturile in genNai. Cele doua practici par Insa deopotriva de indreptatite, fUnd acomodate situatiilor deosebite din cele doua categorii de Vecernii: la Vecernia din zilele ordinare, nefiind vohoil ::;i sfintele u$i fiind deci inchise, partea de miazazi-rasarit a Sfintei Mese apare, ca

54

LITURGHIERUL

EXPLICAT

J
SERVICIILE
~!

PREMERGATOARE

LlTURGHIEI

55

Mantui1Jorului. in nume1e Caruia are dreptul la dm>tire din par'tea credincio1?il:or.Canid se inchei'e cantarea lill. se inchid sfintele u1?i.iar preotul. inchinandu-se. i~i reia locul sau in fai Sfintei Me.se. in pozitie de rugikiune. qeci reauIl'os'cand ~i maTturisind ,astfel smel"enia ~i caracterullimi1Jat .al oonditiei Slaleomene1?ti.. La sarbawil"ile preva~wte 'cu par:emii, acestea aduc. prin urmare. impreunacu pI'O'chimenele, miirturiile Vechiului Testament despre iIl'tl'uparea Fiului lui Dumnezeu 1?i, oa atare, ele reprezinrt;a looilialta aspecte deosebitea,le ,aocelei1a'1?i semnifLoart;ii 1mboUce. de lia baza intras rii aelei mid. Cu aUe Icuvin1:e.proohi'l11enul 1?iparemiile apar ca un epilog al vohodullUi mic 1?i.in ooIl's'ednta. atentia credincio1?i1oriClISUpro temei lor se vede oontinuu sustinuta de ditre diacon I/i preot pTin inlterjeqiile mentiJonate mai sus. Dupa prOichimen ~i inaintea fiecarei paremii, preotu'l sau dia'conul spune de asemenea In1;ellpciune la,r !, dupa ee dte1;ula ,anuntat utlul :sau locul de proveni'enta al lecturii. liturghisi1:orii indoomna din nou: Sa Juam ,aminte !. In timpul lectur'ii paremillor. u.turghisi1Jorii pot sa 'stea, ope s'c.aune, urmarind exprmerea au atentia ~i refleotiile Clivenite; ,de a:seml1!ea' pOpOT'ul. 1/i g. Ecteniile ~i rugaciunile dupa prochimen. IndaHl dupa prochimen. sau. dnd sunt par-emii. dupa acestea. diaconul S1aupreotul roste~te La Vecernia mare eatenia Sa zi,cem rt:oti din tot sufletul l?i din tot cugetul Il'OSltru ; 'wceas1:,astie Mslata insa 1a 0 parte. in zilele obi1/nuite, ... e trocandu-se diroot 1a rugik'iunea spusa 1a strana: Invrednieee-ne. Doamne. sa ne pa'zim fara de pacat in seara- ,wceasta!.. Urmeaza ,apoi . eateni,a Sa plinim (sa indeplinim. sa savar1/im) rug.adunea no.astra ,eea de searaeatre DomnuJ..., pe care. daca nu este diaoon. () rostel?te preoiul in altar. la Vecernia dinspI"e \SiarbatJori. ar in ziJlele obi~nuite i de peste saptamana. afiara din aI-tar, in f'ata sfintelor u~i. ,av<lndeulionw pe cap. La VeooI'Iiliia dim.Dum1nilic.a Rusa1ii1or. partea aeeasta dupa prochimen se imbogate~te ou 0 serie de 1?apte rugaduni, prin Clare se cere haru1 bOg'at ,al SfantJuJJuiDuh, revarrs'at in zi1.1a Cin!aizecimii pes,tie Sfintii Apostoli. Preotul Ie ros:tJel/'te voce inaUa 1/i mladiata de ev1avie. au stand in genunchi ~i cucap'u~ descoperilt intTle ul1ile impara,te1/ti, 'Oil fata spre credincio1/i. Impartite in trei grupe, ,aceste ~apte rugaciuni se intercale'aza in randui'aLa obi'1/nuita,a Vecerniei, incepfmd indata dupa pr.ochimen, 1/ianume : dOUia inai:nte de eoteru1aSa zicem toti.... aUe doua intre aoeastcl ectenie ~i rugaciunea Invrednioe~te-ne. Doamne.,,. u1timele tirei ince:pand dupa ,aceasta rugadune ~i incheindu-se inainte de ectenia Sa plinim rugadunHe no,astre.... In ele vibre'aza a,ecentele aultului de adoratie 1/i de multUiITlirefata de SH'm'baTre~me. se dii 'expres:ie marturisirii pooaintei ~i ,cererilor .de iertare ~i de odihna perutru eei repauzati. Multe din 'eererile pentru comunitaJtea cele'!" vii sunt determinate de S1enzatia pe 'Oare 0 ince;aJ:loainima La sosire,a serH, ca prevesti1Joare a noptii ~ia intunericului. ca de exemplu in rugaduneaa patra: Doamne .... invrednice1/te-ne sa trecem ~i masura noptii fara de prihana,

neispititi' de relet ~i ne izbave~te de toata tulburarea 1/i Ll'icace vine asupra Il'oas,tra de 1a di,avolul. Daruile~te su:fletelor noastre umilintfj, ~i gandurilor rroastre grija de intrebar'ea :loajudeoata ':Da infdoo1?atoore ~i dreapta .... Fe ,aoeasta linie. r>ugadunHe mentionate se gasesc inrudite pana la expresii co-mune eu cele 1?apterugaduni ,tainke die la inoeputuJ Vecerniei Ultima dintre rugadunile de 'Lasai'baw'area Rus,aliil'or nu eSite alta decM rugatiunea a 1?apteadintre eele I'osltite tainic in t1mpul Psalmului 103. DupaecfonisuJ (<<Ca bun ~i iubitor de oameni ...) all uJ.ltimei ectenii (<<Sa pl'inim rugalCiunile noastre 'cele de seiara...), preCYbul ureaza pOiporului: Paae 'tuturor. iar diaoonu'l indeamna imediat: Capete1e noastre Domnulu'i sa Ie plecam. pentru ca preotul sa spuna in taina Rugaciunea
pLecarii cape.telor.

Preoum se vede. in toata aoeasta parte din randuiala Veoerniei ni se infati1/'az,a0 g'ama suitoare de rugaciuni. 1Q0mpleta. /imodulaJta, pen1 tr:u c.are comuni1Jatea a fest pregaltita 1?ipredispus<1 prin ~otele momentului liturgic anterior. Credindo1/ii se ooncel,1treaza acum in r:uga la101au,,\ cu preotul. pe de 0 parte prin raspunsur'ile 'La eotenH. i'3r pe de altSi expriJrnarudu-1?i direct dJoX'ologiile~i cererile lor, in rugadunJea Invrednice~te-ne, Doamne ... in seam :aceasta.... In oole din ul'mal eu capetele 1/i0U inimile pleoate. ei se unesc in ouget 'Larugadwlee. fin,ala de mijlocire, pe <care0 face in taina pI'eo1Jul. Dintre forlffiluleleaaesWr rugaoiuni, ecteniileamintite sunt oomune 1/ialtoI' serviJcii divine ca. de pilda, Utrenia ~i Lit'l1rghia. ContinutuJ. lor este format din oereri. ,care pot fi car,aoteTizate ea 'Un ape! exclus1v La purtarea de grija a Providentei divine pentru binele vremelnic ~i sufietesc al comunitatii, privita in intr:egul e'i 1;)iIn partile care '0 compun. In ruga.ciunea Invrednil~te-ne. Doamne. s,a,ne pazim fare de pa,cat in seara aooastta... pulseaza insa. in forme sltapan1,te,s-imtfuninte inspirat:e de complexul de griji pe care Ie .aduee seara. De aoeea se cere ajutorul Domnuhri, mai :ales in legatura eu ientatiHe de care nimeni nu se poa1te soooti 'Scutitt.Stilul de 'turnura an.tica 'al ocesteli rug,ilJciuni,in care se revarsa un elan rengio'S intonul doxologiei pline de evloavie ~i de a smerenie din Psalmui 103, ne lasa s,a iraim pO'e7!iasGbra ~i 1inil1?1:ita Bisericii primare. Intr-aJdeva,r. aceasta rogadune pare sa fie 0 vari<mta pe sau 0 prelucrare a imnU'lui Larudati, priUJI1Joi. Domnul ..., din capitolul 48 al eartH a VII~a din ConstitutiiLe Apostolice. Ca slujitor a1 Taim.elor dumne,zeie~ti ~i c.a un :imputernioiJt sau reprezentant al MantuitJorului. preotul intervine in celIe din urma catre Mijlocitorul tuturor. in sprijinu:l rugalCiunii oomunitatii !];acare Se afla randuit. 0 asHel de slujba el 0 indepline~te prin rugaciu:nea. ,tainica a pleoarii oapetelor. in care sunt rezumate 'Crerlle spedfice timpului serii. In 'alcest SICOP. 'oauta sa angajeze mai intai pe oredi:ncio~ii sai el iri:tr-o dispozitie sufleteasca proprie unea rugad'llni insuf1etite de elan, de caldura ~i de smereni,e, 'llrandu-le sau dorindu-le Pace tuturor. adica pa'ce.afiecaruia 'cu sine inSlUl?i~i'cu ceHaIti, in vlrtu1:e,a dragostei

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

56

LITURGI-IIERUL

EXPLICAT

SERVICllLE

PREMERGATOARE

LITURGI-IIEI

57

cr'e,~tine. Dupa illidemnul diaeonului penltru plecareia capelteIor, preotul, aflandu-se in altar, l,a Ve.cernia mare, ori af,ara din altar in fata sfintelor wi;i in zilele 'obi~nu1te, se roaga in taina, el insu$i ou oapul pleoat $i des'coperit : Doiamne,Dumnezeul nostru .... h. Partea finala a oficiului Veeerniei. De acum, preatului nu-i mai ramane decat un silI1gur 1'01 de indeplinit, $i anJUmeacel.a de a ineheia oficiul. Pan a awnci, el a$teapta in ailt'ar, 'as0uHand $i meditand asrupr,a continutului imnelor din stihoavna ce se caruta la strene. La Veoernia din Vinerea Patimilor insa, in timpul stihaavnei are loe procesQunea pentr'll sooaterea Sfanlului Epitaf din altar (cand &e intoneaza troparul losH eel ,eu bun chip ...) $i a$ezare,a Iui pe masa din mijlocul naosuluL In cealaita vreme a anului biseri1cesc, dupa ce s11'anele au teI1l1linat stiho'avna $i 'au recit-at T'llgaciunile (<<.AJoumbereaza U pe robul Tau, Stapane ..., Sfinte Dumnezeule ..., Preasfanita Treime ..., Ta.twl Drostru ...) $i au ca.nw't troparele, preotul, daca este Veoernia dintr-o z1 obil1nu~ta,lese din a.ltar in fa'ta sfintel'Or u9i, unde r'Oste$te ectenia Mi1uie$te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila
Ta ....

Dupa ecfonisul aoesteia urmeaza ritualul apolisului (otpus,tului), care conma dintr-o 'alternare de formule ~i rugikiuni intre preot$i strane. Pentru a'ceasita, continuand sa ramana mai departJe pe slolee, cu fata spre rasar'it, preotul cheam3 mai int1ii 1a re'Oulegerela spiritelor $i incoro:area cug'tarii credincio$ilor asupra acesltui moment!; ;final, prin rostirea interjectiei Intelepciune !, inehizand apoi perdeaua sfinte,lor u$i.De la strana se adrese'aza cererea Bineouvinteaza !, deo.arece inca din vechime a f'0st regula stai\Jornica a adunariilor cultului ere$tin ca: credincio$ii saprime,aslca binecuvantarea episcopmui sau a preotului inlainte de plecarea din biserica .. Preotul nu este insa decat un organ sau un instrument prin care se oomuni:ca binecuvantarea; de a'ceea, ei irebouie sa recunaas1ca pUn de smerenie ca, ide f'apt, binecuvinteaza nu el, ci Celce eSite binecuvant8lt (laudat, preamarit, slarvilt), Hrist'Os, Dumnezeul nostru, totdeauna, aoum$i pururea $i in veeii vee'Hor. 0 astfel de marturisire 'are valoarea uDul indilCiu sau a unei Indr.umari pentI'll credincio$i, caI'lora H se indica la cine sa-$i inalte eugetele, in cererile Ior. In iconsednta, sJtriana Se $i adreseaza din partea poporll.llui ou rrugaciunea: Intiir$te, Dumnezeule, sfanta credinta a ortodo<!:$ilor cre$tini in veoii vecilor. Dirijand mai departe $kul rugaciu.nilor, preotul tine sa sublinieze ca, pentru oa ele sa ajunga sa fie 'asaultate, eme de f.olos sa luam intr-a6utor mijlodrile Nas-catoarei de Dumnezeu, pentllU 'Oamult poate rugaciunea Maidi spre imblanzirea Stapanului 67. Ca atare, il1clinindu-se spre i'ooana Sfintei Fe:ci'Oare, solidta solirile ei prin rugaoiunea: Preasfanta Nasootoare de Dumnezeu, milui$te-ne pe noi. La randul sau, poporul s~alatur:aaceSitei rugadtmi a preotului cu imnul de laudi'i Ceea ce e$ti mai cinstita dedit heruvimii .... PreotuI, luand acum
67. Troparul $i acum ...", glas 2, din oficiul Pavecernitei celei marL

indrazneala, se inchina dUrei-ooana Mantuitorul'lli, rostind doxologia Slava 'fie, Hristoase, Du!1mezeuie, nadejdea n.oa&tra, slava Tie, intorcandu-se apoi indata eu fa~a spre aredincio/?i. Strana, exprimand lalUdele '$i cererdle ocesrtu~aprin doxologi,a mica <SlalVa Tatal'lli $i Fiurlui $i Sfantului Duh ..., $i prin Do.amne miluie$te, de trei 'Ori,5e -adreseaza in fine -catre preat eu formula: PaTi11Jte,bineeuvinte-aza. Pre-otul rost~e apoi lapo.li\Sul roprilU-zis (a7t6)..ocH_, sIav - omycTb, invoire de p a pleca), adka rugadunea finala. Textul ei, inserat la [owl ouvenit in, Liturghier, prezinta oarecare variante, eorespunzaiboare zHelor saptamanU $i srubiectului marilor savbatori; in prinoipiu, ,apoliiSlUl este '0 formu:la prin 'care ne 'adresam Mantuitorului, cerandu-I sa ne milruiasca $i sa ne manluiasoa pentI'll I'llgadunile Maidi Sale $i ale s.fintilor. Oompletand-o cu formula Pentru rugadunHe Sfintil'Or PaTintHor nOii'tri..., preotu.l intra in aH;ar. Potrivit vechii dis:eipline biserke$ti (can. 9 $i 10 ApostoHoe $i can. 2 al Sinodrului de la Antiohia), eei ce veneau l,a servkiul divin trehui'au sa rmnana pana la sfar/?itul iui, inlaturandu-se astfel $i tulburrarea atmosferei neces,are I'llgaciuni'i. De aceea, Simi'On, erhiepislcoPUl Tes.alonicului, tine sa srublinieze ca nimeni nu are voie ca, Iasand dumnezeie$tHe canti'iTi, sa pIece fara binecuvarJitarea preotru:1ui. Drept a-oeea, preoum aceslta a inceput cantarile, tot eo!f,ace $i sfar$itul, cand termina rug3iciunile GS. La Vecernia mare insa nu se mai ;ro\Ste~teectenia Miluie~te-ne pe noi, Dumnezeule ..., ci Indata dupa 'can'tarea troparului Nasoa,toarei (<<$iacum ... sau Bogorodidna), preotul, aflandu-se in altar, des'chide sfintele ll'$i $i, stand intre ele cu f.ata spre apus,. roste$te: Intelepciune 1, urmand mai departe, mereu cu fata spre credindo$i, randuiala apolisului, des'crisa pentrru Vecernia din zilele comune. Retragandu-se apoi in ,altar, inchide sfintele u$i $i perdeaua lor. Trebuie sa menti'0nam ca la Ve:cernia din Postul patruzecimii (duminkEi seara, pre cum '$i lune-a, martea 9i joia, dupa Obednita), intre tropare $i rugadunea apo:liswui pflopr'iu-zis se urme,aza '0 altal randu~ala, in care i$i gas$'te 1'00' rugadum~a Sfantului Efrem Siml (<<Doamne$i Stapa11ul vietH mei1e..), rosti.ta de preot in fata u$ilo.r imparate$ti, potri. vit indioatiHor din Orologiu.

0. UTIA
Cand se face slujba eu priveghere de no'apte, $i ded dupa Vecernie urmeaza indata Utrenia, atunci s:tihoavna Vecerniei ma.ri s:e une$te cu servidul Litlei. El incepe indata dupi'i ecfonisul "Fire stapanirea imparatiei T'ale binecuvanrbata...; in timp ce !Lastrane se canta imnele Litiei, servic:iul ,alcesteia se desfa!?oara mai intai sub forma unei procesiuni eu cadelnita, intocma,i ca la vohodul Vecerr'niei, cu densebirea ca sfirrtele u$i sunt inchise, iar procesiunea nu se opre$te in naos, ci inainte8za pana in mij 10cuI namkei sau pI"onaosului, liturgh'isitorii avand oa-

-------

68. Simion,

arhiepiscopul

Tesalonicului,

op. cit., cap. 322.

58

LITURGHIERUL EXPLICAT

SERVICIILE PREMERGATOARE LITURGHIEI

59

petele acoperite. Oprindu-se ad, diaoonul sau rpreOltru.l dJde$te biserica $i, revenind apoi in nartidi, roste.<;>te ecteniile aflate in Liturghier, la randuiala acestui ofidu ("Mantuie$te, Doamne, poporul Tau ... $i celelalte), dupa ce s-a terminat la strane cantarea imnelor Litiei. La finele aeestei ectenii, preOltul, dJe&coperindu-$icapul, dte~t rugaciunea Stapfme mult milostive, Doamne Iisuse Hrllstoase, Dumnezeul nootro ..., dupa care stranele incep cantarea stihoavnei; in acest timp, procesiunea porne$te din nartica spre naos, oprindu-se in mijlnoul a'cestui'a, $i 'anume in :ava mesei pe care se afla cinci paini ("artose), putin grau, vin $i untdelemn. A$teptand aid pana C s-a incheiat stihoavna $i scurtele rugaciuni ce urmeaza in chip obi$nuit dupa ea, preotul incepe cantarea troparului respeetiv, cadind in acela$i timp in semnul crucii pe eele patru laturi a,le mesei, pe care 0 ocole$te astfel de trei ori in directia miazazi - rasarit - miazanoapte $i apus, in timp ce stranele continua intonarea celui de al doilea $i de al treilea tropar G\). Ac'asta ceremoni'e se race"nu CIauniOr laoruri sfiute, ci 'Oa unora oare VOl'fi sfintite, ciaI' mai ales CIa$i cum le-ar sfinti mai ina-inte ou insemnarea cruci$a $i eu tamaierea ; de aceea, dmd cade$te mas a cu artosele, preotul nu~i plead! capu17o, ea de obicei. Urmeaza apoi rugaciunile binecuvantarii painilor $i a oelorlalte elemente, pe ,care preotul Ie savaqe:?t'e cucapul deseoperit, dupa regulile insemnate in Liturghier pentru slujba Litiei. Stranele canta dupa aceea Fie numele Domnului binecuv2'mtat... (Ps. 112, 2) $i citesc Psalmul 33 pana la stihul 10: Bogatii au saracit $i au fla.manzit..., care se canta mai intai de preot $i diacon, ori de s,obor, $i se repeta apoi de strane. Tre.cand in data inaintea sfintelor u$i $i intorcandu-se cu fata spre credincio$i, preotul Ii binecuvintlaza 'Ou fO!'ll1lulaBinecuv{m,tarea Domnului peste voi 'Ou al Sau har , dupa care, rostind p.entru rogiiJciuni~eSfintHor Par'intilor nO$P tri , incheie asHel afiJCi.ul. flinea, care, in limbajul curent, poarM nUmele de "artos $i chiar de' litie, precum $i vinul, se impart credinciosilor la finele Vecerniei, dind sunt miruiti in acela$i timp cu untdel~mnul binecuvantat odata cu ele. Precum se vede, in servi'Ciul Litiei se disting doua parti sau doua momente. Primul, Litia propriu-zisa (Al't1j, Al'to:vdo:, rugadune, implorare), COl1stadin prooesiunea in nartica $i din rugaduniLe prin care se implora aid mila $i indurarea divina ("...pentru ca milostiv, bland $i lesne iertator sa ne fie bunul $i iubitorul de oameni Dumnezeul nostru
69. Dadi este spre duminidi, se cfl.llt1i.troparul "Nascatoare de DumnezE:u Fecioara ...", de fiecaTe data Ia cadirea mesei imprejur, adica 0 data preotul ~i de rlOlJd ori Ia strane; ia,r loa sarb1i.toarea unui sUint cu polieleu in sIujba peste saptamana se c\nta mai intai troparul stantului de doua ori ~i apoi Nascatoare de Dumnezeu .... La praznice se canta numai troparul praznicuIui respectiv, de trei orL In bisericile de mir din parohii, toata randuiaIa Litiei se sa.var~e~te in mijIocuI bisericii, adiea. aI naosului, ~i anume inainte de stihoavna. Ie~ind deci preotul si diaconuI din Stantul Altar, merg direct in tala mesei cu artoseIe ~i celelaIte de pe ea, tara a ajunge in pronaos, iar dupa stihirile "Slava ... $i acum ... incep rugaciunile Litiei. 70. Simion, arhiepiscopul TesaIollicului, op. eit., cap. 342.

$i sa intoar,ca toata mania care se porne$te asupra noastra, sa ne izbaveasca de mustrarla Lui oea dreapta oare este asupra norastra $i S'ft ne miluiasca pe noi.., $i ce'lelalte) pentru rugaciunile sfintilor, care sunt mentionati nominal. Alceste litanii (Al'to:vdo:t, Al'tO:t, rugaduni) constituie nota caracteristica a serviciului Litiei $i de la ele Ii iii vine denumirea. Partea aceasta reprezinta, in cadrul serviciului divin din biserid, nu numai 0 datina indepartata, ci$i 0 forma comprimata a litaniilor ce se organizau in Biserica veche inca de prin veacurile al 'lV-lea $i al V-lea 7:1, eu ocazia calamitatilor publiice (epidemii, eutremure, ploi excesive etc.), dnd clerul 9i poporul ie$eau din sf{mtul loca$ mergand in procesiune &ollmnain mijlaoul ol'13$uluisa'll ehi~l.r in afar,a lUl, und'e fikeau rugaciuni de implorare a milei divine. De alceasta idee este inspirata procesiunea Litiei pan a la mij10cul nartkei, adica Iocul destinat odinioara catehumenilor $i penitentilor, insemnandu-se prin aceasta d prin smerenie, pocainta $i rugaduni staruitoare se poate nadajdui dobandirea indurarii 1ui Dumnezeu. Randuiala ie$irii in pronaos a ramas 1a noi, astazi, 0 pra.ctica Dbi$nuita $i ,caracteristica bisericilor din manastiri, unde monahii sunt nu numai un popor al rugaciunilor de pietate, ci $i de continua pocainta $i smerenie. De altfel, initial, Litia ca $i alte servicii biseric$ti au fost compuse in manastiri $i pentru manastiri, adica de dlugari $i pentru calugari. AsHel, organizarea in forma actuala a aJcestui oficiu a fost sug.erata de realimtile legate de felul in care se afla sistematizat serviciul divin 1a privegherea de noapte in manastiri. Anume, ritualul litaniilor a fast completat cu a doua parte, adid ,cu binecuvantarea painilor $i vinului, pentru ca monahii, gustand din ele la finele Veoerniei, sa-$i intareasca puterea de rezistenta, preintampinand astfel oboseala din timpul privegherii de noapte, care urmeaza in continuare. Regulile de tipic de la iillceputul LiturghieruLui artrag insa atentia ca impartirea pffi'l11l umitc1 <~aI'tossau litie la fineJ.e Vecerniei se face n numai in perioada anului liturgic cuprinsa intre 1 septembri'e $i 25 martie. Acest interval, corespunzand ,anotimpurilor cu nopti mai lungi, poate sa ramana astfel timpul necesar de pregatire in vederea sfintei imparta$iri, ceea ee, desiguI', este greu de rea1izat in sezoanele eu nopti scurte. Ca atare, dupa indicatiile din Liturghier, in pI'ivegheI'ile de vara, painile cele binecuvantate Ie impartim 1a trapeza $i mai inainte de gustare le mancam. Graul, vinuliii untdelemnul, care se adauga langa paine $i vin, sunt simboluri de jertfa. Rtlprezentand insa in ,acela$i timp materii esentiale ale existentei noastre, in rugadunea pentru binecuvantarea lor se mijloce$tecatre MantuitoI'ul, Care a binecuvantat ,cele dnd paini $i a satll!rlartcinci mii de barbati in pustie, sa Ie bine,ouvinteze, pen:tru ca sa se gaseasca intotdeauna din be1iiug "in sfant loca$ul acesta, in ora$ul acesta, in tara aceasta, $i intru toata lumea Ta.
71. Sf. loan Cura de Aur, OmiIia lmpolriva joeurilor din cire $i leatreIor, P. G.. LVI, col. 265; Socrate, op, cit . cart. VI, 8, 8, P. G., LXVII, col. 689; Sf. loan Damaschin, Expunerea credintei orlodoxc, cart. III, cap, 10 P. G., XCIV, col. 1021.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

60

LITURGI-IIERUL

EXPLICAT

SERVICIlLE

PREMERGATOARE

LITURGI-IIEI

61

Varsta mai nona a partii a doua din serviciul Litiei, adica a binecuvantarii painilor, rezulta ~i din faptul ca tradi~ia a inregistrat ~i cazuri cand Litia se limiteaza numai litaniile sau rugaciunile din narticc1, pe care le indeplinesc dintr-o ravna deosebita unii monahi, chiar atunci dmd nu 5e face priveghere. Lipsind ded motivul real, care bam introducerH sau unirii binecuvantari pain'ilor la partea a stat intai din servi'Ciul Litiei, aceasta ultima ceremonie nu se mai savar~e~te 72 Intrucat insa "fainile ~i vinul, ca ni~te daruri sfintite cu binecuvantarea, se dau celor ce se 'afla acolo ~i sunt dat:altoere de tamaduire ~i de mu1te daruri, celor ce Ie iau eu credinta, slujba Litiei Ia treout din manastiri ~i in practica bisericilor din parohii, savar~indu-se uneori chiar fara a fi priveghere. Aici insa Litia a primit u~oare acomodari cerintele pietatii din mediul vietH civile. Astfel, in primul rand, bisericile din enorH nu practica procesiunea Utiei pana in nartica, aceasta prooesiune oprindu-se in naos, ca la vohodul Vecerniei, in fata mesei ou inceput ~i ritualul materiale destinate binecuvantarii. Litaniile de pentru binecuvantarea artoselor etc. se savar~esc apoi una dupa alta fara intrerupere, adica fara a se interpune intre ele stihoavna, aceasta urmand dupa incheierea oficiului complet I'll Litiei. Artosele !Ii vinul "SJ,ava, ci cand nu se impart in timpul cantarHor stihoavnei sau se miruie!lte ou untdelemnul binecuvantat. Prin uTmare, in practka Hturgica din parohii, slujba LWiei este ,intercalati:i in "intregime inaintea stihoavnei, pe d\nd in manastiriea este combinata eu aceasta, stihoavna interpunandu-se intre litaniile din partea intai a Litiei ~i binecuvantarea painilor, din partea a doua a ei. In chip normal, serviciul Litiei are loc la Vecernia dinspre sarbatorile pentru care se gasese compuse in Mineie imne pentru Litie sau, cum se spune, care au serviciul Litiei. De d'apt, aeestea sunt ocaziilein care se face priveghere de noapte. In practka bisericeasca s-a sta.bilit totu~i uzul de a se savaqi slujba Litiei in legatura ~i cu sarbatorile sfintilor 'care, de~i pentru ei nu se gasesc in cartiIe de la s,tlrooaimnele respective, au totUlii po1ieleu. In acest cazinsa este natuml ca slujba Vecerniei sa fie incadrata in solemnitatea privegherii, ceea ce se intampla de obicei la sarbatorile sfintilor care au Vecernia mica, ori reprezinta hramul bisericii sau EtIecaror moa~te se ana in biserica respectiva 73. Slujba Vecerniei de samMta seara se considera insa in chip firesc insotitc1 de Litie, ca 0 traditie din vremurile in care serviciul divin dinspre duminica era de fapt un oficiu de toatanoaptea, 'a~a cum se "ii practica in multe manastiri, uncle Litia este nedespartita de Vecernia de sambata seara, savar~ita la priveghere. In bisericile din parohi-i, eeremonia Litlei se practlca de regula In Vecernia dinspre sarbatorile hramului, sau ~i in alte ocazii, in legatura eu rugaciuni de cerere, chiar daca nu este ,priveghere ..
11'1 11'1 11'1 11'1 11'1

D. OFICIUL MIEZONOPTICII Dupa Vecernie, locul al doilea in ordinea de sucoesiune a capitolelor din Liturghier 11ocupa Miezonopti'0a,adica oficiul care se savar~!e:;;te la miezul noptH. Din toata randui'alaacestui serviciu divin, Litu7'ghierul roman - au exceptiaeditiei de BucuJ'e~ti, 1956 - inregistreaza numai ectenia finala, ce se roste~te dupa apolis : "Sa ne rugam pentru ... (infiecarealinea,t categoriile de credindo~i s,a'll de motive dicandu-se caretrebuie sa fvrmezeobieotul ruga.ciunii 'oomune) ; despre restul ofidului se face numai menthme lntr-o notita asezata inaintea a:oestei ectenii, lamurind ca MieZ'o~o'Pticase faceprec~m este randuiala Orologiului ... . Indka~iile din Litu7'ghieruL grec sunt insa ceva mai bog-ate in acest lac, deoarece expun intregul planschemati,c al Miezonopticii. Negre~it, cuprinsul acestui serviciu rdigios fEnd in tocmi:t ,aproape in' tositriane, nu are nici un talitate din psalmi ~i r'llgil:ciuni,carese dtesc titlu pentru a fi indreptatita inscrierea l:ui in Liturghie7',caT,e este cartea de slujbc1 a preotului. Afara deectenia amintita, rolul iacestuia in oficiul Miezonoptidi sereduoe, oa ~iin oficirulCeasului I'll noualea (cel douaformule de putin in pmotioa Itturgida servieiului clurhinicii), bine6uvantare la inceputul (<<Binecuvantat 'este Domnezeul nostru.;.) ~i in cursul slujbei (<<Dumnezeule,milostive9te-Te spre noi~i ne binecuvinteaza: ..), eCorlisul RugadunH Domn~ti, Rugaciunea Sfantului EfrelTISirul in timpul Pc1resiniilor ~iapolisul. La <priginea sa, instituirea unui ~ervidu divin la' mij10cul noptii trebuie privita oa'o inspira1;ie venitaatflt prin sugestii bibHoe, dt ~i din motive istorice. Intr-adevar,a~a preoum remawa oSfa.ntul Vasile eel Mare 74, clespre 0 rugadun:e la miezul nop1;ii face inentiune in primul rand David in Psalmul 118, 62: La:miezul ,noptii ill-am Siculaitca sa Te laud .... 0 astfel de pract'ica la cei mai ravniitori dintre iudeii de mai tarziu se vede confirmata in Faptele ApostolilDT (6, 25), care relateaza ca Pavel ~i Sila, aflandu-se i,ntemrillta1;i n {)ra~'UlFilipi din Macedonia, i pe mizul noME S-au rugat ~i au dntat larude I'lli Dumnezeu.Pe de alta parte, pentru pietaJtea cre.;;tina, TugaciUJJJeaManrtuitQrului de la mijlocul noptii in gradina Ghltsimani, inainte de prinderea Sa, <constituia 0 indioatie cu autodtate in favoama tinei adunari pentru ruga.., duni la aceastc1 Vl'eme. Ideea pal'usi'ei, faarue vie laprimele generatii cre~tine, reprezenta 11'1 randuI ei un fundament Iteologic serios pentru 0 astfel de inJStitutie. ',Intrucat in pal'abo'la eel-or zece fecioare &e mentioneaza ca la miezul noptii S-ft facut strigare: lata Mirele vine, ie$iti intru i.ntampinarea Lui ! (Matei 24, 6), ,a devenit in chip naiJural curenta convingerea di invierea mortilor .;;i veniTiea Mal1lbLiitorrului pentru judecata de Ie sfiiTIiitul lumii VOl'a'Vea loc in rniez de nOlapte, ca oa11'1 11'1 11'1 11'1

72. CL Simian, 7~. A SEl vedea

arhiepiscopul Tcsillonieului, op. cit., cap. 3-4J2. si Icon. D. Lungu.leseu, op. cil., p. 36, n. 32.

eol. 1016.

74. Sf. Vasile

eel

Mare,

Regulile

marl,

raspuns

1a intrebarea

37. P. G., XXXI.

62

LlTURC;HIERUL EXPLICAT

SERVICIILE PREMERGATOARE LITURGHIEI

63

reca,nd a ingeru1ui exterminator in iEgipt is. Ca ,atare, ,cre~tj,nii sre simteau oblig,ati sa fi,e mereu galta spre a-L i:ntampim.a,mai a:1es ea Domnul insu~i inJdeffiIlJase,n legatura eu a doua Sa venire: ,Privegheati i ~i va rugati in toata vremea (Luca 21, 36 ; d. ~i 18, 1). Este expliCaibil a~adar de oe 'oficiul M~ezoniOpti~i poarta in sine semni,fica'(jJapar.usiei Domnului, ,afirmata expres prin ,anll.1miteItropare ~i rogiki'11ni ca, de exemplu, in randuiala Miezofiopticii de toate zilele, prin troparul lata, Mirele vine in mieZ'Ul noptii .... Inspimte de aiCle~i idee, rugadunile sunt brodate la randul 1.01' pe motive in legattu'a cu cugetarea l,a sfar~itul vietH ~i judecata divina,cu marturisiri de pocainta ~i cereri pentru u~urarea ~i iertarea oelor treooti din aoeas'ta viata. La inoeput, servicill.11 ivin de 1a miJezulnoptii, indeplinindu-se dupa d 'in primul cad')jtata1 eooo~i1or,deci in a trei-a ,str,aja, Si gasea in!Caldra,t randuial.a pri'Vegherii de OOatanoaptea, obNinuirtain Biseric.a Vrohe innoptile dins pre duminica, dinspre marilLe pmzni,ee ~i sarba1iorile martirilor insemnati. Iln urmra sistematizarii aplieate serviciului divin, dupa veaoul al IV-lea, Miezonoptioa a d'V'enit un oficiu zUnic independent in regulile vietii monahale. Car1:eranrumi,ta Orol>ogiu cuprinde chiar randuieli deosebite penrtru gerviciul Miezonoptidi' de OOatezilele, p.enrtru sambete ~i pentru dum1nici. Ele urmeaza insa a'oe1a~ipLan, in care 'Variaza numai psalmii ~i unele r'11gaciuni; rolul preotulU:i ramELn' insa neschimbat, cu singur.a deosebire ca la Miezonoptica de toate zileh~ el trebUJiJesa rosteasca inainte de apoUs edenia Miluie~te-ne pe noi., Dumneze~le, dupa mare miLaTa .... Se cuviln,e sa remarcam ca, dri am 1asa amra ectenii1e, Miez()[lopUoa s-ar pIasa pe depEn, prin ,faclura ei, in genuJl o:l!ici;ilororelo;!' din timpul zilei. tn tot cazul, ea este departe de 'a se compare ou S'olenmi~ tatea 'C'ucare se gasesc imbracate Vecernia ~i UWeil1lia ca atare, in ~i, man/astiri, ofi>ciul,ei esie i.ndeplinit in pronaos i6, iar inceputul S'e fa,ee chiar fara epitrahil, oa de alHel ~i la slujba Ceasu.rHor ~i a Pavecernitei 77. Pe de alta parte, in noptile eu priveghere mare, cand S'errviciul divin se desfa~oara i01tr-o amnosfera eu deosebita slolemniltate., sluj'ba MiezonO'ptidi es'te O'misa, Utr<eni,a.iTI!oepand'indat3. dup'aapolisul Veoerniei. . UtU1'ghienbL se refer a de fapt la, Miezoooptica duminicii, oare, in practioa liturgica din parohii, fjgureazaea un serviciu mai mult nominal ~i acoesorill.1,ca 0' amint1re a tratdi~iei, oontopindu.-'8'e au inceputul Utreniei, dimineaYa. Intr-adevar, sub titlul Dimineata l:a manecare (Utrenia)>>,tipioul Biserioii Ortodoxe Romane inoepe intai cu instructiunile pri1vitoare 'la of>ici'11l Miezonoptioii, dupa care urmeaza cele pen.tru Utrenie.
75. Cf. Fer. Ieronim. Commentarium in Mathacum, IV, 25 j Lactantiu, Divinae VII, 19, P. 1., VI; Isidor de Sevilla, Etymolog., VI. 17. P. 1., LXXXIRdspunsul 79 la lntrebdrile unui LXXXIV; Simion. arhiepiscopul Tesalonicului.
institutiones, arhiereu.

E. OFICIUL U1TRENIEI
a. Vremea oficiului. b. Vechea schemll a oiiciulul ~j motivele el de inspiratie c. PrincipiiIe generale ale ,planului actual al oficiullli. d. Proimion. e. Cele 12 rugacluni ~i serviciul imediat urmlilor. f. Prochimenul ~i Evanghelia invierii. g. Partea ultima a oficiului Utreniei

a. Vremea oficiului. Dintre toate cele $apte laude biserice$ti inscrise in OroLogiu - irei dintre ele fiind preva1zute ~i 'in LitU7'ghier _, Utreniia .are ofi:oiul cel mai dezvolila.t ~i .mal solemn. Ea eSlte uJ.timul dintre oele (tlrei servkii cLi'V'ineare s~'aUi \format prin sdrud.are din c slujba deiJoata noaptea, obil?nuiita in Bisel'ica pri.mara, prima fund Vecernia, ii.ar a dO'lla Miiezon'Optiea.In cadrrul priveghedi antice, Urtrenia se desfa~ura in ulti.ma parte din declinul It1Optii,adicii spre revarsatul zorilor. Ora S!aU mai ,b1ne-zis vrenwa oficiuliUi ei se vede indioata prin insa~i denumirea de utrenie (op&po~, zorii zi1ei, aurora). Ea ~i-a luat a:9tf,el numele, ca ~i celela-Lte 'l-aude biseni~ti, de 1a momenttul zilei in care se ofioia. Utrern.a a mai purtat ~i n'llmele de laude (laudes,IlTvoL), pen.tru mot:i!vul ca 0 buna parte din oficiu H forma.u psalmii de 1audii, recitati la fine1e ei, -acLiea rtocmai s.pre fap1iul diminet1i. La acesrt serviciu divin se referea, desigur, Plliniu cel Tanar, cand i:nfmma pe imparatul Traian ca cre~tini.i ob'i~uiau sa se a:d'llll1e 'intr-o anurrnita zi ante lucem (inainte de zi'11ii), entru a dmta un imn I'lli Hristos, ca UTlui p zeu 78. Din canon'11:l27 131 IpolH (+ d.. 235) ~i dln jumalul peregrinei lui Aetheria (Sil'Vi , pe La 385 d. Hr.), rezulita ea, in vechea pradieacre~a tina, serviciul divin al diminetii facea parte din priV'egherea de ,noapte. El Sie desa~ura in interv.alul desemn.at S1Ub denumirea de gaHi:cinium, dupa' chipul de impartire a zilei civile. Inoepea deci la, primul can,tat al coco~Uor (ad g,aJlicinill'm tempore, quo canit gallus - 'Ipo1it; de puno primo, a pullo primo), deci cpm eu doua-trei are inamte de -aurara, tinand pana La ivife:a iilei sau revars,arol zorHor (usque in luoe; ubi co'eperit lucescere), eand, pre.ourrn mentiona Aetheria, s,e intonau imnele diminetii i9. Negrei;iit; in si:Sitemul oI1arului solar, ora inoeputului varia dupa anotimp, ea putand sa He 1, }1/2 dupamiezul It10ptLiin tim' pulverii, intre 3 .I;>i prUmavara ~i toamna, iar iama, intre 5 ~i 6 80. 4 Aoeasta practiJca a Bi~eridi vechi ell' pr'ivire 113 vrea:neaofiduJ.o.i Utreniei se gii:se~,teeoniirmaMi parra asta,zi prin numemaS'e expres:ii din inse~i rugadunile ei, oa de exemplu : Pomene~ pe eei ce striga carre 'Dine noaptea (r'11gaciuneaVI); ,Pomenl/te, Doamne, pe eei oe privegheaza !jli canta spre slaV'a Ta... (rugaciunea V); ne~ai chemat ea ~i noaptea sa ridicam mainile JlOaSltre ~i ne da nOiUasa ajungem 103 'inoeputul iilei... (rugaci~ea VEl) ; Cel .oe ne-ai odihnit in soronul eel de noapte ... (rugaciunea TV); ca ne-ai odihn:it pc noi in masura

76. Simion. arhiepiscopul Tesalonicului, op. cU., cap. 304. 77. Simian, arhiepiscapul Tesalanicului, Rdspunsuri la lntrebdrile ereu, intreba1rea 17, P. G., CLV, cal. 868, trad. rom., p. 316.

78. Caius Plinius Secundus. Epistola X. c. 96 (7).

unui arhi79. Silviae vel patius Aetheriae

80. Dom Suitbert Baumer. Histoire

Peregrinatio ad loca sancia ..., XXIV, du Breviaire ... p. 25 ~i 72.

1-2,

8~9.

,
.J.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

64

LITURGHLERUL EXPLlCAT

I
t

SERVICIlLE PREMERGATOARE LITURGHIEI

65

noptii celei rtrecute... (rugaciunea VI) ; de nQ:-ptemaneca duhul nostru catre Tine/, Dumn'zeUilil1ostru (rug!flciunliileII 'f?i III)'; ...da-ne 'Thoua a vedea dimineata f?i ziua intru bucurie (rugaciunea III) ; ...prime~te ale ,noastJ;"eale tuturor, rugaciunile de dimineata ('ta~ 6(j)et~a~ odlClEt~) ca tamaia inaintea Ta... (rugadunea V), Din aeeste texte reiese dar ca rugaciunile Utreniei aveau loe in timpul noptE, 9i ianume dupa ee s-a seurs prima jumatate sau puterea ei, in care omul if?i satisface nevoia imperioasa de odihna. Se precizeaza chiar ca este un oficiu indeplinit de eu noapte (h Vl)y''to~ Op&p[~Et . 'ltPO~ Ee 6 8EO~) in af?teptarea zilei propriu-zise, adica dis-de-dimineata sau inainte.de rasaritul soarelui. In practica ierusalimiteana din a. doua jumatate a veacului al IV-lea, descrisa in jurnalul Aetheriei, se disting doua parti in serviciul dimineW. Prima incepea l,a miezul noptii sau, mai exact, indata dUiPaaceasta, f?ianume inainte de dmtatul cocof?ilor (ante pullorumcantum) f?i de venire a episcopului la slujba. Serviciul .se eompunea din psalmi, imne, antifoane 9i rugaciuni, la care participau ascetii, fecioarele ~i.credinci:of?iiplini de ravna, iar dintre membrii. derului, numai preotii 9i diaconii (eate 2-3) anume desemnati sau deira~d la ofieiu. Rugaciunile continuau astfel panace incepea sa se crape de ziua (ubi coeperit lucescere), tirnp nimerit pentru a se cant a imnele diminetii (tun<;:incipiunt ma;tutinos hymnos dkere). La acesteadin urma s'e gasea insa cie fata 9i episcopul, care, inspre zilele de duminicii, venea in' biserica indata ee eanta primul cocof?; in aceste zile episcopul dtea el insU9i 0 pericopa a Evangheliei, privitoare la invierea Domnului. Rugadunile ineepute in acest chip inainte de cantatul cocof?ilor :'Ii continuate pana laziua (<<exea hora usque in luee), adica ceea ce numim Miezonoptidl f?i Utrenie, mergeau ded in continuare unadupa alta, af?a cum se savargesc pana astazi. Dupa marturiile lui loan Casian, aceeaf?i pradica se obi9nuia 9i in bisericile Egiptului 81.. To.ata aceasta slujba avand lac dupa miezul noptii, adidiin a d.cJUa jumatate .a ei, era considerata ca 0 rugaciune a diminetii. Luerul a,pare firese, deoarece aceasta parte a noptii este inclinata spre dimineata,' a9a precum se gasef?te considerata situatia 9i de ciitre ConstitutiiLe Aposto-: Lice (cartea VIII, 34), care recomanda ru:gaciunile la CEmtatul eoco~ilor, pentru ca aeest ceas vest~te sosirea zilei, spre a face lucrurile luminii. De.aeeea, pana 'astazi Miezonoptiea impreuna eu Utrenia, in care se include 9i Ora:in.tai, reprezinta in cadrul serviciului bisericese in cursul zilei cic1ul slujbelor dirninetii. Oficierea lor in timpul noptH a ramas insa rrumai 0 practice. manasti:reasca, intimp oe in biseridl1e de mir (parohii) elesunt savarf?ite dimineata, dupa rasarHul soareluL Oficierea Utreniei in timpul noptii se obi9nuie9te in parohii numaicu acazia privegherilor, indeosehi spre sarbat{)!area hramului biseriiCil, dar in prima, i.ar. nu in a:doua jumatate a noptii. Serviciul Utreniei se gase-.'?teastfel atms spre Vecernie, Miezonoptiea fiind omisi'l, precum deja am mentionat ,cu alta oeane. Utrenia se mai mentine, de asemenea,. ca un ofidu legat de
81. loan Cassian, op. cU., cart. III, cap. 5 ~i 6.

noapte, dar tot in prima parte a ei, la servidul deniilor din Pastul Mare sau .11Piitesimilor. Ca serviciu pur al diminetii se practica insa in noaptea Pa!,>tilor,care reprezintii in istoria cultului ere*tin privegherea dasica, originea 9i priplul model din care s-a inspirat ofieiul prirvegherii la celelalte sarbatori. b. Vechea schema a oficiului r>i motivele ei de inspiratie. Pentru motive atat din ordinea naturola, cat 9i din cea supranaturalii, instituirea unui servidu de rugaciuni in faptul diminetii s-a impus in chip firesc Bisericii, pe de 0 parte,ea j~tfa .de muItumire Celui ,ce ooU/celumina !,>iCelui ee .a risipit intunerieul ingeladunii f?i ne-a dat lumina dreptei credinte 82, iar pe de 'alta, ca 'cereri de har !,>iajutor in legatura eU adivitatea ce trebuie reluata in ziua care Sncepe. lvirea zorilor sall a primelor semne ale rasaritului soarelui, care, topind intunericul, revarsa speranta f?ibucuria in spirite, a laparut in fata oonf?tiintei cre~tine ea 0 parabola sugestiva a bueuriei daruite lumii prin venirea Mantuitorului, numit in textele biblice f?i Sn imnele biserice!,>ti"Soarele- dreptatii" (Mal. 4, 2) 9i "Riisaritul 'cel de sus (troparul Na~terii). Hristos, Soarele eel V9nic, "Soarele ceL mai inainte de soare (icosul din canonul Paf?tilor) a rasarit lumii 0 data eu naf?terea Sa in pe~tera Betl,eemului. Invierea Sa, af?a preeum canta Biseriea in canonul Pa~tilor, este, de asemenea, eonsiderata car un nOll rasarit, dupa ce a apus oare-cand in mormant, EI, Lumina cea ,fara de ani, din mormant trupe9te tuturor a stralucit (peasnaVII, troparul 4), Hristos de voie pentd.! toti S-a jertfit... f?i iara:'li frumos din mormant Soarel~ dreptiitii noua ne-a stralucit (peasna IV, troparul 3). Faptul ca atilt naf?terea cat f?i invierea MantuitJorului s-au petrecut noaptea, inainte de ziua, a fost considerat astfel ea un motiv in plus de.ordin istorie, pe langa eel simbolie, pentru care .serviciul Utreniei a fost randuit la momentul eorespunzator din noapte. "Este cu cale, zicea in legatura eu aeest subiect $.imion, arhiepiseopul Tesalonicului,a se face noaptea inchipuirea I1'a~terii 9i aratarii Mantuitorului 'cea dupa trup, de vreme ee noaptea S-a naseut 83. Pe de a~ta parte, Sfantul Ciprian subHnia ca trebuie sa ne rugam 9i dimineata, pentru ea prin rugadunea de dimineata se pomnef?te Invierea Domnului" 84. De aceea, Utrenia se refera ;la ivirea 9i raspandirea ere:'ltinismului, adi:cii la aeea epoca din istoria misterului cre:'ltin, sehitata de Sffmtul Apostol Pavel in proza ritmata din I Timotei 3, 16: Mare este Taina cre~tinatatii : Dumnezeu S-a aratat in' trup, a fost adeverit de Duhul, a fost viizut de ingeri. a fost pro.povaduit popoarelor, lumea a Cl'ezut in IEl.... Intr-o formula generala, se poate spune deci ca Utrenia inchipuie~ inceputul ~i raza cref?tinismului 85, nu numai sub forma venirii
Despre 82. Simion,arhiepiscopuI Tesalonkului, sfintele rugiiciunf, (trad. rom., p. 197). 83. Ibidem, cap. 309 (trad. rom., p. 205). 84. Sf. Ciprian, op. cU., col. 559. 85. Dr. Va9i1e Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi. op. cU., p. 422.

cap. 299

.') -

Liturghienll

explicat

~
J

l
66
LITURGHIERUL. EXPLICAT

efeotive sau a Intruparii istorice a Mant'llitorului, ci ~i In faza raspan~ diriiEvangheliei Lui in rume. De aceasta semnifkatie simbolica se vede adanc inspirat Intregul -oficiu al Utreniei. In cea mai mare parte Insa ea este afirmata .l>ntleosebiIn dmnele din r-olul stranelor; :aptul na~teril ~i Invierii Domnului, precum ~i ra&pandirea credintei cre~tine prin eroii ei (apostoli, martin, marturisirtori ~i sfinti) sunt celebrate intr-un ton aebiruinta prin numeroase genuri ale imnografiei cre~tine (tropate ~i prochimene-tropare, binecuvantari ale .J:nvierii, antifoane; canoane, 1uminande sau exapostilarii, laude ~i voscresne sau stihuri ale Invierii etc.), care Impodobesc serviciul Utreniei mai mult decatal oricarei alte laude biserke~ti. Oficiul liturghisitorilor in dmduiala Utreniei, a~acum se afla intocmita aceasta spre finele epocH prim are din istoria Biseridi, se gase~te consemnat sub forma schematica In cartea VIII, 38 ~i 39 din ConstitutiiLe ApostoLice. Dupa psalmul diminetii . (~IXAP.O_ op&ptv6_, In ConstiWtiiLe. ApostoLice, II 59), diaconul rostea 0 ectenie pentru catehumeni, energumeni, pentru candidatE la botez ~i penitenti, care erau apoi concediati. Urma Indata ectenia diaconului pentrucredincio~i (eei botezati), 11afinele careia episcopul rostea rugckiunea de multumire a diminetii (SUXlXptO'tto: Op6Pl v1j) ; iar adresandu-se catre Dumnezeul duhurilor (Num. 16, 22) ~i a tot trupul..., Cel ce a dat soarele spre stapanirea zilei, :luna ~i stelele spre s,tapanirea noptii", el eerea: ,Immti ~i aCUm cauta spre noi cu ochi binevoitori ~i prime~te multumirile noastre d~ dimi~ neata ~i ne miluie~te ... Tu eel ve~nic l)i nemuritor, Care prin Iiristos ne-ai daruit fiinta ~i tot prin lEI ne-:ai daruit ~i fericirea, Insuti ~i aeum ne invrednice~te prin El ~i de viata ve~nica (cap. 38). Dia:oonl:;11 invita dupa aceea pe cei prezenti sa-~i pIece capetele, pentru ca ~piscopul sa ile oiteasdi rugadunea pentfIU punerea maini10r de dimineata (XStpo&sollX paza l)i pastrarea lor In pietarte ~i 'dreptate. Acum adunarea oP&fltv1j), Inceta, fiecare putand sa pIece dupa ce diaconul anunta' (de~iti In pace (cap. 39). ESte prob;:ibil CElInaint~ de. aceasta se canta doxologi.a cea mare (<<MarireIntruceide sus lui Dumnezeu ...,;), care se gase~tecon.,.. semnata In cartea VII, 47 a aceleia~i coleciJi biserice~ti,. imn pe care Sfantul Atanasie cel Mare n reeomanda sa fie cant at. dimineata, afariide Psalmul 62 ~. a. 86. S-ail'"putea spune ca, In principiu, aceastii schema se gase~te In eoncordanta ell Inseninarile Aetheriei despre serv~dul diminetH la Ierusalim, In a doua jumiHate a veacului a1 IV-lea. In aceasrta perioadcl Incafluida a cultului cre~tin, nu domnea pre.,. tutinpeni 0 uniformitate absoluta, dusa pana la amanunte, In .ser.viciul lauderor biserice~ti ; dar, precum rezuIta din martui-ii1e'.Sfantului Vasile eel Mare 81 ~i ale lui loan Casian 88, .. fara de. Psalmul 62 se mtl citea~ a la serviciti1 de oimineata l;>i salmii 50 11i79. Rariduiala din Constitu#iLe P
86. De Virginitate, atribuiUi Sf. Atanasie eel Mare, P. 1., XXVIII, coL <26'5. 87. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 207 catre clerieii din Neocezareea, n. 3
P. G .. XXXII, col. 764. 88. Op. ci.t., cart. III,cap. 6.

j ,
i,

SERVICIILE

PREMERGATOARE

LITURGI-fIEI

67

ApostoLice nu s'e opre~e Insa asupra acestor amanunte, ea fiind preocupatci in .special'de roluI. liturghisitorilor, a~a' precum am remarcat In 1egiitura cuVecernia ..

.' .., c.I>rinc.;ipiile,gell~rale .ale planului actual al oficiului .. Planul aplicat In 'forma dezvoltata de astazi a Utreniei este condus In 'l'iniile hligenerale de aeelea~i principii ca ~i eel a1 VecernieL Multe din consideratii1e ,facute In studiul nostru privitor la aceasta din urma fiind tied, vala'bile ~i In cazul Utreniei, nu Tie yom mai opri asupra lor in capitolul de fata. Negrel)it, elementele care arcatuiese continutul planului Utreniei au'fost alese .~i randuite Inconcordanta cu s'emnificatia de, la baza acestei laude blserice~ti. Variantele impuse acestui cuprins, pentru adaptarea oIiciuhii ,lei calendarul anului liturgic, au dat na~tere In practicii la grade cli,ferite de solemnitate In savar~irea lui. In consecinta, se deosebesc : '. a) Utrenia de toate zilele, adica dinz.ilele din cursu1 saptamanii In care nu se lIlitampla s'a fie vr<eosarbatO'are; b) Utreni'a duminicii, pe care, prin all'alogie eu Ve.cernia mare, am putea-o siderata.: numi Utrenia :tnare; ca 0 alta forma a acesteia poa'te fi conc) Utrenia ofidata In bisericile manastire~ti p,oapte ~i In legatura eu diferite sarbatori. la privegherea de

Ulrtimele doua variante ale oficiului Utreniei sunt, aJin .pute'a spune, aproape identice-. Deosebirea dintre ele nu are decat Insemnatatea unei simple nuante, marcata, precum yom vedea, pe de 0 parte, 'prin omi.,. terea Inceputului obi~nuit al. Utreniei, cand ea esteoficiatii la privegl1ere, iar pe de alta parte, prin Inlocuirea, In aceste ocazii, a anumitor imne ale dUminidi cu altele, potrivite cu caracterul sarbatorii. .": ..La .. baza tutUl'OTlacestor vari'ante ale. oficiului sta de fapt randuiala , UtrE;niei din zilele de rand ale saptamanii, care, In comparatie eu celelalte, se caracferize<;1z<l Incea, mai mare parte priritr-o imnologie simplificata nti numai cantitativ, ci ~i In solemnHatea executariiei, deoarece multe din: compozitiUe cantate la Utrenia' mare sunt numai .citite lac'ea de toarte zilele, ca de exemplu: canoanele, 1.audele ~i doxologia rri'are. Chiar pimtru cele' intonate se fol<ose~te1a Utrenia de toate zilele Un tad muzical mai grabit (irmologic). .Caractetistica -Utreniei din difel'irtele ooatii' ~i aniU:miteaspecte ale serrinificatiei .fundamentale. stc1nd In legatllra cu imnologia VOl' face obiectulcapitolului referitor' Ia Serviciul stranei explicat. Ca: atare, in 'e6nfdfmitate 'cu scoplil ce -ne-am propus, aid mi yom urmari oficiul Utreniei decat In randuialasa schematiCa, oprindu-ne din cand Incand asupraanumitor paIii' din roluI stranei numai In .masura In -care se gase-sc Intr-o stransa legatura de completare a sensului c\.rpartei=lliturghisitorilor sfintiti. . Despre T'olul preo-tuIui se poate spuneca, in pri:Ilicipiu,el consta' in cea mai mare parte din eoteniimici, lale ,caror ecronise vin ca 0 Incoro-

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

~
f]

r 68
LITURGHIERUL EXPLICAT
il d jj

SERVICIILE

PREMERGATOARE

LITURGHIEI

69

nare a partHor exeootate la strana,. Ca atare,aOste eoronise suntoornpuse fieoare in sensul temei sau ideii principale pe oare se. gase1?te brodat grupul de rogaciruni sa'll de canviki carom Ie 'UTIllleazaeoteniile respective. A~a,' de exemp1u, ectenia du:pii Binecuvantarile invierii se incheie au ecfonis.ul : Ca s~a binecuvantat numele Tau !?i B-a preaslavilt imparatia Ta... !?a.m.d. In sitadiulei actual, se pot disvinge trei parti in raoouiala Utreniei. Cea dintai dintre acestea are, propriu-V'O:rbin:d, oaracteIul. un'lli proimioOnsau inrtrooocere, cat'e nu oonstttuiJe un element absolut esentiralal ofiiciulu'i, purtand sa tlipseasca in 'anUlm'iite cazi'i, precum .deja am o mentionart. .AJceastaprima parte se saviiI"9eo;>re oontinuareaMieroin nlQptidi. Dupa eofonisul ecteniei de la finele acesteia din u:rma, preo1JUl intra in altar1;\i, desdrizand peroOO'l1<t sfiT1Uelor 1;\i,tia cadelni~a1;\i stand u inaintea Sfintei Me'Se cu :liayaspre vasarit 1;\iou capul :aooperilt incepe ofidul Urtreniei, :rostind ftll"imulaBineouvantat este Dumnezeul nostJ:ru... . Sava11?ireaserividu'lui div'in lconstituie 0 ,atributie exd'llsiva a preotiei. Fara indoiala,credinclio1;\ii se alatura sau se unesc l?i ei la oficiile bisenceo;>ti,dar inatcest chip ei participa nurnai sa'll ooniucreaza; eel ee Ie atdIulCeau Ie infati!?eaza Domnului 1;\i ustine inialntea Lui rugacius s rille comUll11tatiie.sUepreotul. Deaoerea, ofi:cliuldi-vin public se ineepe numai au binecuvantarea preotului, care inohipuie1;\te pe Hris'tos, de 'la Care lare preotia 89 1;\ide asemeneal ,Votel este cel 'carma i se ourvine sa-l incheie. In praJotiiCabiser'ieeasda se f'alce totu1;\i 0 exceptie in legatura eu Mieronopti1ca, ingfildumdu-<ne03, in ThpsapreotuLui, rugad'UIlile ei sa poava incepe dupa ee oineva din eei de fata a ro:stit: Peh'tru rugadunUe SfintHor Pa'rintiLor n01;\tri, Doaannelis'use Hristoase, Dumnezeul nostru, mi1<uie!?te-ne e nOl 90. Nu este greu de observat insa ea p servici'lll MiezoIlJOptircii margine1;\tJe lCeamai mare ,parte 113 se in rilgaciuni ce se roste.sc la s'trana, preoiul gasindu--se astfel il1lcadra1t el insUl$i in regula ob~ca 'a pi'tatii; fara sa 'aiba un 1"01pro!1Juntat de rn'ijlocitor sa'll de indeplinitactiuni rli,turgioe, princare sa reprezinte simbo11c pe Miint'llmorul in vreunul din mornentele operei Sale. Ceea ce primeaza ded 'in servieiul de la miezul noptH este oaraoreruJ. Sa'll de exercitiu de devotiune pentru eei indeosebi ravnitori. De aceea, S-a gasH eu 'ca:le oa este 'oazuLsa se fooa pogorarrulnt, rugaciunile dinaeeasta vreme pumnd sa inceapa in chipul amintirt, dind se intam,pla sa nu poata fi de fata un preot La '0 ootfel de ora sau intre scl11mni'Ciiloare traiesc retr~i departe de o~teamanastirii. In ooest caz, ei se indreaptarcilitreMiintuitorul 11i-1inV'oca bineouvantarea, pentru rugiid'llnile Sfintilor parin.ti, intre care se innumara arhierei !?ipreoti 91. 0 asHel de regula, aviind

1a baza oomuniunea dintre cele doua PartiaJ.e Bisericii sau comunhmea cu sfintii; nu contrazi'Ce principiul stabilit in general pentr'll inceperea oricarui oficiu biserilooscprin binecuv{mtarla preotului. d. Proimion. Pentru motivele expuse, aceasta din urma regula este aplioabila nu numai in cazrul Miezonopticii, d 1;\ila toate 'ao~le ofidi :oe se 1ucreaza fara epitrahi1, c1ite sUnt obi1;\nuitelamiina:stiri a Ie face preotii, la Miezonopt1ca, 1a Cea~uri ~i la Pavecerni'(:a 92. Utrenia insel, ea ~i Vecernia, implkand un pronuntat l'Oil de solitOr 'a! preotului l?i oeremonii in care el reprezinta pe Mantuitorul, oficiul lor trebuie sa fie sava11?itde preot <1;\i ineeapa prin binecuvantarea data de dansu!. sa Orice oiidu public este deSichis astfel printr-o fi()rmula iCore'3pu!nzfl'toare, rostita de preot spre lauda lui Dumnezeu. Aceas1;a insea:mna 9i Bine~ cuvantat esve Dumnezeul nostru ..., moi verbul a hinecuvanta, intrebuintJat in limbajul liturgic ['aadresa lui Dumnezeu,are intelesul de a lauda, a Silavi, ea de .altiel l$i in texte1e bihlke (Luca -I, 64, 68; 2, 28; Iaoov 3, 9; I Petru 1, 3 ; RoOm. , 25; 9, 5; I Cor. 14, 16; II Cor. 1, 3 ; 1 11, 31; Efes. 1, 3; Apoc. 4, 12, 13; 7, 12 etc.) 93. Ca slujitor al lui Dumnez'll (II 001'. 6, 4), oa un'lll ce prin hirotonie este pus de Hristos iIllSul?i in slujba Sa (I Tim. 1, 12), se cuvine ca, 1a ineeputul oriearui sernci'll divin, preotul mai intai sa bineeuvinrteze, adka sa laude salu sa sIaveasca ;pe Dumnezeu,adica pe Tatal 9i pe Fiu:l !?i pe Duhul San eel Sfant.

o data eu rostirea formulei de binecuvantare pentru deschiderea ofidu1ui Utreniei, pI'eotul incepe cadirea mare intocmai loa 1a Vecernie, iar stran.a urmeaza in aoest timp raoo'l1iala rugaciunilor iDIScrisain OroLogiu. In redtarea a~tora, trebuie s~ se respeote insa unanumit rUm, potrivind oa citelM sa' rterrnine Thta1 nostruatunci cand prentul B-a inapoiat oucaditul din narti'ca in mijlolCw naolsului, penItru 'ea sa rosteasloaadecfonisul Ca a Taeste imparaYia..,. El sublini1aza landa din aceasta doX"O'logie 'cadind spre rasari,t' de trei ori, 'adka de .fie'Oaredata cand pronunya numele persoane'lor SHnrte'i Treimi. Oontin'lland apoi eadiTea pana in altar,unde 0 termina, preCYtulla1;\teaptainaintea Sfintei Me.se paM ce s-a' incllei:at la strana recitarea tropaI1elor din OroLogiu. Rost~te apoi eclenia Miluie1;\te::-ne e noi, Dumnezeule, dupa mare p mila Ta..., in care se fac rugaduni pentru capeltenia bise:ri'Ceasoa ;\ieea 1 civila; cadind de rtrei ori la roStirea fiecarui alinea, afara de ecfonis. mii:l\;area pnimelor rugaciuni dedimineaya, in Biserir03 cre~tina, raspunde per'fect indemnului Sfantul'lli Apostol P,avel din prima sa Epistola catre Timotei 2, 1-2 : ...Mai inUii de toate sa facet! rug.aduni,eereri, mijlociri 1;li uilturmiri pentru totioamenii: pentru conduoatori l?i pentru m totieei ee sunt in dregi"iitJorii, oasa duce'ffi vi.ata lini11ltita1;\inetulburata, in toata cuvio,,?ia1;\i uratia. o
92. Idem, Raspunsuri Ja intrebdrile unui arhiereu, cap. 17 (lrad. rom., p. 316). 93. A se vedea sensutile cuvintelor "Ao"(''''' EUAo"(,'toc ~i E"Ao"(t(]; in Vechiul ~i Noul Testament . vol. Erchard Kittel (in cOlaborare), TheoIogisches Worterbuch z~m Testament'la Neuen n, p. 751-763.

89. Simion, arhiepiscopul (trad. rom., p. 199). 90. Ibidem, cap. 305.
91. Ibidem.

Tesaloniculul.

Despre

sUntele

rugaciuni,

cap" 304

70

LITURGHIERUL

EXPl:ICAT SERVICIILE PREMERGATOARE LITURGHIEI 71

Cu edonisulCamHostiv 'l:)iiubitor de o:ameni Dumnezeu e~ti... a1 acestei ectenii seirucheie prima parte a Utreniei, care este un .fel de exordiu, comun Utreni-ei din zileleobi~nuiie clepesta saptam.ana, 'Celei din zilele de duminidi !Ii din sarbatori Mra priveghere. AiCeastaparte de la inceputul Utreniei se 'omite insa 'la priveghere. e. Cele 12 rugaciuni i;iiserviciul imediat urmator. Adevaratul ofidu al Utreni-ei, sau Utrenioa propriu-zisa, inoepe abi'a a:cum, eu a doua parte a ei, peniru 'care strana cerebinecuvantarea specLala apreotului : Intru numele Domnului bine1cuvinteaza, parinte. Preotu1 incepe indata servi6ul partiFa doua, prin intonarea solemna a doxologiei 81ava Sfin~ Treimi, tei ~icelei de 0 fiinta ~i faoa1toarei de viava ~inedespartitei totdeauna, aoum ~i purureia ..., cadind in aoeLa~itimp de trei 'Ori in chiPul crueii, inainte.a sfintei mese, intruslava Sfintei Treimi U4. La priveghere, Utrenia inDepe de-a drepbul prin aoeasta bineouvantare, pe care preatal n da indatii. .dupa formula Binecuvantarea Domnului... cu al Sauhar ..., de 1a fine Ie Litiei.' Ca raspuns, la stl'3na se roste~'te, !(lU evlavie ~i :ou fricaiui Dumnezeu 93, cantarea care a rasunat prin graiu!J. ingerilol' lana~terea Mintuitorului: Slava intru cei de sus 1ui Dumnezeu ~i pe pamant paoe, intre oameni buriavoire. Semni!ficatia ofkiului Utreriieiapare asHel dintm inceput exprimata lamurit, prin inSa~iaceasta doxologie ingereasca. 'In timp ce la sltrana seoimtinua, ci>tireacel'orf)aptepsalmi ai Utreniei, dupa randuiala din Orologiu, preotul i~i delsicOlpe1'a ca;pul ~i incepe dtiTea caror urzeala se desfa~ in taina a eelor 12 rugadrmi din Liturghier,a $O,arah1 general in spiritul aeelol"af)idisipozitii sufletef)oti din, pOOlmii Utreniei. FaJCiindu-seeCDulsimtirii religilOase~i aldotin'1;.illQr comunita~ii, exprimate in lectur.a 'aoestor psalmi, preotul este in flicela~i timp ~i solitorul ei, aduJCfll1d ruga'Ciunile de dimineata prin sine lui Durhnezeu, caci prin preotie se savar~esc toatJea6. Seouvine deCi c.a; 1a inaltare'a aceSitorrugaduni, preotul sa se aHe in conditiile unei depHne coneentrari suflete~ti, patrunzandu-se adanc de ser\sul fiooii.rUiadin motivele evhologiee pe care Ie pa:reu~e eu ochil ~i cu mintea. El sle roaga perrtru tot} eei oe se afla prezentiin bisedea :Larugikhmile dedimineat.a, 'pteoum ~i pentl'u toti credinCio~Hoare 1a<icea vrerri.e~egasescinoriceparte a pamantului ,eu diferiiteindeletn'iciTi (mgaduilea Vr'Laudand pe Dumrrezu ~i multumindu-I pentru ca ne.:.aingaduit sagus1tamdin odihna nop>tii~i ne-.a ajutat sa ne trezim pe'l1trurugadune,el &'Toaga Ca Du.rruiezeu sa-~iaduea aminte de fiecare ~i de to~iloolalta, fiindu-le 'aj'llJtor ~i spri~ jinilbor pentru sfaramarea impotrivi<tJorilor vazuti e:;i nevazuti. Apeleaza totodata 1a bineeuvaritarea 9i harul divin, pentruca, prin luminarea Dehilor mintii ~i curatia inimii, sa ajunga fiecare a se feri de pacat ~i
94. Simion" arhiepiscopul 96. Simion,
309.rugllcluni, rugilciun1. Tesal6nicului, siintele Tesalonicului. cap. arhi.episcopuI sfihtdle' Despre cap,

aconIucra 1a mfmtuirea lul. F,kand apoi marturisiri de pocainti'i ~i cered de iertare pentru intreaga comunitate, S'e roaga pentru rprimirea rugi'idunilor ini'iltate~i ca pe to,ti sa-j arate filal luminii ~i ai zilei, adica, ailui HrisUos, pe care trebuie sa-L aiba in inimi ~7, rasplatin~ du-i ou darurile bunatatilor Sale. Ca~i la Vecernie, uliima din a.ceste rugaduni se infati~eaza oa '0, sinteza a continutului 'Celorlalie 11 dlnaintea .ei.: L8Juidam,dntam, bineeuvan:tam ,e:;imu1tumim: Tie, .Dumnezeul parintilornol,;ltri, 'ea ai depa~i;a,tumbra nop.tii >[;>i iar~i ne-ai aratat lumina zilei. Ci rugam bunatart;ea ria :,milostiv ,fii fata~de paoatele noastre ~i prime~te rugadune.a noastra inltru mare milostivirea Ta, 'Cii.1a Tine scapam, Dumnezeul eel milostiv1?i atofputerni!e. Stralu~e~te intru inimile noastre soarele cel adevarat a1 dreptatii Tale; 'lumineaza mintea noa:stra I?isimtirile tOiate Ie paze1?<te, ,ca, umbHind in zLeubuna.,.euviinta pe calea poruncilor Tare, sa ajungem 1a viata v,<;>ni'Oa, pn,tru ca la Tine este izvoruJ vietH, 9i sa ne invred:ni~im a fi in:tru :ctesifartarea1uminii Tale celei neapr{)piate. Ca Tu ~ti Dumnezeul nostru 9i Tie marire inaltam: TatEiilui,~i Fiului ~i SfantuluL Duh, amm ~L purorea :9i in vedi vecilor. Insemnarile din Liturghier ~i din Orologin tecomanda ca citirea acestor rugaduni sa inceapaabia dupaces-a rostit Slava..:;$iacum.::n la finele celui de-al trel<lea psalm al Utreniei, cand:preotu1trebuiesa iasa din altar in fata sfintelor ui;ii.Dupa obiceiulpracticat insa indeob~te 9ieonsemnat .in unele manuale, preotul. incepe sa'le dteascafiincl inca in altar, o. data. eu eitirea primilor psalmij' continuandu-le apoi afara din altar, dupa al treilea psalm. Aceasta rcinduiala se g~tse1?te de o parte pe in concordanta 'cu rolul preotuluide sustinator al cererilor ~i rugaciunilor ~omunitatii, iar spirit de reculegere. pe de alta Ii lasa ragazul necesar unei rugaciuni in Tinand cont de semnificatia Utreniei, preotul' nu apare de 1a inceput in fata u~ilor impara'te~ti, ci in cursul dtirii psa1milor,"amintind astfel timpul in 'care a fost ai;iteptata venirea lui Mesia/ Lumina care a fost descoperita neamurilor'laplinirea .vremii. Caracterol sacerdotal a:l acestor rugaduni este subliniat in chip particular in unele parti prin faptul ca pre 0 t'lllIe inalta fUnd inve~mantat nu numai in epitrahil, cum este practica cea mai raspandita;ci ,<;>i felon 98; in , Pre cum se eonstata din inanuscrisele dintre veaeurile al,X-lea _ al Xt-lea~i al XIII-lea - al XIV-lea,nici numarul aeestor ruga-duni, care avariat intr'E' 1 ~i 14, nieiordinea, niei locol a~ezarii loriri randuiala Utr,"niei nu au 'fostlntotdeaunci 9i pnoitutindeni absolut la fel cu cel de astazi 99. NUrharul de 12 rugaduni pare sa fi fost hidicat de numarul , orel 12, eu cerre se incheie noaptea, i,n clipa inearese aratasoarele, in
,.

-.

fl7. Sf. Cipria~, .De oratione, 25.

,. 9,8. Veii' In'semnariIe' de 1950 etc:,.'cu privire'la Utrenie.'tipicde

Iii lnceputul LiturghieluluI~ " ed.Bucute$ti. ,', '. , manuscrise la Ambrozios 'Stavrinos,

1902,

99. Vezi textul $i schema diferitelor p. 85-.,..102.

'Op.C;It.,

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I

72

LITURGHIERUL EXPLlCAT

SERVICIlLE PREMERGATOARELITURGHIEI

73

I I I

sistemul impartirii in 12 ore a timpului de la un apus la un rasarit de soare. In Duminiea Pal/tilor I/i in zilele Saptam[mii Luminate,cele 12 rugaciuni ale Utreniei nu se mai dtese, randuiala ei fiind intoemita in intregime pentru aceste acazii in scopul special de a vesti I/i a sarbatori marea minune a invierii Domnului I/i de a exprima aecentele dead[mca bueurie ale crel/tinatatii. In restul anului, adata terminata citirea celor I/ase psalmi la strana 9i a rugadunilor Utreniei, preatul il/i acopera capul I/i, in lacul in care se gasel/te in fata sfintelar u~i, unifica I/i sistematizeaza rugaduneacamunitatii prin rostirea ecteniei mari, 1a care credincial/ii participa prin raspunsul "Doamne miluiel/te. Dispozitia lor sufleteasca se gasel/te pregatita in acest scop prin ieetura psalmilor, care propriu-zis nu sunt rugaciuni directe, ci, in oro mai mare parte, cugetari I/i reflectii religiaase, marturisiri I/i dorinte exprimate sub farma personala sau individuala . .prin ectenie se afirma precis spiritul comunitar, care formeaza caracterul specific al cultului divin public crel/tin.. Mai departe, oficiul decurge in nota simbolismului caracteristic Utreniei. 0 astfel de nota este marcata prin insul/i aparatul extern al servidului, did deja in timpul ecteniei mari, preeum subliniaza Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, se aprind taate facliile, pentru a aminti slava lui Dumnezeu,care a stralucitpeste pastod, cand li s-'a aratat ingerul vestindu-le Na9terea Domnului 100 (Luea 2, 9). La acest eveniment se refera troparul-prochimen Dumnezeu este Domnul I/i S-'a aratat noua, binecuvantat este Cel ce vine intru numele Damnului (Ps. 1'17, 26, 27), pe care ineep s8:-1 cante stranele indati'i dupa ee preotul a' rostit edonisul ecteniei mari I/i a intrat in altar. Urmand l'eguliledin Tipic, stranele continua 00 intonezeoelelalte tropare, prin care se preamarel/te evenimentul serbat in legatura cu opera divina pentru mantuirea amului prin Esus Hristos, sau faptele persoanelor sfinte,ca roade ale venirii lui Hristos in lUme. In acest timp preotulface pregatirile cuvenite pentru imbracarea tuturor vel/minte1or liturgiee, in vederea luerarIilor Proscomidiei, daca dupa Utrenie va urma Liturghia. La strnrre se continua dtiTeia catismelor din Psaltire, impreuna eu sedelnele respective, preotul rostind printre ele eoteniile mid din Liturghier (prima cu edonisul Ca a Ta este stapani'rea ..., iiar adoua eu ecfanisul Ca Dumnezeu bun I/i iubitor de oaiIDeni e1iti...) daca este , sambata ori sarbatoare, inainte ari dupa serbare; in celelalte zile obil/nuite din cursul saptamanii, aeeste ectenii, nu se zic.perdeaua ul/ilor imparatel/ti' sta inchisa' in timpul citirilor din Psaltire, incepand anume dupa cantarea ,troparelor de laDumnezeu este Domnul.... In zilele obil/nuite de peste saptamana, partea. a doua din slujba Utreniei se incheie eu Psalmul 50 (<<Miluiel/te~ma,Dumnezeule, dupa mare mHa Ta ...). iI'll zi:lele de sar1batoare insa ea este mai bogata. AsHel, duminiea, dupa ectenia de la sfaI"'litul ultimei catisme, urme>aza la strana BinecuvantariLe invierii, tropare precedate de stihul 12 al Psalmului 118
100. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului,
Despre sfintele

(<<Bineouvfu:1tat /Iti, Doamne ...), in care se descriu imprejurarile I?'i See amintesc personajele mentionate de Sfintele Evanghelii in 1egatura C11 Inv,ieTea Domnului. In timpul cantarii acestor i'mne, preotul face eadire mare, inchipuind in acest fel I/i aromatele pe care Ie aduceau eu ele mironositele spre a 00mpleta ungerea trupului Domnului. La saiI"biltorHe eu po1ieleu, cadirea mare incepe odata ou marimurile, preotuil. mnd imbracat I/i eu felonul, daca Utrenia se savar9~te in oadru1 privegherii de noapte. In unele paTti, dar mai ales in bisericile din manastiri, 80lemnitatea Utreniei de la priveghere este accentuata inacest moment prin scoaterea icoanei sarbatorii' pe analog, in mijlocul biseridi. Anume, 1a ineeputtilmarimurilor, preotul imbracat [n felon ~i precedat de diaeon eu eadelnita,iar afara din altar I/i de purtatorul de sfel/nie, iese prin u:;;ile imparatel/ti, purtand icoana pe care a a~aza pe analog; dupa ce 0 cadqte impnejur, face apoi cadirea mare incepand din altar.
f. Prochimenul f?i Evanghelia invierii. Cand s-au incheiat binecuvantarile I/i marimurHe, diaconul sau preotul roste!?teectenia mica, eu ecfonisul Ca s-a binecuvantJat numele Tau ..., dupa care se ineepe la strane cantarea antifoanelor respective. La sfarl/itul aeestora, preotul sau diaeonul, deschizand sfintele U9i, rostel/te <,[ntelepeiune, sa luam aminte !, pentru ea la strane sa se raspunda cu intonarea prochimenu~ Lui.Potrivit principiului aplicat la Veeernie in legartura eu acest stah, trebuie sa ne ateptam la 0 lectunl biblica. ,Intr-adevar, inzilele de duminica I/i sarbatori se cit~te a~-numita EVQn.ghelie a Utreniei. Duminica, ea este una din cele 11 pericope desemnate sub numele de Evanghelii ale invierH, pentru ca ele istorisese invierea Mantuitorului sau una din aratarile Lui dupa inviere 101. Intraducerea in vederea lecturii Evangheliei Utreniei este pregatita printr-o serie de formule. In primul rand, dupa ce s-a ineheia,t la strana cantarea prochimenului, preotul sau dia00nul dilindemnul Domnului sa ne rugam, iar dupa raspunsul credinciol/ilor preotul intoneaza eclonisul Ca stant el/ti, Dumnezeul nostru, I/i intru sfinti Te odihne~i .... Stranele, la randul 1m, se asociaza la pregatkea dispozitiei suflete~ti a credincio~ilor in vederea ascultarn Sfintei Evanghelii, ICi'int[md: Toata sufliarea sa laude pe Domnul..., pe'Domnul Hristos, Soarele dreptatii, eel ce iaral/i frumos ne-a stralucit din mormant. Diaconul ori, in lipsa lui, preotul st8:ruiel/te din nou asupra sUirii de suflet cu ,care se cuvine sa intampinam
101. Cele 11 pericope ale invierii. extrase din textul EvangheIiilor ~i grupate in ordinea succesiuni1 lor, se ami a~ezate in partea de la finele Evangheliarului. Citirea lor urmeaza ~i se reia succesiv in cursul anului liturgic, hi ordinea duminicilor, care decurg de la Duminica Tuturor Sfintilor, afara de cele ~apte duminici din tim,pul Penticostarului (Cincizecimii), cand este into emit a 0 aHa ordine pentru citirea lor. Cf. Dr. Vasile Mitwfanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 549.

rugaciuni,

cap.

309.

7il:

. 'LITURGHIERUL<EXPLlCAT"

SERVICIILE PREMERGl'i:TOARE LITURGHIEI

75

vestea cea"bunaj'stare' de suflet pe car:e trebuie.s-o oerem in har de 1a DomnuL :Deacee.a indeanma : $i pentru ca sa ne invrednidm: noi,(sa. fim invredniciti, adica sa tm socotiti vrednici) (,a as,culta Sf2mta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu sa-L rugam. Pentru di ascultarea .Sfintei Evanghelii face necesara incordarea sau cemcentrarea intregiinoastre fiinte, diaconul',ori preotul adauga: Intelepciune 1 Drepti sa .asoultam Sfanta Evanghelie !, preotul dorind,urand .s.au, mai bine-zis, cermd Pace tuturor,) sufletelor, in aceste dipe. Abia acum, dupaaceasta staruitoare pregatire,' se anunta locul sau autoru!. din care este aleasa' pericopa respectiva: "Citire din Sfanta Evanghelie de l'a;.. (numele evanghelistu-c lui). Dupa intonarea doxologieimid, cucare.poporul intampina acest anunt, preotul.cite~te textulperioopei evanghelice, iar la sfaqit stranele dau' slava.lui D.umnezeu prinaceea'ii formula doxologica, pentru mar.irea aratatade El prin inviere. Ca ~i ritualul vohodului de la Vecernie, citirea Evangheliei invierii canstituie un adevarat episod inauritrul Utreniei de,:duminica. Evanghelia din aceasta zi fbrmeaza, am p'llteaspune, nucleul in jurul carula se gasese eoordonate toate oeremoniile (acti'llni, imne 'ii ecteriii) eel urmeaza patia la eatavasii. Randuiala acestora este inspirata de preocl.lparea de a simboliz,a unele amanunt in legatura cu actul istori'C al invierii Domnlilui, preCUiID dispozitia pe care ea a" determinaf"o in suflet'ele ~i cre'itine. AsHel,' se euvine sa remarcam in primul rand ca Evanghelia Utrehiei este citita de catre preot,iar nu de diacon; cum se ohi;muie$te la Liturghie; trebuiesa adaugam, de asemenea, ca in 'tltnpul lecturii ei preoWl nu stii. eu fata spre ctedincio'ii; intreu$ile impMii.te'iti,ca la Lie. turghie ~i 1a Utrenia din zilele de sarhii.toare, d pe latura dE"miazanDaptea.8fintei Mese. Citind dinauntrul ciJ.tarului Evanghelia Utrenriei .. din;duminid, preotul aminte'ite in acest chip ca invierea. Mmtuitorului nus-a petreeut in fata lumii,ci inainte de zori, deei inca,noapte fiind. Be de aHa parte.,: sta:nd pe latura .. de JIDazanoapte a S.fintei ~'Iese, 'el inqhipuie'ite pe.ingerul pe care femeile.mironosite I-aU vazut s.ezand in dJ.;Elapta mormantul~i (MaDeu16.,.5) 'Ii vestinclu-le invierea, cii.d Sfantp Masa sil)1bolizeaza intrealtele'11 mormantul in 'care a fost pus ~i di.. n cal~e apoi a ii1Viat Domnul102. Numai in. DuDlinica Pa'itilor, ca~d Utre: nia se savars.e'ite noaptea, avand iJ semnifioatie; d.nduiala ~i solE~rimitate cu totulaparte, EvangheIiaei secit'ite nu nurnai afara din 'altar, d <:ifaradin sfant1l1 100as.,in fata 1l1..1i inmijlocul credincios.ilor,amin~ 'ii tind asUel intreagariiis.care priJdusaintre' Apostoli ~'i ucenidde vestE'Ei invierii Domnului, care a umplut de buourie inimi1e tuturoreredincio~i1or.

.102. Sf. Gherman I aLCanstantinapaIului, Expuneredespre biseIica .. $isluc diu'mistic despreLUurghie, p" G., XCVIII, col.38B C~i Simian, arhiepiscopuli T~t salonicului, Despre leJrnasirea siintei biserici, cap. 132 (in trad. :rom.' op;cit;,. p. 1212).

'Randuial;i Utreniei din duminid, staruie suh diferite 'forme asupra simbolizii.r:Hinvierii Domnului, a$a cum <este in prim'lll rand prin cantarea Invierea lui Hristos vazand, sane inchinam Sfantului Domnului Iisus ... ;acest imn, def)i se poate intona 'Ii la strana, de regulii. este totu'ii executat de' preot in altar,intrucat elcontinua asUel rolul ingerului in vestireaacestei marite minUni, prin care S-u aratat puterea dumnezei,ascii. a Mantuitorului. Evangheliile invierii relateaza ded un fapt legat stridde persoana Mantuitorului, a Carei reprezentare in serviciul divin public aparpne numai preotiei, adicii. arhiereului 'ii preotului. Ca atare,aceste Evanghelii nu pot fi citite decatre diacon, intrucat, precUm vom 'vedea indata, in ceremoniile ce se desfas,.oara dupa citirea SfinteilEvangbelii preotulapare in rolul Mantuitorului, Care lese, din mormant.':PericQpele evangheIice de JaLiturghie 'Ii de la Utrenia sarbatorilor expun in general invataturile 'ii actele din activi.tatea publica a Mantuitorului, pe care Ie-au propovadu'it dupa El Apostolii, ucenicii, misionariis.i clericii de toate gradele .. De ,aceea, Evangheliile de laUturghia'ii Utrenia din m;ioesarbatoare de sfintisau praznice Ie.poate elti diClJ.conul, .cubineeuvan1!area arhiereului sau a preotului. Intrucat predica ~i.in general actiyitatea Mantuitorului au avut Un earacter public, pericopele .evangheliee din ultim'lll gen se dtese in fata popop-!-~ui, .dica.dintre sHntele UI~i. a Sub impresia minunii vestite prifl Evanghelia invi~rii ori a farptelor 'Ii invii.tatu,riior dumnezeies.ti din peric?pele de la Utrenia sarbatorilor mari, sufletul credincios este. pii.truns de un adane sentiment de smerenie in fata nemarginitei puted 'ii. int~lepciuni a. Fiului lui Dumnezeu, sentiment earEi se traduce prin recitare~ 1<;1Jrana a Psalmului 50 (<<Miluie'i$ te-ma, Dumnezeule, dupa mar'e mila Ta..,.,!); duminica, aceastaconstituie in acela'ii timp ~i .0. pregii.tire sufleteasca. a c\edincio'ii1or, spre a intampina eu inima curata pe Mantuitorul inviat. Intr-adeva'l', preotul, acoperindu-'ii capul in acest timp, ia in maini Sfanta Carte 'ii tinand-o la piept, eand aude pasajul,\ca iataadevarul ai iubi;b> din Psalmul 50, -lese.eu ea prin sfi~tel~ tis.i, precedat de ad inainte de purtatorul de s.fef)niJc'Ii, ajunganrd in mijlocul naosul'lli, 0 al?azil:peanalog. In acest chip, el re<prezinta 'ii ne arata pe Htistos, Soarele dreptapi, "Oel ee iarii.'ii fr~mos din mormant noua ne-a rii.sii.rit. "Preotul 'iese ca din mormant din infricos.arorul jerUelnic 'Ii de la mormantul Sfintei Mese", zice Simion,arhiepiseopul Tesalonicului, . tinand ca un Inger Evanghelia 'Ii aratfmd pe Ijristos, pe care:r.,-a prop6vaduit 103. Este natural ded ca preotul sa ir;deplineascii.,personal.tot ceea ce sta in legaturii. eu reprezentarea persoanei 'Ii aaotivitii.tii Manttiitorului 'Ii; in consecintii., 'ii

103. Simian, arhiepiscapul

TesalonicuIui, Despre slinlele rugaciuni, cap. 336.

I I I I I I I I I I I I I

,I

I I I I I I I I I I I I I I

76

LlTURGHIERUL

EXPLICAT SERVlcIILE PREMERGATOARE LITURGHIEI

77

citirea Evangheliei Utreniei. Ceremonia a~ezarii ei pe analog, dumini.ca, nu poate fi considerata un vohod propri'll-zis, intrucat ea este de fapt scoaterea Sfintei Evnaghelii, care inchipuie~te pe Mfmtuitorul inviat, spre a fi sarutatde credincio~i. Exemplul evlaviei n da in primul rand preotul, care, dupa 'Ce a a~ezat Sfanta Carte pe analog, face doua inchinaciuni, 0 saruta, iar dupa a treia inchinikiune se inapoiaza in altar tot prin u~ile imparate~ti, pe care Ie inchide. La pr,aznice ~i sarbatori de sfinti, Evangheli'a Dtreniei se cite:;;te intre sfintele ~i; ea este aleasa dintre pericopele al caror continut se refera la evenimentul sarba-torii sa'll al caror in~les vine in vreun fel oareCare in legatura cu viata l1i virtu tile sfintilor serbati. Cand aceste sarbatori nu cad dum1nica"Evanghe1i.a este a~zarta indata pe Sffinta Masa, dupa citin~a pericopei r:espective, inchizandu-'Se apoi sfintele u~i 104. Partile ce cad in rolul stranei indata dupa pericopa duminica1a a !Evangheliei sUnt patrunse de sentimentul trezit de faptu1 invierii relatat prin citirea e1. Impresi,a adanea produsa de minunea prin care Mantuitorru1 ~i-a aratat in chip stri'ilueit desavar~ita Sa putere dumnezeiascii treze~te in con~tiintacre~tina mai intai speranta pentru curatirea sufletelor de mul,timea gr'~elilor ~i 0 indeamna sa-~i ex:prime bueuria ca, prin inviere, Domnul ne-a daruit mila Sa cea bogata ~i viata ve~nica. Aaesta este s'eiDSu1canevibreaza in scurtele timne: "Pentru rugao1uni1e Sfintilor Apostoli ..., Pentru rugaciunile Nasea.toarei de Dumnezeu ...)} ~i "Inviind Iisus din mormfmt.... Mai pe larg, cereriIe comunLtatii pentru imparta~irea de bineeuvantarile revarsate peste lume prin invierea Mantuitorului sunt exprimate prin rugaciunea-ectenie : Mantuie~te, Doamne, paporul Tau, :;;i bineeuvinteaza mo~tenirea Ta, cereeteaza 1umea Ta cu mila :;;i eu irrdurari ..., pe care 0 rost~te diaconul in fata i,eoanei Maidi Domnului ori, in lipsa lolli,preotul in altar. In praotieii, insa, mai ales cand nu este macon ~i Vecernia a fost insotita de Litie, cererea Mantuie:;;te, Doamne, poporul Tau ..., care face parte din serviciul Litiei, nu se mai roste~te la Utrenie, ci este rezumata in ecfonisul "Cu mila :;;ieu indurarile ~i cu i'llbirea de oameni a Dnruia-'NaseutFiu-' lui Tau ..., pe care preotul il roste~te indaJta dupa ce s-a incheiat'la strana dlntarea stihirii lnviind Iisus din mormant...n.
104. !n unele manastiri ~i mai ales in uneJe Biseriei nationaJe, dupa EvangheJia Ulreniei de la sarbalorile eu priveghere urmeaza miruirea sau ungerea credincio~ilor, care se face inainlea icoanei de pe. analog, cu unldelemn binecuvantat Ja Litie, oa un semn al imparta~irii milei dumnezeie'~ti 'manifestata priri evenimentuJ sarbaloril. Practicaaceasta, care, in unele parti, h,c('pe de la laude inainte, este motivala de dorinta de a se termina miruirea pana la finele privegherii. Vezi pe larg in studiul nostru, Miruitul, in "Studii TeoJogice, V (1953), nr. 9-'-'10, pre cum ~l in prima anexa a prezenlei lucrarL

Cu acest vosglas, partea a doua din oficiul Dtreniei in zilele de duminica ~ia1te sarbiitori 5--a terminat. Nu este greu de observat ca in .piesele de la inceputul apestei parti ldeea aratarii Domnulrui in lume, care sta la baza simbolismrului Utreniei,a fost afirmata subaspectul na~terii Sale, pe cand spre sfa~j,tul ei semnificatia aceasta este subliniaUi prin elemente privitoare la inviere. g. Partea ultima a oficiului. In partea a treia, aratarea Mantuitorului in lume este prezenta.ta prin referinte in legatura eu propovaduirea Evangheliei ~i raspandirea credin~i in Fiul lui Dumnezeu. Cantand trirumful cr'~tinismulrui, slujba din aceastii ultima parte imbraea prin insu~i :acestfapt un caracter solemn, care se eJGprimain mod deosebH prin imne1e de la str.ane. De acee:a, parlea a tre:Lasau mai exact a doua din randuiala Utreniei propriu-zise este ,eonsiderata ea partea ei solemna. Preamarind anumite evenimente din istoria mantuirii sau persoane sfinte cu un rol ales in afirmarea credintei Iii vietii cre~tine, aceste imne variaza in legatura eu oalendarul bisericesc, potrivit n~guli1or ~i invatart:urilor inscrise pentru strane in Tip~c, Octoih, Mineie ~i Triad. In ceea ce prive~te randuiala oficiului, deosebirile intre Utrenia din zile1e obi~nuite de peste saptamana ~i intre C'adin duminici ~i sarbiitori sunt cu totul neinsemnate. Precum am mentionat la vreme, difer,enta 0 stabile'l/te de fapt gradul de solemni'bate accentuata, prin care se caracterizeaza executarea slujhei in zilele de duminiea ~i sarbatori. In prinrcipiu, parteaa treia se deschide, :atat in zilele de rand, cat f?iin cele de duminica ~i sa:rba.torj.,prin poemu1 imnografic cunoscut sub numele de canon, ale ,cal'lli parti sunt dtite ori intona.te melodic de cantareti, dupa cum este zi ob~nuita, duminica ori sarbatoare. Rolul preotului ~i diCliCOnului reduce,' in legatura cu acest imn, la rostirea ecteBe nulor ~i vosglasru:rilorrespooti'Ve,,an1tartein Liturghier dupa odele a III-a, a VI-a :;;ia IX-a. La sfar~itul cantarii sau odei a VIII-a insa, preo,tul sau diaconul formuleaza indemnul :"Pe Nasciitoarea de Dumnezeu ~i Maica Luminii cu eantari cinstind-o, sa 0 marim, in vederea executarii la strana a i,mnelor pentru cinstirea Sfintei Fecioare, care a fost org,anul intruparii sau veniTii Domnului in lume. In acela~i ,timp se incepe tamalerea sau cadir~a mare, iar stranele ca~ta in zilele de rand ~i duminiea imnul ,,,Ceea ce e~ti mai cinstita deeM heruvimii..., prefa1at de ~ase ori cu stihuri luate din cantarea iniiltata sub inspiratie divina de catre Sfanta Fecioara, cU ooazi-a vizitei la ruda sa Elisa;beta (Luoa 1, 46-55); 1a sarbatori insa locrulacesoor imne ilia cantarea a IX-a a canonului, eonsacrata de regula Nascatoarei de Dumnezeu. In urma ecfonisului<<Ca pe Tine Te lauda toate puterile cere~ti". al ecteniei, rostita de die,con ori de preot dupa eantarea a IX-a a canonului, stranele ine~p ~umindnde~e (sveWnele) sauexaposWariile de la

78

LITURGHIERUUEXPLlCAT

SERVICIILE

PREMERGATOARE

LITURGHIEI

19

Octoih ~i Minei, combinate dupii .regulile pres crise de Tipic. Denumirea de exaposti1arii (trimiteri) provine de .la propozitia e~IX7t6cr'Cst1ov'Co cpiO~,Kuptl;. (trimtelumina Ta,Doamne) din textulcelor mai ,multe exapostiIarii din' Paresimi, care, preamarind peHristos,Lumina lumii, sUnt exapostilarii prin excelenta. Ele semai numese luminfmde' (svetilne), din cauza cuvintelor <riO, lumina) fiicpw'Ct.cro.v ( (lumineaza), care se intalnesc in toate aceste imne 105, ExapostiIariile din Octoih, in numar de 11, care sunt spedfice Utreniei din zilele de duminica, se mainumesc fii e~lX7to'CEtMpw.a.VlXcr,,;eXcrtf11X (exapostilariile invierii), deoarece ,cuprinsul fiecareia din ele se refera lei Evanghelia invierii c1ti,ta in dmninica respectiva. Dupa exapostilarii, stihirile trecdirect la lauda Domriului prin cantarea Psalm'ilor 148, 149 fii 15-0, precum fii la preamarirea eveni.., mentelor sau a sfintilor serbati. in zilele de r{md insa, mai ales dind sfintii mentionati de calendar "in aceste zile nu aU stihiri compuse in onoarea lor, acefiti psalmi sunt cititi, iarnu cantati. Duminica, stihira care se canta cu marire la sfarfiHullaudelor, are la baza compozitiei ei ideea principala a Evangheliei din ziua respectiva. De aceea, ea poarta numeIe de stihira Evanghelieidela -Dtrenie; Ca fii exapostilariiie, aceste stihiri slmt 11, dupa numarul peric'opelor evcinghelice dela Utrenine duminicale; fi1se mai numese 'eu tetmenul slav de voscresne sau cu eel de origine 'gread eotinale,> ~ ewlh va. a.vlXcrieXcrqJ.1X (imnele de dimineata ale invierii). Luminandelefii voscresnele sunt; am putea spune, adevara,te comentarii' ale Evangheliilor Invierii de lei Utrenia de duminica. :Precum nhultadin In'safiidenumirea lor, eotinalele sau stihirileEvangheliei (voscl'esnele)suntprinexcelentai:mne ale ~u~ rorii. Denumirea de eotinale Ie provine, desigur, tocmai de 1a momentul cand erau intonate ia oficiu1 Utreniei din Biserica Veche, adica laivirea primelor semne .ale luminii sau z11ei. Un, asHel de moment este subliniat, de altfel, prin interjectia <~Slavii Tie, Celuicene-ai aratat noua lumina !, pe careointoneaza diaconu1 sau preotul, din altar in zi1e1e,obi;muite, sau intre .ufiilecimpariitefiti du'minica fii In zilele :de sa:rbatori, imediat dupaeotinale. Prelcum se vede, in a;ceasta formula vibreaza nu'numai un accent de bueurie, 'pe,eare:;.l inooarcaln chip ,natural su1letul omenesela i'Jilirea1uminii" d, In :aeehH?i timp, l?is'entimentu'l de reounol;>:tintafatade puterea divina,carelle iri.~ vrednice~te sa vedem 0 noU~ 21. Cum Insapentru cre~tini lumina fizica
>

Fiul, :Sau.'spre,}ui:ninarea fii,mantuirea lumii.. Ideeaaceasta lfii' gaSfite in.doxo[ogia"cea inate,'C3ntata la strane in oexpDimaieamanuntita chip,cutotulsolemn duminicafiiin zile1e de sarbatori, pentru a maTi fii alauda peDumnez'eu in' Treimea, persoanelor, pentru eas'capare 's-a faeut noua i!J;meam fiijn neam'ii pentruca intru lumina, Lui vom ve:d.ea1umina.c. Duminioa, in ,timpul cantarii t7'isaghionuLui (<<Shnte Dumnezeule ...) de la finele doxologiei ni-ari,'preotul iese prin sfintele Ufii in naos, de unde ridica Sfanta Evanghelie de pe analog, dupace a facut 0 Inchinadune in fata ei. Venind apoi eu ea In dreptulsfintelorufiifii intDrcandu-se spie 'credinci09i, "0 Inail'tain semnul crudi ; intriind dupa aceea inaItar, 0 afiaz'a!pe Sfanta Masa. In zilele (}bil;>nuitede peste saptamana, doxologxa mare este dtita numai paha la versetuIDoamne, seapare Te-ai facut noua ..., de unde 5e combina cu ruga ciunea, "Invredriicefite-ne, Doamne, In ziua aceasta ..., potfivH indicatiilor din OroLogilk In aceste zile,cand nu urmeazaLiturghia dupa Utrenie, preotul, avand culionul pecap,rostel;>te afaradin altar, inaintea sfintelor Ufii, ecteni-a Sa plinim rugadunea no-astra cea de dimineata Domnului. .., care se zice, eu adaptarea corespunzatoare, fii la Vecernie, dupa dnvrednice'ite-ne, Doamne, In seara aoeasta ..,. Potrivit principiului fii :regu.liloraplicate l-a Vecemie, dupa ecfonisul acestei ectenii (<<Ca Dumnezeul milei 9i al :indurarilor ... <Iti),urmeaza salntul preotului Pace tuturor, Indemnul Capetele noastre Domnului sa Ie plecam, dupa care preotul citefite in taina ~i cu capul descoperit rugaciunea Doamne Sfinte, Care intru cele de sus locuiefiti.... Este 0 ultima solire a preotului pentru comunitate, in care se rezuma rugaciunile pentru obtinerea binecuvantarH lui Dumnezeu ~i a bunatatilor Sale cele lumefiti fii a eelor mai presus de tume. Dupa ecfonisul Ca al Tau este a ne milui I;>i ne mantui pe noi ..., preotul intra in altar, iar la a stmne Iucep eantar,ile stihoavnei laudelor, in care se preama~esc evenimentele fii sfintii din istoria credintei crefitine. La finele acestei cantari, strana roste!ite Bine este a ne marturisi Domnului fii a ,canta numelui Tau, Preaina1te, a vesti dimineata mila Ta !ii adevarul Tau in toata noaptea (Ps. 91, 1-2), dupa care urmeaza ca fii la Vecernie' rugaciunile sCUTte: Sfinte Dumnezeule ..., PreasHinta Treime ... fii TatdI nos'tru ...,iar dupa, ecfonisul .acsteia din urma, cantarea troparelor. Cand acestea s-au terminat, preotul iese din altar in fata sfintelor Ufii, unde, daca nu este Postul cel mare, roste-'?te ectenia Miluiefite-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta..., lar dupa ecfonisul ei (<<Ca miIosti'\' fii iubitor de oameni, Dumnezeu efitL.) se a,ce apolisul, tinandu-se cont de regulile Insemnate in Liturghier la finele Utreniei. Terminand, se retra-ge apoi in altar.

nu este deeats~mbol1l1 Mahtuitor,ului, Soarele eel. ade-varat fii ziua C.ea doxofogic rostlt de diacon s~u adevarata 106, 1l1,telesul acestui.edonis depreot se ridicEi la Dun;;ne.zeu~c~inulturnire: pentru ca; n~-at~in\is pe
1D,{L~on' Ciugnet,
106, .Sf. Ciprian, Dictiol1naiie' grcc.jlani;ais De oratiOrle .. 35:,'

de noms

jiturgicjues;

1J;' 482..49:

I I I I I I I I I I I I I I

I I I' I I I I I I I I I I I

so

LITURGHIERUL

EXPLICAT

I
;/
1
1

Sublih.iem inca 0 data ca Breasta r11nduiJaliise observa la Utrenia din zilele de rand, adica de peste saptamana. Duminica :;;i la sarbiitori insa, dupa doxologia eea mare, fie preotul in altar ori diaconul (cand este) afara din' altar, roste:;;te mai intai e'Otenia Milui~te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta ... :;;iindata dupa ea : Sii plinim rug<1ciunea noastra eea de dimineata Domnului, ded intr-o ordine inversa fatii de cea obi:;;nuHa in zilele ordinare. (Aoeasta inversiune am vazut-o - eu alt prilej - aplicata :;;iin slujha Vecemiei 107, lo:cul e:cteniei Miluiel1te-ne pe l!liOi, Dumne~eu'1e... flidnd,in princirpiu, dupa 'tlropare, in zi~ lere obi:;;nuirte). ede altii parrte, rugaciunea tainica ell plecarea capetelor, P CaFe urmeaza dupa uLtima din aceste doua ectenil, este citita in altar, deoarece duminica :;;isarbatorile preotul se gase:;;te in acest timp complet imbracat, inauntrul altarului. Randuicda care conduce la rugaciunea finala a apolisului este alciituita din acelea:;;i formule ca :;;icele intrebuintate la Vecemie. Textul rugaciunii apolisului: este insa acomodat, precum se vede in Liturghier, earaoterolui zilei respective (duminica, praznic ori celelalte zile).

PARTEA A II -A A LITURGHIERULUI:

LITURGHIA

107. Vezi pattea finalii a oficiului Vecernlel. 6 Liturghierul explicat

.~

; I
if

;j

LITURGHIA

A. PREGATIREA SFlNr1flLOR SLUJITORI PENTRUOFliCIULLITURGHIEI

1. PregiHirea launtriea sau spirituala. 2.' Pregatirea eXleri~ara : Jinuta, imbraeamintea saei~ ~i spiHarea mainilor

1. Prega~irea li:iuntridi san spiritualii

a. Seurte lamuririjlreliminare. b. Aseeza ~i pravila. c. Ritualul inchiiJarii pentru inharea in slujba

a. Scurte lamuriripreliminare. LitiLrghierul Bisericii Ortodoxe i11scde; ... di.1pa.dficiulUtreniei; capi:tolulintitulat "Randuiala dumnezeiel?tii Proscomidfi, ca. in .editiile roinane~ti_, sau mai simplu: Randuiala Proscpmidiei (~(6.:CIZ~(<;t7j<; 7tPOOltOP.L07j<;), cele mai muIte din editiile ca in grece;;;ti. -Acest capitoleste <consacrat ceremonicilului, sau ritualului pentrupregatireCi neoeSiaram. vederea inaeosebi a LIttitghiei euharistice . ofidului Liturghiei propriu-Z!ise 9i . ~. disting doua. momente. sau doua parti in aceasta rc'induiala: ~ a) pregatirea personal a sufleteas,ea I?i trupeasca a sfintitilor sluji,tori 9i b)PTegatirea ofrarz.delor S'3U a 4ar'lfrilor de paine $i vin aduse de credincio~i, daruri cate se VOl' ti9nsforma in Trupul ~i Sangele Domnului din Jettfa Euharistica. In urieIe edi'tii, cel dintai dintre aces:te doua momente. formeaza cuprinsul unui paragraf aparte ca, de exemplu, in Slujebnicul de Soia, 1928 etc. 9i In Liturghikonwl de Ierusaliim, 1907 etc. In aCest din urma Liturghier ceremonialul inchinarii inainte de 1ntrare'ih altair, precum ~i-al inve9m<inrtalrii iturghisitortilor SlUll'tnsumate l i ,laun loc sub titlul~t6.'t:ix~t<;Ou ltlZ(POU Randuiala pentru vremea slu.jt ..,bei, adiea ceremonial)1l saureguIile de urmat pentru lumea binecuvantarii. de Jaarhielrert1, la nmpulOUIVendltpentru inceperea ofiduiluti, iar sub tHlul de Proscomidie se _afla a$ezata, a~a precum este logic ~i in consopanta cu Ins.emnareaacestui cuvant, randui1ala pentru .alegerea, sepatarea ~i cwezarea partHor aduse pentru jertfa euharistica. cuvenite din materiile de paine 91 vin Reprezentarea ~i reproducerea in Liturghie .a misterului mantuirii prin Fiul lui Dumnezeu, 'Care, prin Jertfa Euharistica, Se face prezent in chip real in Biserica Sa, impun in chip par,ti:eular 0 stare de curatie lii 0 inaltarede spirit a ce10r ce p.artioipa, diar in primul rand 'a celor care savar~esc oficiul Liturghiei. Indeplinind aceasta sfanta slujbii, preotul nu exerciM un sacerdotii.1 propriu, ci sacerdotiul li.1iHris.tos.In nid 0 alta parte a chemarii sale nu este facut preotul parta~ lapreOtiaMantuitorului intr-un grad mai in<'llt ~i mai desavar~it, ca in serviciul sau de Hturghisitor. Ad, el participa atat de real~i ata,t de direct 1a sacerdatiul

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

84

LITURGHIERUL EXPLICAT LITURGHIA

85

dumnezeiescului sau Iiwavator, incat, la momentul cuvenit, poate sa spuna in numele Lui propriile-Icuvinte: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu... ; beti dintru aeesta toti, acesta este &1ngele Meu...". In oficiul sau l1turgic, preotul se gase~te deci intr-o legatura sau unire personala ~i reala eu Mantuitorul, oontact 'care, afara de vederea Lui sensibiL1, este tot a~a ca ~i acela in care se gaseau cu EI Sfintii Apostoli, in timpul activiwtii Sare pamant~ti. De aceea, este de la sine inteles di aeest contact viu sacramental ~i substantial, prin participarea preotului la sacerdotiul Mantuitorului, in ofieiul de liturghisitor, ii impune? anumita stare de perfectiune interioara fii de cuviinta exterioa.ra. Un inalt grad de sfintenie este redamat preotului, pe de aWi paI'te, prin inslli1i faptul caindeplinirea Liturghiei constituie 0 sarcina de increderecare,i:-a fost acordata de Intemeie,torul ei. La aoest Iuero se re:DereaSffu1tuI Vasile eel Mare cind aJtragea aten1ia preotului cu privire la indatvrirea sa de liturghisitor : ,,,FH eu luare aminte asupra ta fii asupra serviciului pe ,care l-al primit, pentru ea sa-l indepline~ti cu frica, de Dumnezeu. ,+i s-a incredintat nu 0 s1ujba p~manteasca, ci una CI'easca, nu 0 slujba 'Omeneasca, Ci una ingel1easca..., 108. ...Intotdearma, dm:-mai 'cu deosehil1e1<1 reme<1unui atat de mare Mister, v repeta el intr-alta scriere, preotul sa fiepatruns de euvinteleApostolului : Deci, iubi1i}or, avand astfel de fagaduinte, sa ne curatil}l de jpata intinaciunea trupului ~i a sufletului, desavarfiind sfintirea noastr,a in frica lui Dumnezeu (II Cor. 7, 1).... Nimiinui prin nimic sa nU,;i adueem sminteala, pentru ea slujba noastra :;a nu fie defaimatii, d in toate sa ne infati~am ea slujitori ai lui Dumneteu,(1I Cor. 6, 3, 4). A~a ajunge dneva vrednic sa savar~easca Taina Domnului dupa Evanghelialui Dumnezeu 1Of!. ea atare, penrtru aoest ofidu se Cff din par:te,a sfinrf;i1ilorsluji1:or1 anumite ade, exerdtii ~i lucn'iri pregatitoare, ,care nu Ie sunt impuse in legatura eu nid unul din cele1alte servicii biserice~tL Regulile .ce treb1!lie urmate in aceasta privintii se gasesc rezumate, in instructiunile inscrise in fruntea capitoluluicu Randui,ala Proseomidiei. <Ere,reprezinwun extras din Diataxa sau Constitutia bisericeasca intocmita de patriarhul constantinopolitan Filotei (1351-1376), pe cand era egumen al Lavrei Sfantul Atanasie din Muntele Atos. De fapt, -aoeasta seriere este oOQnsemI'\are ~i sistemati-zare ,a disciplinei, observata fii tram;misa de Sfintii Parinti, la~a precum se poate remanca in difeDitepasaje din operele lor, ~i indeosebi ale Sfantului Vasile eel Mare. ,In aeeste reguli se cup rind instructiuni' eu privire la pregatirea sufleteasca ~i trupeasca. b. Asceza !1ipraviHi. Fara indoiala, ideal ar fica aeeia care s-au dedieat altarului sa se -afle permanent intr-o stare .de puritate, care sa-i faca apti pentru servirea lui Dumnezeu. In tot 'cazul, ei sunt datori ca, eel putin in ajunul zilei in care VOl'aveade savar'iit Liturghia, sa-~i
108. Sf. VasHe eel Mare, Cuvant eu privire la slu/ba preotiJor, P. G. XXXI, .col. 1685 A.' . , 109. Sf. Vasile eel Mare, De baptismo, II, Q. 2, P. G., XXXI, co!. 1684 A-B.

fadi un examen de eon~tiinta ~i sa se conformeze regulHor de discipUna slujitor al Sfintelor sa asigure starea de curatie launtrica, necesara unui spiri,tuala, menite Taine. Senzatia ~i gustul pentru valorile transoendentale nu se pot de<i,tepta illsa decat ;aeolo unde se afla asigurart primatul spiritului. Pentru realizarea acestui echilibru intr-un suflet eu adevarat religios, instructiunile din fruntea oapitolului cu randuiala Proscomidiei recomanda ca preottrl, cand are sa savar~easea Dumnezeiasea Liturghie, trebuie mai intai sa fie marturisit ~i impaeat eu toti ~i sa nu aiQa ceva impotriva cuiva, iar inima sa ~i~o pazeasea, cat va putea, de ganduri rele; sa se infraneze putin de eu seara, sa privegheze pan a la vremea slujbei ~i sa-~i citeasea cele randuitede Tipic}}. In cea mai mare parte, aces,te reguli formeaza cadrul uneiaseezew;;oare, adecvata puterii liturghisitorHor atat de la biseTicile manastir,e!?ti, cat ~i de Ie cele din parohiL Fiind chema.t sa aduca darul sau ~i pe cele ale eredincio~ilor, in vederea Sfintei Jettfe, preotul este obligat in primul rand sa nu uite ca, potrivit poruncii Mantuitoxului (Matei, 5, 23-25), trebuie sa se gaseasca im:paoat cu toti, pentni ei'i numai dintr-o inima eliberatii de tirania urH ~i incaJzIta de iubire 5e potinalta rugaciuni sineere~i sustinute de credinta tare. in fata lui Dumnezeu trebuie sa neinfati~aTr;l ca fii ai Lui, uniti in dragoste de frati, iarlitur,ghisitorul, vorbind in oficiul sau pentI'1!ltoti inainteaTataIui eeresc, se eUvine, Sa fie pilda' fii sa inspire incredere tuturor in euratia ~i puterea rugaciunilor luL Sarguie~te-te sa fii un luerator irepro~abilin slujba,invatand drept euvantul adevarulUin,indemna Sfantul VasHecel Mare: Ia seama sa nu fad Liturghia aflqndu-te in dll'imiinie CUcinva, pentru Ca sa nu fruga de 1a tine Paradetul (Duhul Smnt). MacaI', co' prilejul zilei de Liturghie nu critica (cleveti)~i mu te ga1cevi eu nimeni,,[lo. Precum se liimure'ite mai amanuntit in capitolul ,,,Povatuirb, din Liturghier, de -a oearat preotul sau diaconul pe cineva~i I-a se<'lrbitsau I-a nedrepMtit l?i ~tieeaacela este maniat ~i suparat pe el, nu sunt vrednici deslujire ~i de imparta~irea cu Sfintele Taine. Sati da.dHnsu~i preotul ori diaconul,. mnd nedreptatit sau scarbit de dneva, tinematiie' ~i sesupara, sa nu indrazneasca a sluji Sfanta Liturghie, rei;dupa porunca Domnului, mergand, sa se impace mai dinainteeu fratele sa'll ~i a:;;a sa slujeas'Ca. Tar de vaii eel scarbit undeva departe, iar yreotul Viai nevoit sa slujeasca, macaI' gand bun sa aiba, ~i anume ca, dad .se va intalni cu dansul, negre~i.t se va impwca, 9i Yntru inima ' sa ii va parea rau de aceasta ; ~i aGa, de nevoie, sa slujeasea 111. , .
mo. Ibidem, col., lI6as A. ."Sa nu mergi la rugiiciune in ziua amaraciunii lale. mai inainte de a fi departat neoazul tau (ConstitutiiJe Apostolice, VII, cap. 17) 11'1. Vezi Poviltuiri, pgif. :4 (Pregatirea :pentru slujba Dumnezeie~tii Liturghii ~i imparta~irea eu Sfintele Taine). Regulamentele de disciplina bisericeasca previid pedepse ee merg pAna la' eaterisirea clericului care, oprit fiind, savAr~e~te luerariIe stinte. Vezi art. 17din anul 1949. de disciplina :;i judeeatil al instantelor Biserieii Ortodoxe Romane din Regulamentv/

~l)
!d

86

LITURGHIERUL

EXPLICAT

~~t
.~I

I
~
;j

LITURGHIA

87

Seinte1ege ca, mai inainte de orice, Sfanta Liburghie nu poate sa fie savaqitadecat de preatii :?i diaconii care se gasesc impacaticuBi;seriea, adiea nu se a,fla sub oprir canonica 'din parte:a autaritatii,bi;serice:?ti, "Deci, de va fi sub bllstemsauoprit de Biserica, Qri afurisit de arhiereu, nkideeum sa nU indrazneasea a savar:?i Sfanta Liturghie, pana cand ,hiuvacaipalta vore de La ,cel ce l~ legat, oa sa file deSaNal'.~it dezlegat. Caci de va indrazni cineva sa lucreze cele preaye~tinefiind dezlegat, va cadea in. palCatul furului de cele sfinte, :?ieu Indoit :?i foarte greu pacat se va intaarce de la slujba dumnezeiasca :?i vinavat .va fi Trupului ~i SangeluiJ Damnului..., iar imparta:?irea cu preaeuratele Taine li va fi spre judecata ~i osandi'i 112. Pe de altaparte, ,fara .0 stare de inalta maralitate :?ide perfectiune spirituala preotul nu se paa'te considera demnde administrarea misterului ee i s-a incredintat ~i prin care este acutparta:? la preotia Mantui~ tcirului. Cad cum i:?i va ridica privirilespre cef preatul, al caruisuflet se afla impovarat :?i patat depa<eategrele, cum va puteainvocar~ar;sarea harului divin :?i cum. va puteEl...nadajdui ca. Dumnezeu T<iJ.,tal$,i Fiul Sau var putea alege sala:? la di'msuJ? (loan 14, 23). Dum!1~~Y).l1 nostru este foc mistuiton> (Eyr. 12, .29), zicea SfantuIApostol:J?av~l. Sfintenia, curatenia, dreptatea lur Dumnezeu sunt ca flacarileunui~t:lp;tar, 'care puric.fi:ca din ce in ce mai'.mu,1t pe ceiye sUnt ,cura~ii darcar~ mistuiesc pe cEdcare nusunt astfeL In aQel~i foe, aurulse''CUratil,pr;cum remarca Feridtul Augusti!}, i'arpaiul devine serum. ,In .prezentalui Dumnezeu nu pat sa stea deiCidecataceia care ,~mnt in canfarmitate:?i asememia Marelui Preat, savan~itorul mantujrii buturar, si doresc,cu Vaintatare sa fie, per:l'ecticu trupul, eu inima ~i eu' duhui 113.' Deci, de~l va vadl pe preot c~n:?tiinta lui pentru pacatedemoarte, sa nu inq.x'?zneasea a sluji Sfanta Liturghie pana nu se va curati pe sine de pacl,ful in care sea1'la,prin cainta cu marturisire eu gura inaintea parintielui sauduhavnicesc, fagaduind ca de .ilcum nu se va mai intCiaircela pa1cat. Cii. de va indrazni' a sluji, hi pa.cat de moarte fiind, nemar,turisihdu-se ~iprin pacainta mai inainte necurii.tindu~se de el, altpacat de maarte maigreu adauga, ~i dumnezeie~tileTa:ine Ie prime~tespre judecata:?i spre osanda lui~i din pdcina nevredni.ciei 1ui. Chi<lr in sa'Var:)irea Dumnezeie~tii Liturghii viindu-:?i insinepreotul :?i cunas{2andu-se a ii in pii.eat de maoarte, cat va putea cu mare durere ,:?idinta, sa se srv~I1eas1Ci:t sine ~i sa aI"ate parere de rau, aVEmdgand necurmat" s&,se pe marturiseasca neintarziat, sa faeabine ~i sa se paraseasca depac:at w,_ Pacatul se insinueaza in generoal prin simturi, prin care se aofirma tirania trupului :?i se ingusteaza orizontul cugetului numai la cele., ale lumii acesteia. De aceea, in ajunul zilei eu aficiul Sfintei Litufghii, sfintitii slujitori - amintindu-:?i indemnul Sfantului ApastolPavel din Epistala catre Oaloseni 3,5: Fa.reti sa mOara aee.a oealcabuie~te in
112. Vezi nota Ill. .113. Manning, Le. saceldoce Avignon, 1890,p. 23.
114. Povdtuiri,

voi amul eel pamantesc: desfranarea, necuratia, patima, pafta. rea ~i lacamia -,--.<au dataria sase nevoiasca s<premartificarea instinctelar ~i parnirilor inferiaare. In sufletul stapanit, de pilda, de paUma Iacamiei, trandavia inahu:?a preocuparile de cele 'ale,imparatiei Iui Dumnezeu. Ca atare, !PovatuiriJiedin Liturghier ()anlSideraca a pi'edica, pentru sfintitii slujitari multa mancare ~i bautura de ,cu seafa, in ajunul oficiului. In oonsecinta, recamandaca seeade a se infrana de la mancare :?i bautur? ~ichiar dqca gusta ceva, trebuie a gusta putin ~i numai inainte de miezul naptii. lar ,de va gusta preatulca.t de putina mancare ~i Mutura dupa miezul naptii, sa nu indrazneascaa sluji Sffmta Liturghie, deoarece la miezul naptii incepe, cursul zilei 115. Sfantul Vasile cel Mare, de asemenea, aminte~teca preatul are dataria de a liturghis~ numai gasindu-se in stare de ajunar-e, ({a~aprecum nu numai acum. in1cultul (A17.'tps(a) . mistic ~i adevarat, ci ~i incel tipie(preinchipuitar) ~ialLegii Vechi fusese stabitlt 116. Este, oare;greu de inteles,pe de aHa parte, cia nu paate fi ingaduita untti Jiturghisitac partidparea la ospete ~i la arice mese de petr,ecere ingrup, in seara din~pre ,ziua in-care va avea sa savar~easca sfanta sl1,.1jbij.?-;Lv.I:i~carea functiunilor suflete~ti intr-o atmosfera spirituala c1,.1r~t reUgiaasa, in ajunul sarb,<:itorilor,trepuie asiguratii in acela~i tirnpprin eyjtarea spectaeolelor prafane inacest interval, deaarece, pre cum se ~tie, subiectele ~i intriga lorangajeazacugetarea" imaginatia ~i af'eetivitatea. in:directie lumeasci'i. Pentru liturghisitori, sarbMorile ~i ajunurilela!:, sunt timpuricareapartinlui Dumnezeu ~i serviciului ~al!. ,In. ajunulSfintei Liturghii, inlatura,cu hotarare, indemna un preot eu darul scrisului, ~i() cina prea bagata; :?i le!cturile pr,afane, ~i petrecerile in familie, ~i ne-cazurile, ~i afacerile,~i orice prilej care iti dsipe~te cugetul ~i te rahe:?te treburilor ~i de~ertaduni1or vietii. Niei demancarea, nid cugeMrile lume:}tj, nici rasul eel bezmetk, nid banii, nici angaralele vietH, nid paftelecele pamante:?ti sa nu tulbure ceasurile tale. de veghe. premergataare Sfintei Liturghii. .. Lupta-te cu tenacitate sii.-ti creezitatdeauna in ajunul SfinteiLiturghiia atmosfera sufleteasca de cereasca lumina si de sliivita sarbatoare. Nu' este destul sa-ti simti con~tiip.ta pqrnita sp~e implinirea datariei. Nu e destul sa te pr~gate:?ti ca, predicatar ~i ca invatator, pentru naradul ce te va asculta. Nu e destul sate consideri ca implinind Un ral saCial :?i national... Toate acestea sunt faarte bune :?i se vor adauga noua, atunci cand .vom atinge, pe aripile eredintei,- fericita cuIme a Tabarului euharistic ... Prin aceasta lunga, statarnica :?i neabasita pregatire sufleteasca, te vei apropia cu cresc~nda vrednide de lumina cea neapropiata 117. Restabilirea echilibrului in functiuni1e marale ale sufletului nu se paate asigura deeat prin disciplinarea simturilor trupe:?ti. De aceea,
liS. Ibidem. 116: Sf. Vasil'e eel Mare, 172 8. 117. Gala Galaction,
Zilla
Cuvcint despre past

eternel"

traduit de l'anglais .par l'Abbe C. Maillet,

eol.

(OmUia 1,n.

6), P. G., XXXI, 78.

pgL 2.

Domnlllui,

Bueure~ti, 1958, p. 74, 77~i

I I I I I I' I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I
,I

88

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGH1A

8:9

intre altele, preotii ~i diaeonii care au sotii, sunt datori sa ramana in stare de abstinenta, daea nu mai multe zile inainte de ziua Liturghiei, apoi eel putin in ajunul ~i in ziua oficiului 118. Curatia sufleteasca a unui liturghisitor nu se poate concepe decat in miisura in care a izbutit sa-~i asigure 0 ordine interioara Ja adapost de supararea gandurilor ~i' indeosebi de eele grefate pe senzualitate, prin care capridile imaginatiei abat de obiCi zborul' spirituJui spre sierele serafioe. In aceasta privinta, ii va fi de folos. unui liturghisitor sa-si aduca aminte de sfatul Sfantului Isaac Sirul: Cand esti in nevoi~, gande~te-te mereu la 'Dumnezeu ~i El se va gandi la tir;'e 119. Ce alt ideal poate fi de un mai mare ~i mai inalt in teres pentru preocuparHe unui cleric, ca adevarurHe supranaturale sau ca gandul la prezenta lui Dumnezeu, la: perfectiunile ~ibinefacerile Sale? Pentru 0 orta atat de tare, cat este de trebuinta pentru respingerea unui d~man atat de insinuant, nu se poate ana nidiieri 0 sorginrte mal viguroasa ca in gandul la Dumnezeu, la adevarurile ~i harurile Lui. . Indeletnicirea eu eugetari inalte constituie 0 metoda care cere incol'dare de vointa ~i deprindere indelungata; ca atare, ea nu l'eu~e~te intotdeauna ~i tuturor, pentrua puteaimpiedica aplecarea gandurilor spre de~ertaciunile legate de natura omeneasea.IEste 0 datorie, 'intr-adeVal', sa urmam sfatullui Filotei din Sinai: Indata ce ai observat tin gand vrajma~, impotrive~te-i-te numaidecat ; pentru izbanda insa trebuie indeplinita neaparat partea a doua din recomandarea acestui ascet : ({gn1be~te-te in acela~i timp de eheama pe Hristos, Domnul tau, la luptlL Esus eel bogat in mangaiere este gata sa-ti raspunda in timp ce tu indi vorbe~ti : Eu sunt eu tine spre a ~te sprijini 120. Incadrarea sufletului de cortegiul nesfarl?it al gandurilor patima~e sau, cum Ie nUme~te LiturghieruL in capitolul "Povatuirh>, supararea gandurilor celor de multe feluri... trebuie a 0 indeparta prin rugaciunea L. cea fierbinte ~i pratn gandirea 1a PatimHe Domnulu!i 121. RugaciUlUea Da, rugadunea fieI1binte este /Cheia oare descuie vistieriile harului ~i ajutorului de sus, indispensabil pentru intarirea ~i sustinerea sfortarilor noastre personale. ,Impotriva pricinilor subiective ale pacatului liturghisitorii pot gasi 0' arma u~Or de manuit in oriee imprejurare ~i in orice moment, in a~a-numita rug,kiune a lui Iisus , sau, mai corect, l'ugadunea catre lisus, folosita in exercitiile asceplor: Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-ma !, ori, mai scurt : Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-ma !. Cand gandurile rele napadesc in suflet, ea trebuie repetata in gand, in inima, neincetat ~i cu staruinta, a~teptand alungarea lor prin puterea lui Dumnezeu.
118. Poviltuiri, pgf. 2. Cf. ~i canoanele 5 ~i 18 ale lui Timotei al Alexandriei ~i de asemenea Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Rilspunsuri 1a intrebc:lrile unui arhiereu, intrebarile 14 ~i 15. d'Orient, Prieure d'Amay-sur-Meuse, 1928, p. 42. 119. N. Arseniev, L'glise 120. La N. Arseniev, op. cU., p. 41. 121. Povil/uiri, pgf. 2.

o astfel de metoda are, de altfel, temeiuri adanci de ordin religios ~i de natura psihologico-rationala. In primul rand, invocarea numelui Mantuitorului este recomandata de El insu~i,eand a zis: "OriC veti cere in numele Meu, aeeea voi face... De veti cere eeva in numele Meu, Eu voi face" (loan 14, 13-14). Calea de a ne salva din atmosfera psihologica a pacatului i;)ide ane apropia de Dumnezeu nu este decat Mantuitorul,a~a precum El insu~i ne-a asigurat : Eu sUnt Calea, Adevarul ~i Viata (loan 14, 6). De asemenea, EI a dat putere sa se alunge cu numele Sau demonii ~i lucral'ea lor (Marcu 16, 17). Pe de alta parte, prin insu~i faptul repetarii acestei rugaciuni in gand, in duh ~i in inima, fiind inlaturat obiectul josnic ~i inlocuit eu preoeuparea de Dumnezeu, gandurile sunt abatute ~i oprite din directia lor patima~a. De aceea, se ~i recomanda sa nu fie recitata, ci spusa in duh sau in inima, cu atentie, cu ineordare ~i concentrare la continutnl ei. In acest chip, imaginile sau reprezentarile rele se VOl'~terge din cercul luminos al eon~tiinVei, pe masura ce spiritul se va cbncentra in inaltarea acestei rugaciuni. Contadulvointeicu tentatiile interne este astfel taiat. Repetata mereu sau adeseaj aceasta rugadune devine o. deprindere buna, schimbandaplecarea vointei de ladesfatareaeugetelor rele, de~arte, Iii murdare, spre satisfactia petrecerii .in apropierea lui Dumnezeu. Inima se inealze~te astfel de ravna pentru legile Lui,. in timp ce pornirile urate ii;)ipierd funcpunea. Realizarea virtutii l1i a unei perfectiuni interioare inseamna, fara indoiala, unurcu~ greu; sfortarile sfintitilol' slujitori VOl'gasi un 1ndemn, 0 imbarbatare ~i un sprijin moral in cugetarea la Patimile Domnului. Jertfirea Mantuitorului pentru lume ~i partidparea preotului la sacel'dotiul Sauli impun obligatia de a se oferi sau de a se adure el insu~i ca dar de jertfa. Acteleinterne ~i externe de virtute, adica spirituale ~icorporale (infranarea, abstinenta etc.), reprezinta sacrificii in sensul largsau impropriu al acestuicuvant. In primul rand, pentru ea prinmortificarea naturii senzuale facem sa piara viata inferioara ~i pamanteasca a simturilor~i a instinctelor, a~ezand astfel in sufleteIe nOClistrestapanirea ~i puterea cugetarii la eele ale luiDumnezeu. In acest sens,liturghisitorii se infati~eaza ei in~iil?ica daruri de jertfa 122, dici un preot trebuie sa ~tie ca "nimeni nu este vrednic de Marele Dumnezeu, de Marea Jertfa~i de Marele Preot, daca nu s-a adus mai intai pe el sine~i ea. vie ~i stanta jertfa lui Dumnezeu 123. "Acesta este sacrificiul eel dintili, cand fieeare se aduce jertfa ~i incepe de la el, pentru ca dupa aceea sa-~i poata aduce darul 124. o astfel de jertfa din partea liturghisitorilor trebuie sa mearga pana la inlaturarea lor din ei in~ilii, adica pana la exc1uderea din propriile lor preocupari, pan a la 0 de~ertare sufleteasea de oricegrija, intristare sau mahnire personala eu su'bstrat omenesc sau lumese de122. Sf. Paulin de Nola, Episto1a Xl ad,Severum, 8. 123. Sf. Grigore de Nazianz, Cuviint despre Juga, 95; trad. de Pc N. Danos. HlI~i, 1931, p. 105. 124. Sf. Ambrozie, De Abel, II, cap. 1.

90

LlTURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA,

91

oarece' intristarea lumeasca produce moarte sufleteasca (II Cor. 7, 10). ...Exista un fel dealchimie sufleteasca bine cunoscuta :?i fara putinta de gre:?eala: toate necazurile, toate incercarile din lUmea aceasta, toate durerile trupe9'ti :?i morale, dind sunt aduse :?i descarcate la picioarele Mantuitorului, se prefac in aur sufletesc, adica in multumire generala :?i in binecuvantari pentru Stapanul nostru. Cu ajutorul Celui ce ne-a. iubit :?i ne-a rasaumparat pute'm sa rasturJliim legile durerii :?i ale slabiciunii :?i sa imitam pe marii induratori de altadata 125. Cel putin ell ocazia oriciului Sfintei Liturghii, sufletele sfintitilor slujitori trebuie sa simta numai intristarea Cea dupaDumnezeu (Ibidem) pentru scazamintele lor, adica 0 intrirstare la. baza careia sta dragostea de Dumnezeu, a Carui vointa au calcat-o, :?i con:?tiinta intima ca L-au maniat, pacatuind, pe Parill'teJe :?i Binefacator1J1 lor suprem, ca s-au aratClit nerecunoscatori :;;i s.,.au facut. nedemni
de lEI 126.

Aceasta u90ara asCza sa'll exercitii spirituale; careformeaza inceputul pregatiriiHturghisitorilor,trebuie indeplinite inainte devremea slujbei, inviata lor .particulara; ad:ka afaradin biserica; in ajunul fiecarei sarbatori, pentru caastfel sa-:?Lca:?tige 6 '. dispoziti'e'sufleteasca de ravna.,.debucurie duhovniceasca';de dorinta vie de a.savar:?i Sfintele Taine.Sa ;vina laoficiul lor alergandcaspreucomoara, iarnuin\sila 9i eu indiferenta, ci intariti in'credinta,ma1).ati de drag.ostea;viede a a in:UHnipe D(}.tnnul,dea-I sll\ji ell s.m:erenie;ge . s.e imParta9iAe El 9i dea-) ip.fatli?arugaciunilelorpentru, intpeaga, ob:?tea credip.c~q9ilor. Aceast'adispozitie, care trebuiesimtitiL ca. 0 foame :?i:sete duhGvniceasca,se de:?tec1pta9i se intretine indeosebi prin implinireapravilei inbiser.ica" adica prin savaqireasau.participarea,laslujbelereligioase din randuiala oelor :?apte Laude .care pEeoed LitUrghia. Prin inaltarea cugetarii 1a faptele9i ideile de la baza seninificatieiacestor servieii, preotu1 are''astfel prHej'lll a-9i >CEt:?tiga lui:;;i ev1avie :;;isa gandeasca la Part-imile Dcimnului" did va ca:?tiga nadejde :?imangaiere sufleteasca :?i dragoste 'catreaceasta Taina a 1ui Hristos, sprecare fierbintea rugaciune :?iluarea.c:ami,ritedesine foarle multa ajuta j27. ' , La acesteobligatii de pregatirespirituala prin indeplinirea "pravilei se refera scurtaindicatie din instructiuriile scrise 1a iriceputul Ran'dUielii Proscomidiei : sa privegheze pana la vremea slujbei (f1~XPltOD adicii pana la vremea Liturghiei, 9i sa-:?iei't'ij<; 'IepooPT[a<; xalpoo),
125. Gala Galaction, op. cit., p. 76-77. 126. Macarie, Teologia dogmaticd, trad: de Gherasirn Timu~: BuctiTe~ti, 1385, vO!.lI, p. 5;;;&c-557 , 127, P9vdtuiri, pgf. 2. "Fii treaz, Hi.ell luare ami.nte ~i asculta freamatul edanc

teasca ce1e,randuitede Tipic, Stilul acestui scurt enunt corespunde regulii vietH bisericeliti din manastiri, uncle Miezonoptiea :?i Utrenia eu Ceasul I indepJinindu-se dupa miezulnoPtii,sunt servicii eu priveghere, Spre a nu se lasa furati de somn9i trandarveala in timpul ce Ie mai ramane pana dimineata, cand are lac ofiiciu1 Liturghiei, preotii-monahi suntobligati sa-91 desavaqeasca pregatirea princomp1etarea pravUei cu rugadunile din canonul Sfintei Imparta,:;;iri :?i in meditatie. "...Roaga-te: intr-un loc retras, :?i incleletnice:;;te-te cu citirea pana 1a ceasul (vremea) Liturghiei, indemna Srantu1 Vasile eel Mare, 9i a~a sa te infati:?ezi cu inima 2Jdwbita la srantu1 altar J28. Pravilaaceasta aSfintei Impiirta.:?iri este insa neaparat de rigoare inainte de Liturghie, 'chiar pentru preotii din parohii, care, eventual, din cauza anumitorobligatii pastorale neprevazute,privind direct mantuirea sufletelor (botezuri, spovedania :?i imparta:?irea muribunzilor etc.), s-argasi in imposibilitate materiala de a-:?i face ,oomplet pravila in Ie.,. gatura cu serviciullaudelor din cidul de seara :?i de noapte. Mladierile de suflet :?i vibratiile,pecare Ie treiesc in inima insa formulele rugaciunilor pentru imparta~ire, fOl'mule in care traie:?te 0 simtire reIigioasaadanca;cUaccentemi9catoare de sincera marturisire anevredniciei, de implorare ~i de nadejde in roadele unirii ,cu,Domnu1prin impart,a:?ireacu,.Tr1.;1puli Sapgele. Sa1.;1uharistic, repr;ezintil.,una din e Qele,maiinalte trepte'ale urcu:?,uIuiduhovp.icesc RiC!le~9:terii Iauntrice, ~,caretrebuie Sa Ie atinga Jiturgl1isitorul inainte de intrareasa in oficiu. "" .. ,.. '.' "', ,,,Maine veisluji SHmta Liturghie.:;Cite:;;te asta,:,searaceea ce',treRdnduiala buia sa asculti la biseric~ :?imai ,alesfa.:.ticustr<19nicie, acela~i cleSfintei lmpartii$iri.:Obi:?nui.e9te,-te;iubite Irate ~jndemna riceu sacrA' sensibilitate ~,sa cite:'iti aceasta randuiala in Iini9tea orelor 'de seara,maiinainte.aote lasaociihnei. Nu te.culca mai inainte de indeplinirea acestei datorii ... Infrico:;;ata seriozitate'pe care ti-o porunce9te,Sfanta Liturghie -incepe de' eu seara,. ou dtirea ,scormonitoarelor :11i dmirabilelor rugaciuni din Rcinduiala lmpiirtii$irii.,veL,citiaceste a rugoaciunio viata intrea:ga, Ie "lei citi uneori de cateva ori pe saptamana, poate alta data zi dezL. Nu te da obosit niciodata! Fa-Ie, pentru sUletul tau, pururea .proa.spete !Prime:9te-le a:?a cum sunt: diitatoare de viata ~i datatoare de nemurire !... Dupa multi ani de citire ... -'de"abia dupa ani dezile! ~ incepi sa Ie intelegi :?i sa Ie pretuie:?ti cevamaiaproape 5e pretullor de pietre scul1l.P~ duhovnice9ti 129.
c .'

up, cU., p. 77).

a)sfintelw dU-lepentru cutremura-te rlatorie, nu dalori<l, de Ie pun sub

duinbravi - duhovnice~ti, priri care tr~buie sit treci asta-seara,.pregi'itinSfanta Lilutghie de maine. AscuWi impielril, une~te-te in simtire ~i cu cei ce au alcatuit citirile ~i rugaciunile ce-ti stau'inainte. 'Nu este este porunca, nu este intelepciune ~inu ..estealta viatiL,mai presns de ti porunca,de intelepeiunea ~i de.viatasufleteasca iluminata, pe.carc ochii mintii rugaciunile premergatoare Sfintei Liturghii. (Gala GaJaction,

i28. Sf. Vasile >eel'Mare, Cllvclnt CLl privirc la slujiJa. preotllor..., P. G., XXXI, eol. 1638 A. Potrivitinstructiunilor inscrise in Liturghier'la Ganonul Sfinteilmparta~ifj., acesta secite~te' dupa slujba Vecerniei, urmand sa se eompleteze eu citirea celorlaIte rugaciurui din "Randui,ala Sfintci 11Uparta~iri, a doua zi dupa. slujba ceasurilor. In randmile Clerului de mir s..a stabhit. b veche q)radica., ~i anume de a se InqepHni aceastii randuiala in particular, aci'!s~" ceea ee nu este nepofiivitdadi se poLrealiza astfeIconditiunije unei recUilegeni. 129. Gala Galaction, op. cit., p. 74"-'-75.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I
,I

92

LITURGHIERUL EXPLICAT

1
I
"

LITURGHIA

93

c. RHualul inchinarii pentru intrarea in slujba. Cele mai multe din Liturghiile rasaritene incep cu un ritual de inchinare sau de pregatire a liturghisitorilor pentru intra rea in altar. In manuscrisele Liturghiilor bizantine, acest ceremonial apare ins:cris tarziu, ~i anume mai inUU in parte, prin veacul al XI-lea, dar mai ales in eele din veacurile al XIII-lea ~i al XIV-lea. La inceput, el nu era perfect uniform, eel pupn in ceea ce prive~te textul rugaciunilor, dar mai tarziu, ~i anume de la veacul al XVI-lea incoace, s-au generalizat regulile din forma interpolata a Constitutiei Lui Filotei, a~a precum se practioa pana astiizi. In substanta sa, randuiala acestui scurt ceremonial se caracterizeazii prin1:r-un covar~itor sentiment de umilintii ~i de smerenie din partee. slujitorHor, care, recull1oseandu-se putin pregMiti ~i nedestomid pentru indeplinirrea ullliUiservidu aUH de srfant oa cel al Sfill1teiJertfe, pii~eoc la lucrarile oficiului cu nadejdea in mila, indurarea ~i intiirirea din partea lui Dumnezeu. Inchinarea liturghisitorilor este, am putea spune, ultimul act din pregiitirea lor spirituala personala, inainte de a incepe lucriirile ProSicomidiei. El se desfa~oarii in biserieii, l?i anume in cursul Utr,eniei, dupa ectenia mare de la inceput, in timp ce la straniise canUi Dumnezeu este Domnul..., cu troparele respective 130, ori la inceputul canoanelor sau catismelor Acest moment, este destinat inchinarii liturghisitorilor numai in cazul cand Liturghia urnieaZii in continuare dupaUtrenia din cursul diminetii. Lasand epitrrahilul, prevtul face trei inchinaciuni in fata Sfintei Mese impreuna ou diaconul, ieJ;iindapoi amandoi din altar cu oapul acoperit, pre owl pTin u~ laternla despro miazanoapte, iar di'aeonul, prin cea dinspre miazazi. :Venind apoi in mijlocul naosului, cu fat a spre rasarit, diaconul,ocupa loc in dreapta preotului, fac amandoi trei inchinikiuni, dupa care merg la arhiereu pentru binecuvantare sau, in lipsa lui, fac numai metanie la jetul arhieresc, aratand prin aceasta smerenie ~i ca ei incep slujba cu binecuvantare ~i iertaciune 132. Inapoindu-se din nou in mijlocul naosului, eu fate. spre sfintele u~i, preotul dii in l?oaptii binecuvantarea (<<Binecuvantat este Dumnezeul nostru ...) pentru inceperea rugiidunilor cu care se deschid in general diferitele servicU biserice~ti (<<IImpiirate ceresc ..., Sfinte Dumnezeule ... etc.), pe care Ie recita de obicei diaconul, sau, dupa unele practici, preotul spune 1m:' parate ceresc..., restul rugiiciunilor fiind continuat de diacon 133. Avimdu-se in vedere perspectiva spiritualii a serviciului pe care trebuie sii-l inceapa l?i vrednicia ce Ie, este necesara in acest scop, ei inteleg ca nu se euvine sa faca altceva decat sa-l?i marturiseascii insuficienta l?i sa ceara indurarea lui Dumnezeu, prin recitarea troparelor de umilinta: Miluie~te-ne pe noi, Doamne, miluie~te-ne pe noi..., Doamne, miluie~te-ne pe noi caintru Tine am nadajduit... l?i Ul?a
:13:1.

130. Protos. Ghelnasim Saffirin, op. cit., p. 19. 131. ICOll. D. Lungulescu, 'op. eit . p. 52. 132. Simion, arhiepiscopul' Tesalonicului, DespIe Stein/a LituIghie ... cap. 83. 133, Vezi Juerarea noastra, Contribul.ii 1a IevizuiIea LituIghierului rolnc1n ... p. 71, n. 10 ~j Icon. D. Lunguleseu, op, cit., p. 52, n, 38.

milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nasciitoare de Dumnezeu ... 1:14. 'Prin aceste rugaduni, liturghisitorii inteleg sa faea marturisirea, mai ales in prima dintre ele, ca, in neputinta de a gasi vreun fel de justificare pentru putiniitatea lor morala, din cauza pacatelor, ei nu au alta cale decat sa recurga la mila lui Dumnezeu, rugandu-L adica sa-i priveaseii cu mila~i ingaduintii pentru lipsa lor de vrednicie, Cu aceasta nadejde in mila divina, ei roaga pe Dumnezeu, in al doilea tropar de umilinta, sa nu fie tare maniat pe ei ~i sii nu tlna seama de faradelegile lor, d l?i de data aceasta sa-~i intoardi fata Sa eu mHostiv:ire spre dan1?ii, ea spre creaturile Sale, care invoca numele Sau. Fraza: Ca Tu e~ti Dumnezeul nostru ~i noi suntem .poporul Tau este in primul rand 0 oonfesi'lln.e prin oare liturghisitJorii subIiniaza ca I"ugaciunile lor se fae pentru eei ce sUnt legap de El prin eredinta, prin nadejde ~i dragoste. In acela~i timp, preotul vrea sa spuna: ma rog nu numai pentru nenumaratele mele pa'cate, ei, dupa pilda Fiului Tau, iau asupra mea rugaciunea pentru paeatele intregului popor credincios, adica pentru ale tuturor credinciol?ilor, atat ale celor care se giisesc cu mine aid, la aceasta dumnezeias'ca slujba, cat l?i ale tuturor cre~tinilor de pretutindeni. Dupa aceea, Iiturghisitoriiapeleaza la mijlocirea Preacuratei' Nascatoareide Dumnezeu, rugand-o sa obtina pentru ei ~i pentm tot neamul cre~tin mila din partea lui Dumneeeu ~i sa faca sa nu fie respinse eererile lor. Caracterul specific pregatitor al acestor tropare de umilinta este evident. In ele vibreaza fionil de sfiala de cat'e trebuie sa se simta' Cl1prinse sufletele liturghisitorilor cand sunt gata a se infatil?a inaintea lui Dumnezeu, pentru a incepe servidul Sau. Cu con~tiinta ca vrednicia lor personala este departe de a egala maiestatea ~i sfintenia acestui oficiu, ei eer indulgenta divina fata de insuficienVele legate de natura lor umana. In masura in care aceste marturisiri sunt patrunse de sinceritate, in masura in care aceste tropare sunt 0 rugadune cu duhul l?i cu adevarul, pornita adica din adancime, facuta eu 0 inaltare a duhului ~i insufletita de tremur sufletesc, ele vor insemna un act de pociiinta ~i de purificare, 0 treapta in plus suita pe scara desavarl?irii spirituale, deci a apropierii de Dumnezeu. La sfimtul altar sa te infati~ezi cu inima zdrobita, adica patrunsa de pocainta, cum am vazut mai inainte ca recomanda Stantul Vasile eel Mare 135, Ca a doua etapa in l?irul rugaciuniIorpreg,atitoare inainte de intrarea in slujba, troparele de umilinta sunt menite deci sii trezeasca spiritul, sa produca 0 rel1iat)tere liiuntrica, sa dea 0 senzatie de ouratie in duh l?i de bUna dispozitie in savarl?irea ofiduluL Aoeste efecte devin sensibile in spiritul in care se desfal?oara a treia etapa a rugaciunilor de 1nchinare, l?ianume oele care se .fac la !iooanele impar~ti ~i la eele din rand cu ele. Pal?ind astfel mai intai in fata icoanei Mantuitorului>
la revizuirea'LituIghieIului ..., p. 71, n. 11. 135. Vezi not,a 128; Sf. Vasile eel Mare, Cuviint eu pIivire P. G., XXXI, eol. 1688 A. 134. Contribulii

1a slujba

preoliloT.

~
94 LITURGHIERUL' EXPLICAT

I
.!

I I

, 'LITURGHIA
!f5

1iturghisitotii rostesc rugaciunea preacuratului Tau chip ne inchimlm, Buntlle" eer~ind iertare gre~elilor noastre, Hris.toase, Dumnezeul nos'" tru;.;, Tugaciune ,in care pulseaza sufletul u~urat de incredintarea ea deficientele slujitori1or sunt ;acoperite de meritele 'prisositoare ale Fiu'lui lui Dumnezeu, eel ceobinevo!ind ,3 Sesui eu Trupul pe cruoea izbavit pecei ;pecare i-a zidit. $i noi suntem printre ,a~tia -val' sa spuna liturghisitorii intr-un flux de inviorare, tradus infrazafinala a aeestei rugaciuni': Pentruace.asta, eu multumitastrigam Ti,e: To,at le-ai umplut de bucurie ..., deri lIi pe noi, MantuitoruLnostru, Cel ce ai venit sa mal'ltuie~ti lumea.Acela~i sentiment de siguranta 9i de eu'raj moral se afirma 9i in ,rugaciunea 'Ceea ee i1)tiizvorulmilei, Nasditoare de Dumnezeu ..., ce se roste~te in data in fata icoanei Sfintei Fedoare, rugand-o; arata ea intotdeauna puterea ,ta, ~i, Cll nadejde deplina in efectul mijlocirilor ei duioase de maid a Fiului Celui Pre<iinalt, Ii adneseaza salutul sf[mt : Bueura-te oa si 'odinioaI'a Gavriil, intaista.tatorul netrupe~tilor POuteri. Forma de~sahlt religios,eu care se Incheie ambele rugaciuni, semnaleaza deja intrarea' slujitorHor in atmosfera unei intimitati pioase, In care sufletele se simt pUne de certi-' tudinea buniHatii dumnezeie~ti. Treeand apoi la eelelalte koane in rand cucele imparate~ti ~i dupa aceeala cea de peproschiniitar" urmand in aeeasM privinta ordinea ce se observa eu ocaziacadirii, preo.tul ~i diaconul se inchina rostind la fieeare troparul sfantului sarual sarbatorii reprezentate de icoana 136. Ei i~i afirma asHel comuniunea.,eu Biserica cereasea sau triumfatoare, eu care se VOl' gasi In impreuna-slavire a Iui Dumnezeu, In cUIsul Liturghiei. Venind dupa aceea in mijloculnaosului eu fata spre sfii1tele U9i,'sco'tandu-~i eu1ioanele ~i pleeand:u-~icapetele, preotul roste~te in taina rugaciunea : Doamne, ,trimite mana Ta dintru inMtimea lo:ca~ului Tau ~i ma intiire.;;te spre slujba Ta, ce~mi este pusa imiinte (ce va iricepe indata),pentr:u ea, neos,lndit stand in.alintrea infrlcO/latorului Tau ,altar, sa sa,vaqesc Jer.tf'a cea fara de sange ('tTjv ibalp.ax'tov tepotlpinainte "(lav ) ... . Dintre rugaciunile pentru pregarfirea li'turghisi,torilor de a intra in altar, aeeasta est:e cea dintai care I~i face apari'tia in documente. Ou: ,text diferit ori cu oarecare variante verbale sau adaosuri, 0 asHel de rugadune eiSte Intalni,ta In manuS'crise, inca din vea'cul a1 XI-lea 137, iar in Constitupia patriarhului FiLotei ea este unka rugaG'lirune indireata in legatura ou ritualul inchinarii liturghisitorilor. Recitarea unor
136. Aceasta regula se gas$te numai in Ul1ele editii ale LituIghierului,ca, de exemplu, in cele de Bucure$ti, 1855; Ramnicu- VAlcii, 1862; Constantinopol, 1895 i Ierusalim, 1908; Atena, 1912; 1924 etc. 137. In Codicele ,sina:itic nl. 950 (sec.xrr): Stapane, Doamne Dumnezeul Ijlarintilor nO$tri, trimite-mi put ere de sus ... (La Dom Placide de Meester, op. cit., p. 56). In ms. din an 1306, Bib1. Esfigmenu (Atos): Doamne Dumnezeul meu, trimite-mi ajutor din Stantul Tau Loca$ $i ma intare$te ... (A. Dmitrievschi, EUXoAO'l"<x". p. 262). In Codicele sinaitic nT. 966 (sec. XIII-XIV) se adauga: ... Cauta spre mine paeatosul $i uevredIllicul robul Tau inceasul aeesta ... (La Dom PI. de Meester,
op. cit. $i loc. cU.)

rugaduni de pii1tateInaintea 'aoestei,a 138, preol1m $i sarutJarea, koanelor ~ial XIII.,.1ea. lea 139 seconsta,ta insa In pract:i.ca deja in manuscrise din veaculal XHRanduirte Intr-o gmdatie orescanda, rrugaduni1e Inchinarii H Pregatesc~i llintrodue pe liturghisa<tor tl'eptart-treptatJ:n ofidutl sau. [tntr-adeval', in rostirea ruga.ci11lliiDo.amne,trilrnite mana Ta dirut:ru inaItimea loea~ului Tau ~i ma intaree ..., preotul ,;are deja wziunea ,s1ujbeipe oare Ste g<lItasa ince.apa !ii, pii.truns,oa' ~i Sfantul VasiJ.e c-el Mare de gandul eaa sba'ln f.ata Infrico~atorului a1taroa sa sava~easca Jertfa cea fara de sange, este run serviciu cel'esc iar <nU pamantJesic,ingeresciar nu omenesc, el i~i Inalta cugettrulla Dumnezeu, Care pe eeJ.ede lipsa Ie Impline~,te!ii pe cele slabe Ie iJlJti'ir9te.De ,aceea, el se roaga : Doamne, trimite sau intinde ma,na Tadin inalpmi1e oerului in care locuie~ti, in[,l'e~te-ma ~i 'ajuta-ma eu prutera T,a, ca sa'-mi Illdeplinesc ofieiul neosandit. El nu poate Intreprinde d.eci durrmezeiescul of.iciu al Uturgh1ei decat eu ma,rtu.risima psalmistului dtre Dumnezeu: Tu e~,ti puterea ~i tal'ia mea, ,ajultorul ~i sprijini,torul ,meu (Ps. 30, 4;, 42, 2; 117, 14). Luandu"'~i pozitia dreapta,duparostirea rugaciunii de mai sus in fata alitarului, liturghisitori'~ fac apolisul eel mic,Jincheind astfel partea a douadin rituahilTnchiniirii; Inclinandu-seapOi caire strane, se indreapta spre altar, Ih oare preotul intraprin 'u~a dinspre miazl:izi, iar diaconul prin cea dinspremiazanDapte140 .. EilITsotese arceasta intrarede reoitarea vers'etelor7 Iii 8 din Psalmul5; Voi intra in casa Ta, ma voi Iuchina patruns de frka Ta in sfanta Tabiseri'oa ...,adi.ca In .altar, care lnehipuie~te SfatJ.ta Sfintelor, cele mai pres'us de ceruri,~i ceru'l 141, este JOGa?ul lui Dumnezeu .... cerul terestru, 'In' ,c,are lo'cuie~te ~i 'llImbIi'i Dumnezeu, Cel mad presus" de 'Ceru!'i14~. Fiorii de sfiala 'C '8e tl'ezesc insufletul runruipreot pios laPil9irea treptielor ,al<tarului capalta 'expl'esie In redtarea silhului : Intrti luminarile' sfintilor Tai ,cum voi intra eu nevredniroul ?, pecare regU1i1edin unele manuscrise de mai<tartiu ele
oQ

Estlgmenu Cod. 719 Patmos 138. eitat.

(sec. XIII). A. Dmitrievsehi,

din Atena

op;

cit.,p.170

~i Cod.

139. 1. op. cU., p. Cod.

662 Bibl.

Nationalii

(sec. Xll-Xlll).

Pan N. Trembela,

140. Spre deosebire de aeeasta practidi, pe care am inscris-o dupa Icon. D. Lunguleseu (op. cit., p. 53), actiunea se petrece invers; dupa aIte LltuIghiere, ca, de exemplu, cele din Atena, 1912, 1924: diaconul intra in altar prin U$a de miaziizi, iar 'preotul, prin cea de miazanoapte. LituIghierul de lerusallm prevede intrarea ambilor LiturghisLtori prin U'i'8 de miazazi. Pentcru ['espeetarea lfegu1ii de a fi d.j'aconul intotdeauna in dreapta preotului, praetiea Llturghierelor de Atena $imai ales a celui de Ierusal1m se reeo[JlJanda de la sine, mai cu seama ea 0 astfe! roman insu$i, in aIte momente ale de /regula este observata de Llturghierul slujbei. Insprijinul pr,aotieii romAne$ti, s-ar putea invoea totu$i res'Pectarea prineipiului de a se liturghisitori. doua eategorii,de intra in altar pe U$a opUsa celei prin care au ie$it fieeare din ede 141. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sianta Llturghie ..., cap. 98; cf. $i Expiicule despre sianta bisericd, de aeela~i, trad. rom. reU'P. de Toma Teodoreseu, Bucure$ti, 1865, p. 263 i cf. de asemenea, Acela$i, Despre t6:rnosilea sfintei biserici, cap. 131, ibidem, p. 121-122 .. 142. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII, co1. 384 B.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I
'I

96

UTURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHIA

97

patria7'huLui FiLotei 11 prescriu eiind inainte 143, eand dupa rogBiciunea intrarH 144. $tiind ca in altar se va pregi'iit'i.li va avea loe {}SpatulDomnului, l cina euharis.tic8. - 1a 'oare Iisus, purtat de heruvimi 145 lli inconjurat de sfintii ingeri E)ide oetele sfintilor 8M seafla de fata -, liturghisitorol se gas~te in chip firesc inca framantat de scrupule ell privire la vrednida sa. De aeere, in continuarea rugiiJciunii intrarii, el se roaga recitind veI\Setul 8 al ,Ps.almului 5: Povatuiff?'te-ma' (.oondu-mi'i), D<Klmne, la dreptatea T'a; icr1drepteaza oalea T,a inaintea mea, in necazul vrajmai?ilm mei 146. El vrea sa spuna: 11ndraznesc, Dumnezeule, sa paE)'e&c pragul sfant'l.l1ui altar, in care se ,a.fla ,tl'onl.11 Tau, spre a indeplini ofidul cel mai sfant. Fiinta pamantea~ca ce sum, oum voi putea savaqi Tainele Fiului Tau, de nu ma vei povatui Tu? Se roaga, cu alte cuvinte, ea Dumnezeu sa-1 sustina lli sa-I inlesneasdi eu ajutoru1 harului Sau sa se mentina pecalea cea dreapta,' care es1:e calea Domnului :')i linia sfinteniei. Prin intl'area in altar, liturghisirorii iau primul lor, oont3iCt ou atmosfera misterului in care se va desfallura intalnirea lor eu Dumnezeu prin Fiul Sau. ea in ascensiune,a lui Moise pe muntele Sinal, ,se cuvine ded a aspira ozonul spiritual care invioreazJ '!ii inalta fiinta., atata ravna, avanta ouget.area lli simtirre spre 'Oele inalte. Sa' sirota cum ramane pamailitul in urrna lor, cum se!iterg senza~ile !ii impresiile, cum se potoles'c i,liamutesc inclt-incet in suHetele 'lorzgomotul lli involburare,a gandurUor i,lipreocupari1or de ,eele ale vietH de ;aid, atentia lor fiind din ce in 'ee mai mlL1llt oaptiva:ta de cuimUe de care se apropire.prin Inaintarea luorarilor sfimei slujbe. Daca nu Incearca aceasta senzatie spirituala, sa se sileasca sa () aiba, sa-E)i inoorcleze voip.ta i,li Sa se concentreze &preicele de sus. Prin ,aceasta gimnastiKJaduhovnkeaS'ca, repetata staruitor In fieoare zi de Liturghie, suflebul va ciiparta Iqe.prinde.rea sa-i,li ia <euinlesnire zborul spre sferele serafi,ce. Venind In altar, iliturghisi,torii fac doua 1nchinaciullli in fata Sfimei Mesei,lipreotuJ. sarolta Bfanta 'Evanghelie, Sfanta U'V1asa:'ii Sfall'ta Cruce 147, iar diaconul, numai marginea Sfintei Mese, urmandca inchEdere Constitutiei
143, Ms: 'nT. 120 din aUi 1602 al Bibl. Esfigmenu rAtos). A. Dm\lrievschi, op. cit., p. 54. Alleon acest stih apare intr-o forma imbogatita, Cll aclaosuI: "Caci

a treia inchinadune. Acest scurt .ceremonial echivaleaza eu a prezentare In serviciu, ea 0 infatil?are Inaintea Domnului, cad Stantul Prestol Inchipuie~te s'caunul lui Dumnezeu 148, este locul mormantului, in care a' f'Ost pus Hristos ..., este soaunul l'\1i DUimnezeu, pe loare sre odihnel'/te dupa intrupal'e ... 149, este simb'0lul s.au imaginea 'lai Rristos, piatra oea adevarBita !ii din 'capul unghiului 150, piatra duhovnioeasd, care este Hristos (I .oor. 10, 4), S'iimbolulnaturii Sale umane, pe IGare.a ours i,licurgescumpul Sau Sange.Sarutand ded Sfanta Masa, liturghisitorii arata unirea ~i dragoSiteacea catre J)umnezeu 151. LHurghisitorii 'aiU luat astfel in pr1mire ofidullor. 2. Pregatirea exterioara: tinuta, imbracamintE!a sacra ~i spalarea
a. 111iati~area exterioarii cuviincioasa. ,b. Problema unui costum sacerdotal luainte de pacea Bisericii. c, Ve~miute Iiturgice ~i rituaIul imbracarii. ' lor: d. Spalar.ea miUnilor
j,: '.

claca voi indrazni sa' intru in camara de nunta, haina ma vade$te $i' legat voi fi aruncat afarii de catre Inge,r!.... Codieeie nr. 759, 752. 766, $i ,allele din Biblioteca Naponala de la Atena. Pan. N, TrembeIa, op. eit., p. 229. \ 144. Ms. nr. 425. Bibl. Metocului Sf. Mormant, Constantinopol. A. Dmitrievschi, op. ell., p. 117. 145. Sf. Gherman I al ConstantinopoIuIui, op. eit., P. G.: XCVIII, col. 388 C. aceasta rugaciune ap'are lntr-o 146, In uneIe ec1itii grece~ti ale Liturghieruiui, forma adapt,ata: Intra-voi In sfanta. Ta casa, inchina-ma-voi unei Dumnezeiri sIavita in trei ipostasuri, in Tatal$i in Fiul $i In Sfantul Duh, in veci, Amin. In aile Liturghiere, PsaImuI 5 este eonlinuat !,pauaIa sfar~it, ca. de exemplu, In ed. Moscova, 1854 etc. Vezi $i Brightman, Liturgies eastern and western .... vol. I, p. 354. 147. Sarutarea sfi.ntei cruei uu este prevazuta decfl.t In unele editii romane$ti, Cd, de exemplu, ceIe de Bucure~ti: 1855, 1912 $i 1956. Vezi $i Icon. D. Lungulescu,. op, cU., p. 53.

'. a.. Infafi~areaexterioara cuviincioasa. Al treilea moment in prega-, tirea slujivorHoT. a1tarului pentru s8.vari,lirea Sfintei Li1iurghii 11 for~. meaza imbracarea in ve~mintele sa-cre, sacrerdotale sau Hburgioe. Liturghia este, ,al'/apreoum se spune ;adesea ou un termen' potrivi<t, solemnItatea mantuirii noastre. Prin ea, se aotuaUzeaza a:ctul mantuirii, adica se ,reprez.J:nM('I'/I e 'reprodu'c In primul rand momemelEi i\Sli;orke s ale ,operei divine rpentru mantuire.a lumfi. EJg,teapoi un ofidu In cursu! carui,a se des.faE)0aralucrarea taini!ca a Sfantului Duh pentru sfintirea credincioi,liJ.or, prin ImpartaE)irea lor de efectele sau r03ldele JerHei. Mantuit!orului. Nota de solemnitate deI"iva deci din ins'l:lJ.7i f'aptul prezentei l:ui Dumnez'ou In Liturghie ~i din oontaotul sluj1ilorHor 'eu E'l, prezenta !;ii.,oontaot mai lntii eu oarader moral" iar mai apo'i tainic ;;i real in momentul Jertfei euha.ristke. Mantuitorul Insulli este activ in Liturghi.e, eaoi preotul i?i.sfintitorul este FiuI 152, EI SalVal\'?e~te Tainele, prin main'iIe E)iUmba preotilor 153. Insu~i Cuviintul Domnului savar!ie~te Taina pref,acerii, JnSa numai prin, mijlo'direa preotului, adica lla cere rea i,lipr:in rugaciunea Iuii 154. In eonsedlllta, es1Jeo. 'oerinta fi.reasca a simtului de pietate i,lia ratiunii .sanii;toaseca litul'ghisitorii sa-i,li indeplineasca ofieiul lor intr.;.o tinuta lli inM.ti~are exterioar-acorespunz8.'toare demnitatii Tainei I?ioaraoterului divin al 'acestei solemnitati.
148. Simian, arhiepiscopUI Tesalonicului, Desprc Sian/a Liturghie, cap. 38, 149. Sf. Gherman I al Coilstanlinopolului, op. cit., p'. G., XCVIII, col. 388 Co 150. 'OILoAo"(,a 't~, Ctva'toA,'1.~' h"A"Iata_ 't~, '1.aOOAlY.~, Y.ai Ctr.oa'toAl'1.jj" Ia Iloan M.llalcescu. 8uaaupo, 't~, 'Opl}ooo~,a" Die Bekenl1tnisse, .., p. 226, 151. Simian, arhiepiscopul TesaloniouIui, Despre Sianta. Liturghie, cap. 38. Liturghii, cap. XXXI, P. G., 152. Nicolae CahasiIa, Explicarea Dumnezeie$tii CL, col. 437 B. 153. Ibidem. cap. XXVlII, col. 427 A-B. 154. Ibidcm, cap. XXIX, co!. 429 B. 7 Liturghierul cxplicat

98

LITURGHIERUL

EXPLICA T

'I
,,-I

LITURGHIA

99

Aceasta trebuie inteleasa in primul rand s~b raportul fizic al unui exterior Ingrijit lIi cuviindos, ca un seron in care se e~prima sentimentul de respect lIi de devotiune al liturghisM;orilor. in indeplinirea cultului !>Upremde adorare, de 'cerere lIi de multiU'mire, ce se aduce pI'in Liturghie. Un exterior ingrijit subliniaza in ocelalli timp in fata credinciOliiIor caraaterul in:alt al of,idului, Ie impune lIi Ie dellteapta moMa :;;i elanul reHgios. De aceea PovaWir.ile de Ia finele Liturghierului se iu:cheie cu indemnul : Penrtru slujirea Dumnezeie:;;tii Liturghii, pre-otul :;;idiaoonul Siunt d,a,tori a fi ,curati, precUiJ1lcu suiletul, alia lIi cu trupul..., capul sa fie pieptanat, fata l1igura spalate, unghiile taiate lIi curete. Toate a['te.apentru respeetul :;;i cinstea Dumnezei'elltilor Taine, ca :;;i'credincio:;;iice-i privesc ~i Ie saI'uta mana sa nu se amarasca de ceva Hi", Pe de alrta parte, prin insuGi caracterul sau religios, servidul divin redama () i!l1ve:;;mantare'consacrata, adecvata:;;i deosebita de' cea din uzul vietii dvile, Ca atare, urmand I'eguLaindeobGte observata in societatile organizate, Biserica insa:;;i trebuie sa presorie liturghisi,torilor ve:;;minte speciale in timpul oficiului. Pag{mismul :;;i mozaismul foloseau de asemenea anumite 'costume s'8'cerdotale, incuUul lor. S-ar putea. spune ded ca primii cre:;;tini au venit in Biserica cuo anumima traditie in aceastii pdvinta. In Vechiul TestameIJJt, ve:;;mintele saceI'dotale apar chiar ca 0 insrtitutie divina, determinaita in amanuntele ei prin porundle primite de Moise de la Dumnezeu
'1.5(;,

I i

culoarea lor alba. Pentru veacul al III-lea ~i al IV-lea eel putin, acest fapt este confirmat de oanoanele lu!i Ipolit, care prescri,au c.a de fiecare data cand episcopul are sa savar:;;eas'ca Liturghj'a, diaconii :;;i preotii sa mearga impreuna eu el, imbracati in haine a1be, mai frumoase decat ale eel'Orla1ticredindo~i :;;i oat se po'ate de ourate ... Lectorii iill/i<,;>i ih!!. sa alba haine de s'aroo.rboare Indka.rea unei cll'lori speoilale pentro ve~mintele sacerdotale ne 1asft sa deducem ca, ohiar in eele mai vechi timpuri, acestea erau folosite exclu.s1v in .cult, iar nu :;;i in vi~a profana 160. Daca nid una din scrierile biserice:;;ti nu ne infiO'rmeazaasupr:a .formei :;;icroielii vechilor ve:;;minte liturgice, este t()tu~i u:;;orde jnteles din cele de mai inainte oa la baza :;;i 108 originea lor sUi imbrc1camirutea SClcivil1i. Pe baza 'compar8ltiilor, s-a ajuns la conduzia ca ve<,;>'mi.ntcle oerdotale cre:;;tine, in forma pe care :;;i-au luat-o in urma transforunarHor in cursul vremii, nu sunt decalt 0 derivatie ~i &tilizare a costumului civiI din tinuta de ora~, prescrisa in mediul greco-roman, prin veacurile al IV - al V-lea, persoanelor ofidale,1G1. Piesele prind:paleale aces1Jui costuro Ie oons-tituiau tunica ~i paenula: Aceste doua v'7minte fiioceau inca parte din costumrul purtat prin veacut al VI-lea de persoanele eu vaza :;;i este de ,OOmis,.ea~i deridi de toate treptele se imbracau la
fell62,

b. Problema unui costum sacerdotal inainte de pacea Bisericii. De~i nu se pot nega oareca.re analogli :;;iinfluente ,ale VechiuluiTestament in furmarea vel/mintelor liturgice 'ale Biseric~i cre:;;tine, totul/i 8'cestea din urmii nu-:;;i urea origlnea la imbracamintea lui Aaron :;;ia fiilor lui :;;i, de asemenea, nid la vr:eo randudala a.pos.toHoain aceasta privintil.,cum s-a crel'Jutuneori 157. Lipsa de date in sederile primelor veacuri .cre!}tine, re.feritoare la costumul sacerdotaJ, face ca isto:ria lui sa He obsiOurain inceputurHe ei, lil.iSandloc n.umai 1.a dedueW :;;i ipoteze, pe baza informatiilor ce se intalnesc incepand din veacul al IV-loo. Dupa eele mai autodzate: este de admds in general ca, pana rce servidiul divin cte:;;rtina capatat a fizion'Om:ie distinotii :;;i 0 ex,istenta indepeIl'denta de 'cultul Templului :;;ial sinagogii, preotii s-aval"l1eau Sfanta Euharistie prin case, imbracati in 'costume la fel eu eele ale eelor1al~i eredincio:;;i158,situatie care, fara indoiala, va fi continuat ill'ca multil. vreme. De imbracamintea de toate zilele, ve:;;mintele folosite la serviciul divin au ineeput sa se d.eosebeasca cur{md numai prin ealitatea l?i prin
155. Povdtuiri, pgf. 2, partea final1i. 156. Ie~. 28, 2-43 ;1 29, 5-9 Lev. 7, 7-9, 13. D Eisenholer, Handbuch der kathoiischen Liturgie, v. I, Fr. 1157. r. Ludwig im Br., 1932, p. 408. 158. WalalTied Str'abo, De exordiis et inN., P. 1., CXIV, col. 945, ~i 1. EisenhOler, op. cU., p. 408.

Tunica era 0 haina pe dedesubt, de euloare deschisa, in gener,al ell maned, dar uneori lIi fara. Ba cadea pana La picioare, mativ pentru oare capatase la gred numele de podel'es (olto87JP1]~). Ea era comuna tutur'Or, eu deosebire ca pentru sclavi ea se confeciiona nu din panza de in ca pentru ce1.'la1ti etateni,ci din Iana o:rdiuara, acoot fel de tunica c fiind cunoscut sub numele de byrl'hus. Peste tun~ca de dedesubt, senain torii apareau eu 0 tunica ma~,luxoasa, ~i a!l1umedU!l1gartii 'lnsa:;;iyesatura eicu rauri, adica linii sau fa:;;ii(davi, 1to'tlXp.ol) vertkale, inculoarea purpurei. Pentru a nu fi incomodati la lUiCru de lungimea tunicii, functionarii marunti :;;i indeos~bi meseria:;;ii oh~nuiau sa, 0 sustina printr-<J cingatoare, prin care 0 strangeau in jurul mi'jlO0Cllui.Aceasta din urma era 0 piesa accesorie, proprie oameni1'Or de conditie modesta, neintrand deci in cos,tumul de oral/. Peste tunlea se purta un ve:;;mant de culoare in'chis,a, n:umit de rocpeAulVLov, cpeA<bY1]~, 91X~ y6A~OY ori mani pa'enula, iar de greoi felon (
159. Can. XXXVII, 1891, p. 118, 119. 201 ~i 203. Hans
Achelis, Die Canones Hippolyti, Leipzig,

160. Este tocmai ceea ce confirma putin mai tArziu Fer. leronim: (IReligia dumnezeiusca are un ve~mant in sfintelc slujbe ~i altul in relatiile' de toate zilele. Comment. in Ezech, cart. XIII, cap. 14. 161. lege din ianuarie 382 (Codie. Teodosian, XIV, 10, 1) determina >amanuntit Imbracamintea barbatilor cu vaZa socialil.. L. Duchesne, Origines du culte chretien, V-erne ed., Paris, 1920, p. 309 i 1. A. .Molien, La priere de J'tglise, 1. I. 1>'/l1'is, 1924, p. 104. 162, Dovada ca in vechime nu era un costum preotesc special 0 lace scrisoarea pe care papa Celestin (4~-432) a adresat-o episcopilor din Provence, dezaproband obiceiul ce se luase de clerici de a .purta ve~minte deosebite de ale laicilor. Cl. L. Duchesne, op. cit., p. 400.

I I I I I I I I I I I I I' I

I I I I I I I I I I I I I I

100

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

101

tpa~v6A''1'', adidi a haihJa oe 3>coperapeste 'bat). Era 0 hairia foaf'te larga ~i fara maneci, un fel de mant~ sau ,pelerina nedesf,1Icuta in fa'tii, ci 0 se avand nUIffiai. ' desohizatura~'ezart1i in mij'loc, prin iCan:~ introducea capul, ea acoperill1d 'caJ1)ul'oaopelerina ;pana ,la genunchi ~i ded mai jos dedt mainile 163. Penrtru a se putea servi de malni, eel ce a purta trebuia sa-i ridice poalele salll marginile pe bra\;e. Primitiv, felanul era o haina intrebuiTIl~a'M universal, s~ar putea ~pune, mal :ales in dilatarii, ca aparare impo,triva vremii urate. Acesta era v~maI1J1JUlpe care il liisase Stantul Apostel Pavel l'a Carp, in Tro.a ~i pe care oerea sa i..;1 aduca Timotei (H Tim. 4, 13). Spre fine1e veacului al IV-lea, felonul a devenit haina zilnica a senateri:lar 164, ded a Sl()detatii bune. Atentiaasupra rangului persoaneler oficiale era atrasa prin purtare a unui felde e~ar,fe lungi,numita pallium. De fapt, acesta nU era un ve~mant, ci 0 insi.gna in culod vii, a~ezata vizibil, peste paenula eri ,chiar peste tunica. Preo'Umse vede pe unele monumente reprezentand pe consuli in imprejurarisolemne, un capat al areester,e!?ar,fea;tarna in fata, de la umarul stang pana aproape depicioare, iar celalaltcapat venea prin spate pe sub bratul drept, ajungand in diagona,Hi:peste piept pan a 1a umarul stang, ~i, intorcandu-se .pe dupa gat, era trecut din, nou pesub bratul drept, ajungandu-i capatul in.:mana stanga. Pe eIte monumente, capa.tul din fata atarna de la umarul drept in jos 165. Prin adaptari ~i transformari in spiritul .-;;idupa ,cerintele cultului cre~tin, aplicate acestor ve~minte ~i insigne, unora maLmult, a1tora mai putin, Biserica a ajuns sa realizeze, in cursul timpului, tipul special al ve~mintelor: sale litl\.lrgoce;inspirandu-se cate 0. data~i din forme1e costu.mului. saicendotal din Vechiul Testament. A'ceasta. origine a odajdiilar biserice~ti nu va fi greu de recunascut ca[ld ne vom acupa de fiecare \din ele. In Biserica RasarHeana; instituirea unor ve~minte liturgice a avut lac cu mult mai inainte ,decat in Apus. Izolat, numele lor apare in tamplator in.' scrierile i rbiserke~ti, inoepand; precum vom vedea, .inca' din veaaul a1 IV.;.lea. Rrindpalele ve.-;;minteaJ.ecostumuluisacerdotal segasese enumerate laolalta pentru prima data in comentariu:l liturgic atribuit Sfantului Gherman, arhiepiscapul Constantinopolului,.,(t ,733} 166. In numarul lor complet de rastazi, adioa impreuna au cele care pot fi numite nu ve1iffiilnte, rapriu-zis, ci insigne, sunt mentiana<te ~i in parte dep scrise in veacul a1' XV-lea de Simian, arhiepilscapul Tesalonicului 167.
163. 1:. A. Molien, op. cU., vol. I, p. 105. 164. In senat insa ei purtan. toga, a~a dupa cum hlamida era' specifica costnmulu! militar. 165. L. Duchesne, op. cU., p. 407. 166. Op. cU. P. G., XCVIII, 393 A-396 A. Cf. ~i versiunea latina a Iui' Anasta'sie Bibliotecarul (sec. IX), IaNilo Borgia, 11 commentario Jiturgico: di S, Germano patriarca constantinopoJitano, Grottaferrata, 1912, XVII-XX, XXIII, .xXVI. TinaIid seama de interpolatiile suferite de aceasta scriere, s-ar putea spnIie ci'i referintele eila ve~mintele liturgice privesc 0 situatie ce se poate intinde dinainte de veacul al optuIea pana catre finele primului mileniu crestin .. 167. Simian, arhiepiscapul Tesalanicului, Dcsprc Sieinta LituTghie, cap. 79-'-83; Explicare despre sianta biserica. trad. rom., p. 255-258, P. G., CLV, col. 712'""-7H.

Nici 0 scriere nu ne infarmeaza asupra formelorinitiale luate de ve~mintele sacerdcita1e cre~tine. in tot oaz'lll, destinatia liturgicaa vechiloI' ve~minte primite de Biseridi din uzul vietH civi'le ~i imprimarea unuL caracter sacru se va fi reaHzat, desigur, in primul rand prin marcarea lor cu .semnul crueii aplicat in broderie sau galon, cum a ramas obiceiul pana asta'zi. Pe de aHa. parte, ele erau sustrase domeniului profan prin rugaeiuni speciale de binecuvantare, mai inainte de' a fi puse in s~~viciul cultului divin, practiea ce se constata genera1a in veacul a1 IX-lea'168. In conexiune eu aetiunea liturgiea era tatodata inevitabila atribuirea UnoI' semnifi:catii simbolice acestor ve~minte. In ermin'iile liturgice ~i la diiferiti exegeti, acest simbolism apare uneari mai mult tipicodogmatic, .in sensul. ca pretu.tindeni. vrea sa se inteleaga demnitatea divino-umana, sfintenia ~i slava lui Hristos lnsu.-;;i,adevaratul Mijlocitor. se staruieca, pI'in Alteod, .avand un car:acter dogmatico-reprezentativ, ve~mintele 'pe care Ie poarta preatul la slujba divina, tr:ebuie. sase inte,. leaga patima lui Hristas, care se actualizeaza mistic' prln fiecare. UtUf;ghie. 0 a tr~ia directie, ,care se ,poate numi. mbr'aLa, considera ca priI'l fiecare din ve~mintel,e H1Jurgicese s,imbolizeaza virtutile pecaretrebuie sa Ie posede litur.ghisitorii" ca reprezentanti ai lui Hristos, avand sa faca dovada acestora printr-o viatii de jertfa bineplacuta lui Dumnezeu 1m. C. Ve!?mintele liturgice '~i ritualul imbradirii lor. Caraclerul saCru al ve~mintelor sacerdotale a ,fast sublil1;iat, pe de aHa parte, prin instituirea unul ritual al invqmantarii, consl<"md indeosebi din recitarea UnoI' .rugaciuni alese din textele cartilor' Vechiului Testament ~i mai eu seama din psalmi, in concardanta ctl' simbolismul' fiecarui ve~mant. Probabil 'Ciiun astfel de ritual a putut sa ia na~tere atunci "cand vei?mintele iiturgice au inceput sa se deosebeasca de cele dvile 170. In codicele dinain te de veacul al XIII -lea ale Liturghiilor bizan.tine ~i rehiar in unele din acest din urma veac, odajdiile biserice~,ti se gasesc desemnate sub un singur nufne, O'tOA'Y} [eplX'ttl(~,re'citarl.du-se inainte de iinbraearea lor o singura rugadune, aceasta chiat nefiind una ~i aceea~i in toate manusuisele. Rugaciurii aparte pentrufiecare ve~mant apar abia in manuscrisele din veacU'lal XIII-lea-al X,IV-l<e'a, ara 'a fi uniforme in toate f ebdicele. Generalizarea ~i unifol'mizarea ritualului imbracarii s-a realizat prin Constitutia patriarhuLui FiLotei aL ConstantinopoLuLui (veaeul al XIV-lea) 171., _ a) !mbraGarea diaconului. - Regulile inslcr1s.ein Liturghier stabilesc ca diaconul .~ipreatul" aflandu-se in altar dupa terminarea rugaciunilor pregatitoare pentruinthrea in oficiu, se irribrcliCa' c;Uve~mintele sfinte ce sunt randuite pentru tre-apta ierarhica a fiedruia dintr-jn~ii. Astfe~, diacon,ul, tinand pe broatul drept stiharul, orarul ~i manCYUte1e,
168. L. Eisenhaier, op. cU., p. 413. 169. Vezi Ibidem, p. 415-416. 170. Joannes M.Hanssens, op" cit" t. III, p. 171. Ibidem, p. 13-14.

I'.

II
\'. ",I

102

LITURGHIERUL

EXPLICAT

'I

LIT URGHIA

103

ceremaiintajbineeuvantareapreotului.iardupaceaobtinwt-o.se imbraql, incepand eu stiharul, sarutand semnul crucii de pe el !?i recitand din Liturghie7' textulcorespunzator acestei lucrarL StiharuL este, un Ve!?mant Cll maned, cazand drept pana 1a pidaare, analog poderesului lui Aaron ~i al 1'iilor sai (Ie~. 30, 27). Se intelege de aid \ca stiharul este unul din cele mai vechi ve~minte cu intrebuintare liturgica. Precum se va vedea ~i din alte amanunte, el deriva, fara modificari insemnate, din vlchea tunica (.ltoo'ljp'Yl~) gr,eco-romana. In literatura cre~tina, stiharul se gase!)te mention at de timpuriu, ~i anume la istoricul Euseb'iu 172, la SHintul Grigore de Nazianz 173,Sfantul loan Gura Domini nostri Jesu de' AUI'm, Feridtul Ieronim 175~i in Testamentum
Chrisi
170,

Dupa unele pareri insa, nu s-ar' putea sustine in chip absolut sigur ca denumirea de tunica Linea ~i 'ltoo1jp'Yj~ din scrierile biserice!)ti dintre veacurile al IV-lea !?i al VII-lea s-ar referi intotdeauna la ve!?mantul 1iturgic propriu-zis, iar nu ~i lacel din' uzul profan cateoda:ta 177.Fa,ptul insa ca stiharul ('ltoo1jp'Yl_) se gase!?te numarat intre ve~mintele liturgice 1a inceputul veacului al VIII-lea in comentariul Sfantului Gherman I al e1 se afla deja in Constantinopolului ,l78dovede~te in chip categoric iritrebuintarea mai veche !?ided orice indoiala e8lveinlaturata. ' Din toate documentele, in care se gaseJ?te mentionat, reiese ca in vechime stiharul se confectiona din panza sau tesatura alba de in, Mai tarziu s-a introdus ~i obiceiul stiharelor de cuLoare ro~ie, purpurie sau stacojie, dar numai pentru cele care se purtau de arhiereu,ca un semn de distinctie J7D.Un-eori, stiharele. arhiere!)ti se distingeau, ca ~i vechea tunica senatorialii greco-ramana, prin dungarea lor de sus pana jos eu aeei "clavi sau 'lto'tap.ob>, adica rauri, linH sau fa~ii de culoare ro~iepurpurie pe fond alb. De la aeeste ~iruri sau r[l11:duri (cr't[XOl) a ramas numele de stihar (cr'tlXciplo'l), adka ve~mant my tinii. In evul mediu stiharele arhiere~ti se ilmpodobeau, uneari, pre cum mentioneaza 'Balsamon 180,cU triunghiuri ('tpqw'Ila) ori eu cruci combinate din patru litere gamma de tipar (Tap.p.ci'tla) 181.Cu vremea s-a ajuns ,1a,obiceiul din uzul de astazi ca, pentru stihare, sa se intrebuinteze materiale de orice euloare.
>Cii

Stiharul este un ve~mant comun celor trei trepte ierarhice. Cel diaconesc, fiind un ve~mant exterior, se face dintr-o stofa'compacta ~i bogat ornamentarta .. El cade dr'ept, ,[ar manleci1e sunt deschiSi13 capat ~i rtivtte cu galon, spre deosebire de stiharul preotes'c ~i arhier.esc, care, purtandu-se pe dedesubt, se face dintr-o ma.terie mai subtire, de obicei de culoare 'unica ~i fiira ornamentatii in tesatura. $i deridi inferiori, adica ipodiaconii, dtetii ~i cantaretii hirotesiti pot sa poarte stihar in serviciu, de forma celui diaconesc. In ceea ce pi'ive~te semnificatia simbolica a stiharului, s-ar putea spune ca la nid un aIt ve~mant liturgic nu ~i~au gasitaplitare mai' mult ca aid t'Oate 'cele trei .directii ale ermineuticii liturgice. Iln general, ideea fundamentala a acestui simbolism sta in legatura cu vechea culoare alba a stiharului. Printr-'O astfel de 'culoare, el ar,ata dumnezeiasca stralucire, pe care preotul 0 sluj<'?tecredincio~ilor prin Evanghelie ~i prin celelalte 182,precum ~i imbracamintea cea mai curata ~i fara de patima a slavei lui Dumnezeu 183. plicand aeeasta idee persoanei Mc'mA tuitorului, impra'carea cu s-tiharul semnifica sfintenil3 ~i curatia naturii Lui umane, pe care El a luat-o prin intrupare in starea de nevinovati'e in care aoeasta a f'Ost cr'eata la inceput de Dumnezeu 184.Eaaminte~te lumina de la Schimbarea la fata pe muntele Taborului, cand hainele Sale s-au fa'Cut stra1udtoare I?i a~be precum e zapada (Marcu 9, 3), precum ~i giulgiul cel curat cu care a fast infa~urat Trupul ,sau, dmd a fost pus in mormant 185. Stiharul de culoare ro~ie si1nbolizeaza Sfanta ,Patima a Domnului, Care S-a intrupat, $i-a varsat sangele pe cru'ce pentru mantuirea noa:stra 100,precum ~i hlamida stacojie in ,care a fost imbracat de osta~;i in batjocura (Mat-ei 27,' 28) 187.Aceea~i semnifiditie '0 atribuie unii autori ~i rclurilor sau fa~iilor purpurii de pe stiharul arhieresc 188,iar uneori aces-tea sunt socotite ca simbol al darurilo.r deosebite ce-i sunt date de sus arhiereului, dar mai ales darul invataturii, care trebuie sa se reverse printr-insul spre folasul credinciQ~Hor, ca ni!?te rauri de apa vie (loan 7, 38) 189.Deosebirt de 'aoeasta, lini1le sau faJ?iile purpurii, ce alternau eu spatii albe, erau privite ca simbol al sangelui ~i apei care au ,curs din
182. Simion, ,arhiepiscopul Tesalonicului, Explicare despre' stanta biserica, P. G" CL V, coL 712, trad. rom., p. 255; cf. 5i Sf. Gherman I a.l COl1stantinopolului, op. cil., P. G., XCVIII, col. 393 C: Stiharul, care este .alb, ar,ata stralllcirea Dllmnezeirii 5i felul de viata stralucitor al preotului. 183. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre slinlele hirotonii, cap. 163, P. G., CLV, coL 368. 184. Idem, Despre Stanta Liturghie, cap. 79, 'P. G., CLV, coL 255-256. 185. Ghenadie, fost episcop de Arge5, Lilurgica sau explicatia serviciului divin, Bucure5ti, 1877, p. 13. 186. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Stanla Lilurghie, cap. 79, P. G., CLV, coL 255; Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII, col. 393 B. 187. Sf. Gherman I al Constantino.polului, op. ~i loco cil. 188, Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre SIanta UtuTghie, cap. 79. 189. Ibidem.

172. Eusebiu, Istoria bisericeascu. ca.rt X, cap. 4. 173, Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvanlarea V, n. 4, p, G., XXXV, coL 668. 174. Sf. loan Gura de AuI', Omilia LXXXI[ la Matei, P. G., LVIII, col 745. 175. Fer. leronim, EpistoIa LX ad Heliodorum, 13, P. 1., XXII, coL 597; Epistola LXIV ad Fabiolam, P. 1., XXII, coL 613; Dialog contra pelagienilor, P. L., XXI~, coL 547-5418; Comentar la Iezechiel, '3(Y.......:J4, P. L., XiXV. col. 43'7. 176. Ed. Ign. ~phr. Rahmani, 1.24, p. 83. ' 177. 0 astfel. de rez~va la J,' Br,aun, Die liturgische Gewandung ... p. 74. 178, Sf. G):1erman I al Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII, coL 393 A. 179. Ibidem. Simion, arhiepiscopul Tesalonioului, Despre Stanta Liturghie, cap. 79. M."hat ~~Ot a1to~p[aw; (MedUatii adicu Ruspunsuri), P. G., 180. Balsamon, CXXXVIII, coL 1021 D. 181. Cf. P. Bemardakis, Les ornements Jiturgiques chez les Grecs, In Echos <I'Orient, t. V (1901-1902), p. 129-130.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I

1;04

LITURGHIERUL'

EXPLICAT

UTURGHIA

105

cO:asta Domnului lao. In ceea ce prive;;te acele trigonia, Balsambn ziee ea ele inchipuiau pe Mantuitorul, Care este piatracea din capul UJ1lghiuluilDJ.-

eu aplicatie lei liturghisitori, care, prin insa;;i sarcina lor, au randuiala slujbei ingere;;ti 192, stiharul Ie aminte;;te, prin euloarea sa deschisa, de imbracatninuea luminata a ingerilor, care, ca':;;i eel de la m6rmant, s--.au aratat in vel;>minte stralucitoare :;;i, caatare, de curatia trupului I;>i ufletului eu care se euvine sa indeplineascadumnezeiasca s sluj'ba ; in acela:;;itimp, aeeasta euloare este simbolul bucuriei spirituale, de care trebuie sa fie plin sufletul liturghisitorilor, pentru di au fost ehemati la 0 astfel de demnitate. Tocmai acestsens se gase:;;te indicat de rugaciunea ce se spune de liturghisitori la imbracarea stiharu1ui; Bucura-se-va sufletul meu intru Domnul, 'ca m-a irribracat in vel1mantul mantuirii I;>i u haina veseliei m-a acoperit; ea unui mire mi-a c pus cununa,;;i ca peo mireasa m-a impodobit eu podoaba (Isaia 61, 10). Peste stihar,diaconul pune oraruL (OJpiiplOV. sau <UpiiplOV ';;i OpiiplO.V). Aeesta este offl;;ie lunga; care sea;;aza pe umarul stang$i, dupa obieelUl luat de prin veacul ill XVIII-lea, capatul din fata se petrece in diagonala peste piept '.$i, trecandu-l pe subbratul drept,este adus prinspate iara$i peste umarul stang, atanland a!stfel acest capat infata, iar celala1t pe spate. Fara aceste ve$minte; 'diaconul nu poatelua parte la savaqirea nid unui serviciu religios .. Asupra originii filologice a denumirii, precun1;;i cu privire la forma initialaa ve:;;mantului din care deriva orarul, ,qparerile sunt diferite. Pornindde 1a faptul ca diaconul tine ridkat capatul din fata al orarului ell trei degete de la mana dreapta,.in timpul ecteniilor, $1 indica cU,el in alte .momente ale slujbei ordinea cantarilor, lecturilor $i altor lucrari, unii conchid ca denumireade orar provine de la verbul latin orare (a se ruga). Altii 0 fac sa derive de la substantivul grec ..<oprx (ora), deoarece diacomil selpnaleaza eu capatul orarului ora sau timpul anumitor rugaduni sau obligatii religFoase pentru popor, in timpul oficiului, precum $i al anumitor lucrari pentru liturghisitori i9a. In legatura eu a'ceasta ipoteza, orarul este pusinanalogieeu acea pfmzatura sau batista pe care:;;efulsinagogii o;agita de pc un lac 'mai ridieat, pentru a indica poporului sa raspunda amin, dupa lecturi. Aceasta ar fi deci originea orarului I;>i uac'stscop ar fi fost introdus in cultulere:;;tin 194. c BalsaI11on, in comentariul la canonu122 alSinodului dela Laodide orar de la verbul ceea 195 :;;i Matei VIastare 196 derivadenumirea
190. Cf. P. Bernardakis, op. cU., p. 130. 19L Balsamon,'op: col. 1021. 192. Ct.- Simian, arhiepiscopuI Tesalonicului, ExpHcalie trad. rom. cit., p. 255. 193, Arcudius (eartea' VI, cap. 10) ~i I. Bona, Rerum Lutetiae Parisiorum, 1676, cartea I, cap. 24, p. 352. 194. P. Lebedev, op. cil . p. 185. Dr. V. Mitrofanovici op, cil., p. 23L 195. Sintagmaatenjanii, II, 19L 196. Sintagma ateniana, VI, 252.

(vad, observ) :;;ide lasuootantivul wprx (grija, atentiune) 197, deoarece diaconulare sarcina Sa fie atent la observarea bund randuieli a slujbelor ~98; Simion,.' arhiepiscopul Tesalonicului, crede ca termenul - de:orar provine de laverbulilipat~et'i, a infrumuseta, a impodobi, <<iu'tr'ueaf diacbnul 'se infrumuseteaza eu dansul ca I;>i u ni$te aripi :;;ise e acoperacucucernicie $i eu buniitate lag. , De$l 'aceste explicatE 'nu apar chiar n~y'erosimile, ele sunt totu$i unilaterale. Maiprobabila,,1)i in general admisii este ipoteza care pune la originea denumirE de orar/cuvantul latin os-oris, gura, fata. Orarul nu ar i inacest caz decat 0 forma stilizata a vechiului orarium din costumul Toman, 0 panzatura de in, in felul unui $ervet sau 1/tergar, 0 batista sau 0 basma, cese intrebuinta de persoanle de un anumit rang pentru :;;tergerea gurii :;;i a sudorii depefata. Facea ded la origine serviciul de sudarium;a carui varianta era mappd sau rrwppuLa, 0 panzatura eu aceea$i destinatie. Orarul intrase in cele din urmain'intrepuiritareaambelor sexe; fHndpurtat in jurul gatului, ca 0 'cravata de catrebarlbati,}ar'de femei, ca un fel de $alsau basma, ,ea protectj,eimpotriva frjguluinea:;;teptat :;;i a ar$itei 's~are1rui. Sudarhlm I;>imappa (mappula) 'se purtau insa pe bratul stang,' capetel~ acestei panzaturi atarn and in' jos. Dat Hind scopul acestor obiecte, intrebuintarea lor era un uznedespartit de functia deurator 1/i de c~a de cantaret, intrucat ac~tia 5e'serveau de ele ~i in special de orar pentru ase :;;terge de sudoare 1/i a-1/i men'aja vacea. Uti:lit(j,tealor se gasea?eci 1<1 locul ei $i in cultul cre:;;tin, in legatura m, chemare9-.de ,~lujHori $i prediCatori a membrilor clerului. In viata dvila, el~er'ati acoDdate ca ,senm, ,de. <iistinctie unora dintr:e functionCirli imperiaH: ajungand .eu vremeqpiese ale eostumului decerempnii :;;iinsigna a costumului consuIilor, servin:d ,ca mijloc pentru a da unele semnale ori dispozitii. Se credeca $i Biserica, urmand acest exemplu, a introdus or-arul intl"e v'1)minteleliturgke, pentru a diferentia gradele ierarhfCein'servidtil divino S-a presupus de asemenea "ca romanii, cand participau laospete ca invitati, i:;;iaduceau fiecare cu. ,shle TIlappa sau mappula, spre a Ie servi pentru $ters. Imitand aceasta practica din viata casnica, primii cre1)tini ar fi luat obiceiul sa faca la feleand veneau la masa euharistid 200. De
opiim-w'

tit,

despre

sianta

biserica, Jibri duo,

Iiturgicarum ~i Dr.

197. Nicodim MiIa~, op. cil., vol. II, part. I, p, 99. 198. P. BernardakJis, op. cil., p. 138. Cf. ~i S. 1. p. 175..

SalavilIe,

Liturgies ,

orientales, '

T. Tarnavschi

199. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre ,siintelehirotoniL oap. 136. 200. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cit" p. 231-232; P. Bernardakis, op. cil., p. 139; 1. Duchesne, op. cil., p. 403, 410~411; S. SalavilIe. op. cil., p. 1.58, 174~1'75 ; ',L. A. ,MoIien, op, cil.,p. 106~109 ~i 110,n018.; D. Eugene Vandeur, La sainte Messe, 7-eme ed., Paris, 1924, p. 52.

106

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

107

aid s-ar fi. ajuns in eele din urma la instituirea araru1ui pentru diacani, spre a ~terge gura credindo~i'lor dupa Sffmta Imparta~ire 201. $i astfel, sub afarma madificata !Ii adaptata &capurilar ~iesteticii speciale a cultului, ora1-ium, 0 varianta mai practica ~i mal nobila a ceea ce se intrebuinta sub forma de sudarium !Ii de mappa (mappula), cate!litrele acCsorii ale costumului civil al persoanelor de vaza, in timpul imperiului, a ajuns un v!lmant liturgic. Denumirea greaca de wpciptoV ar praveni deei de la latinescul orarium, termen uzual in Biserica Apuseana pana in veaeul al VIII-lea. In unele texte patristirce din veacurile al IV-lea - al V-lea ~i al VH-lea -a1 VIII-lea' ca, de exemplu, la Severian din Gabala (t cca. 408) 202, Sffmtul Isidar Pelusiotul (t cca. 440) 203 ~i SH'mtul Gherman I al Oonstant1napolului 204, orarul este mentionat pI'in termenul grec o&ov7j, adka tesatura' sub1;ire de in. Aceasta denumire, ca !Ii unele aomparatii din acelea~i texte ne lasa s'a in1;elegem ca crarul era de ,culoare alba. Astazi insa el se fa'cea din ocela!li material ca !Ii stiharul., In intrebuintarea euItului, ararul a intrat insa cu mult maijnainte in Biseriea Rasariteana dedit in cea din Apus. La Roma, a fostcansacrat ca atare abia prin veacul al IX-lea - al X-lea, dupa ce fusese acceptat in veacurile precedente de Biseridle din Galia !Ii Spania, sub influen1;a Orientului 20.'. 'In Rasarit, s-ar putea spune ca ararul era un ve!lmant diaconesc deja inainte de jumatatea veacului al IV-lea, deaarece in a doua jumatate a acesWi vea'e, Sinodul de la Laadiceea, prin canaanele 22 !Ii 23, interzke .obiceiul luat de ipodiaconi, de cite1;i ~i de psal1;ide a purta orarul diacanesc j:e umar. AsUizi, orarul este falasit !Ii.de membrii clerului inferior, dar nu pe umar, ci incins peste ambele capete incruci!late in fata, in felul in care. n a!laza diacanii in~h;;iinainte de mamentul imparta~irii (in timpul Rugadunii Domnel;;ti). Semnificatia simbali'ca a ararului se inspira din ideea caracterului ingerese al serviciului indeplinit de diaconi in Liturghie. Ca atare, 2 orarul este privit ca a imagine a aripil.or ingere<!/ti 00. Incingerea ~i
201. Orarion, in vr,emurile de demult, cand lIiaconii im,parta~eau pe cre~tini cu Dumnezeiescul SAnge din sfintitul pallar, era ca 0 basma sau ~teTgar, .tinand-o pe umarul sau, ~i dupace se impartii~ea fie care mireah i~i ~tergea gura cu aceea, Pidalion, tALC. la oon. 23 al Sin. din Laodiceea, tr,ac!. rom. editata la MAnastirc'a Neamt, 1844. __ 202. In Omilia despre Fiul Risipitor, atr-ibuita Sf. loan Gura de Aur, P. G" LIX, co!. 520 A-B. ' 203. Epistola I, 136.,P. G. LXXVIII, co!. 272. 204. Op. cit., P. G., xcvm, col. 396. B. 205. Cf. L. A. Molien, op. cit., p. 107. 206. In Omilia des pre fiul ris/pitor (Sf. loan Gura de Aur - Severian din Gabala) citata mai inainte (La nota 202) se sublini,aza ca falfil.iriJe or.arului diaconal amintesc artpile ingerilor. De asemenea, SfAntul Gherman I al Constantinopolului (op. cit., P. G., XCVIII, co!. 393 C): Diaconii, dupa imaginea Puterilor ingere~ti, merg inainte cu aripile subtiri 'ale orarelor inguste, ca duhuri slujitoaretrimise spre seYvire. - Ca nnul ce are randuiala' slujbei ingere~ti, diaconul se infa~oarii eu olrarul, care arata fire a eea nevazuta a ingerilor ~i care, atArnand pe umeri, Despre sfintele hirotonii, inseamna aripi. Simion, arlliepiscopul Tesalonicului" cap. 173. '.

incruci~ar,ea ararului in timpul Rugaci'llnii D.omne!lti, in vederea apro-' pierii de Sfintele Taine, pentru imparta!lire, sunt privite ca un simbol prin care diaconul aminte!/te umilinta aratatade MantuH.orul, cand a spalat !Ii a !lters piciDarele ucenicHor Sai 207. In acest caz, ararul ar simbaliza .!/tergarul cu 'care Mantuitorul era 1ncins la Cina cea de Taina, cand a spalat !Ii a !/ters piciaarele ucenicilar (IDan 13, 5). 11ncingand Dral'ul, diaconul tine ded sa arate sfiala, eucernicia !Ii imbunMatirea sufleteasca eu care se apropie de Sfanta Imparta'!lanie, urmand astfel serafimilor, care eu d.oua aripi i!li acopera fetele, eu daua piciaarele, jar eu doua zboara, strigand; Sfant, Sfant, Sfant 208. De aeeea, pentru a sesublinia randuiala ingereasca a slujbei diaconilor, se inscriau in trecut pe ararul lor cuvintel<e din I:saia 6, 3; ",Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot... 209. Prin marcarea sau inscrierea acestui text se explica, paate, faptul ca. ararul este singurul vqmant pentrucare a ramas neinscrisa in Liturghier formula de rugadune la punerea luL Respectand deci tradi1;ia '!I,ilogica, se impune ca diaeonul sa foloseasca la momentul cuvenit textul men1;ionat, pe 'care editiile Liturghi,erului se cuvine sa-l insereze incuprinsul lor, la capitalul pentru imbracarea sfintelar ve!lminte. Invel$mantarea diaconului pentru slujba Liturghiei se incheie cu punerea manecutelol' (E:1tLP.~vl1(t1X, E1ttP.~V[)(O:) sau rucavitelor (slav. narilffivita), dupa ce Ie sa'ruta peste semnul 'crudi de pe ele, intai pe cea din dreapta !Ii apai pe eea din stanga. Manecu\iele sunt proprii atat preatului cat ~i arhier,eului, eu deosebh'ea ca ace-'?tia Ie pun peste capatul manecil.or stiharului, stnlnga.ndu-le eu ele, spre a nu fi stingheriti in luerarile sfinte, iar nu ca diac.onii, peste man,<;)etele reverendei !Ii deci pe sub mfmedle stiharului. La celelalte Siervicii divine, manecu1;ele nu sunt .obligatorii pentru imbracamintea diaconului. De!li Liturghierul prevede !Ii pentru diaconi recitarea rugaciunilor respective la punerea fiecarei manecu1;e, totu!li ,mentionarea manecutelor este .omisa din f.ormula prin care diaconul cere la inceput binecuvantarea preatului pentru im'bracare (<<Binecuvinte'aza,stapane, stiharul dimpre una eu araruln). Explicatia trebuie cautata, desigur, in' faptul ca dreptul de a purta manecute fiind a'cordat diaconilar mai tarziu, pre cum yom vedea, textul Littwghierului nu a fost pus la curent cu noua situatie, transmitandu'-se meeank cuprinsul manuscri:selor in forma lor anterioara. Este necesar deei ca formula de mai sus sa fie intregita eu expresia ; ~i eu manecutele. De altfel, se pare ci:i introducer,ea maneeutelar in costumul lHurgic se datore~te 1a .origine uneiconcesii imperiale, care s-a extins ulteriar de la arhiereu !Ii la celelalte doua trepte ale ierarhiei biserice~ti. Mai inain;te, rDlul manecutelor pentru strangerea man!letelor stiharului preo~esc !Ii arhieresc 11 indeplineau, 50epare" ni!lte benti1;e
207. Sf. lsidor Pelusiotul, op. $i loco cit. Cf. ~i Pseudo-Gllerman, op. elt., P. G., XCVlll, col. 396 B. cap. 1~4. 208. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele hirotonii, 209. Pan N. TTembela, op. eft., p. 231.

I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

108

LlTURGHIERUL,EXPLlCA T

LlTURGHIA

109

formand un fel de garnituri aplicate Ia man~etelevqmEmtu,lui.Cu vremea, s-a ajuns la obiceiul practic de, a.se detal/a aceste .piese pentru a fi curatate sau pentrua fi intrebuintate la alte stihare, reali,. zandu-se astfel forma de Stine statatoare reprezentata prin manecute 2I!., Este de observat totu~i ca originea acestui obiectal 'costumului liturgic este mai obscura decat a celorlalte ve~minte sacer'dotale. Caci, far a indoiala, nu se poate admite ca manecutele ar deriva din acell/tergar purtat pe mana, numit mappa ori mappula, cum presupun unii autori a:puseni 212 ~i chiar rasariJteni 21:\ precum nid din n1anu~ile pe care Ie pur tau imparatii cand intrau in altar pentru a primi Sfanta Euharistie 2H. Cert este ca manecuteleau constituit la inceput unul din articolele exclusiv ale costumului imparatilorbizantini. Acel/tia au acordat ~i patriarhilm, ca 0 dis.tinctie, dreptul de a Ie pur,ta,favoare care s-a extins mai in lirma ~i la episcopi 215. Membrii inaltei ierarhii Ie-au trecut mai tarziu ~i demnitarilor blserice~ti, iar eu timptil manecutele au ajuns comune preotHor,precum I/i arhicliaconilor IIi protodiaconilor. pana. in veacul al XV-lea, diaconii inca nu ajunsesera siIse foloseasca de nicavite, cad Simion, arhiepiscopul' Tesalonicului,' nu''le mentioneaza in scrierile sale decat intre vlImintele arhiereu1uilli preotului 216. El se exptima categvri? chiar : DiacO!lUlare stihar~i orar;' 217. Ulterior, poate prin veaculal XVIJ,-le~, ele S-31,1genera)izat .Ii1 toti .... diaconii 218. , Alia precum rezulta din spiritul textelor ceose recita lapunerea lor (lef!. 15, 6~iPs. E8, 73), manecutele simbolizeaza in general puterea intaritoare data de Dumnezeu liturghisitotilor de 'a sa'var~;;ioate cele t ale servidului divin 219. Alteori, -7i in &pecial manecutele arhiereuluilli
(A(J)PJIZ),2lO.

preotului, sunt. privite ca imagine a legarturilor cu care au fost stranse mainile Mantuitorului atunci cand a fost dus la Caiafa IIi Pilat 220. b) Inve$mdntarea preotuLui .. - Stiharul ~i manecute1e sunt, precum s-a spus, comune costumului liturgic al tuturor celor trei trepte ierarhiee. ,In loc de 0r:ar, preotul IIi arhiereul pun epitrahiLul (e1tl'tplZx:I1Alov IIide asemenea 'ltSpl'tPIZX7]AlOV IIi 'ltS'tpIZX7]AlOV), adica un vel/mi'mt pus pe dupa gat'sau imprejurul ,grumazului. . De fapt, epitrahilul esteun oral' pus pe dupa gilt, ambele capete atarnand egal in fata 221,peste umeti, unite fiind din distanta in dis., tanta prin nillte butoni sau altfel, cain trecut IIi cum se vede uneoti chiar astazi; de cele ma~ multe ori, ambele btuti ~unt cusute sau unite una lang-a alta sau formeaza 0 siqgura bucata cu' 0 ,deschizatura in partea de sus, sprea putea fi introdus pe dupa gat. In timpurile ma,i noi s-a. generaIizat insa qbiceiul ..ca epitrahilul sa fie. eroit dintr-o singura tmsata de'.st()fapretioasa; de,acela~i fel, cu. f!elqnul IIimanecutele, garnis~ndu,-se pe toate latuI'ilecu galol)., iar in parteade' jo~ cu douaJanqliri de frarijuri cl~ fi.r:,c:lintre car~l1nul cevaniai SUSlli anunie sub semnul. unei crud, mari eupied1=8tal,~plieata tot din galon de fir. Ciilo~reaepltrahilului' a fost in v;;chtp:Wlli chiar ca,tre finele evului ~:ediu, alpa, ca a ,tUtUI'DI' ve~mintelDt sa.cerdotale hi generaP22, iar dupa aceea, npana as'tazi, s-a confectionat din stofe de culori IIi desel1e diferite ... , ...,.' . Din..cele de mar BUS s~,jnteiegeullor ea originea epitrahilului este aceealli ca ~ia or,aruluL j Prima' mentilUIliescrhsa despre el '0 face Sfi'mtul Gherman Ia,l Constantin:opolului,. 1airceputiul veacuIui al VIII-lea 22;;. Schhnbare,a orarului in epitrahil 1a pre6t ~i ,arhiereu, prin trecerea .11Ui ~l pesteumarul drept, sprea ..J purta astfel pe dupa ,gat, iar 'riu numai : pe :U1niarulstAng, ca' dlaoonul; .... . fuarcarea pUiterii in pl'li1s, aeordata este prin hirotonie ulifimekjr doua trepjk ierarhice, de a savar~i Sfintele Taine~i celelaIne ierurgii. TransifloI'mareaorarului i'll epitrahil mai indica pentru preot IIi faptul c~'el nu este scutit cUdesavar$ire de darul servirii,care este in prindJpiu al diaconulu'i, deoareee in1ip;9a a:cestuia Via avea de indeprinit ~i oblig,atiile di!acon'iei224. ,
.

210. Gherman I al Constantinopolului, op. cil., P. G., XCVIII, col. 393 B. Cu acela~i termen de Awp(o; Sf. Gherman desemneaza ~i fa~iile orn-amehtale, in cu loarea purpurei, ce cade-au in lungu1 stiharului. 211. J. Braun, op. cil., p. 100. 212. Ca, de exemplu, indirect, L. Duchesne, op. cU., p. 104. 213. Ca Dc Vasile i~rof:anovici ~i Dc T. Tarnavsehi, Liturgica ..., p. 231. 214. I'Poteza formulata de,P,.Bernardakis, op.cil., p. 131.,. 215. Preeum ,rezulta. din scrisoarea, lui Balsamon catre Marcu, al Alexandriei. aceasta era situatia la fine Ie veaculuial XIIlea, cfmd Pfivilegiul d,e,a uz:a de manecute la sl)ljba nu1 aveau nid egumenii, niciprotopopii, P. G.; CXXXVIU, col. 997.. ,. 216. Simian, arhiepiscopul Tesalonieului, 'Despre Sldilta Liturghie, cap. 81 $i -83. bisericd, trad. Tom. cit.. p. 255. 217. Idem, Explicarea despre..sldnta 218. Dupa parerea prof. A. Neselovski, Cindi hirotei ihirotoni!, Kamenetpo dolsk, 1906, p. 16\, \a Dom Pla.cide de Meester, op. cU., ,P. 59. n. 6. Cf. ~i J. Braun, op. cil., 'p. 98,101: '" " .. " .' . 21'9. Manecutele ... inseamna'lucrarea a toate eele ce sunt ale lui Dumnezeu;>. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sf{mta Liturghie, ca'P.81 Rueavitele Inchipuind lucrarea lui Dumnezeu cea atotfaditoare ~Lca.lnsu~i Usus, prin mAinile slanta Sale, ~i-a facut jertfa Trupului si Sangc1ui Saw>. Idem, Explicaredespre bisericd, tract. rom., p. 266. Cf. ~i P. Lebedev, op. cil., p. 1185.Ghen-adie,fost 'episcop 1876, p. 18. dE' Arge~, op. cU. p. 15. Gabriel Ra~canu. Liturgicam,Bueure~ti,

220. Sf. Gherman J al C()ristantinopolului, op; cil.,P. G., XCVIII, col. 395 C i Simion,arhiepiscopul Tesalonieului, Explicare despre .sf6.nta bisericd, tr,ad. rom. eit., p. 256; Ghenadie, fos,t e'Piscop de Aa-ge~, op. cU., p. 15 i Dr. V.Mitrofanovici ~i '... Dr. T. Tarnavsehi, Liturgica ..., p. 231. 221. Simion, arhiepiscppul Tesalonjeului, Despre' jfintele hilotoni! (trad. rom. dt., p. 181): "Deei arhiereul.., fa' orai'ul de pc umarul din stAnga ~i il pune pe eel din dreapta, fiind -amAndoua partile in fata,' care atuncise cheaIha epitrahil. 222. Simion, arhiepiscopul Tesalonieului, Despre Slanta Liturghie, cap. 83 i S. Sal-aviIle, op. cU., p. 159':"'160 i J. Braun, op. cit . p. 607.. ' ..... 223. Sf. Gherman I ~l Constantinopolului, up. ell., P; G., ,XCVIII, 393 D. 224. Simion, arhiepiseopul Tesalonicului, Despre sfintele hirotoni!, cap. 173 si 180. P. Lebedev,' 6p.cU" p. 187:, Credem ca este fortat. sa ,se pima in al1alogie (cum se face uneori, ca,de exeinplu. 'Po 'l:eIJed!v) epitrahilul eu efodul, eu ca.re afhiereul Vechiului Testamel1ti~i acopereaumerii liLrugaciune.

-_'~._-'.\-;.':'~"*-'-"'-'",-',-,".:.~_ ..,.-_._,;,i;j

110 Epitrahilul

LITURGIilERUL EXPLICAT LlTURGHIA

111

este un ve~mant liturgic abs.o.Jut indispensabil preotului ~i arhiepeului l;a orice serviciu religios, oricat de mi'C. La unele din aeestea, preortul 11 insote~te /?i de felon, iar arhiereul deomofor, a1;ia precum este stabilita ninduialia bisericeasca pentru fieoare, in Evhologhiu. Obligativitatea purtarH 'spitrahi'JJu.Juila orice servidu sau moJifta este aHlt, de stricta, incat Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, recomanda ca, in imprejurari de 'forta majora, dind nu s-ar gasi un epirt:rahil la indemana, sa se puna in chip de epiltrahil braul, oalta panzatura sau ehiar o bucata de fume, dupa C :au fos,t bineCIUvant:ate scopul acestei intreIn buintari, iardupa aeeea safiepastrate intr-un loc deosebit sau foJosite in soopuri rsfinte 225.In practica manastireasea insa s-a Juat obkeiul ca la rugadunile Miezonropticii, care se fa,c in tinda biseri'Cii, preeum /?i Ja slujba CeasurHor~i Parvecernitei, sa nu se puna ep'iltrahi'l226. Simbolismul epitrahiIu1ui urmea'za directiiIe indicate de Sfantul Gherman I, patriarhul ConstantinopoluJJui, 1)i de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului. Pornind pe de 0 parte de la faptulca epitrahilul este purtat pe dupa grumaz, se atribuie rsemnifioatia jugu1ui (sardnii) eel bun al preotiei' Iui Bristos 227,insemnand anume ca .preotul sa indeplineasca cu. smerenie. ~i cucernicie sarcinile preotiei, supunandu-~~ Mantuitomlui, intl'll'cat preotul savarl?e/?te Sfintele TaJ.ne in nUlIDelelui Hristos, ca impr,euna-lucrator al lui Hristoo, Care este iz'Vorul Tainelor 228. n alt U aspect al acestui simbolism il aflam la SfantJul Gherman I a1 Constantinopolului, dura eare epitrahilul inseamna ~treangul eu oare Hristos, fiind legat de ga,t din ordinul ,arhiereului, era tras inainte pe dnd mergea Ja Patima.22u. "Partea dreapta a epitrahi'lulw' inch'ipui~te trestia pe care I-au dat-o 1ui Bristos in mana dreapta, biit{md'U-~ijo,c de EI, iar partea sensul eel stanga inseamna purtare.a crudi pe umedi Sill 2JO. In Sifar1;iit, mai 'corespunzator deriva din insal1?i intrebuintarea epitrahHului, ~i anUlIDeca el simbolizeaza harul ooborat de sus asupr;a preotuJui ~i putlerea dobandita as-tfeI de a-I comunica credincio/?Horprin Sfintele Taine ~i afte ierurgii, de unde a ~i irutrat in ppactica obkeiul de a-I pUDe pe 'oapul cre!;>tini1orIa anumite spvidii, at?a precum odinioara' Sf'intii Aposto1i I~i puneau mainile pe capetele 101'. A,cest sens este, de 'aItfel, in ,oonroroanta 'ou rugaciunea ce se rostel?te de. preot ~i de arMereu la punerea pitrahilului: Binecu'Vanitat 'este Dumnezeu cel ce vars'a harul Sau peste preotii Sai, ca miruI pe cap,ce se cobo.ara pe

barba, pe.,barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea ve~mlntelor Iuj (Ps. 132, 2'-3) 231. Dupaunele interpretarij fr;anjurilecare garnisese partea de jo ~1 epiltrahiluIui, caanexe la ultimele doua galoane trans-versale, 'ar inchipui sufletele 232. pre-otilor eredindo:;;ilor, a CarOl' manrtuire es:be lasata in riispunderea A1?aprecum face la imbnloare.a oricarui'a dlin celelalte ve~minte liturgice, preotul~iarhiereul bineouvinteaza epitrahilul, sarutand apoi semnul crudi din partea lui de SUS,mai inainte de a-I at?eza pe dupa grumaz,CIU reeitare.a rugaciunii respeotive din Liturghier. Bineeurvantandapoi ~i sarutand braul (Cowl)) sa'll cingatoarea,c\ilre este 0 fa~ie sa'll un oordon ingust, pI"eotul ~i epis'OOpuJ:lJ3/1i fixeaza cu i el stiharul ~i epi,tr:ahiluJ, in jurul 'mijlOicului.De obicei, capeteJ.e broochli se termina 'au nRite ~iretJuri pentru a se ineheia la spate. In acest oaz, pe partea din fa,ta braul :areaplkata 0 'Cruce din galon ori broderie. Pana nu de mu1t se practioa ~i forma de brau eu cape<tece se incheiau in fata printr-o pafta. La inceput, braul era, desigur, de culoare alba 2:34, ca toate celela:Ite ~minte, iar in veaouriJe d'inurma e'l se face din aeeea-$i stofa 9i in acee~i 'ownare ou 'felonul,epitrahi1ul ~i manecutele. De!?i cinga'toarea nu intra in numrarul v~mintelor din tinuta de ora:;;a lumi'i greco-romane, totu:;;i, in viata obi/?nuita ea se intrebuint;a ;I.n toate partile in oare se purtau haine lungi :;;ilargi 235.FolasiI"ea braului a izvorat, eu alte cuvinte, din necesitatea pl'aotka de a se &Sigura prin elcomoditatea in mi~ri, in iOllrsul lucrarilor. Este firesc deci 'Oa cingatoarea sa fie tot atM de veohe intre ve~mintele liturg10e 'Oa!?istihar.ul, de care se gasel?te legaM la originea eL Nu este, prin urmare, cazula se O'ada neaparat ea braul a intrat in randul ve~mintelor sacerdotale cI'l?tine direct din Vechiul Testament, unde em purtat de preoti !Ii arhi-erei; ca di:stinotie, la ace:;;tia din urmlii.era lucrat din HGeelliii tofa s ca 8, 39 ~i 40). adi:ca in fire de aUIl" matas<'din diferite eulori (Iel? 28, ~i 6, ~i efoduJ,
In oursul istoriei, brauJ se gase~te mentionatt de mai multe ori, dal' inainte de veaiCulaI IX-lea,aceste date se refera a<1:at cingatJoarea din la costumul profan sau ziInic 236cat ~i la cea din oostumul monahilor, <ll?<l preoum se conrstatii in regulile [ui loan Casian ~i in eele ale Sfantu['llJ
231. Simion, arhie,piscoPul TeS<llonicului, Despre Explicare despre sfan/a bisericd, trad. rom. eit" p. 256. 232. P. Bernardakis, op. cit., p. 130.
Sfal1la Li/urghie,

225. Simian, 226. Simian, eil., p. 316.

arhiepiscopul arhiepiscopul

cil., p. 256 ~i Rdspunsuri

la lnirebdrile

Despre sfanta bisericd, trad. rom. unui arhiereu, In,tJreb. 11(7.Ibidem, p. 3,15-316. Tesalonicului, RdspunsUli..., Ilntreb. 17, trad. rom.

Tesalonicului,

cap. 81 ~i

227. Idem, Despre sfintele hirotonii, cap. 181. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, zicea ca mu1,ar'ea capMului dinapoi >al o;amluitot in fata fa,ce pe eel hirotonit a fi ca intr-un jug (Desprc sfintcle hirotonii, cap. 180), 228. Ibidem, cap .. 180 ~i Explicare despre sfcinta bisericd, trad. rom. cil., p. 256. 229. Simion, arhiepiscopu] Tesalonicului, Despre slintele hirolonti, ca,p. 181. 230. Sf. Gherman I al Constantinopolu]ui, op. cit., P. G., XCVIII, col. 393 D.

233. Un pasaj in forma eonfuza din scrierile ]ui Simion, arhiepiscopul Tesal0' cap. 163) pme a se referi ~i ]a 0 cingatoare a nicului (Despre sfinlele hir%nU, ipodiaconului. ineins crucj~. doar de oraru] Cf. ~i J. Braun, op. cit., p. 115 ~. u. Nu este exclus sa fie vorba aiei 234. Simion, arhiepiscopul 186. 235. P. Lebedev, op. cil., p. Tesalonicului,
Despre Slanla Li/urghie,

cap. 83.
~i Ta

236. Ca, de exemplu, ]a Fer. Ieronim, EpiSlola CXXVIII loan Diaconu!, Vila S. Gregorii Magni, cart. VI, cap. 80.

ad Pabiolam

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

112

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHIA

113

Benedict 2m. Intre ve1imintele liturgice, braul este citatpentru prima data in oomentariul patriarhului constantinopolitan Gherman I ~;lH . Pe temeiul funoti<ei de sustinere pe care 0 indeplin~te, in general braul sau dngatoarea, aoesta a capatat in erminia li,iJurgica 0 apli'care morala, fiind privit ea simbolal infranarii ~i srtapanirii sirmturilm ~;j!J. Ou aIteeuvinte, braul inchipuie puterea d;ata de ManiJuitorul pl'eotilor oa sa inving,a pof,tele truper;;ti, spr'e a sluji in stare de euratie. Sfanta Liturghie 2r.(J. Braul arata, zice Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, "fii lU!Crarea de slujire,caci eel ce slujer;;te se incinge l:!i inchipuie~te ... puterea cea data preotu1ui de la Dumnezeu pestre mijlocul lui 2(,\ ar;;a precum intSu1iiliturghisitorul maI'turise'ite prin rugaciunea ,pe care 0 roster;;teatund cand se indnge : "Binecuvantat este Dumnezeu Cel ,ce miiincinge eu putere 'ii a facut fii'ira prihima calea infea, Oel ce in~oeme~te pidiloarele mele ea ale eerbului ~i. pestecele inalrte" ma pune
(Ps. 17,.35~36) .. ,,', '.'

'SfantuJ Gherman I al Oonstantinopulului,pornipd desigur, ,de la ideea de ,prestanta 'ii de ouviintaa omu'lui incins, zice ca brauI, ararta maretia pe care Hristos, domnind, a il1Jcins~o0a peoputere deosebita a Dumnezeirii 2t,2,\)eeaee, euaplieare lapreot, ar insemnaputerea ,'ii depmitatea slujirii pril1"lite de liturghisi,toride la Mantuitoru1. 0. A,\stfel deinterpretare se.gase~tedealtfel in conc~rdant6, ,prel'iUm am vazut, 0U texrtul oe .se recita la punerea, braului 2(,,3. 'Dura ces-,au incins cu braul.' ,pl'eotii can-ora Ii s-au acordat de chiriarhullor ra:nguri'onorifice(in Biserica Ortodoxa Romfma, ,incepand cu 'celde oochelar) pentm rmerite deos'ebirtepasrtor-al'E',i~ipun epigonap.uI sau 'bedemita:Aoeasta este '0 buoata rombioi'i. de stJofii pretioasa, aplieata pe un 'carton imbrikat, garnisita pe margini eu galon, saufranjurl, iar in n1ijlocavand 0 cruce ori chiaro 'jcoana brodati'isau pktata. Epigonatiul se poarta in parteadreapta, atarn,atcu un ~nUr fie pedl\pa gat, fie de brau tn .,ar;;afel ca sa bata peste g-enunchi. :Oe aid .iir;;i vine denumirea d'e epigonatiu (hi peste ~i lDvtJ genunehl); est~,' Dumit ~i ipBgonatiu (61to sub ~i jDVO genunfhi), preeum~i eu termenul deorigine
237. Randlliala cllviosuilli loan Cassian, carL',,!, cap. 2 i RQndtii~la cuviosiiIui Benedict, cap. '55 (veztVechile randuieU ale \'ielii monahale, p. 586 ~. u. ~i '722 ~,u.). Vc:ti~i J. Braun, op. cil.,- p. 116 ~.u. 238. P. G., XCVIII, co!. 383 D. 239. A se infati~a descins era inca din vechime 0 tinuta necuvi!ncioasa, ru~i noasa, c1ezonoranta. De aceea, in sens mora!, cuvantu! dissolutus (descins) insemna in limbajul comun: dczmalat, aesiranat. Aiei 5e gase~te explleatia figuti~ din Epistola 1, 13 a Sf. Apostol Petru, care sfatuia: De aceea, incingandu-va ~alele mintii voastre,fiind infranati.... 1.. MoJiea, op. cil., vol. I, ;po 112. ,240, Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. Tarnavschi, .op. cjl., p. 233; Simian, 3rhie-piscopul Tesalol)icului, Despre Sidnta Ulurghic, ,trad. rom. ell., p. 256, co1. 2. 241. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Stanta Liturghie, cap. 81. 242. Il<idem, col. 393 D.,

slava bedernit6. sau mai exact nabedemiti5. (HaBe,n:epHHilKb peste = coapsa). Se inteleg-e de<Cioa epigonatiul nu este propriu-zis un ve~mant, ci l:n semn dis:tinctiv, care faoe parte de fapt din costumul arhierese, fiind aeor-etat, precum am spus, DlUmaian'UInitor preoti. In ceea ce prive1irteorigine,a, parerile inclioo in gener,al s.a vadJ in epigonatiu 0 transform are 'a veehH ma-ppa sau mappula, adid .a acelei balthsrte,basmale sa'll 1;ltergarce se purta pe brla~ul stang in 'cosimmul de gala greco-roman 2(,4. 11ntot cazul, epigonatiul apare in documentele Bisericii RasarHene, la inoeput sUlbnumele de 8TXdptov, ~r,\adica ~tergar. El pare sa fj fost deci un ~tergar pe care epis<oopiiBi-seridi de RaJsarit 11 purtau la brau 246 in partea dreapta, f'Olosindu-se de el rou ocazia spalarli pi-cioar,elor in JOlla Mare, La r;;tergerea, pidoarelor, in amintirea acestui act de smerenie indeplinit de Mantuirtoru'll:a ul,tima Oin:a eu ucenidi S,'li 2(,7. Il1Joertand vreme.a aceasta practi-ca, panza-tJura resrpectiva s-a eu transformat, des-igur, intr-o podoaba sau insigna deoorativa ,a arhiereului, intalne~te luand f'orma rombica de aJStazi. Denumirla de epigonatiu mai inta'i in veacul al XII-lea, la canonisiJul BalS/amon21,8. Bedernita acapaftat, precum era '~i firresc, '~i 0 semmifi,catie simbolidl., in:termeima,s-ar putea spune, pe pozitia, rooulr;;i feInl in care este punata. In rezumat, ea este privita oa un simbol de p'U1tere de autori~i tate, -ciar indeosebi inehipuind sabia spirituaIa, -care este cuvantrul lui ~i Dumnezeu (Efes. 6, 17), eu oare arhi<ereu~indeosebi ~i de Cl!semenea preotul trebuie sa fie intraI'mati pentr,u biminta impar<'itiei lui Dumconneze-u, prin 'adevar, blandete ~i dreptate 2r.9. De a-ltfel, sensul 'SJte firma:t de insiu'ii teXitul rugaciunii iCeSierecit-a:t'a punerea epigonatiului : Indnge s'abiata peste looapsa ta, 'eu podoaba ~i frumusetea ,ta (Ps, 44,
S<e

4-6).

Intr-o interpolare f<'kuta d-upa veaoul ,al lX-Ie.a in oomentariul liturgic al Sfantului Gherman lal Constantin opo-l'lllu'i epigonatiul este pri,
244. J. Braun, op. cil., p. 551 i P. Bernarclakis, op. cil., p. 131 ~i 133; S. Salaville, op. cil., p. 162. 245. J. Braun, op. cil., p. 551. Comentariul liturgic al lui SOf1'onie al Ierusal!mului, P. G., LXJGXVII!III, nr. 7, 3, 3988 i Comentariul liturgic ,al Sf. Gherman I al Constantinopolului (pasaj interpolat dupa sec. al IX-lea), p, G., XCVIII, co1. 396 B; P. G., ClI, co!. 1067. ill cil. 10c. Constantinopolului,
Epistola Patriarhului Nichiior
(To

l al Constantinopolului
oe "'(Xdptov)

(829) cd/re Papa Leon al lIT .lea,

246. Tar :;;tergarlll

op. cil.,

care este la cingd/oare ..., Sf. Gherman I P. G., XCVIII; col. 396 D. Cf. ~i J. Braun, op. ~i

t,

247. Cf. Dr. V,asHe Mit1'otanovid ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 234. P. G.,- CXXXVIII, co!. 998. 248. Epistola caire Marcu a1 Alexandriei,

Spre deosebir de alte interpretari, c:a aceea, d~ exemplu, adbptatade Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cil. ~i loco eil., P. Lebedev, op. eft.. p. 186, care privesc braill ca 0 amantire despre ~tergarul cu'oit'Te Mantuitolr.ul a, ~ters !iI Cina cea de Taina picioarele ucenicilot SaL
243.

Tesalonicului, zice ca epigonatiul amta invierea 249. Simian, arhiepiscopul Mantuitorului ~i de-ci biruinta ,asupr,a mortii~i nestricaciunea fiTi! noastre ~i taria lui Dumnezeu cea mare asupra vicleanului celui muncitor .... Drejpt aceea, este in chip de arma ~i se atarna la coapsa, unde zic unii caare omul putere ~i cura\enie. Explicare des pre shinta biserica, trac!. rom. cit., p. 256, co!. 2 ~i Despre Sianta L,itlllghie, cap. 81. 8 Liturghierul explicat

114

LITURGHlERUL EXPLlCAT

LITURGHIA

115

vii ca a amintire fa ~ervetului <eu care Pilat ~i-a ~tel's miUnile, exdamfUlld: Nevinovat oont e'll de sangele Drepitu'lui acestJuia (Ma.tei 27, 24) 250. Balsaman 251. ~i Ghenadie 252, fast epiS'cap de Arge~, aans!idiera ca epigonatiul simbalizeaza fata cu 'care, iindincins Mantuitaml La Cina oea de Taina, a !iters picioarele U!cenilCilarlaan 13, 4, 5). Vnii liturgi~ti ( vad in acest 'Ornament punga pentru mHastenii purtata de Apos'uali25:1, Pe deasupra t'llfvurarcelor1al:te vei?mlnte liturgice, preotul pune sfita sa'll feLonuL (in lectiuni diferite: q:>EAO'IlOY 9i q:>EAUlVtOY; q:>a.~AOyLO" 91 q:>a.~AWyLOY; q:>E'IOALOY 91 <pa.~vohoy adid.i ve~mant exterior sau care se vede in intregime; q:>a.~yWAtOY MLU forma m.ai veche: <pEAO '171<; , <pEAW'rt)" fii <pa.~MYI)<; a1'i <pa.~yOA'Y)<; 1)i q:>a.~yWA'Y)<; ) 2;;1,. El este un ve~mant lung fii tara maned, 'Oa'Ull fel de pelerina 'oU 0 deschiza.tura SILlSii pe a midi distanti'! f in fata, pentru a inlesni introducerea ,lui pe cap, cazand in spate pana sub genunchi.Pe toate marginile ~i transversal pe ,Lamij10c este garnisiit ou galon, iar in spate 'este impodabit eu 0 ,cruce tat din aceSJta sau poarta aplkata cmar 0 icoana in braderie. Nu este prela greu sa se I'e'Ouilioasca originla f.e}onului saoerdotal in paenuLa roman a s'au in haina numita cu ace.r~i nume de feLon la gl'ed, haina obifinuita de a1tfel fii 'la evrei, ou aareoare parlieularitati locale ca, de exemplu, impadabirea marginilor ei cu braderii 255. Numai ca in servidul cultului cre:;;tin vechea paenuLa a devenit mai supla, mai' lales prin redu'Oerea 1!ungimiiei in f,alta,spre a se lasa libertate de mi~oare mainHar in cursul lucrarHor slujbei. 1mpr1e'Ulla 'Oustiharul (tunica), felonul es,te unul din ceLe Tuai vechi ve~mil1lteHoturgice,mai alesea el fi3.Jceaarte din costumul de-ricHor in p viata din aiara, precum se vede din ;Eph"to~a doua eartre Timotei (4, 13)' a ~i dinalte scrieri de mai tarziu. Se IClJdmite insa lOafe10nul a capatat 0 corrsacrare exc1usiv Hturgica, dupa ce BiseriO'a :a intrat in epoca de liber'tate 256. 1nca din vechimea indepartata :;;i pi'ma catre finele evului medi'll, felonul, ca ve:;;mi'mtliturgic, .a fost c'omuna:tat preotilor dut :;;i episO'opilor, mitl'opolitHor ~i chiar patdarmlor. Au interV'enit t'O'bu;;iunele diferentieri prin elementul 'Ornamental. A~a se pare ;ca, de~i dintru inceput ;;i pana spre finele evului medi'll, felonul a fast ,alb lOa,dealrtfel, t-oate ve:;;mintele l1iJurgke in general 257, It\):tu~i zul a ounosout:;;i feloane u de culoare ra;;ie-<purpurie 258. $tiut fiind ca a ,astfel de curoare em ad:misa
250. P. G., XCVIII, col. 396 B. 253. S. Salaville, op_ dt., p. 163. 254. Leon Clugnet, op. clt., p. 161. 255. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, Liturglca ..., p. 234. 266. J. Broon, op. clt" p. 2146. 257. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre SHinta Llturghle, cap. 83 5i Despre siintele hirotonii, cap. 181. 258. Des-pre feloane de aeeastii euloare face mentiune Dimitrie Choma tin, arhi epis'cop de Ohrida, in see.al XII-lea, in Scrlsoarea adresatd lul Constantin Cabasila, mitropolitul din Dyrrachion, P. G., CXIX, eol. 949.
251. Op. ~i loco cU. 252. Liturgica ..., p. 18.

pentm stiharml .arhiereu.lui 259, se poate deduce 'ca felonul 'epmcopiHorse facea din stofa purpurie. La a astfel de ,0on:c1uziene-ar putea druce :;;i fap-tul oa in Comervtariul liturgical Sfantbului Gherman I ",I CQnstantinopolului 260 felonul este compar.at cou hl:amidla rai/ie cu care a fast :i:mbracat spl'e batjocura Mantuitorul, in ,timpul PatimHar. Pe de alta parte, intr-'0 epoca' indepartata, care nu se poate d!termina, patriarhul se hucum de privilegiul de ,a purta polistavrion ( 'ltOAtlCl't:a.UplOY ), adic.a un felQn '0rnamentat pe tot f.ondul sau alb eu multe crud .negre sa'll chiar rOfiii26J. Mai tarziu, cand patriarhul a inoeput sa poarte salOas, dreptul de :a puma polistavri'ona fost acardat :;;i mitropolitilor, dar nu ~icelotlalti epi&copi262. Sfita fiind ve~mantul cel de deasupra, care acopera apr'0ape camplet pe trei parti intreaga inve~mantare illiturgkaa preotului, da, s-ar puten spune, tanuloa aspect, indeosebi prin cu'laare.a :;;icalitate,a materi'alul'lli. 1n Biserka Orrtodoxa nu ,exista un rit strict all culorllor formuIi'iit afidal, ca in Biserica Roinana~Catalica, unde sunt admise dnd culari liturg~ce ('alb, ral/U, verde, violet :;;i negro). Totul/i, practica bisericeasca a consacrat unele uzante, care se gaseau respect ate inca in prima jumatate a veacuhli ,al XV-lea, preeum ne incredinteaza scrierile arhiepiscapului Simian al Tesalonicului. Astfel, ve~iffiintele de culoare alba sunt prefer-arte ~i asti:izi inrdeo'Slebi entr'll mari1e praznice :;;i mai p ales in timpul Cincizecimii, ca simbol al bucuriei, curatiei :;;iluminarii ; cele pe fond ro:;;u--iS!tacojiu, pentru zile.]e postu'Lui $i sarba:torilor ma:rtirilor, in semn de pacainta ~i tristete, pfecum :;;i cele de- 'Culoare neagra in zi1ele m Liturghi!a Darwrilor ,mai inainte sfintite in Virierea Sfintelm Patimi :;;ila inmormantari, in semn de intristare 263. 'Este de abservat 1nsa ca, in uzul curent, culori1e Hturgice ,au ramas indife~ente, mai ales perutru sarbc1torile la care era abisnuita culoarea alba. Este totusi a datorie sa se reintre in cadrul vechii t~aditii, falosindu-<se la marile 'praznice :;;ichiar .duminka ve:;;minte daca nu fchiar albe, apoi eel putIn aprapiate de aceasta nu.anta, '0bservandu-se' cu strictete ca din tesatura lar sa nu lip259. Simion, arhiepiscopul Tesalonieului, Despre Slanta Liiurghie, cap. 79. 260. P. G., XCVIlI, eol. 393 D. 261.. S. Salavi:lIe, op. ciL,p. 165 ~i T. Balsamon, Rdspuns 37 cd ire Marcll aI Alexandriei, P. G., CXXXVIII, eol. 989, la J. Braun, op. cU., p. 237. 262. Simion, arhiepiseopul TesalOl1icului, Explicare 'despre sIdnta biserica, trad. rom. eit., p. 257 _~i Rdspunsuri 1a lntrebdrile unui arhiereu, Intreb .. 19, p. 316. 263. Dr. VasHe Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. eft., p. 230; Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre SIania Liturghie, cap. 83; Despre siintele rugaduni, cap. 352; P. Berl1ardakis, ,op. cU., p. 1'29; S. SalavHle, op. ciL, p. 169, 160. Nu se gaseau deci pe deplin in curentcu traditia noastra afirmatiile ~i propnnerile fdeuie de episcopul Nifon al Dunarii de Jos, intr-o interventie incidentala in ~edinta Sfilntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Thomane din ziua de 290ctombrie 1912' (vezi Biserica Ortodoxa Romfma)), XXXVI (19-1'3),nr. 11. p. 89), elind a ridielll ~i ehestiunea ({ve~mil1telor saceIdotale)), remarearrd ca la inrrrormanta,ri se obi>\muie~le ve~rninte negre ~i, dupa cum ~titi, nu euloarea neagra este culoarea Bisericli noastre, ci ro~ie-vi~inie; tot asemenea, pentru bisericHe oare dispun, sa se intrehuinteze ve$minte de euloare verde la Rusalii, iar la Pa~te ~i Boboteazii ve~minte de culoare
alba.

'\
i

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

116

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHlA

117

seasca motive ornamentale cu caracter religios, ca de exemplu: cruci, ingeri etc. Simbolismul felonului i~i ia de fapt motivele sale de la culoare>a ~i forma vemantului. Albul fiind icoana luminii slavei dumnezeie~ti, felonul a capatat semnificatia curatiei, sfinteniei ~i bucuriei cu care se cuvine sa fie impodobiti suflete~te preotii cand vin sa slujeasca Sfanta Liturghie 264. Ro~ul, fiind culoarea sangelui, face ca feloanele purpurii sa aminteasca Patimile Mantuitorului ~i in special hlamida cu care a fost imbraoat in batj'0cura de so1dati, in curtea lui Pilat (Matei 27, 28; Marcu 15, 17; Luoa 23, 11). Crucile polistavrionul'Ui due de asemenea gandul La Sfintele Patimi', vrand sa arate ca liturghisitorii urmeaza Aceluia care, prin cruce, a satisfwcut dreptatea vellnica, izbavind asHel pe nameni de pa,em,'de blestem ~i de osfmcM. Aoest sens i,~igasellte Xpresia. in rugwciunea 'ce se redta J!a imbra'carea felonul'lli: Preotii TiH, Doamne, se VOl'imbrwea intru dreptJate, iar cuvio~ii Tai cu bucuri se VOl' bucura (;ps. 131, 9) 265. Pe de aLta parte, prin f.apt'lll ea f,elonu'l 13:00peril: ,eea mai mare parte a corpului, este privit ~i ca simbol al purtarii de grija 1?ial puterii d11lmI1iezeieti :pa'zitoare pentru %turghisitori 266. Preotii care au fangul de iconom-stavrofor i~i pun dupa aceea pe dupa gat, in a~a fel ea sa atarne pe piept, crucea, care este 0 insigna sfanta, adica un semn de distinctie acordat de episcop pentru vrednicia lor. Crucea pectorala este de fapt 0 concesie episcopala, deoarece purtarea ei constituie in chip obi~nuit un privilegiu al arhiereului. Imbraearea preotului pentru Sfanta Liturghie se ineheie propriu2m prin punerea f,elon'lllui 267. Inve~manta1 in haine sfinrte, desti264. Dr. Vasile Mitrof.anovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 234 i Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele hirotonii, cap. 171. op. cU., P. G., XCVIII, col. 393 D. 265. Sf. Gherman I al Constantinopolului, Simion, arhiepiscopul Tesalonioului, Despre Sianta Liturghie, cap. 81, ~i Explicarea dcspre stanta biserica, trad. rom., cit., p. 257; P. Lebedev, op. cU., p. 188. 266. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre stintde hirotonii, cap. 181. 267. Liturghierul, in forma Ini ,actuala, fiind intocmit pentru oficierea Liturghiei de cMre preot cn diacon, nu cuprinde decM rugaciunile pentru inve~mantarea acestora. De aceea, ne consideram dispensati de a trata pe larg in cadrul acestui capitol ~i desp.re ve~mintele 'ao[hiere~ti. Socotim totu~i nn falra folos cateva mentiuni sumare in legatma cu acest subiect. Subliniem in primul rand ca, in loc de felon. arhiereul imbraca sacosul (o<17.1<.o_), un fel de veche tunica greco-romana, scurta, odinioara fara maneci, iar astazi cu maneci scurte. Facut din stofa scumpa, el se introduce pe cap ~i se incheie pe ambele parti laterale cu clopotei sferiei, in genul ve~mantului marelui preot din Vechiul Testament (Ie~. 28, 33-34). La inceput, sacosul face a parte din costumul de ceremonie pe care il imbra.cau imparalii la solemnitatile celemaiinsemnate.Maitarziu. dreptul de a-I purta a lui Marcu al fast a.cordat ~i patr,iarhBo-r. Cf. Balsamon, Raspuns ia intrebdrile Alexandriei; dupa marturia lui Dimitrie Chomatin (ef. Sintagma ateniana, t. V, p. 43'1), ace~tia obi~nuiau sa-l imbrace numai la P,a~ti, Cincizecime ~i Craciun. Cu vremea, sacosul a fast acordat ~i arhiepiscopilor. eu merite deosebite, iar dupa eade,rea Cons~antinopolulu[ se pare ca sacosul s-a genera1izat ).a ,toti arhiereii (d. S. Sa1avil1e, op. cU., p. 1166). In principiu, semnificatia Iui simbolica este aceea~i ca ~i a felonului. DUfPa imbracarea sacosului, arhlereul pune in jurul gatului omoiorui (WfJ.o'i'op,o~. adica un ve~mfmt purt'at -pe umeri). Este confectionat de obicei din matase, dar in vechime se fiicea din lana, simbolizand asHel prin .aceasta, dupa cum se ex prima

nate e:x:cl:\lsivervidului cultului, preOitul se gase~te .astfel soos din tres burile vietii profane. Simion, arhiepiseopul Tesaloni'eului, zice ca imbracarea arhiereului in sfintele ve~minte inseamna sfanta intrupare a Mantuitorului 268 ~i ,pe drept euvant se poate spune a.cela~i lueru i in legatura eu preotul, ca savar~itor al Sfintei Liturghii. El trebuie sa indeplineasea acum,' ~i eu puterea Mantuitorului, toate cele ee sunt pres.crise penrtruaducerea Sfin1iei Jer.tfe euharistice ~i pentru sfintirea credineiollilor. Prin ul'imare, el trebuie sa se faca una eu Bristos, conformandu-~i vointa IIi toate dispozitiile sufletellti eu ale Mantuitorului. La ee inMtime ~i inee atmolSfera spirituala se euvine sa se simta transportat deci liturghisitorul, incepand din aeeasta clipa, ce simt de demnitate sa-l infioare avand sa indeplineasca 0 sarcina eereasca! Cand i~i ridiea eu mainile partea din fata a felonului in timpul sfintelor luerari ale Slujbei, aeeasta treibuie sa-i dea senzatia ridiearii unoraripi, zicea Simion al Tesalonicului 269, fa'Candu-l sa ineeree fiorii unei lucrari cuwdevarat ingere~ti. Slujha Sfintei Lii!;urghii este de fapt 0 luerare de
Sf. Isidor Pelusiotul (t c. 440), pielea oii celei pierdute pe eaJ'e Mantuitorul cautand-o a luat-o pe umerii Sa! (Epistola CXXXVI, P. G., LXXVlU, co!. 272. Cf. ~i Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cU., P. G., xcvur, co!. 396 A). In ceea ce prive~te originea, dupa parerile cele mai autorizate, omoforul este consider,at ca 0 stilizare a vechinlui pallium latin. In biserica, atunci cand nu oficiaza Liturghia, precum ~i la .celelalte ofieii la care preotul imbraca numai epitr,ahilul ~i sfita, arhiereul imbr.aca in lac de sacos, fJ.a~OUa_, fJ.a~M~_ sau fJ.avM~), un ve~mant de culoare purpurie, mantia (fJ.(no[a_, deschis in fata pana jos, bogat ~i foarte lung, fiind plisa,t sau cu dungi ori cute in toata lungimea Jui. Pe laturile din fata are brodate in fir doua table la piept, simbolizand cele dona ti'lble ale Legii Vechi, iar in p,artea de jos alte dona, unite printr-o legatura de am, insemnand Vechiul ~i Noul Testament, unite prin Iisus Hristos. Se pare ca mantia, care la inceput era un ve~mant imperial, reprezinta a concesie .acorcJ.ata mai inta.i patriarhilor, iar mai apoi ~i celorlalti episcopi. Dupa alte pareri (Iacob Goar, EUxoAOltov ... , p. 495),ea nu ar fi decat mantia monahala pe care monahii ajun~i arhierei au continuat sa a poarte ~i dupa aceea, intr-o forma illlpodobita. Afara de unele momente, arhiereul poarta pe cap, in timpul oficiului, mUra Asupra origindi ei parerile nu sunt in acord. !n general, se poate s.pune ca in vechimearhi'ereul savar~ea ofidul divin eu eapul descoperit. Se crede ca obiceiul de a pune mi,tra ar i fast inaugurat in Biserica Rasariteana de patriarhul constantinopolitan dupa caderea Imperiului biz.anlin, de cand coroana imperiala a fost socotita ca a trecut la eapetenia religioasa. Forma mitrei pare la confirma a astfel de ipoteza. Generalizarea miltrei ~i la ceB.alti arhierei ,a avut loc abia prin secolul al sfdntel()r SaleEa aminte~te oununa de spini pusa pe capul Mantuitorului cu ocazia XVIII-lea. patimi.
(f'['tpa).

La arice oficiuarhiereul poarta pe piept ca insigne crucea "i cngolpionui (-.0 j1<.OA7tto~) sau panaghiul (~O na~altov). Acesta din urma este a mica icoana rotunda sau u~or ovoidala, reprezentand fie pe Mantuitorul, fie ope Sfanta Feeioara, ca a aducere aminte ca arhiereul t'ebuie sa aiba neeontenit pe Hris,tos in inima ~i sa se increada in mijlocirea ~i ocrotirea Sfintei Sale Maid. Ca semn al autoritalii arhiere~ti, episcopul poarta in timpul oficiului carja sau pateri/a (na't"p(,;oa, na""pi'tCa, na'tEpfCa, na"CEpieroa). Pentru ami\nunte asupra ve~Simion al arhiere~ti a se vedea la 10curi1e ,respective ~i scrierile arhiepiscopului mintelor Tesaloniclllui.
268. Despre rom. cit., p. 258. stan/a 269. Desprc stin/ole Liturghie. hirolonii,

cap. 79 ~i ExplicaTe cap. 181.

despre stanta

biserica,

trad.

..., . _

-.::7'''''".

118

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

119

Ingeri, pl'ElOOrl1 oomaroa Sffllltul Gherman I al Oonstantinopo'luilrui: Preotii, imitand Puterile serafice, sUnt aeoperiti cu haine in forma de aripi :;;icantand eu cele doua aripi ale buzelor ~i purtand dumnezeiescul :;;i spiritualul carbune, pe Hristos, n duc in vazul tuturor pe jertfelnic eu cle~tele mainii. Ierodiaconii, dupa imaginea Puterilor ingere~ti, merg Tnrairute u 'aripHe srubtiri ale ol'arelor ingfUSlte, duhuri slujHoare trimise c 'oa spre servire 270. De nimk sa nu se '1asledeci smuls lilturghiisitorul din atmosfera ~i preocuparile dumnezeies'Oului sau ofi:ciu, ca nu cumva sa-l profaneze printr-o comportare banala, indiferenta sau fatarnica. Nu te uita incoaee ~i incolo in acest timp ~i nu te grabi scurtand rugaciunile, sfatuia Sfantul Vasile cel Mare; nl;!cauta spre nimeni, ci fie-ti mintea 1a imparatul eel ce-ti este dinainte ~i spre puterile ingere~ti, care stau imprejurul Lui, ~i nu te fat,iirnici; ...fa-te vrednic de sfintele eanoane :;;i savaqe~te Liturghia dupa randuiala lor 271. Cuvintele profetului Ieremia: Blestemat (sa fie) aoela .care face lucrurile Domnului eu nebagare de seama (48, 10) sunt un avertisment ca sfanta slujba trebuie indeplinita cat mai desavaqit posibil, atat prin sinceritatea ~i curatia launtrica, precum :?i prin cucernicia ~i pietatea din tinuta exterioara. Pentru acelea:;;i motive, nu mai putin ~i ve~mintele cele de pe dansul, i se cade a Ie avea curate ~i intregi, did de VOl' i patate foarte :;;irupte l?i va indrazni preotul a sluji eu ele, va gre:;;i de moarte, deoarece inaintea lui Hristos-Dumnezeu, Cel ce este cu adevarat in Sfintele Sale Taine, se arata eU nebagare de seama. De aeeea, slujitorii celor sfinte sUnt datori sa staruiasca in tot chipul ca ve~mintele cele sfintite, ehiar cand VOl' i din materiale simple, sa fie insa cuviincioase ~i curate 272. d. Spalarea mainilor. Ultimul act de pregatire a liturghisitorilor inainte de a iThcepelucrarile sfinte il reprezinta spalarea mainilor. A:;;a precum sublinia Sfantul Chiril al Ierusalimului, acest ad este un simbol al datoriei noastre de a fi curati de oriee pacat. ,intrucat mainile sunt simlbolul faptelor n0Ias,tre, es1ie lamurit ca prin spa1area mftinilor acem aluzile la <ouratia ~i neprihanirea faptelor noastre ... Spalarea mainilor inseamna 'Oa suntem curiititi de pacate 273. Spalandu-:;;i mainile sale, preotul i~i exprima dorinta ca ele sa fie tot CUia curate ~i sfinte lea :;;i de ale M.mtuitorului, Careeste adevaratul preot in Liturghie, spre a sa270. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cU., P. G., xcvm, eol. 393 C. 271. Cuvcint eu privire Ia sIujba preo/iIor ..., P. G., XXXI, III, co!. 1687. Este toein cap. "Pova\Uliri", ,la finele pgf. 4: In to:aH\ mai ceea ce dezvolta ~i Liturghierul, vremea slujirii Dumnezeie~tii Liturghii, preotul este dator a fi bland, lin, pa~nic ~i eu multa cueernieie, cautand eu oehii eei in\elegatori spre Stapanul Hristos, inaintea Caruia sta, Carma l~ sluje~te ~i al Carni chip a5'upra sa il poalrta.. Rugaciunile sa Ie citeasea eu toa11i cueernicia, eu buna eredinta, eu dragoste, eu luare aminte ~i in intregimea lor, nelasand nimie, incredintat fiind ea Dumnezeu le prime~te pe toalte aeesiea din gma 1ui, ,00 rpe lli"lte ma.rgaritare. Mai este da,tor pTeotul sa slujeasea. eu friea, eu eutremur, eu smerit1i eautatura a oehiIor, eu eueernica mi~eare a mainiIor ~i a toata lucrarea ~i stand eu evlavie ~i eu toata tin uta trnpului din afar1i s1i~i arate credinta sa eea dinauntru prin eueernicia sa". 272. Liturghier, cap. Povd/uiri, frinele pgf. 2. 273. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogieiJ., 2.

varlii slujba cu evlavie Iii admiratie pentru slava lui Dumnezeu (<<Voi inconjura jertfelnicul Tau, Doamne, ca sa aud glasul laudei Tale ~i sa vestesc toate minunile Tale). De aceea, se roagii ca Domnul sa-l scape de grija lumii Iii de cul"Sele eelui videan, adica de Satan ~i de tentatiile trupului ~i ale vietH, care l-ar putea departa de Mantuitorul (<<I~biivelite-ma, Doamne, ~i ma miluie~te). lntr-un cuvant, preotul i~i spalii mainile in semn de curatie sufleteasca 274. Dupa spalare, preotul este ded pregatit sa inceapa indata lucrarea Pros'Oomodiei.

B.

RITUALUL PROSCOMIDIEI

1. Consideratii generale. 2. Ritualul pregiHirii Sfllntului Agnet ~i a Sfantullli Potir in ralldlliala Liturghierului actua!. 3. Proscomidirea miridelor pelltru sHnt! ~i credincio~i. 4. Numarul prosforeIor pelltru Proscomidie ~i Intrebuintarea darurilor ce prisosese. 5. Ineheierea ritualului Proseomidiei

1. Consideratiigenerale
a. Pozitia Proseomidiei in randuiaJ.a pr!mara a servieilllui b. Materiile darurilor Proseomidiei Liturghiei.

a. Pozitia Proscomidiei in randll.iala primara a servidului titurghiei. in aranjamentul grafic al editiilor traditionale ale LiturghieTului, Proscomidia apare ou un serviciu :exterior Liltuvghiei, de~i de rapt ea intra in cadrul acesteia, ca prima ei parte, in care se pregatesc darurile perutru Sfanta Jertfa 275. Acea,sta pozitiea Prosoomidiei rezu1ta de altfel din insu:;;i faptul ca lucrarile ei, care, in realitate, se implines'C tainic in 'cursuI ofidu1ui Utreniei, nu ,au loc decat in cazul dnd LiiJurghia urmeaza inJdata, ca dupa Utreni'a din 'cursul diminetii, iar nu Iii in cazul Utreni,ej d'in serviciul C'll priveghere de noapte; aceasta din urma nu est1Jeompletata cu Liturghia dedit la Paliti. in oazul slujbei C'l1 c priveghere de noapte, integ~area 'Proscornidiei in 'caidrul Utrurghiei se face prin pregaltirea dJarurilm' dilmineata, in fiJmpul citirii 'Oatismelor, canoanelor ~i ceasurilor. Pe de alta parte, Liturghia propriu-zisa nu se poate savaqi dacii nu s-a fiicut mai intai Proscomidia. ca 'aceasta din urma falce parte din Liturghie se intelege inainte de ariee din faptulca aducerea Iii punerea inainte sau pregatirea darurilor de paine IIi vin formeaza baza materiala a ,Jertfei euharistice. De aItfel in unele din codicele veahi Proscomidia nu este pusii sub un titlu aparte, ca in editiile de mai tarziu, ci se afla indusa in ofieiul Liturghiei Sfantului 'loan Gura de Aur, sub titlul general: Randuiala Dumnezeieli,tii :;;iSfintei Liturghii.... Cele doua parti ale ofieiului sunt
274. P. Lebec1ev, op. cit., p. 243, 275. Ibidem, p. 243.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

120

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

121

totu~i demarcate printr-un nou titlu ("Dumnezeiasca Liturghie a celui intre sfinti Parintelui nostru loan Gura de Aur) , sub care este pus ofidul Litrurghiei propriu-zis'e. Potrivit semn1ficatiei termenului ."proscomidie, titlul Ri'"mduiala Proscomidieh s-ar gasi deci intr-un loc mai 'Corespunzator dupa ri'"mduiala pregatirii sfintitilor slujitori in vederea intrarii in oHeru, iar 1lU inaint'e de acest moment, ca in editme traditionale ale LiturghieruLui. Obiceiul de a se aduce de catre credincio.~i darurile necesare pentru 0 Sffmta Jefltfa a fost dintru iI1lcepUJt pradica a BiserilCii primare. Toti, s-ar putea spune, elti participau 113 Liturghie ~i aveau sa se imparta~easca i~i a;duceau darul 013simbol connet 131ofrandei lor spirituale. Ca alimente care, obi~nuit, intra in chip universal in hI'ana omuQui, iar nu ~i in cea a celorlalte vietuitoare, ~i sunt pregatite prin arta Jui, paine a ,~i vinul reprezinta sau simbolizeaza exdusiv viata umana. Pr,edi'"mdu-lein mainile preotului la ,altar, ca pe 0 parga a vietH lor inse~i, credincio~ii fac astfel un act sensibil 131jertfei lor interioare, un sacrificiu in cinstea lui Dumnezeu, ca un simbol de daruire totala de sine 2iG. Dintf'e bunurile afl'ate in pOiSesia ~i folosint,a lor, fee dar 131' i mai propriu sa fie oferit lui Dumnezeu de fiecare credincios in f parte, daca nu fiinta lui intreaga transfigurata de un elan de pietate? ,,,Vrei sa a1i zicea Feridtul Augustin, ce anume ai putea oferi lui , [)umnezeu pentru tine? Ofera-te pe tine insuti. Caci, ce cere de la tine Domnul, da.ca nu pe tine in'Suti? Pentru ca in toata creatia de pe pamant n-,a faicut nimic mai bun decat pe tine 27i. Aceasta aiducere de daruri constituie 0 forma acultului de adoratie, de recuno~tinta ~i de mul~UJillire,un g,est de pocainta ~i decredinta in unirea 'cu El, prin primirea 'aoeSitor daruri oeva mai tarziu, in Trupul \'Ii Sangele Fiului Sau ~i, totodata, cu speranta de a se imparta~i de binefacerile divine pe care Ie cer pentru ei ~i pentru cei pentru care aduc aceste daruri. Aceasta este s<omnificatia ofrandei credincio~ilor in momentul depunerii ei in miHnile liturghisitorilor la uilaaltarUilui ~i 'asupraacestor idei ~i sentimente trebuie sa se gaseasci:i concentrati cand le aduc, .caci, 0 data cu darul material, preotul prin1e~te ~i dispozitiile su1ete~ti ~i intentiile credincio~ilor in legatura cu ofrand a lor. De 113 aceasta actiune deaducere a materiilor de jertfa provine intrebuin~area in limbaju1 bi:sericesc a termenului de pmscomidie (1tPOOy.op.toofJ, de la 'ltpO~ = inainte ~i xop.llsl'l = a duce, a aduce, a transporta), care inseamna aducere, punere inainte sau oferire. Prin acest termen se desemneaza atat lucrarea de pregatire a darurilor de paine ~i vin, in scopul de a fi jertfite, cat~i insa~i aetiunea de oferire sau proaducerea. "Proseomidese inseamna deci proaduc sau fac ofranda. Prin termenul de proscomidie se desemneaza in limbajul curent ~i proseomidiarul, adica locul sau masuta din partea nordka a altarului, pe care se desfa~oara lucrarile pregatitoare pentru aducerea darurilor. In ace276. Nicolae Cabasila, op. eit., cap. III, coL 377. 277. Fer. Augustin, Sermo XLVIII, 2, P. L., XXXVIII,

lea~i sensuri se intrebuinteaza ~i euvantul prothesa ('ltp6{}sOt~, pun ere inainte) 2iR; Ca act de aducere, de oferire sau de punere inainte a darurilor de jertfa, Proscomidia a fost dintru inceput unul din momentele 'constitutive Liturghiei cre~tine, precum marturise~te textul formularului Sfclntului Vasile eel Mare; "..:In noaptea in care s-a dat pe Sine insu~i pentru viata lumii, lWlnd p<'line in sfintele ~i preacuratele Sale maini" aratand-o Tie, lui Dumnezeu-Tatal, multumind ... a dat Sfinti10r Sai ucenici ~i Apostoli..,. Deci, dmd Mantuitorul a instituit Sfanta Euharistie, a trebuit mai inteli Sa puna inainte pe masa de cina, adica sa ofere, painea ~i vinul, pe care le-a ales sa serveasca drept elemente pentru Jertfa cea fara de sange in Biseri'ca Sa 279. Negre~it, 113inceput, ritualul Proscomidiei nu poatefi eonceput decat intr-o forma embrionara, mentinandu-se in eadrul simplitatii sale primare muIte veacuri, chiar in epoca de pace a Biseri'cii. Ceremonialul din aceasta epoca ni-l ]Jutem reprezenta cel mult pe temeiul textelor din Prima Apologie a Sfantului Tustin Martirul ~i Filozoful 280 ~i din Constitutiile Apostolice 28J. In acea vreme, actiunea se petrecea in prima parte sau, mai exact spus, chiar 113inceputul Liturghiei credincio~ilor. Indata dupa concediereacatehumenHor ~i a claselor de penitenti, diaconii, in special, adunau darurile de 113credincio~i, depozi,ti'm('to 'ltapa'tpa'ltsllO'l} du-Ie in pastoforii 2"2 sau pe 0 masa suplimentara din altar. Nu erau primiti sa aduca daruri dedt credindo~ii impacaticu Biseri'ca, adica numai eei care nu erau opriti de la imparta~ire 28:>. S2

------

278. Pan N. Trembela face distinctie intre ace~ti doi termeni, fiind de parere ca ei se refera ]a momente deosebiteale actiunii. 'R 7tp6{}Eal', .in sensul larg, consta aelica din oferirea sau aducerea elarurj]or de catre credincio~i ~i depozitarea lor in (7tapatpa7tS~lo') in altar,. 'R 7tpOa%o[J.lo~ ln5& pastoforiu sau peo masasl1plimentara lnseamna actuJ propriu-zis al pune1rii inainte, adica alegmea din daru'r! a partilor destinate pentru jer~fa, elepunerea lor pe mas a Proscomidiarului, iar mai aipo1 pe Sfanta Masa, cand se cite~le ~i Rstazi Rugacillnea Proscomiclieh, ca odinioarii .Att peT.; ),EttoUpjtal %at" tou.; Ev A{}~'al'; %WOl1CG<" nota 1. p. 17-20), In EvhoJoghjj insa termenul proscomidie a capatat sensul une! actiuni de aducere in vederea jertJei, sinonim substantivului ",a'Popa. 1. M, Hanssens, op, eit., t. III, p. 22, 279, A.?a a fiicut Hristos (Ia Cina cea ele Taina) : luane! in mflini painea 5i vinuJ, le-a infa~i~at lui Dumnezeu-Tatiil, proaducandu-I-le (astfe!) ca daruri ~i oferindu-I-Ie, I le-a declicat (consfintit)". Nicolae Cabasila, op. cit., cap. II, coL 376 D-37'l A 280. Dupa lncetarea rugaciunilor (pentru credincio~i) ne imbrali~am unii pe altii eu sarutare, Se aduc apoi episcopului paine ~i un pahar eu vin amesteeat eu apa. Acesta primindu-le, da Jauda ~i marire Tatalui tutu]"{)r prin numele Fiului ~i "j Sfantului Duh,.,,, (Apologia I, LXV, 2-3, editLa Johannes Maria PIattisch, Jus(jnus des PhiIosophen unci Martyres Apologien, p. 73). 281. Diaconii, dupa rugaciune (aclica eea pentru eredincio~i), unii sa se In(1eletniceasea cu aducerea e!arurilor pentru Euharistie. ConstitutiiJe Apostolice, cart. et Iiturgica vetustissima ." II, cap. 57 (Johaunes Quasten, Monumenta euharislica p. 7/185), dndeplinindu-se acestea (saTutarea pacii etc.) diaconii sa aduca episcopu1ui Apostolice, .cart. VIII, cap. 12 (Ibidem, p. 212/34),. darurile Ia alta!". ConstitutiiIe 282. Cele doua camarute, care flaneau altarul In partile lor de miaziinoaptc ~i miazazi. ConstitutiiJe Apostolice, cart, El, cap. 57. 283. Deci nicide 1a lmpreunii-~ezatori (aua,a[J.s'Ol, aua~a"s" consistentes) nu se primeau daruri pentru Proscomidie, Cf. Canon 75 al Sf. Vasile cel Mare, ~i can. 5 al Sin, de la Anci'la. Cf. de asemene3 5i COllsiituliilc; Apostoliee, cart. IV, 6,

122

LITURGHIERUL EXPLICAT LITURGHIA 123

alegeau apo.i darurile aduse, acelea care se impuneau prin calitatea lor :?i in masura carespunzatoare numarului credincio.~ilar de imparta~it, ducfmdu-Ie dupa aceea pe sfanta masa episcopului, care Ie praseomidea, adica Ie oferea .printr-a rugaciune. prascamidia apare deci redusa in aceasta epoca la simpla depunere pe sfanta masa (altar) a darurilo.r de paine ~i vin amestecat cu apa, alese de diaeani dincele adunate in pastafariu de la credincio~i. Episcapul Ie prime a ~i Ie aferea sau Ie praaducea, rastind desigur asupra 10.1' a rugaciune, prin care Ie diidea caracterul de prino.s sau de afranda. Acestui mament primal' al Prascamidiei Ii corespunde apro.ximativ in Liturghia de astazi rugaciunea intitulata a Praseamidiei (E:ux.Yj ".7,)c; 7tpo&8aE;wC;)>>, ce se cite~te dupa punerla dumnezeie~ti1or daruri pe Sfanta Masa, adidi dl1pa intra rea cea mare. b. Materiile damrilor Proscomidiei. La inceput, painile proaducerii nu Be deosebeau prin forma lor de cele de 1a masa din familie. De timpuriu s-a luat insa obiceiul de a se face pe ele semnul crucil. AsHel, in frescele din eatacombele romane, ca cele din cimitirul Domitillei ~i din cripta Lucinei, pe caramizi din catacomba Sfintei priscilla (veaeurile al II-lea ~l al III-lea) ~i pe unele sarcafage se vad prezentate in culori sau in relief forme de paine rotunde eu cruci crestate pe de in farma literei grece~ti X (panes decussati). Avem motive sa credem eEl acest semn eo.nstituie a indicatie a destinatiei liturgice a acestor paini, iar nu pur ~i simplu continuarea unui uz din veehea lume pagana, in care painea nu se tala ci se frangea pe urma semnelar sau crestaturilor fa'cute pe ea 1nainte de coacere 28f,. Ca printr-un asHel de semn se indeplinea de fapt un ritual specific crei:/tin inca inainte de veacul al VI-lea, ne lasa sa intelegem una din istor1sirile Sfantului Grigare >GelMare (t 604). AsHel, el Spune ca tJlcenidi dlugarului MaI"tyrius din pmvincia Valeria neglijasera 0 daJta sa faca semnul crucii pe painea pusa la copt. Sfantul Ii mustra, schitand apoi sernnu:l crudi eu degetul pe deasupra carb'llnilor. Gratie putrerii luii de credinta, pa:inea a avut pe ea aces,t semn canda frOstscoasa de Ira cuptDr 285. Ooncludent pentru teza noastra este ~i faptu1 ea a marmura din cata-combe, datand de prin veacul al III-lea, reprezinta paini cu monogramul simplu a1 Mantuitorului 286. La crucHe de pe painea euharisti'ca se referea, desigur, I'/i Sfantul I'Oan Cura de Aur cand, tratfmd despre deasa ~i felurita intrebuintare a semnului crucii, adauga ca"ea stralucei:/te ~i cu Trupullui Hristos in cina misti:ca 287. Aceste fo.rme simple de cruci pe painea Proscomidiei erau a anticipare a pecetei (Yj a<ppcq[C;), care s-a dezvoltat mai tarziu ~i este in uz

!pana astazi, impriman:d'll-se pe fata ~i fiind alcEiltuita dintr-un patrat lmpalftilt In paim spatii egale prin bratele unei cruei ins crise inla'llntrul lui; cele daua spatii de sus cuprind primele daua initiale ale numelui Iisus, cel din stanga, l1i ale numelui Bristas, cel din dreapta; iar ce1e de invinge. intre ele silabele ver:bului grec NIKA. Deci : Iisus Bristas jas impart

o mentiune expresa despre acest semn se intalne~te pentru prima data abia in randuiala Prascamidiei intacmita in veacul al X-lea _ a1 XI-lea pentru episc:apul Paul din Galipoli. In uz inBa trebuie sa se fi gasit eu mult inainte, de vreme ce Comentariul interpolat al Sfiintului ,cGherman I al Oans1tantinapalului, in versiunea Iui An-astasie Bib1iotecarul, prescrie scaaterea Agnetului in forma ,patrata. In faza in care Proscamidia a ajuns sa depa~easca simplitatea prirr:ara, prin dezvaltarea unui ritual al pregatirii Sfantului Agnet, inca .1nainte de vearcul al VIII-lea, painea Prascamidiei se vede desemnata exclusiv sub numle de prosfoTa (7tpoa<popci), de un de vine la no.i printr-o. deformare lingvistica termenul curent de prescura, care devine astfel denumirea tehnica. In literatura crestina si indeasebi a celar dintai treipatru veacuri, acest Cll-vantera intr~buintat de abicei pentru a desemna .Jertfa euharistica 288 9i partea Liturghiei in care era adusa. In general insa ~i mai ales 1a ariginea sa, prin termenul de prosfora se intelegea oriee act de pro.aducere, indeplinit fie de popor, fie de preot 289. Acest :sens a preva1:at in niQ;llll stadt'll ,al Pra'Seomidiei, apUcandu-s in chip special painii aduse de papor pentru sfinte1e daruri. Cu 0 astfel de intrebuintare exclusiva 11 intalnim mai intai in Comentariul liturgic atribuit Sfantului Gherman I al Canstantinop01ului, iar dupa aceea in taate manuscrise1e ~i la toti scriitorii biserice$ti. Jar pres,cura (r.poa<popci), care se nume'lte 1/i p[line (ap'toc;), 9i bineeuvantareo;:i parga, din care se taie Trupul Domnului, se prime1/te, zice Sfantu1 Gherman, spre in.chipuirea Preacuratei Fecioare~i de Dumnezeu Nascatoarei..." 290. Este de admis ca fOTma prescurii trebuie sa se fi diferentiat de timpuriu de cea a painii din intrebuintarea zilnica. Caracterul ei religios .ii era co.nsacrat nu numai prin destinatie, ci ~i prin forma, dar mai ales prin pecetea imprimatape fata el. ,In praetiea bisericeasca s-a [olosit inca, de multa vreme, pe de a parte, forma rotunda, in doua stmtUri suprapuse, simbolizand ce1e doua firi din persoana Mantuitorului.
288. Clement Romanul, Epistola I catre Corinteni, cap. XL, P. G., I, eol. 288 A ~i 289 A; Clement Alexandrinul, Stromata, I, 19, P. G., VITI, eol. 813,A; canon 19 ~i 58 .XLVII, eol. 755. Laodiceea; Sf. Joan Gura de Aur, Omilia la Sf Filogoniu, P. G., ale Sin. de la
.talibus 289. t. II, p. 36-37. ..., Locurile indicate

.1

----

284. Sf. Grigore eel Mare, Dialogi, cart. I, cap. 11. 286. H. Leclercq, Dic.tioillnai:re d'archeolo9ie chreUenne et de liturgie, fase. CLX-CLXI, p. 448-451. Vezi de asemenea Mgr. v\Tilpert, l'ractio /Janis, Paris, 1896, ng. 10 ~i 11, p. 83-84. 386. Marcel Lam"ant, L'art chretien primitif, t. !, fig. 8, p. 99. 287. Omilia impotriva iudeilor ~i elinilor: cd Hristos este Dumnezeu, 9, P. G., XLVIII, col. 82,6.

in J. Hanssens,

Institutiones

liturgicae

de ritibus

orien-

290. Op. cit., P. G., XCVIII, eol. 397 C. In versiunea Iui Anastasie Bibliotecaml lipse~te acest pasaj, iar termenul npocr'fopa este Intrebuintat pentru jertfa Mantuitorului. Cf. Nilo Borgia, op. cit., p.19. Din acest fapt nu se 'Poate ~rage insa 0 eoneluzie potrivnica textului din Patrologia greaca, dat fiind ea, preeum se admite, Anastasie .;I1U a avutla Indemana originalul insu~i al Comentariului Sf. Gherman I al Constantinopolului, ci numai un rezumat. Pe de aHa parte, in ceeaee prive~te stiJul, factura eitatului nu vine in contrazicere eu restul operei din Comentariul liturgic.

I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

124

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

125

Stratul i:>uperiorpoarta pe el de obiioei cinci peceti.~'eza.te una langa alta in a~a fel oa sia foriffieze figuT'a 'crucii. i.ar in spatiul din stanga aceslteia se ,afla desenul partice~ei de seos pentru Sfanta Fedoara, pe cand in cel din partea opusa se af1a semnele cu partiJcelele de prols1oomiditpe nnmele ceLor Doua 'cete. Mai obi~nuita la noi est'e prosfora au paltru brate sau cor~ nuri.adi'ca in forma de cruce. pUI'tand cate 0 pece<tepe fiecare dinoornuri. iar in cele mai bUne cazuri ~i in mijloc 291.Se obi9nuie~te de asemenea 9i prosfo:r:a 'Ou cinci cornuri, in ,amintirea minunii inmu:ltirii painiloT in pustie. corespunzand in acela~i t'imp ~i practic numarului de prosfore prescris pentru lucrarile Pros'comidiei. Plecand de la ideea ca fiecare brat sau oorn al prosd'{)rei reprezinta () paine. se obi9nuiesc. de~i mai rar ~i ca un uz venit din practica slavo-rusa. prosfore rotunde mid. atat c[lt sa se poata aplica 0 singura pecete pe fata lor. Ca simboluri de parga a vietii, menite a deveni Trupul ~i Sangele euharistic .ale DomnuLui. p.inea~i vinci, ca materii siPedale de prroscomidire, trebuie 'Sa intruneasca insu:;;iri deosebite, de calitate in primul rand. Cea mai veche mentiune, provenind din veacul al IV-lea, despre astfel de paini. ni Ie descrie ca de cea mai curata culoare albii 292.Aceasta culoare este simbolul puritatii noastre spirituale, pe care 0 inchinam in acela9i timp cu darul nostru de paine. Ca atare. este necesar ca prosfora sa fie preparata cu apa naturala, din faina de grau curat. nu prea veche, nealteratii ~i fara nid un fel de amestec, sa fie bine framantat,} ~i bine co,apta, ,avanJdgust fires'c~i plaout la mancare. Se cere. pe de alta parte, sa nu fie prea sarata ~i sa fie dospita eu aluat, iar nu cu aJti fermenti (drojdii) 29:,.Painea dospita a fost intrebuintata de Mantuitorul la instituirea Sfintei Euharistii 9i tot acela9i fel de paine era folosit pentru jertfa de la Templul iudaic 29/;.In opozitie cu practica azimei. proprie vechii erezii ebionite, aluatul a de-venit in Biserica Ortodoxa simbolul sufletului. pentru a se sublinia astfel ca Mantuitorul a luat in chip desavar9it iar nu aparent fire omeneasca. cu exceptia pa'catului. Nu este de mirare deci ,ca Biserica noastra imputa celei Latine drept erezie apolinaristii 2\)G intrebuintarea azimei, care a aparut in prac291. Aceasta este forma preferata ~i recomandata de Simian, arhiepiscopuJ: TesaJonicului, din motive mai mull de adversitate fata de forma rotunda a oblatelor din Biserica Latina (cf. Despre Sfdnta Liturghie, P. G., CLV, in Tractat asupra tuturoI dogmelor ereclintei noastre ortocloxe, cap. 87, trad. rom., Bucure~ti, 1863), de~i recunoa~te ca forma rotunda estc intrunita ~i de ficcare din cornurile prescurii in forma' de cruce (Ibidem, cap. 88). 292. Sf. Grigore de Nazianz, Cuvdntarca XVIII, cap. 30, P. G., XXXV, col. 1021

tka apuseana tocmai in veacul al IX-lea, ajungand sa se generalizeze abia in veacul a1 XI-lea 296. In ceea ce prive9te vinut. el trebuie sa fie natural. neamestecat, neprefacut ~i nealterat : "Sa fie curat, adka sa nu fie pelin, nici muced, nici otetit, iar apa sa fie curata ~i proaspata; ...sa fie vin din roada vitei, adka din strugurii de vita de vie ... sa aiba gustul ~i mirosul sau firesc, sa fie bun de baut 9i curat, neamestecat cu nid un fel de bauturi 297. In ceea ce prive~te culoarea vinului, se poate spune ca Biserica a intrebuintat vinul r.o~u inca din vlchime, insa nu in chip exdUlsivist, vinul alb fiind f'Olositin >alcelatii timp in regiuni diferirie 298.Culoarea vinului este deci indiferenta:199; totul este sa provina din rodul viteb (Matei
26, 29)
300.

2. Ritualul pregatirii Sfantului Agnet ~i a Sf<intului PoUr in randuiala Liturghierului actual

-1024.

la Proscomidie inehipuie Sfiintul Trup al Domnului, El fiind (Untru inceput inchinat lui Dumnezeu ca un dar de pret, atatca parga a neamului omenesc cat ~i dupa Lege, pentru ca era intai nascuh (Luca 2, 22-24), ermineutii Liturghiei interpreteaza astfel elementele prosforei: faina - simbolul trupului, aluatul - sufletul;. sarea - mintea ~i invatatura cuvantului, iar apa - Sfiintul Duh sau Botezul. Cf. Simion, arJ:1iepiscop'lll Tesaloni'oului, Despre Sfdnta LiturgiJie, cap. 8'6; Gabriel Ra~canu, op. eit. p. 35.

293. Paragraful I din cap. Pova\uirilJ de la finele Liturghierului. 294. P. Lebedev, op. eit., p. 245. 295. LiturgiJierul la capitolul "PovatuirilJ, pgr. 1 ~i 5. Intrucat darulrile aduse

Practic vorbind, Proscomidia consta in pregatirea darurilor in vedema Sfintei Jertfe Euharisti1ce. Ea conslta. adka. intr~o serie de lucrari rituaIe, prin care se separa pal'tile pres-crise in '3Icest&cOPdin cLarurile aduse de catre credincio~i 9i. destinandu-le scopului religios al Liturghiei, se efectueaza in acest chip scoaterea lor din intrebuintarea comuna sau profana. Prin aceasta se indepline~te, s-ar putea spune, prima forma pentru afierosirea sau consacrarea lor. Dat fiind caracterul pregatitor al Proscomidiei, intreaga ei semnificatie este tiplco-simbolica. intrucat pri.n ea se reprezinta ~i se actualizeaza in forme rituale mai mult ace],e date ~i momente din istoria mantuirii care au prevestit jertfa Fiului lui Dumnezeu, precum 9i unele acte prin care a,ceasta s-a consumat in eele din urma. Este necesar deci sa subliniem ca ceea ce se pros'Comide~te. adica se proaduce sau se pune inainte pe masa Proscomidiei, nu este insa~i jertfa, nu este Trupul jertfit al Domnului. ci numai darul de jertfa, care inchipuie sau simbolizeaza Trupul ~i Sangele euharistic al Domnului, in care se va transforma in chip mistic ~i real spre sfar~itul Liturghiei. Cad El s-a aratat sau a devenit cu adevarat Jertfa spre slava Tatalui Bau numai la sfar~itul vietii; mai inainte insa El era numai consfintit sau inchinat lui Dumnezeu ca dar de pret, primit sau socotit astfel atat ca parga a neamului omenesc, cat ~i potrivit prescriptiilor Legii Vlchi. intrucat era prim-nascut 301.Deci, atata timp cat sta la proscomidiar. painea
296. Mgr Chevrot, Notre messe, Lille, 1944, p. 114. 297. Lfturghier, cap. "Povatuiri", pgf. 1 ~i 6. 298. Dr. Valentin Thalhofer, Iiandbueh del kalholisehen Liturgik, 1. II, Br., 1890, p. 142. 299. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. eft., p. 460. 300. Cf. ~i Br. Petre VintiJescu, Culoarea vinului pentru Sfdnta Euharistie, Biserica Ortodoxa Romana, UK (1941), 111'. 1-2 ~i extras. 301. Nicolae Cabasila, op. eU., cap. II, col. 396 D.

Fr. in

126

LITURGHIERUL EX!PLICAT

LITURGHIA

127

taiata (Agnetul) este simpla paine, numai ca prime:;;te insu:;;irea de a ff inchinata ;;i facuta dar lui Dumnezeu, inchipuind pe Hristos din vremea cat EI a fast clar. $i, precum s-a spus mai sus, EI era harazit ca dar chiar de la na;;tere, potrivit Legii, intrucat era un Intai-Nascut 302. Principia 1 ;;i fundamental in ritualul Proscomidiei este deci alegerea ~i sco'art;ereadin p1"osfora a Agnetului (6 <ip.vo~ = mielul), adi:ca a: acelei parti care inchlipuie pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii (loan I, 29). A~a cum sUnt intocmite, aceste lucrari amintesc in desfa~urarea lor formele ~i momentele capitale ale chenozei (xSVUlc;l~,. golire sau lipsire de slava, smerire sau umilinta) Mfmtuitorului, rezumata anume la cele ale intruparii ~i indeosebi cu referire la Sfintele Lui Patimi, punrctul culminant al acestei umHinte ~i ascultari, prin care a ispa;;it pacatul originar al omenirii 303. De fiecare data deci Proscomidia constituie pentru liturghisitori 0 ocazie ~i a datorie de a parcurge cu cugetarea~i de a adanci cu simtirea taina Sfintelor Patimi ale Domnului, participand in aeest chip 1a moartea Lui macar in spi:rit, dad nu pot sa fie in situatia de a spune cu Sfantul Apostol Pavel: lmplinesc in trupul meu suferintele lui Hristos (Col. 1, 24), ne<Voindu-sea-~i ,ca;;tiga loru~i ~i evlavi'a :104 'cuvenita unor administratori ai Tainelor dumnezeie;;ti. De aceea, pentru alungarea indiferentei, seuturarea apatiei ;;i absentei morale, liturghisitorii, indata oe vin dupa spiHare la proscomidiar, invoca mai intEd ajutorul divin inchinandu-se de trei ori ;;i spunand de fiecare data stihul de umilinta : Dumnezeule, cura'te~te-ma pe mine, pacartosul, ~i ma miluie'1te. Apoi" ca ;;i cum ar rezuma sau ar enunta insa:;;i tema ceremonialului pentru scoaterea Sfantului Agnet, preotul se adreseaza Mantuitorului cu marturisirea din troparul de la denia de J oi seam spre Vinerea Patimilor : Ras'Cumparatu-ne-ai pe n<Ji din blestemul Legii, eu scump Sangele Tau; pe cruce fiind rastignit ;;i eu sulita impuns, nemurire ai i:ovorat O'amenilorr,slava +ie (d. I/i Gal. 3, 13 ; Efes. 1, 7 ; Col. 1, 14) :J05. Dupa ce diaoonul falce invitarea : Bineouvinte,aza, parinte !, pre,atul incepe indata actiunea sau mai exact serviciul propriu-zis al Proscomidiei. Luand mai intEd prosf.ora aleasa pentru scoaterea Sfantului Agnet
302. Ibidem, col. 380 D. 303. '$i ale intruparii, ~i ale ingroparii impreuna sunt inchipuite, pentru ca, Hristos S-a intrupat ca sa Se jertfeasca pentru nob>. Simion, arhiepiscorpul Tesalonicului, Despre Sieinta Liturghie, cap. 85. In lucrarile proscomidiei Biseri'ca une~te simbolurile na~terii eu ale patimii ~i ale mOTtii Mill1tuitorului, deoarece El insu~i a spus Cd n-a venit sa I se slujeas,ca, ci ca El sa slujeasca ~i sa-$i dea sufletul pentru multi. Cf. Scrisoarea sinoda1a a patriarhu1ui ecumenic Paisie I catre Nicon a1 Moscovei (1655), la K. Delikanis, IIa~pLap'XP_a'E'npa'f'a, t. III, Constantinopol, 1895 p.42. 304. Liturghier, Povatuiri, pgf. 2. de limba greaca ~i adoptata ,5i 305. potrivit practicii inscrise in Liturghierele roman, preotul, luand cu amandoua in editia de Bucure~ti, 1956, a Liturghieru1ui mainile prescura rAnduita pentru scoaterea Siantului Agnet, precum ~i copia, Ie ridica pana in dreptul iruntii, 0 data cu recitarea acestui tropar, facand ast,fel prin acest gest un act de aducere, adica de oferire a ofrandei. In comparatie sau spre deosebire de celelalte prescuri, aceasta prescura cste numita in vocabularul liturgic prescura ina1tata.

;;i tinand ... in mana stanga laolaltaau o copi'a, el rost~te formula de binecuvantare eu caI'e se incepe orice serviciu I1eligios: Binecuvanrtat este Dumnezeul nostru, totdeauna, .., pentr'll a arata ca cele ce urmeaza a s8.var;;i sunt spre slava lui Dumnezeu. L'lland apoi copia in mana dreapta, face eu ea semnul crucii de trei ori peste pecetea de pe pres'cura, spunand de fiecare data: <<lIntru pomenirea Domnului ;;i Dumnezeului nostru Iisus Hristos, marturisind astfel ca prin aceasta nu face deeat sa implineasca, nu numai la Proscomidie, ci in toata Liturghia, porunca data de Mantuitorul 1a Cina eea de Taina Apostolilor Sai, de a comemora cele ce EI insu~i a facut pentru mantuirea l'llmii (Luca 22, 19). Aceasta pomenire este deci din partea noastra a datorie de multumire ;;i de recun09tinta pentru binefacerile J ertfei Sale adusa lui Dumnezeu pentru noi. Aci se face amintire insa nu de minunile;;i de faptele prin care Domnul a aparut in sl>ava Sa de imparat al fapturii, al vietii ~i al mortii, ci ea se rdera numai la forme Ie chenozei sau smereniei Sale, care intra in cadrul general al Jertfei Mantuitorului. Tocmai pentru acest motiv, preotul face semnul crucii cu copia peste pecetea prescurii. subliniind in acest chip ca ad se amintesc Patimile, crucea ;;i moartea Domnului, prin care s-a ca~tigat biruinta deplina impotriva celui rau" 30G. Pe acestea EI insu;;i Ie anticipase mistic la Cina pentru instituirea Sfintei Euharistii. $i pentru a arata ca toate cele ee s-au intamplat in legatura cu Jertfa Domnului fusesera prevestite cu multe veacuri inainte, lucn"irile pentru scoaterea Agnetului din prosfora sunt in50tite de recitarea textelor din prooroci.a lui Isaia, 'care descrie aceste' Patimi. In tot ceea ce se savaqe~te la seoaterea Agnetului, preotul inchipuie deci Jertfa Domnului, istorisind-o prin 'cuvinte ;;i infati~and-Q' prin acte simbolke, atat cat se poate infati.~a a;;a ceva intr-o astfel de materie ... ScotEmd din prescura intreaga partea pe care 0 face dar, ins'crie pe ea patima ;;i moartea ca pe 0 placa. Toate cate Ie savar~e;;te preotul atunci - unele din trebuintii, altele intr-adins - ...alcat'lliesc a is:torisire prin 'aete simboUae a Patimilor ~i 'a moriii lui Hristos 307. Punand deci prosfora pe taler, preot'lll infige copia ~i taie vertical: cu ea pe cele partru laturi ale peicetii, ~i anume mai intai pe partea dreapta a Agnetului (adica in stanga preotuJ.ui), zicand: Ca un Miel nevinovat spre junghiere S-a adus (Isaia 53, 7) 308. Face apoi acela;;i
306. Nicolae Cabasila, op. eft.. cap. IX, col. 3'85C. 307. Ibidem, cap. VI, eol. 381 A. 308. Editiile Liturghierului, urmand versiunea Septuagintei (w~ rcp6511.'ov) ~i in conf.razicere cu textul masoretic (se'h - mie!), !ntrebuinteaza in prima parte a versetu].ui 7 din Isaia 53 formula ...ca 0 oaie S:pre junghiere ..,, in loc de ...ca, un miel..., iar in a. doua parte: ... ca un mier... far a de glas impotriva celui ce-l tunde (7) .. , In loc de ca 0 oaie (in textul masoretic: r,achel), gasindu-se asHel in dezacord cu: a) textele Noului Testament (loan I, 29 ~i 3,6; I Petru 1, 19); b) cu imnografia bisericeasca. (strOfa a treia din peasna a patra a Canonului Invierii' campus de Sf. loan Damaschin ~i irmosul cfmiarii a patra din randuiala Sf. 1mparta~iri) i c) eu terminologia din ritualul Proscollllidiei pentru junghierea SnmtullIi Agnet (agnus, alJ,v~b- miel); d) precum $i in contrazicere cu logica elementarii<

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

128

LlTURGHIERUL EXPLlCAT

LITURGHIA

129

lucru pe latura stanga a pecetii (dreapta preotului), rostind: $i ca Q Gale far a de glas impotriva celor ce 0 tund, a~a nu ~i-a deschis gura Sa (Isaia 53, 7) 309. Chipul Mantuitorului este infati~at astfel pHn de nevinovatie, de 'blandete, de n'ibdare ~i de hotarare la sacrificiul in ,care El se aducea. Cand taie dupa aceea in partea de su:s a pecetii, preotul zi,C: Intrru smerenia Lui judeoata Lui s-a rid kat (Is'aia 53, 8), ia.r 1a partea de jos : "Iar neamul Lui cine j] va spune? (Isaia 53, 8). Deci numai din spirit de smerenie $i de ascultare fata de Tatal, precum $i din marea Sa iubire de oameni S-a supus la 0 judecata nedreapta, aratandu-se lipsit de orilce puter'e de a;pamre, sfar$ind d'ispretuit $i chin-uit ca un muritor de rand a Oarui origine dumnezeiascii nu 0 recuno$teau cei care L-'aJU dart:mOl'tii (Isaia 53, 3) :HO. In tot timpul acestot lucrari diaconul prive'ltecu evlavie $i, tinand orarul in mana dreapta, rostc$te la fiecare taietura: ,,,Dorrmului sa ne rug am - Doamne miluie~te. Invitand pe preot: "Ridica, parinte, acesta infige oopia in miezul pl'osforei, de dedesubtul pecetii, putin mai sus de coaja de jos $i taindorizontal, fie din fata, fie dinspre parte a dreapta a prosfmei, ridica Sfantul Agnet, zicand: eEl s-a luat de pe pamant via~a Lui (I8ai3 53, 8). Inchipuind prin acealsta plecarea Domnului din lume prin moarte $i intoarcerea Lui la Tatal (loan 16, 28) 311, preotul a$aza Agnetul pe santul disc cu fata, aclidi cu pecetea, in jos, deci in pozitia unei victime ce se junghie pentru jertfa. La indemnul di,aoonului: Junghie (jertfe.<;;te),paT"iTIJte, preotul taieadanc (pana aproape de coaja din fatal painea, in semnul unei cruci eu brate egale, zicand: Se junghie (se jertfe~te, 80S't(Xl) Mielul lui Dumnezeu, Cel ee ridid pacatul lumii, pentru viata 'Ii pentru mantuirea lumii". "preotul zke $i savafge~te astfel cele Ice arata felul mortii Domnului, cad descrie in paine cruoea, 'ca sa arate astfel ca jeJ:'1tfa savar$it prin 'cruce 312. 'S-a Dupa ce preotul intoarce Sfantul Agnet eu pecetea in sus $i diaconul aminte$te: "lmpunge, parinte, preotul impunge cu varful copiei Sffmtul Aguet in ,parte'a dre1apta, $i anume sub initialele HS, zid\nd: $i unu'l din osta$i {)u 'Sullita 'coast,a Lui a impuns !; irrdata di.alcoflul, ori, in lip9a lui, preotul, luand in man'a dreapta vasul cu vin$i in stanga pe Icel cu apa, toarna in potir deodata vin ~i apa, cat se cuvine 313, zicEmd in acela$i timp: $i indata a ie~it sange $i apa :;;i cel ce a vazut a marturisit ~iadevarata este marturia lub (loan 19, 34-35). S-a istorisit astfel prin grai $i despre sangele $i apa care au 'curs din
ilnpus'ii de Irealitate (It\na se tunde de pe oaie, iar 11U de pe miel). Cr. in aceasta privintii, studiul nostr,U! in JUJuZ unei tormuZe de origine biblica, extras din revista "RClla$terea, Craiova, 1943, nr. 10, clar mal ales recenzia lasupra editiei Liturghier, Bucure$ti, 1967-1968, in "Ortodoxia, XX (1968), nr. 2. p. 298-299. 309. Vezi nota 308. 310. P. Lebedev, op. eit., p. 246-247. 311. Nicolae Cabasila, op. eit., cap. VIII, col. 364 D. 312. Ibidem, eol. 385 A. 313. Lut\nd aminte ca apa ce se loama actlm, impreuna cu caldura ce se va tuma la vremea plinirii Sft\ntului Potir, sa nu schlmbe firea vinului in gustul ape!.

rana, aratandu-le ~i prin acte simbolice 314. Sfiintul Cirprian staruia asupra acestui amanunt din Patimile Domnu1ui, relatat 1a Sfanta Evanghelie dupa loan, sL1bliniind ca a$a fikuse Mantuitorulinsu$i 1a Cina, intrebuintand vin amestecat cu apa. La acestea, el adauga $i un iconsiderent simbolic, ariitand 'ca apa reprezinta unirea Domnului cu credindo$ii 315, sau, CUm s-a prec:zat mai tarziu impotriva armenilor, amestecarea vinului cu apa in sfantu1 potir simbolizeaza unirea ipostatidi a celor doua firi in persoana Mantuitorului 31U, apa mnd simbo1ul sfintei Sale umanitati, iar vinu1 reprezentEmd firea Sa dumnezeiasca. Avem deci in aceasta amestecare a vinului cu apa imaginea tainei prin care ni se face cu putinta, in masura ingaduita de conditia noastra umana, sa ne imparta~im de vistieriHe Dumnezeirii Ace1uia Care, la randul Lui, a binevoit sa Se faca prin intrupare parta~ 1a firea omeneasca. Dupa aceea, diaconul ziICand: Binecuvinteaza, parinte, sfanta amestecare, preotul face cu dreapta semnul crudi peste potir, in timp ce roste$te: Binecuvclntata este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum $i pururea $i in vecii vecHor. Amin. Acopera apoi potirul cu acoperarnantul sau intocmit, incheind astJ'el randuiala pomenirii DomJ1Jului la Pros'comiidie, prin pregaltirea Sfantulrui Agnet $1 .a Sfantului P o'tiT. Precum s-a vazut, pentru pregatirea Sfantului Agnet nu S-t3l1 proscomidit toate prosforele $i nici mkar 0 prosfora intreaga, ci numai 0 parte dintr-una, 9i 'anume pe.aetea in Paresimi, numai peoetile din atatea prescuri cate sunt necesare pentru Liturghiile DarurHor mai inainte sfintite de peste saptamana. Deasemenea, nu a fost proadus tot vinul, ci numai 0 anumita cantitate turnata in potir. Se aminte$te in acest chip ca, din tot neamul omenesc dincursul istoriei, numai un singur trup a fost 'a.}esea dar de jertfa, :;;ianume Tfluj:mlDomnului, pe care El insu:;;i l~a luat $i l-'a inchinat, I-a harazit, I-a proadus $i I-a ina1tat ca dar Tatalui, inca de la zamislirea $i na:;;terea Sa din Sf[mta Fecioara, iar in cele din urma I l-,a adus ca jertfa pe cruoe, El inSU$1 fiind preotul jertfitor 317.
SoCliU,

Smerirea prin intrupare fiind inca 0 forma a jertfei :;;i inceputul chenozei Domnu1ui, la Proscomidie se inehirpuie $i cele ale na$terii Sale, 11i anUJme in pr1mul rand .prin faptul ea prosfora 'car'e ra s'ervit pentru scoaterea Agnetului este privita ca simbol al Sfintei Fedoare, din care s-a intrupat Mantuitorul. Tar prescura (-ltpoacpopci), care se nume$te $i paine (&p'to<;), $i hinecuvantare, $i parga, din care se taie
314. Nicolae Cabasila, op. eit., col. 3'85B. Copia a fos.[ deci aci in 10cuI lancei sau sulitei aceleia cu care a fost impunsii coasta Domnului. De aceea, lama ei este construitii in forma unui asUel de instrument. Cf. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. clt., P. G., XCVIII, col. 397 B, 315. Sf. Ciprian, Epistola LXIII et'itre CaeciIius, J3. 316. Simion, .arhiepiscopul Tesalonicului, Despre St6.nta Uturghie, 317. Nicolae CabasiIa, op. cd., cap. V, col. 380 C. 9Liturghierul explicat cap. 92.

130

LITURGHIERUL EXPLlCAT

1
LITURGHIA
j
'131

-Trupul Domnului,se ia - zice Sfantul Gherman I .al Constantinopolului - spreinchipuirea preacuratei Fecioare ~i de Dumnezeu Nasditoare, care, dupa bunavointa Tatalui '~i invoirea Fiului Sa'll, a CuvElllItului,~i dupa saLa:;duirea,Dumnezei'eslQului Duh, primind in sine pe unul din Treime, pe Fiul l'1li Dumnezeu ~i Cuvantul, L-a nascut Dumnezeu desavar~it ~i om desavaqit :318,
3. Proseomidirea

I I I

miridelor pautru sHnti

f;li

credincio~i

a. RitnalnI miridelor in raport en eel al Sfanlnlui Agnet. b. Miridele penlru sHnti. c. Miridele pentru eredincio~ii nedesavaqiti: pentru eei vii. d. Miridele pentru eei repauzati in slare de nedesavil.r~ire

Prapriu-varbind, serviciul pentru pamenirea Damnului la Prascomidie S-a incheiat a data eu terminarea randuielii pentru pregatirea Sfantului Agnet~i a Sfantului Potir, care, precum am spus, ,corustitU!ie elementul esential si fundamental ,al Proscomidiei. LucrarHe ei cantinua totu~i pI'in sco~ter~a de miride (!,-epl~ - [oo~, !'-ep[oe" parte, particica, particele) din alte prosfare ~i proaducerea sau infati~area lor ca dar, o data cu pamenirea numelar anumitor sfinti, precum ~i a diferiti credincio~i vii :;;i repauzati. PraSicom1direa acestar mil'ide sau particele reprezinta deci al doilea mament in ritualul Proscamidiei. a. RHualul miridelor in rap art eu eel al Sfantului Agnet. Fara indaiala, intregul ofidu este daminat in fand de pomenirea Damnului; cele ce au fost indeplinite in prima parte a Prascamidiei a'll fost spuse 0 data, pentru tOiata slujba, deoarece toata aducerea darrurilar se saVar:;;e9te pen tru pamenirea lui:Hristas :;;i taata veste:;;te maartea Lui" 319.Cele ce continua a se face prin prascomidirea de miride pentru pomenirea sfintnor~i ,a credineio:;;ilor vii ~i r:epauzati i~i gasesc de.ci

temeiul~i puterea tot in faptul amintirii, mortii Domnului, Icarea fast pentru noi pridnuitoatea'tuturor bunatatilar. In consecinta, aceste pamehiri au caractertil, pe de 0 parte, alunar ade sau manifestari, de multumire'sau recu!1o:;;tintafata de Dumnezeu, iar pe dealta, de cerere :;;i ruga'Ciune. Obieetul sa'll seopul acestor multumirL ~i l'ugaciunieste unul ;;i acela~i: iertarea pacatelor :;;ima:;;tenirea imparatiei cerurilor, care reprezinta raadele mortii Domnului, ce nise Imparta~esc prin Botez ;;1prin eelelalte Taine. Pe de a parte, prin proaducerea de miride in cinstea sfintilor savar:;;iti din viata, Biserka multume~te lui Dumnezeupentru ca prin ace~tia ea a mo:;;tenit aievea impar~tia cerurilor, in care ei alcatuiesc, dupa cuvantul Sfantului Apastol Pavel (Evr.. 12, 23), Biserica slavitiJ.' a eelor intai-nascuti, care sunt inscrit;;i de Dumnezeu in .eel' :;;i duhurile drePtilor, care au ajuns la desavar:;;ire. ~i pentru ca Mantuitorul a zis rea unde va i El, acolo sa fie ~i cel ce-l sIuje:;;te (loan 12, 26) ~i "voiesc ca un de sunt Eu sa fie ;;i aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava Mea (loan 17, 24), de aceea Biserica a~aza in jurul Sfantului Agnet miridele, care reprezinta cetele sfintilor: 320.Ca ;;i atunci eand s-a ;zis: ",Intru pomenirea Domnului la prascomidirea Sfantului Agnet, tot a:;; este ~i eand se z1ce la proscomidirea miridelor : a ",tntru dnstirea ~i pamenirea ... Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare ..., saua altor sfinti, anume ca ~i cum am spune : Multumescu-Ti Tie ca p[Jn moartea Ta u:;;ile vietii ne.,.ai deschis, ca Ti-ai ales maica dintre noi, ca noi oamenii am dobandit atata marire ineat avem mijlqcitori pe sfintii de aceealli fire cu ,noi :;;i ca ai daruit atata trecere eelar de acelat;;ineamcu noi 321. De vreme ce sfintii s-auunit cu Hristos ;;i s-au sfintit printr-insul, gasipdu-se astfel in jurul slavei dumnezeie;;ti, ei pot sa ne ajute~i pe noi, prin solirile lar,sa ne uni'll cuEl. Aducand ded miride intru dnstea :;;i pamenirea 1m, aceasta 'vine in folosul sau sprijinul nostru, ca~i pamenirile din rugadunile ce se fac la iooanele lor, sau cand 1a biseriei, sau la moa:;;tele,lorod 1a icoanele lor ,aducem eeva ... Primind dar cele ce nai Ie aducem 1'01', printr-aeeasta rie sfintesc pe noh 322. b, Miridele pentru sHnti. Cea dintai mirida pentru sHnti este proscomidita ,intru dnstea :;;i pomenirea prea binecuvantatei, slavitei, StElpanei naastrede Dumnezeu Nasdl.toarea :;;ipururea Fecioara Maria ..., dintrLo alta prescura, sau alt calt de prescura,,323 decat eel olosit la scoatere.a Sfantului Agnet. Esi'e deci a dona prasfora ce intra in intrebuintare la Proseomidie.!n timp ce se recita acest text, mirida. se scaate eu capia pecat sepaatein farma unei mid piramide triunghiulare ablice, din mijlocul prosfarei 324sau din partea pe care este imprimat in acest seop semnul unui triunghi. Este a:;;zata apai tot cu
320. Cf. ~l K. Delikani$1 op. cit .. .p. 43. ,321. Nieolae Cabasila, op. cU., cap. X, co!. 388 D. 322. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre SIdnta 323. Ibidem, cap. 93."
324. Ibidem.

------

318. Ibidem, co!. 397 DC. Ce altceva ziee Teodor de Andida (Comentariu prescW'tat ... (P. G., CXfL, co!. 4615) - decat il1chipuifa trupului Fecioarei este partea>

ramasa? Jar Simion, arhiepiscopul Tesalonicului: Deci preolul, scotmd dinmijlocul prescurii acea paine dospita, arata cu aceasta cum ca din firea noastra lar nu din alta mnta S-a in1rupat Mantuitorul; ~i dintr-o femeie binccuvantata ~i sfanta, din cea pururca Fecioara (Despre SIanta ,Liturghie, eap. 92). Unele praetici, despre care. nu putem afirma in ce masura au fost personale, locale ori gcnerale, macar 1ntr-o anumita .epoca ~i regiune, au subliniat acest simbolism ~i prin alte forme. Astlel, pentru a reprezenta aclueerea Sfintei Fecioare 1a Templu de ditre parintii ei ~i introdueerea sa in Sfanta Sfintelor de catre preotul Zaharia, preotul obi~nuia sa depuna mai intai pe Sfanta Masa prosforapentru proscomidirea SflIltului Agnet. Ea ramanea aci pana du.pa imbracarea preotului, spre a iusemna timpul pe care l-apetreeut in Templu Sfanta Fecioara, iar prin. aclucerea ei la proscomidiar se aminlea calatoria Sfintei Fecioare inipreuna cu IosH pana la Betleem, unde a naseut pe Iisus, intr-o pe,5tera inchipuita prin seobitura de la prosecumenic FaLsie I cdtre Nicon al comidiar. Cf. Scrisoarea sinodaid a patriarhului Moscovei (1655), la K. Delik,anis, op. cU., p. 41; cf. ~i Ghenadie, fost episcop de Arge~, op. cU., p. 79. 319. Nicolae Cabasila, op. cU., cap. X, co!. 388 A.

Liturghie,

cap. 94.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

1'32

LITURGHlERUL' EXPLICAT

LITURGHIA

133

copia pe sfantul disc, ocupand aici un loc aparte, adidi rezervat ei exclusiv, ~i anume in dreapta Sfantului Agnet (stanga liturghisitorului), in consonanta cu stihul Hdin Ps, 44 : De fa1;a a stat Imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata ~i infrumusetata,cese recita in tirnpul a'cestei 8!ctiunL Este in aoeastii randruiala un aot de hiperdulie, ca 0 recunoalitere a gradru~ui superior de apropiere in care se gase~te Sfanta Fedoara, <comparativ eu eeilalti sfintl, fata de Fiul ei nascut intru fedorie, Dintr-o a treia preseura ori, in lipsa, dintr-un 'colt sau corn al ei, se sCOIt p0'i una dupa aHa, pe numele sfintilor prevazu1;i in ranrlui:a~a a din Liturghier, noua miride sau particele triunghiu1:are plate, mai mid decftt cea pentru Sfanta Fecioara, pe CCl!re reotul Ie a~aza ineepand p de sus in jos, de-a stanga Sfantului Agne1; (dreapta liturghisitorului), in trei coloane de dite trei, dupa numarul eelor noua cete ale ierarhiei ingere$tL In timp ee se sooate ~i se a~aza la locul ei fiecare mirida, se roste~te de fie:care data numele sfin1;ilor din categoria sau ceata respectiva, intru cinstea ~i pomenirea carora este proscomidita mirida corespunzatoare, Formulele pentru 'pomenirea sfintilor sunt 0 serie de genitive atributive (",A cins-titului, slavitului prooroc ..,, A sfintilor, slavitilor ~i intru tot laudatilor ApostolL etc.), dependente de expresia IIntru cinstea ~i pomenirea cu care se deschide formula pentru Sfanta Fecioara, expresie 'care trebuie subin1;eleasa la fiecare c1asa de sfin1;i amintiti. Cea dintai dintre eele noua miride este pros'comidita pentru pomenirea Sfantului loan Botezatoru1325, iar cea de a doua pentru alti prooroci (Moise ~i Aaron, Hie ~i Elisei, David al lui Iesei 326)~i drepti din Vechiul Testament, care au vestit mai inainte intruparea Domnului327, Atreia din randul intai se pune intru cinstea ~i pomenirea celor 12 Sfinti Apostoli, a Icelor 70 lii a tuturor oelor eu meritul apostoliei, ca unoI' slujitori ai lui Hristos ~i ,ca eelor dintai preoti ~i invatatori ai credintei 328.Cea dintai desus din randul al doHlase pI'oscomide.'?te intru dnstea ~i pomenirea sfin1;ilor ierarhi, care au fost nevoitori pen325. Editiile Liturghierului de liinba greaca ~i chiar unele slave ~i romane, ca, de exemplu, editia de Sofia, 1928 etc. ~l Bucure~li, 193,7, prevad scoaterea primei mirlde intrn cinstirea ~l pomenlr,e,a prea malrHor intaistiHatorit Mihail ~i GavJ"iil ~i a tuturor cere~tilor netru:pe~ti puter!, pomenirea Sfantului loan Botezatorul fiind tre~ cuta in alineatul urmator, consacral in general pJ"ofetilor. p.roscomidirea miridei pentru Sfintii Ingeri a puttit .fi sugerata de unele texte din Sfanta Scriptura, precum ~i din scrlerile unora din Sfintii Parinti ~! scriitori biseTice~tL Cf. lucrarea noaslra, LiturghiiIe bizantine privile istoric in structura ~i randuiala lor, Bucure~ti, 1943, p. 36, 37, n. 4 - p. 39 ~i p. 129-13l. 326. Iar nu David ~i lese!, cum au cele mai multe editii ale Liturghieru1ui" impotriva nu numai a celor mai bune texte, ci ~i a logicii, deoarece lesei, nefacand parte din numarul profetilor, nua putut fi in intentia compunalorilor randuieli! PlOscomidiei de a-I pomeni aci ca alare, caei, dacaar fi fost 'cazul, s-ar fi a~ezal numele lui inaintea celui al Iui David, respectandu-se astfeI ordinea ctonoIogidL ohservata figuros de formula in cauza. 327. Simion, arhiepiscopuI TesaIonieului, Despre Sianta Liturghie, cap. 94.
328. Ibidem.

tru credinta cea buna dupa prima epoca a misionarismului crelitin 329. Dedesubtul ei se a~aza mirida pentru bunii biruitori mucenici ~i muceni1;e, incepand cu Arhidiaconul $tefan, randul sau coloana a doua de miride incheindu-se cu cea intru pomenirea unora dintre cuvio$ii ~i cuvioasele mai. insemnate. Randul al treilea de miride incepe eu cea pentru sfintii. facutori de minuni fara de arginti, dupa ea urmand eea pentru pomenirea parintilorSfintei Fecioare, a sfantului sarbatorit in acea zi 9i a tuturor sfintilor luati laolalta, fara amintirea numelor. Proscomidirea miridelor pentru sfin1;i se incheie eu eea intru dnstea ~i pomenirea Sfantului Parinte al drui formular de Liturghie este intrebuintat in ziua respectiva de slujba, c. Miridele pentru credincio!;lii nedesavar~iti: penlru cei vii. Biserka pomene9te insa pe Domnul ~i pentru fiiiei aflatori in viata, care aleargii 9i aeum dupa cununa (1 Cor. 9, 24-25 ~i lacov 1, 12) ~i al caror sfar9it e inca necunoscut, ca ~i pentrueeicare 'aU raposa.t far a prea multa siguranta .9i nadejde de mantuire. Pomenind deci pe eredincio~ii inca nedesavar~iti, Biserka se roaga asUel pentru ei. Acesta este in1;elesul. euvintE!lor pentru pomenireg ~i iertarea pacatelor ..., care insotesc proscomidirea miridelor pentru credincio9ii nedesavaqi1;l. Terminandu-se ded proseomidirea pentru cetele sfintilor, se incepe din a patra prosfora sau corn al ei proscomidirea pentru credindo~ii in viatii, pentru care primele trei miride, deacela9i format eu eele de mai inainte, se a9aza in linie orizontala sub Sfantul Agnet, incepand dinspre miaziinoapte spre miazazi. Cea dintaidintre acestea este oferita sau proscomiditii pentru tot oinul sacerdotal de toate treptele, pentru care preotul se roaga: Pomenel;>te (adu-Ti aminte), Stii:pane, lubitorule de oameni, pe toti episcopii ortodoqi, adaugand indata numele ohiriarhului eparhiot 9i pe eel al arhiereului care I-a hirotonit pe liturghisitor, daca acela maieste in via~ii, referindu-se intr-o formula generala la intregul ein preo1;esc~i diaconese, la cleridi coliturghisitori, precum 9i la ceilalti care nu liturghisese, ci numai asista la sfanta slujba, trebuind sa se imparta~easea la sfaqit impreuna eu iCei dintai. Scotand dupa aceea din aeeea9i prescura a mirida 1:a fel ~i punanJd-o a1aturi de cea dint{li, spre dreapta (miazazi), se roaga de asemenea pentru pomenirea carmuitorilor tarii, potrivit indrumarilor date de Sfantul Sinod. Urmand apoi obiceiul stabilit la noi, dupa figura Proscomidiei din cditia LiturghieTului de la Manastirea Neamt, 1860, ~i din altele mai l1!oi,p.reotu'l seoate 'a tr,ei.a mi:rida, triunghiulara, din prescul'a a patra, pentru ctitorii ~i bincfacatorii in viata :330, gezand-o in rand eu celea
329. Ibidem.

330. lndicatiile din figura nu sunt insa totdeauna complete $i precise, iar editiile nu se gasesc de acord asupra lor. Astfel,in figura dintinele Liturghiere, toate cele trel miride de sub Sffmtul Agnet apar destinat,e numaipentru arhierei, ih .altele se gasesc insemnate, .in acest scop nnmai prlmele ,doua, a trela mnd proscomidita pentm di:petenla statulnl, in limp ce in figura din unele edltii a treia Liturghierului cup rind ins a indicamirida apare lara deslinatie. Ul.timele editiiale tiile de care ne-am condus In descrierea din text, care concord'a de altfel cu ex,plicatiile arhiepiscopului Simion al Tes'alonicnlul, op. cit., cap. 94.

134

LITURGHIERt,JL BXPLICAT

LITURGHIA

135

lalt~: doua, _spve dreapta. Socotim necesar sa .subliniem ca, In depHn acord cu logiea, mirida in eauza scotgmdu-se din prosfora pentru vii prive~te pe ctitorii ~i binefacatorii in viata, iar nu pe cei repauzati, carora Ie este r.ezervat lac; de .pomenire in cursu 1 rugadunii la proseomidirea pentru eei morti din prosfora a clncea. Ne gasim confirmati in aeeasta privinta de bUna ~i vechea practidi a Biserieii eonsemnata de Simion, arhiepiscopul Tesalonieului 331, care lamure~te di, in manastiri, a treia mirida din prescura a patra se proscomide'?te pentru popor, egumen ~i fra'time, deci pentru vii, iar de va fi intr-altabiserica oarecare, pentru cel ce a zidit-o sau pentru cei ce savar~esc pomenirea", ~i a:;;ezand-o preotul sub Sfantul Agnet, Ianga cea pentru carmuitorii tarE, zice: Pomene~te, Doamne, ~i pe ctitorii ~i binefaeatorii sffmtului loca:;;ului acestuia (N)>> ... Recitand apoi in taina rugadunea generala din Liturghier pentru vii, preotul desprinde in acela~i timp in :;;ir, eu copia, tot dinprosfura a patra, particele mai mid fara nid 0 forma anumita (faramituri) ~i a:;;ezandu-le pe'sfantul disc in stanga sa, toate Ie. un 100', sub mirida pentru arhierei, se roa.ga pentru iertarea paeateloft> a dif-eritelorcategorii de eredincio~r mentionati in general, precum ~i pentru mila ~i ajutorul lui Dumnezeu, necesare in une!le nevoi ale acestei vieti. Aceasta este 0- rugaciune cu ihtrebuintare dubla, intrucat textul ei este impf'u'l1mtat de rapt din rugadunea a doua folosita in randuiala Litiei, :;;i anume parte a privitoare la cei vii.Pomenind apoi pe nume pe credincio~ii vii -care au adus daruri ~i pe eei pentru care s-au adus, seoate pentru fiecare eate 0 mirida de aeela:;;i fel :;;ipunandu-:le in aeela~i loc eu eele de mai inainte, se roaga pentru mantuirea ~i iertarea plicatelor, pre cum ~i pentru intentiile sau dorintele exprimate verbal ori in scris, 0 data cu depunere'a darurilor in mainile preotuilui .332. d. Miridele pentru eei repauza1i in stare de nedesavar~ire. Luand apoi preotul a cineea prosfora ~i scot..ndeu eopia dintr-insa particele mici (faramituri) in ~ir, in forma in care se desprind in chip firese, Ie pune pe sfantul dise in dTeapta sa, toate la un loe, sub mirida pentru ctitori ~i binefacatori, in timp ce roste~te 0 lunga rugaciune. Printr-insa el se roaga pentru pomenirea :;;i iertarea pacatelor tuturor celor din
3,31. Ibidem.

veac adormiti intru bUna eredinta, facand mentiune de dan~ii pe cate~ gorli, iacepand eu srtramo:;;ii,rudenille, iar nominal de ctitorii' defuneti ~i de toti care s-au sar~it in diferi,te chipuri, precum:;;i de eei pe care nu i-a 333 .. numelorpomenit" din ne~tiinta sau din uitare ori din cauza multimii Pomenincl apoi pe nume listele de morti, pentru care s-'au adus daruri la Proscomidie, dar mai 'intai pe arhiereuU care I-a hkotonit, dad! nu mai este in viata, preotul desprinde cu copi.a din a ci:ncea pros fora cate 0 particka pentru fieeare nume :;;i punand-o pe sfantul disc la un loc cu cele deja pros'comidite pentru morti in cursu 1 rugaciunii colective de maiin'ainte, zi,ce: Pomene:;;te, Doamne,pe (N) pentru iertarea paeatelor ~i odihna sufletelor lor. Incheie apoi proseomidirea pentru eei repauzati eu 0 formula generala: $i pe toti care au adormit intru nadejdea invierii :;ii,a vietii de veci. ... La sfaqit, preotul luand din nou a patra prosfora, din oare a pros-comidit pentru vii, seoate 0 particica 9i pentru sine :;;i0 pune pe sfantul disc laolalta eU eele pentru vii, rostind rugaciunea respediva din Litu1'ghie1'. Ca unul care pre.gate~te ~i infati;;;eaza lui Dumnezeu darurile credincio~ilor, liturghisitorul se simte 'imboldit sa forrriuleze in aceasta rugaciune 0 cerere speciala in legatura eu rolul sau: Pomene9te (adu-Ti aminte), Doamne, se roaga el, dupa mul~imea indurarilor Tale ~i de a mea nevrednicie ; iarta-mi toata gre~eala cea de voie ~i cea :fara de voie ~i sa nu opre~ti pentru pacatele mele harul Sfantului Tall Duh de la darurile ce sUnt puse inainte. Asupra mea - vrea sa spuna Iiturghisitorul - sunt pa.catele credincio.;>ilorde aid ~i de pretutindeni, sunt dator adica sa ma rog pentru iertarea lor ~i sa proaduc aceste daruri ale lor cu to ate di~pozitiile sufleteilti ~i intentiile legate de acestea, dar, 'ca preot, ell tre-bude totodata s-a primesc de la Tine, Doamne, 9i sa imparta~ese acestor credincio~i bineface-rile bunatatii Tale. $tiu insa ca darurile noastre vor fi primite unele in insa:;;i Jertfa Sfantului Trup 9i Preacuratuaui Sange al Fiului Tau, iar altele se vor imparta:;;i de sfintenie prin atingerea de aceasta jertfa nesangero,asa, numai daca vei
333. Cele doua rugaciuni generale pentru vii ~i penlrn morti sunt proprii numai Li/urghieruJui romfmesc mai non. Ele se intalnesc pentru prima data in editia Li/urghieruJui de Ia~i, 184-5, apoi in cea de Neamt, 1-860, ~i in toa.te celclalle editii ortodoxe romane~li de la 1887 incoace. Praclicarea lor mai veche in Biserica Bizantina, poate-numai sporadic, sau chiar mImai in parte, se poate deduce din faptul cil cel putin de cea dintai dintre aceste doua rugaciuni, adica cea pentru vii, face mentiune Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, in scrierea Despre Sian/a l.iturghie, cap. 94, 001. 2. Introducerea molitfei pentru morH in Li/urghiel'eJe BisericH Ortodoxe Romane s-a fa cut sub influent a practicii din Biserica Ortodoxa Rusa, unde se aflau In Intrebuintare pomelnice prefatate de aeeste doua rugaciuni. La Insa intr-o forma mai simnoi ele au fost inserale in Insu~i corpul Li/urghierului, plificata. Ct. C. BObulescu, Obcir~ia moli/vei pen/ru morti Ia Proscomidie, In Revista de Istorie Bisericeascatl, an. I, '111'. 3. Vezi ~i recenzia la aceasta lucrare, de Diac. Ene Brani~te, in Biserica Ortodoxa Romanatl, LXII (1944), p. 325-326. Vezi Tarjj Romiine$/i, parin/ele tipo. ~i Pro Niculac $erbanescu, VarJaam mi/ropoli/uJ graJiei..., in Biserica Ortodoxa Romanatl, LXXV.I (1!958). nr. 12 p. 11~111r2,6, 111:39 ~j 1158.

332. Fiind ~i 0 jertfa de cerere, Sfanta Eilharistie este 0 implorare nu numai a bunuri!or spirituale, ci ~i a celor vremelniee, Intrucat aeestea nu sunt fara eorelatie eu seopuri!e spirituale (Hristu Andrutos, Dogma/iea Bisericii Ortodoxe Rasari/ene, trad. de Dr. Dumitru Staniloaie, Sibiu, 1930, p. 400). In aeest sens remarca Sf. Chiri! al Ierusalimului (Ca/eheza V mistagogica, 8) Cd dupa savar~irea jertfei duhovniee~ti, slujba eea tara de sange, .rugam pe Dumnezeu asupra aeestei jertfe de ispa~ire pentru paeea general a a Biserieilor, pentru buna sl-area lumii, pentru imparati, pentru osta~i ~i aliati, pentru cei bolnavi, pentru eei ee patimese ~i In general pentru toti cei ee au trebuinta ~i ajutor .... Deaeeea, pentru eazuri eu totul roman euprinde, In a doua parte a. lui, rugaciuni de eereri speciale, Liturghierul l?i la Proseomidie pentTu diferitele trebuinte din viata omului, rugaciuni care Insotese seoaterea de m\.ride langa Sfan~ul Agnet, Iaolalta eu eele pentru vii, pentru eei ee au nevoie de mila ~i ajutorul lui Dumnezeu.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

'136

LITURGhI1ERUL EXPLlCAT

LlTURGHIA

137

, afla innoiinimaeu adevarat sme6tii ~i 0 di.inta sincera pentru pikatele n'oastre. Pocainta este scara ce ne apropie de Tine. Sunt ded cel dintai, lParinte Biinte, oare marturis1esc ca, .oridit ma voi nevoi, nti vrednida mea, ci pretul Jertfei Fiului Tau va :flace bineprimite proaducerile noastre. De aeeea ma rog ca Tu, eel ,ce prin po-cainta ai daruit iertare oamenilor 334 ~i -aipus pocainta spre mantuire 335, sa treei cu vederea orice gre~eala a mea de voie ~i fara de voie, numai pentru zdrobirea inimii me-Ie, ~i a:~tfel harnl SfantuQui Tau Duh sa vina 1:avremea cuvenita peste darurile ee sunt puse inainte. S-a desavar~it in a'cest chip repreeentarea simbolica pe Sfantul Disc a unitatii in Hristos a intregii Sale Biseriei 336. 4. Numarul prosforelor pentru proscomidie ~i intrebuintarea darurilor ce prisosesc 1. Prcum s-a aratat, pentru pregatirea darurilor 1a proseomidie sunlt necesare cin'0i p~osfor', sau in extremis dnci -oornur! de pres'Oura eu peceti. Pan a lla fixarea a-cestui numar insa, pradicile au variat sau, cel putin, documentele nu sunt destul de condudente in aceasta privinta. Astfel, n-au lipsit codi-ce, eel putin prin felul de redact-are aI indicatiilor, care Lasa impresia ca ,partieelele pentru eei vii si pentru prosiora cu Sfantul Agnet eei mortiar ii fast scoase dintr-una 9i Clc,eea:;;i 9i mirida pentru Sfanta Fed-oara 337. Pe dealta parte, la finele veaeului al XI-lea, Petru, harto.filaxul Bisericii din Oonstantinopol, recomanda intre1buintarea unei ,a doua 'prescuri numai in cazul in care trebui'a sa fie lPomenit vreun sfant ori vreun raposat. La intrebarea daca 5e cuvine a lirturghisi 'eu 0 singuraprescura, '01 raspunde: Nici 0 impi-edicare,
3-34. Rugdciunea 335. Rugaciunea eel Mare.

X de la Utrenie. cantdIii celei intreit

sfintc

din

Litwghia

Sfantului

VasiJe

336. "Sa luam dar 5eama cum ~i prin acest dumnezeiesc chip (rep.rezentarc, simbol) ~i ofieill (Iucrare) a1 Sfintei Proscomidii vedcm pe lisus insu~i ~i toata Biserica Lui Una, In mijloc (vedem) pe Insu~i Hristos, luminacea adevarata, viata cea ve~nica, 1uminata ~i neincetata. Ciici EI este in mijloc prin paine, Maica Sa insa, prin particica din dreapta, ingerii~i sfintii, prin cele din stAnga, iar dedesubt toata evsevioasa adunare a credineio~ilor Lul. Aceasta este marea taina: Dumnezeu intre oameni ~i Dumnezeu In mijlocul celor .Indumnezeiti, care se Indumnezeiesc de la Cel cu adevarat Dumnezeu dupa fire, Cel ce s-a intrupat pentru el. Aceasta este (Inchipuie~te) Imparatia ce va sa fie. Dumnezeu ilUipreuna -eu noi, vazut ~i impiarta~itn (Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Desprc Sianta Uturghie, ca:p. 94). 337. COdicele BarbeUni 428 (sec. al Xlll-Iea); cf. Papas Marco Mandala, La: protesi della liturgia ne1 rito bizantino-greco, Gralla-Fenata, 1935, p. 126; de asemenea, Cod. 518 SoIian (Cf. Alexis Petrovschi, Histoire de la redaction slave de la Liturgie de S. Jean Chrysostome, traducer-e din 'fUse~te, in Xpoaoa~o",,'X.a, p. 873-874), de~i manuscrise din acela~i veac ~i -ehiar din veacul precedent mentioneaza mai multe prescuri pentru proscomidie.

numai daca nu este pomenire de sfant sau de raposat :l38. Lamurirea data de Petru hal'Ttofilaxul lasa sa se il,lteleaga insa ca, la vreme de nevoie, se putea folosi a singura prescura atat pentru seoaterea Sfantului Agnet, cat ~ia particelelor pentru vii. Trebuie insa neaparat sa se ia alta in vederea pomenirii mortilor ~i a sfintilor. La aceea~i intrebaI'e, ca ~i e1, au fost .nevoiti sa raspunda Nifon al Novgorodului, in prima jumatate a vea-cului al XII-lea (1130-1156) ~i arhiepiscopul bulgarilor Dumitru Chomatin, in vea-cul al XIII-lea. Cel dintai, intrebat de ciilugarul Cyric dadi este ingaduit a liturghisi 'cu 0 singura prescura, a raspuns ca .a~a ceva nu se poate admite decat numai atuncicand este cu neputinta sa se gaseasdi mai multe 33i). Dumitru Chomatin, referindu-se la traclitia orala, slOcote~tenecesar numarul de trei pres,curi sau chiar doua, dar numaiatunci dlnd, trebuind neaparat sa se savar~easca Sfanta Liturghie, nu ,se gasesc mai multe. Sub nid un ,cuvant (ouoa:p.wr;) insa el nu soeote~te de admis 0 singura prescura pentru proSicomidie 31,0. Deja la finele vea'cului al XI-lea 9i inceputul vea-cului al XII-lea patriarhul Nicolae Gr,amaticul mentioneaza patru prosfore -pentru sfanta paine ~i pentru particelele pe numele Sfintei Fedoare ~i ale s.fintilor, afara de eele pentru miridele credincio~ilor :34/. TipicuL imparatesei Irina (veacul al XII:-lea) se refera la ~apte preslcuri, iar CodiceLe Esjigmenu, din anul 1306, la cinei. Numarul prosforelor, care precum se vede variase de la una la sapte, a ramas definitiv si cu autoritate stabilit la dnd prin instructiunile din Constitutia patriarhuLui FiLotei din veacul al XIV-lea. Deci, afara de eea pentru Sfantul Agnet, de cea pentru Sfanta Fedoara ~i de cea pentru cele noua cete, se mai intrebuinteaza a pa-tr.a prosfora pentru vii ~i a cineea pentru morti. Spre finele veaJcului al XIV-lea si inceputul celui de al XV-lea, Nomocan.onul in 228 de capitoLe a venilt ell indicatii 9i mai amanuntite cu privire lJaprosfore ~i la intrebuintarea lor, in canonul 213 : Despre Sfanta Proscomidie. Cate prescuri trebuie sa ai? La Sfanta Proscomidie a Dumnezeie:;;tii Liturghii, dnci prescuri trebuie sa ai : 1. una pentru artosul Domnului ; 2. a doua, a Panaghiei ; 3. aHa, pentru sfinti; 4. una, a celGr 'Vii, dlnd vred sa-i pomene9ti si 5. alta iarasi pentru cei adormiti, una cate una in parte, fiecare la randul ei. Afara de acesta, sa 9tiisi acest lucru: 'prima preseura sa fie intreaga, ca sa scoti arta-sul Domnului sau dupa ,curri vei soeoti (ehibzui), ca sa-ti numai pecetea 31,2. ajunga pentru anafora; iar celelalte patru sa fie
338. Vezi cap. rrpw~~"'a~a, G. A Ralli ~i M. Polli, Sintagma dumnezeie$ti1or $i sfintelor canoane, vol. V, Atena, 1853, p. 39. 339. Cf. J. Hanssens, op. eft., 1. H, p. 193. 340. Ad regem Serbiae respons, n, ed. J. E, Pitra, Juris ecclesiastici Graecorum sclectaparalipomena (Analecta sacra et clcissica SpiciIegio Solesmensi praeparata), p. 687-688, citst dupa J. Hanssens, op. eft" t. II, p. 190. 341. La J. Hanssens, op. eft., t. n, p. 187-188. Cum trebuie sa faca preotul Liturghia, 342. Vezi textul grec in J. Hanssens, op. eft" 1.

n, p.

191.

138

LITURGHIERUL E-XPLICAT

LITURGHIA

139

De vreme ce restul prosforei din care a fost seos Sfantul Agnet trebl1ie sa se impaI'lta eredincio~ilor la sfaqitul Liturghiei, ca armfurii, este necesar ca eel putin aceasta prima, prosfora sa fie nu numai intreaga, iar nu un simplu colt de pecete, ci in 'acel'a~itimp ~i mai mare, spre a fi indestulatoare in scopul amintit 3/,3. NomocanonuL amintit mai inainte prevede in acela~i loc eadaca este popor mult ~i nu ajunge 0 singura prosfora pentru .an:afura, pune ~i prescura Panaghiei intreaga. 2. La Proseomidie nu se intrebuinteaza deci pentru pregatirea Sfintei J ertfe euharistice toate daruriIe ee se aduc de catre credindo~i, ci numai 0 mkaparte de prosfore ~i din vin. Acestea sunt insa' reprezentative pentru iritreaga comunitate, potrivit eonceptiei crel1tine primare dupa care Biserica este infati~ata sub imaginea painii, in care ceea ce era mai inainte despiirtit in boabele gn1ului din Januri, ori chiar sub forma omogenizata a fiiinii, a devenit in paine 0 unitate 311, sub actiunea aluatului. Ork,are odeci din painile sau prosforele pentru Sffmta Euharistie este simbolul 1?i imaginea desa'vaqita a comunitiitii, l pecare Llturghia are misiunea sa 0 realizeze mistic. AceJ.a1?iucru se poate spune eu prIvire ~i la vinuJ. adus la altar de CTedincio~i. In legalturii insa au intrebuintarea dar'llrilor eare prisoses:c, Biseric.a a prescris de la inc.eput anlllmite' reguli, in conoordant.?i cu car>acterul imprilffi'at aoestora, in primul rand prin de.stinatia lor initiala, ele Hind pregatite 1?iaduse 'au inten.tia de 'a fi faaute dar lui Dumnezeu. Caracterul rel:igios al prosorelor este, de altfel, marcat prin pecete.a imprimata pe ele, in care intra cruCa !?i monogramul Mantuitorului. De aeeea,:proisfora a fost dintru in:ceput considerata de Biseriea articol, dacii nu ,chiar consacrat sau sfintit intr-unanum'it fel, apoi cel prutin nu oa unul din alimentele uzuale. Prima :dovada 0 giisim in ConstitutiiLe ApostoIice (VII, 31), oare limitau iQon.sU'mareadaruril<or ramase numai in cereul liturghisitorHor ~i al a'llxiliarilor Ior. Darurile care prisosesc, din cele adu:se pentru Sfintele TaIine, sa ,Ie impartii la der di'ClJoonul,cu incuviin1;aTea episcopulu'i sa'll a preotilor: episiCopului patru par<ti,preotulrui trei parti, dia'oonului doua parti, iar .celorlalti, ipo:.145. diaconi1or s.an ps'altilor sa'll diaoonitelor '0 parTt'e N'll este greu de recunosOUJtin aeeasta masrura un eco'll al uzantelor din Vechiul Testamem, in lega,tura au jentti'ele de la IT'empluldi,n Ierusa'lim, unde anumite parti din jemfele de paine ~:i an1maLereveneau in cele mai rnn..clite .cazuri pl'eotilor 346. Pentru rama~itele din anumite j'erlfe de paine se pres'cria chi1ar oblig.atia de a fi <consrumatelangEi jerttfelnic 347, in timp ce parti
343. Un manual de lilurgica (Ghenaclie, fost episcop de Arge~, LitUl'giea, p. 125) recomanda chiar ca trebuie sa se tacit cat un taler de mare. avand in mijloc Ul1. singur sigil sau pistomic pentru Sfilntul Agne!", 344. Cf. Die/ohio eeloI 12 Apostoli, cap. IX, 3. 345. Dupa textul greceditat de P. A. Lagarde, Constitutiones Apostolorum, Lipsca $i Londra, 1862, p. 267. 346. Levitic 2, 3, 10; 5, 13; 7, 14, 31-34. 347. Levitic 10, 12-13.

din anumite jertfe de carne puteau sa fie intrebuintate in sanul familiilor preote~ti 348. o s:ituatie evoluatii inaamparatie ,eu cea conseml1'3'tain Constitutiile ApostoLice eslte marcata de canonul 8 I'll lui Teofil al Alexandriei (385412), dupa careingaduinta de a se imparta~i din prisosul daruri10r de la Proscomidie este eXitinsa'peste rercul restrans al deFidilor, !?ianume !?i la cr'dincio~ii laid impacati cll' Biserioa. Celeoe se aduc sub cuvant de jertfii, dupa ce se folosese cate sunt necesiare pentru Taine, sa Ie imparte3'sca dreridi, dar oatehumenii nici sa nu mananoe, nki Sa nu bea din aoestea, ci numai clericii :;;ifratii credincio~i reice sru.n.timpreuna cu dan:;;ii349. Ins~i admiterea credinciol?ilor 1a impart~irea de aceste daruri trebuie interpreltata, fara indoiala, in urma)iJoarele doua sensuri: pe de 0 parle, ca gllGtar din prosforre Iii din vin dupa imparta~ire,a1?a aum a ramas obi,ceiul pana ,astaii, iar pe de alta, sub forma primirii de anafurii, 'care a intrat in practica biserice asdl. aproximativ prin a doua jumatatea. veaaului a~ IV-lea ari inceputul celui urmator, mai in:tai oa instiJtutie S3IUdispozitie anl1rne pentru credincio$ii .care se considerau ./pregB.rtitisaprimeasca 1a fielcare Liturghie Sfantul Trup ~i Sange 'al Domnrului 350. Mai tarziu s-a pus insa problema chiar pentru eei indreptatiti la benefideTie din priSiosul daruriloraduse la altar, 1?ianume daoa aces'tea se puteau consUJrnain ,cadrul reguli!lor OO'ffiUl1'e ali:mentelor obi~nuite. Pl'ovooat de nedumeririle rnonahilor de 'La' Muntelle AtDS, daca Se euCle aduse in vine preotu1ui sa mananO far-a deosebire :;;i cum v"oie~rte biseri.ca, pre.cum sunt presouri'le ~i vinci, !?i de se ,ouvine a Ie manea inrtJoomaioa pe pain.ea obilimru.ita~i 'ce trebuie s,a faca daci'i s-ar ,aduna multe de 'a'oestea, paJtriJarhul Nj.co~aeGr:amatLcul (pe J..afil1'ele veacul'lli al XI-lea 1?iincepultul veacului al XII-lea), avand ~i avizul sinodului sau, Ii Iamuri ca partile d:in presoura, oare S--ia ini:iiltat (ci~o 'too oq>w{)'I'to<; cl.r[otJ ap'totJ ) 351, sa nu se mananC decat nUimai in biserilcii, panace se VOl' oonSJUanaoate; iar partile din ,ce.Jelalte presouri se pot manoa !?i t ,afara din bis,en.ca"insa separat ~i singure, iar nu 'Ou1apte ~icu branza ~i cu ou-a ~i ou p~te 352.
348. Levitic 10, 14._

de alliel, 349. Nicodim Mila~, op. eit., vol. II, part. II, p. 181. Pretutindeni, erau oj}riti de la acestea nu numai cateh'llmenii, energumenii ~i cei ex,comunicati, ci chiar credindo~ii din diferitele grade ale penitentei publice. 350. Vezi studiul nostru Anatola sou antic/olon, In "Studii Teologice", V (1953), nr. 1-2, p. 122. 351. Dupa obiceiul din Bisericile de limba greaca, Inainte de a Incepe Proscoprescura pentru Sfanlul Agnet, fie facand cu ea midia, preotul Inalta (U<J;';"Et) semnul crucii deasupra sfantului disc (LituIghierul de Ierusalim, 1908, p. 57), fie chi,l\' ridicand-o pana la frunte (Liturghielul de Atena, 1924, p. 27). Nicolae, la Nicodim Mila~, op: eit., vol. II, 352. Canonul 5 al patriarhului
part. II, p. 181.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

140

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

141

De~i acest oanon seoate fara deosebire din intl'ebuintarea comuna aUit fran:turi1e din :pres'aura pros'comidita cM ~i prescurile neintrebuintate, presctie totu~i doua feluri de corrsumare, oorespunzataare fiecarela din ,cele doua categorii de paine. Sirrod'lll nu' Laoe insa nid 0 mentiune despre vinula:dus de credindo~i; ramane to1!u9is,ubinteles cil. el 'este soootii in aoeea~i situatie eu pres1curi1e neinaltate sau pI'OSCOmidite, deoareoe vinul n'll se inalta ~i nu se bineouvinlteaza inainte de
a fi wrna:t in pomr
353.

Domnului, dupa ce I-au luat de pe cruce care S-a nasewt Dumnezeu-Omul 358.

357,

dar totodata ~i ieslea in

5. a. ObiecteJe

Incheierea ritualului Proscomidiei

de La proscomidiar (slintele vase b. RitualuI incheierii Proscomidiei ~i acopcraminte).

Lucrarile oare .a'lcatuiesc parte a inala ,a ritualului Prosoomidiei s-ar putea ocaracteriza i)1,tr-o expresie generala sub denumirea de ac:operirea sfintelo1' daru1i. Din insu~i ,acest f-atptse poate intelege ,ca aoceste lucrari au izvorat in primul rand dintr-o neeesitate practica, ~i anume aeeea de ,a inveli darurrile proSioomid.ite.Ele indeplinesc in acela'~i ,timp ~i f'llnoti'llnea 'unOI' s~mboluri prinoarre Se irstorises'c CD prercadere cele ce lS'erefera la na~terea MantuitoI1ul'lli. Cad a'~a'precrum S-a spu:s mai inainte, painea a rama:s trot pain,e chi'll' dupa implinire,a ritualului SfantuJui Agnet.Ea a primit nU'ID'aiinlS'll~irela e a fi 'oonSifintitaea dar d al lui Dumnezeu~i prin aceasta ea poartd chipuL DomnuLui in prima Sa vdrstan, repr:eZl1'tanddeci Tr'llpul Si'iIuin f,aza in ,care era numai harazit ea dial'. De aoeea, in acealSta parte ,a randillielii ProSico:midiei,prentJul istorise~te sa'll amintee simlbolic miDlUDi.lentamplate ,cu ,aoest Trup i Se TIe'fera,cru,a1te caooera de curand na&cut ~i a~ez'at inoa in 'i:esle cuvinte, Il1'deQseibila vi'ata necunoscuta 'a Domnul'lli, ~i anume la inceputru'l ei.
::154.

SteLuta, formata din doua arauri semi&flericede metal pretios, prinse :in 'cenltru pentru ca bratele lor mobile sa poata fi a~ezate in forma de simbolicruce, ~i avand 0 stel'llta suspendatJa de bolta lor Sau deaJSIUpra, :.zeaza slteaua oare s-'a aratat magi10r ~i is-a oprit de,asupm pe~terii, unde Se na:soe:us,e Mantuitorul (Mateii 2, 9) :lW. PotiruL amint~te paharul intrehuin~at la Cina cea de Taina de ,caire Mall'uui1torul,dar ~i pahamJ piitimirilur Sale (Matei 26, 39 ~l 20, 22; Marcu 14, 36; LUioa 22, 42) ;;00. Discul ~i Potirul purtand la Pl'OSco:m'idie materiileoare inchLpuie Sfan:tJul Trup ~i Sange al Domnului, ce se VOl'pref.a'ce mai apoi prin lucrarea Sffmtulul Duh in insu~i SLlntul ,Sa'll Trup ~i Pre.acrura1JUI Sau Sange, se pI'escrie sa fie lUicrate eu arta '~i de preferinta din marteri'ale pretioase, ~i an'lllffiedin auI' ~i argint, ori eel pwtin sa fi'e 'aurite 361. AcoperaminteLe sau pocroveteLe * lucrate din stofa pretioasa ~i in :.general din 'aceea~i stoUt oa ~i fellon'lll preotului, simbolizeaza cu referirie 1a na'~ten~a Domnului soCuteoelle e'lloare a fnsot infa~,at CEl prunc. 0 o 3I&emene.asemnifi1ca'ti'e este atribuita indeosebi ceTor doua pI'ocovete .mici (al sfantului dis'c ~i al sfantU'l'lli potir), i'ar a.coperamantul eel mare se nume~te aer ( eJ.-f]P), pentr'llca Sieintdnde pesteambele sfinte vase, .in-torcmaiea taria 'cerulud s,au firma:menwlui, pe oare 6-aaratat steaua indi-cand margHor I'Ocul UIlIde se nascu~'e pruncul. In legatura insa cu moartea DomIllU~ui,S631t:nibuiecelor douoa '<licoperaminte ale sfintelor 'vas'e sermnifkati:a mahr,amei ~i giulgiu1ruliou care au fast infa~urate capul ' '~i trupul SiiJu-Lapunerea in mormant (loan 20, 6, 7),' in timp ce aerul simbolizeaza piatm cu c'are lOosifa Inlchis m0Tlll1ant'UlI3u2.

a. Obiectele de Ia proscomidiar (sfintele vase f?i acoperaminte). In legaitJura 'cruacerasta terna; looul ~i obi:eotele inirebuinvate ed capata o semniflicatie ad~evata. In prim'll'! rand masa proscomidiaruLui, care', 'in general,e:ste incadr,ata intr-o .absidio[.a sau in Icele mai modeste cazuri se articuleaza pe {) &cob'itura sa'll firlida In parte.a de nord a :altarul'lli, Inchipu:ie tocmai prin aoeasta florma pe~tera din Betleem, in care s-a n3rs.cutDomn'll1355,iar in lega'tura ,au ri'istignirea, locrul Golgo:tei;;;;U. Discul, pe oaI'e s'e p'llne .Sfantul Agnet ,de ca1tr'epP<ot,in asistenta di:aconului, este privit ea locul pecare Iosif~i Nkodim au a~ezat trupul
353. G. P,alJi ~i M. Polli, op. ell., vol. IV, p, 422, 354, Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XI, col. 389 C. Sieinta Liturghie, cap. 85. 355. Simion, arhiepiscopul Tesaloniclllui, Despre 356. Sf. Gherman I al Constantinopo,luJui, op. eil., P. G., XCVIII, col. 396 B-C ~i col. 400 B. Dr. V. Mitrofanovici !;ii Dr. T. Tarnavschi, op. cU" p. 202.

b. Ritualul incheierii Prascomidiei. Patru sunt momentele care alciitu<iesc parte,a finala din rand'llkllia ProlSlcomidiei: acoperire,a pro'priu-zisa a sfil1'telor daruri, rrugadunea Prosroomirdei ailla punerii-inainte, s apoHsrul~i tamaierea. Ele S6 desfa~oar:a into'Clffiali d'llpa regrulHe intoomite de patriarhul Filotei in veacrul at]XIV-lea '1()3.
357, Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit" P. G" XCVIII, col. 397 E, 358. NicoJae Cabasila, op. cit., col. 389 C; Simion, arhiepiscopul TesalonicuJui, Despre Sieinta Liturghie, cap. 85; Dr. V. Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, 'op. cit., p. 223. 359. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sieinta Liturghle, cap. 85, Cu referire la moartea Domnului, steluta simboIizeaza la Proscomidie ~i sigiliul cu care mai-marH preotilor ~i fariseii au pecetIuit piatra de pe mormantul Sau (Matei 27, 62 ~i 66). Cf. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. eU., p, 224. 360. SJ. Gherman I aJ Constantinopolului, op, cU., col. 400 B. 361. Liturghlerui, cap. "Povatuiri", pgf. 4. * In Jim.bajul curent se folose~te <forma procovete. Despre Sianta LiturgiJie, cap. 85; 362. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Sf. Gherman I al Constantinopolullli, op, cil., col. 400 c.; Dr. Vasile Mitrofanovici '.~i Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 224. 363. Codle. 6277-770 - Mfll1astirea PanteJ.imon (sec. al XIV-lea), la Pan, -:N, Trembela, op, ell., p. 3,

142

LITU~GHlERUL

EXPLICAT

LITURGHlA

143

a) Teoretire vorbind,'a{~Qperirea s.finltelor vase trebuie sa urmeze indata dupa ce li1JUrghisitorul a pmsoornlidit pentru 'sillie; in ptadidi insa, JUCT!a'rilre invelirii eu pncJ:1Ovetele amana, spre a Sre ca.pata timp se pentru pomenirea numelor de vii ~i,repaW!ati de pe listele 'Oeinsotesc darurile aduse au iniarziere decredincio:;;i, sau penrtru <ll1JUltimeaun melor de pomenit. Poirivit randuielii biseric~ti, prosrcomidirea ~i decL ~i acoperirea trebuie sa se incheie la finele Utreniei sa'll, ma.i precis,. inainrbe de srfar~itul doxoilogiei celei mari" 'cand se f,ace cadire. De fapt. j'nsa prosiOomidirea se prelunge~te, pentru motivele mentionate, pana la, finele Liturghiei ca1Jehumenilor Sail marl. exact pana la cfmtarea imnuiui heru,vk, inainte de inrtran~a cea mare. De altfel, aceasta extindere a termenului pentru ,acoperiDea sfintelor vase se gas'9te autorizata de faptul ca la slujba cu 'arhiereu, acestla se spala ~i pr:osrComide~te in fie timpul doxologiei celei mari, fie, mai obi$nuit, inainte de imnuL heruvk. !nainte de a incepe acoperlire.a, preotul binecuvinte-aza didelnita pe care i-a prlezinta diaoonul cu tamai:a a.prinsa intr-insa. Texrtul rUg'ckiunii respective se intalne9te pentru prima data in versiurnea Iui Leon Thuscus (veacul a'l XI-lea) 3G4. Tamaierea in acest mOlffient era insa in. uz au mult ina.inte, de vreme ae Sfanitul Gherman I lal Oonstantino- polului da expliJcarrea simbolisll1JUlui cadeinitei ~i al tamaiei, indaia. dupa 'ce s-<aocupai de sfintele aooperaminte 3G5. A:supra semnifkarpeisimbolice a tamaierii in a:oest moment, erminiile 'lituTgilcevariaza. Sensul propriu $i exact al aces1JUi!act es,te determinat insa de inSru~i textul rugad.unii pentru bineouvantarea cadelnitei: Tamale iti aJdu;oemTie, Hris,toase, Dumnezeul nostru, intru mirasde buna mire.asma duhovn:iceasoo, pe oare pr'imind~o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul Preasfantului Taw Duh. Mirosul al'omat a1 tamaiei apare ded ea 0 imagine a jertfei spirituale cur,ate, care. trebuie sa inS'otelasca ~i sa comple1Jeze tot-oaata jertfa materiala a darurilor noastre, pentru ca, in acela~i timp cu, raspanrdirea fumulu.i ei aromat peste credindi()~i, s'a putem prtmi asHe1 in schimb revarsarea harului SfantullUi Duh. eu .aplkare la cele doua aspeote sau momente ale chennzei Mantuitorului simbolizate la Prosoomidie - na9terea ~i moartea -, tarnaierea a oapMat ,aoi explkatiiJle corespunzatO'me, pe lcare Ie lntalnim unite sub amb-ele f'orme in ComentariuL SEmtului Gherman I al Oonstanti1l'0poluJui. Astfel, in primul rand, pentru a s.ublinia credinta despre
,

puterela, fiatura .;;i maretia dumnezeiJasoa. nedespartite de infati~area omeneasca' smerita a prunoului Iisus, nascui intr-o ieslie, .oomentariul amintit prive.!?tecadelnitaca ope 0 alegorie a firii. omene1?ti: Cadelnita arata firea amene-asca a lui Hristos, iar foeu:!, Dumnez'eirea; fumu1 c.,1 binemirositor ,arata miroslul {Jel bun ina'intemergMora1 Sfantului Duhi'. Tn legatura ICU fiia~tereja ~i inmormanltarea Domnul1u!i, eladaug<:l: Tii:maia repTezinta aromatele pe care Ie-au- adus inainte pentl'U imbalsii.marea Dormnulw, i'ar .smirna ~i arO'matele magilor, rugik:iune.a cea cur:ata a faipielor bune ;;00. De ralifel, in tOiat-e se fac ~i se redi,ta de ci:tre preot din Sfanta ,ce Scripturaa Vechiului ~i Noului Testament in paI'ltea finala a Pl'OSCOmidiei, se ved-e preocuparea mai mult de na~terea Domnului, !Ii anume de minunHe intamplateau acel trup, cand em de ourand nasrCut'~i a~ezat in iesle, preC'l1m ~i de Ioele Ice spUJsesera cu mult .mai inainte proorotCii despre prunc '0a despre un Dumnezeu, pentru ca nuoumva. din pridna intruparii ~i a irrfati~a!"li omene9ti, oramenU s'a-~i inchipruie lucruri milei ~i nevre-dnice de Dumnez-eirea Sa 3G7. Tiimaierea incepe cu ste-Iuta. Dupa unele pareri, nesUiSlf;inrulte dode ol1mente, intrebuintarea aces:l:e-i-a i-'ar ,avea originea la Sfantul loan ~ Gura de Aur,care ar Ii ajuns l'a ideea de a -se folosi de dou-a arouri in forma de cruce, din neoesibatea de' a feri sfanba paine ~i partkelele (?) sa fie atinse ~i risip~be de arcoperamantul sfantului dis.c308. Sigur este Insa ea siteluta a fost introdusa la inceput dintr-o simpla oonsideratie pr,adica ~i numai ulterior a cii.patat 0 sermnifi,catie s.imbol'i.ca.Iderea din formula: $i venind steaua, a statut deiasupl'a Ilmd-eera pruncul (Matei 2, 9), intrebuinvata de prin vearoul a1 XI-lea - a1 XII-lea incoace pana astazi, la a~e2)ar:e.aS1telutei pe sfantul dis'c, pare a Sf:' inrtrevedea in:sa Intr-unul din pas:ajele Comenta,riuLui SffmtUllui Gherman I al Constantinopolului. Asrtfel, el :afil'ima,ea dumnezei:esoul Tl'Up este pus la prathesa, ca in B-etleerrn,unde S-a nas.cut Hristos 300. Nu se f.ace insa d nki 0 mentit.l11reespre stJeluta. Ca ~i la Slteluta, ofl~a~i 1a prooo;vete, inainte de a Ie tamftia preoml ~i a s.pune formulele respective, diaconul zirc-ede fiecare data mai intai: Domn'Ului sa ne rugail11.La aooperin;ra dis:cului, preotul recita Psalmul 92: "Domn\ll a imparatit, intru podoaba S-a imbrikat,
366. Op. cit., col. 400 C~D. 367. Nicoiae Cabasila,

op. en., cap. Xl. co!. 389 C.

364. Ed. de Paris, 1560, p. 52-53; Cf. J. Hanssens, op. eU., t. III, p. 72-73._ este considerat insa ca 0 interpolare In, 365. Op. eit., co!. 400 C ~i D. Textul versiunea lui Anasbasde Bibliotecarul; cf. textul edit. de N. Borgia, nr. 22, p. 25.

368. lacob Goar, op. cit., p. 121 ~i I-Ierman Adalb. Daniel, op. cil., L IV, p. 390. na~lerii Mantuitorului nu era 369. Op. cit., co!. 400 A De allfel, semnificatia absenta In simbolismul Proscomicliei, chiar In epoca in care ea se reducea la forma simplei depuneri a painii ~i a potirului pe Sfanta Masa. De aceea, Sf. loan Gura de Aulr a putut sa spuna ca masa aceasta rancluiala ieslei impline~le,; (Despre SI. Filogoniu, 4, p. G., XLVIII, co!. 755) ..

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

144

LITURGHIERUt

EXPLICAT

LITURGHIA

145

imbraca;tu-S-a Domnul in putere ~i S-a inoillls, pentru 'ca ,a intarit lU'lllea care nu ee va dinti .... La al doilea ,aooperamant, a,dica eel pentru Sfantul Potir, diaoonul aJdauga: Aoopera, parinte, iar preotul spune texuul adaptat 'din Av,aloum 3, 3: Bunauate.a Ta a aooperH cerurile, Hristoase, ~i de laU!daT.a est'e pUn tot pamanrtu'l. 2iciillldacesrtea, preotul aeoperil rdarurile, adica piiinea ~i Potirul ,eu sfinteIe ,acoperamillite ~i Ie tamiii'aza din toate partile, vriind sa ar,ate ca aeoperita (neounosouta) era ,atundi puterea Dumnezeului intrupat, pana la vremea minunilor ~i a marturiei celei din eer (Matei 3, 17) :no. Marturisind, pre'0ulill .am vazut, puterea ~i sl'ava DOimnuIui;asrOunSe Slub acoperamfmtul corpului ~i intruparea Lui minunata :171 '1i ougetiind la astfel de Iucruri,preotul eSiueinralinat sa 'caUitela Diinsul aooperamant sa'll o<cratire, impreuna eu vaza'torii de Dumnezeu eal'eau scris in Leg-ea Veche textele intrebuintate inaleeasta parte finala a servidrul'lli ProsrComidiei. De aoeea, dupaoe diaconul repeta : Iaeopera, stapiine, preotul rumaind aeruJaoopera cu elambele sfinte vase laolal:ta, rugandu-&e : Acopera-ne pe noi cuaeoperamiintul aripil'Or Tal'e (Ps. 14, 8) ~i gone~te de la noi pe t'ot vrajma~ul potrivnicuh. b) Dupaaeoperire, preotul ila de la dilacon cadelnita ~i, tamiiind darurile proseomidite, zke de trei ori: Binecuviintat e:;;ti Dumne:oeul nostru, Care ai bineV'oit a~a, slava fie, diaconul I'aspunzand de fJeoare data: Totdeauna, acum~i pururea ~i in vecii vedlor. Se inchina. ,apoi amandoi de trei ori eu ioata cucerniraia, iar diacQnul luiind cadelnita zioe: Pentru punrea inainte ,a cins.titelor daruri, Domnului sa ne rugam. PreOitul r06te~t'e indata Rllgi1cillnea punerii inainte: .Dumneze'llle, Dumnezeul nostru, Cel ce piiinea cea cereasca, hrana a to:ata lumea, pe Damnul Gi Dumnezeul nos:tI'u IisU's Hristos L-a:i trimis Mantuitor Gi Ras,oumparator '1i binefa.caltor ..., Insu~i binecuvinteaza aoeasta punere inaintJe ~i 0 prime~be intru jertrrelnkul Tau oer mai presus de ceruri. Pomene'1te, ca un bun ~i iubiiJor de Oiameni, pe eei 'care au adus-o '1i pe oei penJtru care s-'a :adus.... Arceasta rugaciune repr,ezin:t.a pundulculminant al Prosr::omiJdiei, deo:areoe, prin ea, materiUe iau car:acteru1 expres de daruri pentru jertf.iJ.. In aoe1a~i timp, ea este esentialul la oare se reducea aproape intreaga PWSloomidie in faza ei de simplitate primara '1i ehiar d'tffiva vreme dupaoe s-a trecut in faza Agneyului. Textul ei actual ne eSite transmis de eel mai vechi yodiceHturgic (Barberini, gr. 336), in care se gase~te ,ai$ezatinaintea Liturghiei Sfantului Vasile 'eel Mare. Pentru 1,iturghia Sfanuului Io:an Gura de AuI' insa aloest manus,cris, ca ~ialtele,
370. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XI, cal. 389 D. 371. P. Lebedev, op. cit., p. 249-250.

care urneQI'i. jung pana prin vre:aeul a1 XII-lea, da un text deosebilt all a rug;adunii ProSicolilliddrei:Doamne Dumnezeul nostI'u, eel ee Te-ai adus (oa un) mie'l fara de pata pentru vi,ata lumii, oauta spre noi ~i spre painea arceaSlta spre potlrul aoes,ta ~i Ie faeurratU!l Tau Trup ~i dnstitul ~i Tau Sange, spreimpartaf?irea SJlifl<etelor 'a trupuriuor 372. De prin Gi veaeuI ,al XI-lea manu:scrisele incep s-o exduda 373, piina ee in cele din urma ea a iei$it oompllt din uz. Intr-unoodike din veacul al XII-Ilea, care euprinde Liwrghi:a Sfantulu.i loan Gura de AuI', 1001.]1 eel dintiii il ocupa rugadunrea PrascbmiJdiei 'eo'flespunzatoare 'aces:fei Liturghii, ia1:' dupa ea urmeaza textul rugadunii Sfantu'lUJi Vasile oel Mare 371,. Nu pare fara temei parerera 'ca oea dintai dintre elea fost parasita din 'oauza caraderului ei epidetic, nepotI'iv'iit in ,aeest moment liturgic 375: Cu privire la momentul rugaduni[ prothesei, manuS'orisele ne ofera doua vari1ante neln'Semnate. Astfel, un coidircede. la fi[1t'le vea'ouJui a1 XII-lea 0 a'9aza in'aill'te de a1001perire,aarurilor 370, ioar ,alm1 din prImii d aniai vera'cului a1 XIV-lea pres'crire redtarea ei a doua oara,~i anume dupa ta:maiere:a bis.eridi, 'ce se :fiacein urmaapoIisului PIioseomidiei ::77. c) Inoheierea ProsiOomidieI se f,ace prin apolisur eel mie spus de prerot in taIna ca, de altfe:l, tOiata slqjb:a P!'()soomidiei. d) Dupaaereea di'aoonul s!au, in [ipsa lui, preotul tii.m6.iazii. pros comidiarul ~i Sfanba Ma:sa riecitand troparul : {(,inmormant eu trupul, in lard eu sufletul, '0a un DUlmnezeu . Tamaiaza apoi :altarul '~i biserilea ... spunand Psalmul 50, iar dupa inapoierea in altar lasa cadelnita, facand imp'l'eunacu prr:eotJul regatirile prescrise in vederea inoeperii Liturghiei. p ,in sine ~i in principiu, tamaierea este un act de omagiu ~i de einstire a Dommrlui. I:mpreuna ,au acest trop:ar, ea 'oonsntu:ie un epHrogal oomemorarii morr(;iiD:omnului, prin reare 1iturghis1torul lillar'turise'1te u'bicuitatea Lui ~i, deci, unul din atrlbutde DumneZ'eirii Sale. De'1i 'Ca om se afl:a cu trupul in mOrlillant, sufletul SOO, nedespartit de firea wI cea dumnezeias1ca, se coborase Ira lad, pentru izba'virea drreptilJor robiti in ]:egaturile lui, fUnd in 'arcela~it1i.mppe Scaunul slavei cere~tI impreuna ou Tartil.1 '1i'0UDuhul Sfant 378.
372. F. E. Brightman,

.S. II (sec. al XI-lea), V,at. gr. 1973 (veac. al XI-lea _ al XII-lea) Vatic. 373. gr. 428 (veac. al XIII-lea). Cf. Papas Marco Mandala, op. cit., p. 105; ms. Sinaitic 973 (sec. al XI-lea). A. Dmitrievschi, ap. cit., p. 83 etc.
374.

Liturgies

eastern

and western,

vol. I, p. 309.

r.

S. Vllr.I.

375. Papas Marco Mandala, op. cit., p. 106. 376. Cod. E. M. 6 Karlsruhe, la Richard Engdahl, Beitriige byzantinischen Litwgie, Texte und Studien, Berlin, 1908, p. 2. 377. Cod. Esfigmenu, an 1306, A. Dmitrievschi, EUXoA6jw, 378. Mdrturisirea Ortodaxd, Raspuns la Intrebarea XLIX. zur Kenntnis der

Kiev, 1901, p. 265.

10 -

Liturghierul explicat

146

LITURGHIERTJLEXPLICAT

LlTURGHIA

147

C. DUMNEZEIASCA LITURGHIE COMENTATA IN OFICIUL .$1 IN TEXTUL EI

1. GeneraIitati introductive: Caraclerul oficiullli. 2. Conditii privitoare la savar~ilori, la IOClll~i la vremea oficiului Liturghiei

1. GeneralWili introductive. Caracterul oficiului

a. Principiul comullitar ~i ierarhic al Lilurghiei. b. Lilurghia ca forma de cult extern potrivil cu natura omului ~i a Bisericii

a. Prindpiul comunitar !?i ierarhic al Liturghiei. A!?a pre cum ne arata insa9i denumirea 379 ei, Liturghia este 0 slujba Sa'll un oficiu religios, 9i anume servidu[ divin sau cultul s'acru al Biserleii ,cre~tine 9i 'in spedoal al Biser~cii cre9tine ortodoxe. Cand zieem ,ca' I.ii:turghia eSite ofidul divinall Biseridi, se invelege ca ea trebuie privita de fupt drept cultul nu atat al cr'e9tinului, cat aT cre9tinatatH. Liturghia poarta deci in esenta ell run dlraoter ecleziologic. este a:dka un cU'lt co1eotiv, 'iar nru ind'ividual 9i illJdividualist. -Ea este cultul oomuni1ittii, pentro Cia',in primui rand, in liturghie se roaga toti: nu nu.mai J.iturgh'isitorii, d ~i credinci09ii, oare rpaI1tidpa in spirit la rugadrunHoeaoelora; mai mult, me:mbrii comuniMtii iau parte de asemenea La insa!?i 'aducerea Sfin1Jei Jertfe 'euha'l'isti'ce" dupa ee, prm rugaciunile preotilor, Trupul 1?iSangele Domnului devin prezente rea] ~i substanti,al pe Sfanta M.asa.
379, De la grecescul AEL-COUn[a (AEt-COV EP"fOV - oficiu public), sau in forma sa mai veche de scriere: A~-coUP"f[a, cuvant compus adica din EP"fOV (fapta, treaba, lucrare, ofieiu, indeletnicire) ~i A ~ho<; de la A "1)6, sau in dialect atic Aab, (popor). Adjectivul ),~ho, inseamna deci ceea ce este al poporului. ceea ce se cuvine sau se refera la popor sau la 'intreaga cetate. Verbul AE(-COUP"fEtV insemna a savar~i ceva pentru popor, iar AEL,~oup"f[a era 0 actiune, 0 lucrare sau fapta, un ofieiu sau o indeletnicire indeplinita in folosul poporului, adica de utilitate publica. Sub aceasta denumire se lntelegeau de regula anumHe oficii speeificate in legi ~i indeplinite pe spesele lor, de catre cetatenii din clasele nobile ~i bogate, ca de exemplu: inarmarea unei note ~i conducerea ei impotriva du~manilor, pregatirea sarhatorilor anuale in cinstea zeilor, echiparea ~i partieiparea personala la razboi pe proprie cheltuiala, indeplinirea gratuita a functiunilor' pUblice, iar in sens mai restrfms, ofieiile cultului public al zeilor. ,In sensul llcestei ultimE; acceptiuni se vede illtrebuintat cuvantul liturghie ~i in diferite texte din Septuaginta, privitoare la servieiile cuHuluL AsHel, regele Iosia spune levitilor: "Voi trebuie acum sa Domnului Dumnezeului vostru ~i poporului Sau, Israel (II Cro',erviti AEL~oup"fetv nici 3'5, ~; ct. ~i I CT<lnici 00, 28, etc.). De as'emenea ~i in Noul Testament: Luca 1, 8-10; Fapte 13, 2; Evr. 9, 21; 10. 11. Termenul AEL~oup"f[a este intrehuintat de Sffl11tul Apostol Pavel pentru a desemna slujba arhiereasdi a Mantuilorului: Evr. 8, 2; ct. ~i 5, 1, 4. Prin ace.asta expresie se desemneaza in literatura Parintilor apostoliei (Didahia, XV, 1; Clement Romanul, Episto1a I catre Corinteni, 12, 1) ~i in canoanele sinoadelor (1 ~i 2 ale Sin. de la Ancira, 12 al Sin. de la Sardica, 18 al Sin. de'la Laodiceea) de obicei atributia de liturghisitori a clericilor ~i de indeplillitori ai diferitelor ofieii biserice~ti, ca. de exemplu, Ceasul al noualea :,;i Vecernia (ef. Joannes Mich. HallsSns, op. cit., t. II, partea I, p. 34-36).

Nota aceasta de cult iOolectiiv,speaifid'i Uturghiei, se f'ace simtita pe de 0 p.am.eprin forma pluralru1rui,la persoana intal mai ales, in care sunt redactate 1?irostite rugadrunlile, cat ~i prin forma dliJarogata, sub care se desfa~oara oficiuJ ei, inion-at ahernativ de Hmrghisiior ~i de credinaiolli. Conditionarea .acestor dOll1a roluri unul de eelalalt este ilustrata intr-o forma s'Uges.tiva de SfanrtuJ IOlan Gura de Aru., in legatunl ell' dialog'lll intI10ductiv ]a rrugaciunea Anaforei euharisti,oe. "...In timpu'l prea infrioo9atoare:lor Taine, remar,ca el, preotul se rOlaga prirtru popor, i'arpoporul pentru preot ; Ga!(~i acel (rase.uns) .$i eu dullrul tau nu inseamna altceva decat a!ceasna. TOit ~a eele ale (rugiiJCi'llnii) iEJuhar'isti'ei e SUll1lt I oomrune ; ,cad nu nUlffiaiaceta (preotUll)s:ingur multumellte, ci lIi Doti credindo1?ii. Pentru ca (numai) dupa ee a primit mal intfti rasprunsui lor ~i dupa ce arpoi ,a1cei'}tia s-:oo inV'oi'tIcaeiste vrednilc ~i drept l'lliCIUsa se fa/ca aceasta, 1Cl!tun'ci inoepe (preoltul) rug.aciunea de multulmire 380. Mai mult, Liturghia 'este mgadunea atata Biseridi intregi s:au a intregului poper cr,e1?tinortodox de pl'etutindeni, cat 1?ipentru membrii Biseridi din toate timpurlle. Liturghia din loc81?'l11fant al cel'i mai s maI'iUi!1te norii se inalti'i astfel nu nJumai penrtru eel ,oe sunt de fata, e ci 1?i pentm (toti ortodoOi?iicre9,tini de prltutinJdeni, .oa ~i pentru tnti eei mai dinalni1Je,aJdiormljti arln~ii 9i fratii na~tri ortodO'o9i oare p O'dihnesc .aid ~i pretUJt'inJdeni,la laoostJe rugadruni filOO ,asO'oi,~itoti sfintii impreuna au "Pre.asfanta, ouratJa, pT'eabineiouvamtaitJa, h1vita s Stapana nOiastra',de Dumnezeu Nasoatoarea 9i pururea Fec'ioar,a Maria. Cu <'lIte,cuvinte, in Uturghie se gase9t' in rugadune BiserLoa vazuta 1?inevazUJta a 1ui Hris1Jos', boate membrele Tl'upului Sau mink, oare se r rnaga im,preuna eu Gipul lor, Hri'stos. Fiind inoei ce raman in E1 9i in ouvintele Lui (loan 15, 7; 17, 23), Ei se roaga, preoUiffizioe Fer1citul Aug'll6tin, pentru noi 'ca marelle' nostrru pI'Iot, se roaga in nO'iin ,oalitate de 'cap a1 D'ostru, oadicaaJ Trupul'lli Sau ta~nk, 'care este Biserlea, ~i noi ne rugam in acela'9i timp cartre lEI,ca Dumnezeului nostru 381. PlUT-a1ita,tea este topiia astfel in unitate, in unitate;a duhrului priln IilSlUs ristO's, in H care, ou loare ~i prin oare se roaga' Biserlea. CanJd Tisusa spus : Orice yeti cere de 1a Tata'l in numele Meu, va va da (loan 16, 23), n-'a Inva~at ca El este Mijlocitorul rugaciunii noastre, ca Cel ce a impacat pe
!>rln analogie deci cu sensul material, formal ~i juridic pe care il avea acest cuvant in limba ~i 1n organizarea vietii din vechea societate greaca, termenul ,'limrghie a ajuns sa insenUle in Biserica cre~tina oficiul, slujba san lucrarea ce se indepline~te in serviciul divin, spre folosul comunitatii credincio~ilor, care este, in ultima linie, sfintirea. Potrivit sensului pirimit de aeeasta denumire in vechiul limbaj cre~tin, prin Liturghie se intelege in Biserica Ortodoxa, in chip exclusiv, serviciul sau ofieiul divin in care se savar~e~te JerHa euharistica a Trupu}ui ~i a Sangelui Mantuitorului, sub forma painii ~i a vinului, spre sfintirea credincio~ilor. 380. Sf. loan Gura de Aur, Omilia XVIII 1a Episto1a II Corinteni, P. G., LXI, col. 527. ' 381. Cf. Fer. Augustin, Enarratio in Psa1mum LXXXV.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

148

LITURGHIERUL

EX.i'L!CAT

LITURGHIA

149

oamen'i cu Tatal ~i a faout eu putinta oelor care cred in numele Lui sa devina fii ai I'lli Dumnezeu (110'00 1, 23), prin har. Liturghia este <ll!ia:dar rugaciune prin intermediul sau un cult adw: 0 prin mijlocirea MdTlltuitorului. potrivilt propnel Sale invatiHJUri,singur El este 'oalea; prin eare se ajunge la T.atM: Nimeni nll vine la Tata:l deci.it prin Mine (loan 16, 6). Aoeastii slujba de mijLocke, pe care, in cerruri, Mantuitorul () indepline<11te fata TaJtiilui Sau, In mijIn locul lngerilor ~i ,al sfintilor Sai, pe pamiinJt 0 oontinua. prin membrii rerarhi'ei bis'ericel.?ti,sub forma Liturghiei. Ca atJare, pietatea' Hrturgici nu este individualista, loum 0 oon1ceppro:testantii, La 'care, du;pa prindpiul lui Lurther, rumen'! nu pOiate sa prime1asca pe Duhul Sfiinrt ~i sa inteleaga pre Dumnezeu I.?ipe Ouvarutul Siiu decat daca aJcesta Ii este dat, fara intermediar, de Duhul Sfanrt. $I nimeni nu poate primi pe Duhul Sfant dedt da:ca sing'll!r face experien{Ja Lui, 11 lDiceaJica~i 11 simte 382. Prin lnsu~i caracteml 'ei in5a, Liturghia nu rep'reiinta atmosfera 'Slauter'enul unui ,oullt individualist, deolarece era eSite rugacilllnea ofieial'a, pubika ~i 00munitara prin oare ore~tinul se integreaza In Biseri'oa sau TT'llpUJl 1:aini,c Iui Hristos, gaiSiindu-selaola.ltJii'cu celel:aM,e , ~i membre ale cestuiJa simp'll Icredin'Ci(y.~i ielrarhie slujitaare, in <<unirea duhului prin lega'tum p3icii (Efes. 4, 3), 'oaTe tretbuie sa domneasdi In inimNe tuturor 'ceraI' care sunt 'chemati sa aldi,tuia:sca un singUir trup .(001. 3, 15). Car.aaterul ~i principiul acesta ioerarhnc ~i s'OciJal IClIll S C'OIffiUnitJar al Liturghiei 11lapaTa Sfantul IgnJa:tieTe'Oi!',Qiml,cfmd lDideamna pe cre<rtinii fiilardeH'ieni (IV) sa pastreze in tre ei ,1egiituIra prin a(:eea~i Euharistie ~i ace}a~i jemfulni'c In juml ollerului; in<trucat, ~a pre-cum seria tI'al.iJenilor {III), ,faraClJoe~rtia(memlbrii iera:rhiei) nu Se poate numi Biseri,cal, el indemna 'in aonsedn\Jii: Ramaneti tari In. credinta V'oastra ~i In rugikiunea de ob~te (XII). Liturghia este, prin urman~, 0 rugaciune, 0 mare rugaciune, cea mai mare rugilciune, $i anume marea rugaciune sau rugaciunea prin excelenta a Bisericii. o participare activa ~i efectiv comunitara la oficiul Liturghiei se poarte oConsirdeI'a nJS.ii 1 n'Ulmai in maSUI'a in c.are credinoio~H nu sunlt o simpli asiStJenti sau speota11or'ipasi'vi, ci U1'ID3irSc ia1:enti1e .fidlUl sau 'cu actiunea sau dI1ama Iiturgi!Cii In.ctJeplinifta e slujitariI aJ.twului, partid;pa d 9i se patrund de :a sau a traieslc ImpreuJ1a 'cu e'i. Dinaoest punct de vedere trebuie sa semnalam oil! pI1ClJcti.car'dindoQl~ilO'r in Biserklle c d apus'ne, imitata In une[e oazuri 'ou !tortulraiI'le~i de unli ortJodocl.?i/ e a d redta diverse rug3iciun'i din aI1ll1l11iJte carti In timpLtl. Sf.inte'i Lit:urghii oonstituie '0 Intrer:tl!Perlea unitatiI ce trebuie sa soe pastrezoe cu ~i prin Hlturghisi'tJor(preot 'Ori epis.cop) ; alaturi sau pe marginea -cultului public se da astfel n~ltere ~i se pr:aJ0ticaun cult particular ~i individualist In care 'credindosul ll.?itrlCli1Jeaza singur 9i direcrt rapartul sau cu Dumnezeu, fara rn:ijlacirea cel-or ee lmpreuna lucraltor'i 00 Dumnezeu ~i slujitori ai Lui SUI1t(II COT. 6, I, 4). 'In f'elul aoesrt;a,cl'edindo;;iI se gas1els'c Ol1icenO
'811
18.

t:mti aslll:pra lOr i~i~i InJtr-un ,ouat raprlo,a.peanJtropocentric,iar nu a:supra actiunii sau' d'rarrnei in cadrol oii!fliase desfa~a'ara marea rugaciune a Biseridi, 'daDeeste Liturghira, b, Liturghia ca forma de cult extern potrivit cu natura omului ~i a Bisericii. Mentinerea uniti:ltii ~i comuniti:ltii In spirit ierarhic in cursul ofidului Li'bUTghieieste unu[ dinke motiveve pentruoare aparatul ei extern a fost intoomit sub forma unui strans diJalog cu credindo~ii ~i se afla presarat eu interje:c.tii ~i formule de lndemn ari de salut sau de binecuvfmtare. Gasindti-se lntr-o mare dependenta de simturile sale, credindosului i-ar fi foarte greu sa se lnalte la obiecte spirituale ~i sa zamisleasca sentimente religioase, fara sa fie sprijinit de anumite forme sensibile In stare sa i Ie de~tepte In inima sa 383. Aceasta ,constituie 0 situatie permanenta dupa caderea omului In pamtul original', de cfmd el a pierdut privilegiul unui raport lnalt cu Revelatia divina. Ade,varatul cult, daca 11 consideram In el lnsu~i ~i f.ara nid un raport cu starea prezenta a omului, este, precum remarca Massillon, pur interior ~i se savaqe::;te eu totul In inima. A adora Fiinta suprema, a contempla divinele Sale perfectiuni, a te uni cu El prin emotiile sfinte ale unei iubiri curate ~i perfede, prIn laude, binecuvantare ~i multumiri, aeeasta este intreaga religie a spiritelor feridte, a dreptilor,care ne-au precedat cu semnul eredintei. Aceasta a fost re1igia omului inocent, zice Fericitul Augustin; dar cazut din aceasta stare de dreptate, In crare fusese creat la lnceput, el a fast silit sa se taras'ca pe pamant ~i sa nu se poata ridica la Creatorul sau decat prin servidul acelora.!';icreaturi, care H departasera de a'colo. Oa urma~i ai necredintei sale, noi mo~tenim ~i pedeapsa lui; ca fii ai unui parinte trupesc, noi ne na~tem trupef?te ca ~i el; sufletul nostru, lnvaluit' In simturi, aproape nu se mai poate lipsi de serviciul lor. Cultul nostru are,oa atare, nevoie de obiecte sensibile, care sa ne sprijine credinta,oare sa ne de~tepte dragostea, care sa ne nutreasca speranta, care sa ne Inlesnea9ca atentia, care sa ne uneasca, 'chiar, 'cu fratii no~tri. AsHel este religia pe pamant: simbalu384. rile, umbrele, enigmele ne fixeaza, ne purifica, ne aduna la un laiC De~i In starera originara sau de nevinov3;tie a omului (justitia 'Originalis) raportul dintre om ~i Dumnezeu se realiza tot In jertfa, totu~i aceasta trebuie sa ne-o reprezentam lntr-un lnteles cu totul spiritual. Dumnezeu Se comunica adica omului pe \Sine ~i buniitatile Sale, iar
383. Cf. L'Abblf Boissonnet, Djciionnaire des ceremonies et des rites sacres Migne, t. XV, p, n, 3134.Massillon, Oeuvres (S.ermon dill verita.ble culte), 2-e I., Pa,ris, 186i1, p. 261. Dom M. Festugiere, din ~coala benediotina franceza, exprima r.aportul clintrecultul extern ~i .. _ {CUlt' intern, 0 omul a omului: corp 5i singur, cel mtern pnn urmatorul rapolrt: "Cult extern, parte complet: sufletul sufle!" Acest simbol aritmetk al atator rugaciuni liturgice, in care se vede cola bora rea simultana a corpului 5i a sufletului in cult, pune in evidenta doua lucruri. lntai: cultul nu este complet deci decAl sub ambele infati5ari (intern 5i extern); daca cuItul intern este 5i ramane cult 5i nurnai sub aceasta forma, apoi cultul exte.rn, ca sa merite 5i sa fie intr-adevar cult divin, trebuie sa cuprinda neaparat in sine tot ccea ce este activitate psihidi in cultul intern.

3'82, ,In .in:t.rodu.cer'e,alui. "Das Magni.fi.oarrt verdeutscht La R. Will, Le cuIte, vol. !, p. 326, n. 3.

\ll1dausgeIegt,

1521.

150

LITURGHIERUL

EXPLlCAT

LITURGHIA

151

omul primindu-Ie se preda lui Dumnezeu pe sine ~i viata sa in rugadune 1?imultumire. A'cest raport de jertfii dintre Dumnezeu 1?iam a fost stabilit prin insa~i crearea omului 1?iprin iconomia dumnezeiasca pentru dfmsul. Dumnezeu a creat pe om, adica i-a dat viata, suflet ~i corp ~i i-a purtat de grija nu numai dfmdu-i toate cele de trebuinta pentru viata (raiul), dar I-a 1?iprimit pe om in legiHura spirituala cu Sine 1?i i-a dat viata ve~nica feridta. Omul, la randul sau, primind acest dar, in semn de multumire 1?ide respect, se preda lui Dumneze'll pe sine ~i toata viata sa (sufletul 1?icorpul'sau, cugetul 1?ifaptele sale), cu un cuvant, aduce toata fiinta sa ca jertfa lui Dumnezeu. Ca expresie a unei astfel de legaturi intre Dumnezeu 1?iom 1/ia unui astfel de dar al vietii serV'e1?te jertfa in sensul ei originar. 0 astfel de jertfa a adus lui Dumnezeu omul in starea lui de nevinovatie, liber de pacat ~i numai el singur a putut sa 0 aduca. Dupa caderea sa in pa1cat iusa omul n-a putut sa mai ad'llca jertfa primitiva, pentru ea viata lui a devenit vinovata 1?ineiOuratii inaintea lui DumneLj'U~i, prin ul1mare, nevrednica de a fi dar ~ui DumneZ'e'll385, a:I/'a,n:cat a trebuit sa recul'ga 'La forrme i sensibile de jertfa, pentru sustinerea religioziitatii sale, cum se vede in Veehiul Testament 1?iin istoria universala. Ca atare, Mantuitorul imm1?inu putea sa lase eultul Biseridi Sale :Laraun centru potrivit eu natura ei. Mangaind pe ucenid ca nu-i va lasa orfani (loan 14, 18), EI Ie-a fagaduit prezenta Sa pana la sfar9itul veacurilor (Matei 28, 20). "EI a gasit de cuviinta sa ramana printre noi ca 0 jertfa ,permanenta; Iisus Hristos este capul Biseridi; pentru aceasta EI a volt ca sfanta Sa umanitate (natura omeneasca) sa fie mereu prezenta pe pamfmt. Aceasta indoita prezentEi, eu deosebirile respective, corespunde perfe1ct naturii Biseridi cere~ti 1?i a celei pamante1?ti. In eeruri, El sUi de-a dreaptaTa,talui Sau, plin de putere ~i de slava; pe pamfmt EI ramfme smerit ~i ascuns sub infati1/area painii 1?i vinul'lli 386. a Vorbind de ineficacitatea vechilm jertfe de animale, Chateaubriand remarca pe drept cuvant ca de~i 0 jertfa Sipirituala, adusa in fiecare zi pentru pacatele oamenilor, este plalcutii lui Dumnezeu, totu~i, pentru pastrarea cuItului extern, trebuia un semn, un simbol al jertfei morale. Iisus Hristos, inainte de a parasi pamantul, a avut grija de imperfectiunea simturilor noastre, care nu se pot lipsi de obiectul material: EI a instituit Euharistia, in care, sub elementele vizibile ale painii ~L vinului, se ascunde jertjja invizibila a sangelui Sau 1/ia inimilor noastre. Aceasta este explicatia jertfei cre/?tine, ex.plicatie care nu supara nici bunul simt, nici filozofia 387. Mant'llitorul a instituit Sfanta Euharistie in amintirea Sa, pentru ca vei?nic, cat Viafi lumea, cre9tinii sa-L aiba
385: P. Lebedev, op. cit" p. 13-14. 386. Dr. Nicolas Gihr, Le saint Sacrifice de la Messe, traduit par l'Abbe Moccand, Paris, 1900, 1. I, p. 81. 387. Chateaubriand, Genie du christianisme, 1. II, p. 67.

lntr-un chip corrcret in mijlocul Lor. Un Dumnezeu care Se arata in trup devine astfel vizibil, pentru a Se strecura 'ou ajutorul simturilor pana in inimile noastre; 1/i a'cest mister oontinuand pe altarele noastre sub semne misHce, trebuie sa serveascii pana la sfaqit'lll vea1curilor, atilt ca exercitii, cat 1?ioa mangaiere pentTu crredinta nnastra 388. De a'Oeea, opera nllintuirii ~i indeosebi actul prin care ea s-a consumat ~i 'care :ormla'za entrul 9i punotuQ oulminant al Liturghiei tl1erbu'ie o reprezentate 9i adualizate permanent in fata cre1?tinilor, ,conform inse~i porundi exprese a Mantuitorului. Aceasta opera nu se reduce numai la momerutul ra:stignirii; Golgota a incheialt numai 1?i a desavar9it activitatea parnanteasca a Mantuitorului, exercitata mai intai intr-o forma d:tda!Ctica sau profettca. In s'ens larg, '1?i 'oeasta din urma reprea zinta unul din aspectele marii jertfe mantuitoare, cad Jertfa lui lisus ineepe de la n~terea Sa, mai ffi'lllt: de la zamisIirea Sa supranaturala in sanul Sfintei Fedoare, deoarece 0 jertfa a fast smerirea prin luarea naturii umane 1?ina~terea intr-un sta'lll ca fiu al unei familii sarmane. Toatc aceste aete de umilinta sUnt de fapt momente ~i episoade din lant'lll chenozei Fiului lui Dumnezeu, acte de Slacrificiu premergatoare jertfei supreme ~i depline, care incheie opera Lui mantuitoare in lume. Aparatul formal de reprezentare ~i de actualizare a acestui dumnezeiesc mister, pentru a fi infati1?at COll'cret ~i facut clar oamenilor, era firesc sa fie alcatuit din elemente1e pe care experienya 1e consacrase pentru exprimarea ~i obiectivarea valorilor spirituale 1?i metafizice. Prin urmare, n'll trebuie sa ne surpdnda faptul ca ofiei'lll Liturghieicre9itine a 1mbraloat forma unei drame (iactiuni), sau 'Oaunele amanunte secundare .ale ei, precum sunlt de :exemplu ralspunsuri'le 'credindo~i101', 'amintes:c inteTV1entia corului in tragedi:a anti:ca, de9i oastfel de form'l. nu era straina niJCicultului iudak 389. Elementul tragic, propriu dramei, n-a fost deloe absent din istoria spirituala a omenirii. 0 adev~rata tragerdie a fost timpul de ratalCire dinainte de Hristos : drama lumii vechi ; intr-un cadru de cea mai sublima 9i impresionanta tragedie se mi~ca apoi sfanta umanitate a Mantuitorului, culminand eu CalV'arul, in locul umanitc1tii lurni'i, neputindoasa in a-~i realiza propria ei mantuire. Pentru reprezentarea, simbolizarea 1?iactualizarea mistica a acestei uItime faze indeosebi din istoria misterului miintuirii, oficiul Liturghiei se desfa1/oara pe planul unei trUogii dramatke, adica divizat in trei parti distincte, care se suoced ~i se inlantuiesc intr-o actiune unitara, in jurul unkei teme a mantuirii lumii prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu. Partile acestei trUogii liturgice sunt mare ate prin Proscomidie,
Liturghia catehumenilar
:;;i

Liturghia

credincio!!ilor.
de la priere antique,

1.

Th.

388. Massillon, op. eft., p. 561. 389. Cf. ~i Dam F. Cabral, Le livre
p. 45.

Tours, 1920, 6-e ed.,

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

152

LITURGHIERUL

EXPLfCAT

LITURGHIA

15.3:

In Liturghie deci, adoratia, mntemplatia ~i pietatea, intr-un cuvant cu]tul' cre~tin, se desfa!/oara prin conoentrarea credincio~ilor asupra ceremoniei reprezentarii mfmtuirii, inimile fiind astfel mi~cate ~i facute proprii pentru insu~irea sfintirii, adica a mantuirii realizate de Fiul lui Dumnezeu. Continuand astfel real ~i mistic prezenta lui Iisus ~i a Cuvantului Sau printre oameni, in aceIa~i timp eu invoearea numelui Lui 390, Li<turghia, ea forma de cult intemeiat pe Revelatie, este o intalnire a lui Dumnezeu ~i a omului, in care Dumnezeu vine intru intampinarea omului, la intalnirea pe care Dumnezeu insu~i i-a hotarat-o 30J.

2. Conditii privitoare la savar!?itorii. la loeul !?ila vremea oficiului Liturghiei

b. Clericii: a. Ritualul pregatitor illaillte de illceperea oficiului. illdreptatiti la savar~irea oliciulni. c. Locul' pentru olicinl Liturghiei. e. 0 siugura Uturghie d. Zilele ~i orele pentru oficiul Uturghiei. intr-o singura ,zi pe acea~i Sfanta Masa.

a. Ritualul pregatitor inainte de inceperea oficiului. Capitolul intitulat in Liturghier Randuiala dumnezeie~tii Proscomidii se refera la reguli ~i 1a lucrari prin exeelenta pregatitoare, cum sunt eele priviloare la starea de vrednide ceruta 1iturghisitorilor inainte de a irwepe ritualul Proscomidiei, la yinuta lor exterioara, precum ~i la eele in legatura cu pregatirea sfintelor daruri. Acest caracter de pregatire se pas'treaza pana la finele capitolului care se incheie eu regulile pc .care trebuie sa Ie observe sfintitii slujitori pentru pregatirea lor inainte de a incepe oficiul Liturghiei propriu-zise. Avand sa se angajeze de ad inainte intr-o actiune l1irugaciune continua, in strans.a legatura ell eredinciol1ii, pentru a ajunge la uniune~i comuniune cu Dumnezeu pI'in Fiul Sau, preotul recurge in primul rand 1a ajutorul divin, pentru a putea implini acest ureu~ duhovnicesc. AsHel, terminate fiind luerarlle manuale ~i ritualul Proscomidiei ~i dupa apolisul Utreniei, sau dupa slujba Ceasului al ~aselea, dimineata; ciaca Utrenia s-,a facut seara la priveghere, liturghisitorii se inchina mai intai in f.ata Sfintei Mese, r'ostind apoi in t:ainii.~i eu ,adanca patrul1'der-e scurtele rugaduniprescrise de rilnduiala din Liturghier. Fara in:doiala, pentru realizarea liturgica a misrterului intruparii Fiului Iui Dumnezeu ~i a intregii Sale activitati mantuitoare (pradica, jertfa" inyierea ~i inaltarea Sa la ceruri), prin imnele, rugae,iunile. ~i aetiunile din care este akatuit oficiul Liturghiei, slujitorilor ei Je .este necesara 0 desavaqita curatie launtrica ~i 0 vie sensibilitate pentru
390. Dom M. Festugiere, Qu'est ce que 1a 1iturgie, 391. Vaucher, De 1a theo1ogie pratique, 1893, p. 84.

Iucrurile divine. De aceea, in pragul ofidului Liturghiei, ei se silesc sa suie inca 0 treapta pe scara perfectiunii lor spirituale, concentrandu-se'l1i inaltandu-se cu duhul spre cele de SU&, prin eateva rugaduni s.curte.In primul rclnd, pentru ea toata darea cea buna l1i tot darul desavaqit vine de sus, de la Parintele luminiIor (Iacob 1, 17), ei se indreapta' spre Dansul prin mgadunea dmparate 'ceresc... 302, invocand siBa:111uirea Duhului lui Dumnezeu in sUlfletele ;101', pentru a impHni prin puterea Sa sfintitoare insuHcientele puritatii UnoI' slujitori luati dintre muritori. In sfantul ofidu 1iturghisltorii 'inJdeplinesc randuiala sfintHor ingeri din ceruri. De aeeea, dupa prima rugadune, ei se alatura acestora,. rostind de doua ori, in taina, doxologia care a rasunat prin graiurile cetelor ingere~ti la na~terea Domnului, in pe:;;tera din Betleem: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu ~i pe pamant pace, intre oameni bun{lvoire (Lu1ca2, 14). Se afiirma in a:cest ,chip, ,ca 'intr-un mato, ca Liturghia se savclr~e.,;;ten primul rand spre slava lui Dumnezeu, ea fiind i fOT'madesalVar~ita a 'CultJuluicrin de Lauda ~i de 'adoratle, demuItumire l1i de marturisire ,a pocaintei ~i a cererHor comunitatii ce se indreapta catre Dumnezeu prin mijlocirea Fiului Sau, Care se roaga eu noi ~i pentru noi in Liturghie. Pe de alta parte, ca urmare sau rod binecuvantat al Liturghiei este pacea de sus, ce se revarsa prin ea in sufletele ~i viata 'credinciol1ilor, "pentru ca El (Iisus) este pacea noastra, El Care a fii.Jcutdin doua lumi una, surpand zidul despa'rtitor de '1amijl:oc, adica vrajba (Efes. 2, 14). Pentru un cult alat de desavarsi,t si duml1Jezei,esc 'Cum este Liturghia, rugaciunile~i imnele nu->'!i pot gasi formele potrivite decat in textele inspirate ale Sfint.;:>iScripturi. Deja in rugadunea a ~aptea de' la Utrenie preotul este nevoit sa marturiseasca insufidenta intentiiIor noastre ~i a limbajului comun, recunosdmd ca c ne ruga precum se cuvine nu ~tim, de nu ne vei indrepta Tu, Doamne,ou Duhul Tau reI Sfant. Este tocmai ceea ,ce sublinia Sfantul Ap0'ibol Pavel, ca "nu l1tim sa ne rug am cum trebuie, dar Duhul insu~i mijloce~te perrtru nOl Cll suspine negraite (Rom, 8, 26). De aceea, liturghisitorii, dupa ce la inceput au invocat sala:;;luirea Duhului ,Iui Dumnezeu intru ei, il1i :1ncheie pregatirea rostind stihul 16 din Psalmu150, prin care i~i exprima nadejdea ca ruga.ciunile ce se VOl' inalta la Liturghie spre lauda Domnului, VOl' fi inspirate de Duhul Sau eel Sfant: Doamne, buzele mele Ie vei deschide l1i gura mea va rosti lauda Ta. Ei marturisesc in acest chip ca slujba lor de Iiturghisitori este un har ~i un dar din parte a lui Dumnezeu. Ca un semn de respect ~i de iubire fata de Mantuitorul, preotul saruti'i apoi Sfanta Evanghelie, CIueea ~i Sfanta Masi'l, ilar diaeonul, sarutand l1umai marginea Sfintei Mese, anunta il1'data pr.eotului, in taina,
392. Ince.pand din DUJminica Invierii ~i pana de lmpiirate cereSC...ll se zice de trei ori troparul rnoartea pe moarte calcand ...ll .
Ja

Paris, 1914, p. 70.

siirbiltoa,ra Lniiltiirii, in loc "Hristos a inviat din morti, CUi

154

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

155

cii a sosit vremea sa inceapa slujba Sfintei Liturghii ~i, ca atare, cere binecuvantarea neeesara pentru a-~i indeplini serviciul sau: "Vremea ste a face (1(lXtpO~ 'tou 7tOt'ljuo:t) Domnului (Ps.. 118, 126); binecuvinteaza, parinte. Preotul n binecuvinteaza eu formula din Liturghier (Binecuv[mtat este Dumnezeul nostru ...), iar diaconul, dintr-un sentiment de smerenie ~i ca 0 marturisire despre putinatatea vrednidei sale 'omene~ti pentru indeplinirea unei s.lujbe divine, apeleaza la preot: Roaga-te pentru mine, parinte, iar pr,eotul n int3re~te, chem[md sprijinul Domnului : Sa indrepteze Domnul pa~ii tai spre tot lucrul bun. Dia1conul, cer[md din nou sa nu fie uitat de preot in rugadunile sale "Sa te pomeneasca ("Pomene~te-ma, parinte I~>, acesta Ii raspunde: Domnul Dumnezeu intru imparatia Sa, totdeauna, acum ~i pururea ~i in vedi vecilor. RaiSPUnzand "amin, diaeonulse inchina ~i ie~ind din altar, prin u:;>ade miazanoapte, merge in mijlocul bisericii ~i stand cu fata spre rasarit, se inehina de trei ori, zirctmd: "Doamne, buzele mele vei deschide ~i gura mea va vesti lauda Ta. b. GericH indreptajiji la savar~irea oHciuli.J.i.Se intelege decica oficiul Liturghiei nu poate fi indeplinit de mireni ori de slujitorii biserkqti inferiori ~i nid ehiar de diaeon singur, ci numai de preotul ~i arhiereul cammie, adka hirotoniti dupa randui'ala Biseridi Or'todoxe ~i anume randuiti la bisericile din parohiile ~i eparhiile respective, potrivit sfintelor eanoane. De asemenea, nu pot savaT~i Stanta Liturghie clericii care se aHa sub impedimente sau pedepse canonice, ca de exemplu : suspendare pe termen determinat, depunere din treapta ~ieaterisire :19:l. Oficiul ei nU este lasat, pe de alta pa:rte, la libera inspiratie a liturghisitorului, ci trebuie indeplinit conform formularelor aprobate ~i recunoscute oIicialin Biserica Ortodoxa . c. Loeul pentru ofieiul Liturghiei; Antimisul. Dat fiind caraeterul de inalta sfintenie al misterului (Sfintelor Taine) ce se savar~e~te in Liturghie, precu:m :;;i nota de solemniltate demna in 'oare se desfa~oara aetiunea ei, s-a stabilit regula ea Liturghia sa nu fie oficiata prin case, cum se ingaduie la nevoie pentru unele din celela1te Sfinte Taine, ci numai inltr-un }(}cas siant, anume destinat aoestui soop. "Preoum Scriptura nu ingaduie,' zice Sfantul ,Vasile cel Mare, sa se aduca in sanctuar nid un vas din uzul comun, tot a~a nu secuvine sa fie celebrate cele sfinte intr-o casa obi~nuita. In Scriptura Veche, a'ceasta este categoric interzis, dar chi-al' in cea Noua (Matei 12, 6; I Cor. 11, 22, 23) suntem instruiti ca, pr:ecum nid in bisleriffi nu trebui,e sa 'aiba 10'0 0 cina obi~nuitii, tot a~a Cina Domnului sa nu se faca intr-o casa 'obi~nuita... a94.
393. Canoanele 28 Apostolic $i 4 al Sin. de la Antiohia exclud din comunitate :pe clericii care, fiind oaterisiti legal, ar oficia Sffinta Liturghie sau alte ierurgii biserice$ti. 394. Regulae brevius tract., lnter'rog. 310, P. G., XXXI (II), col. 1303, la Fer dinand Probst, Liturgie des vierten Jahrhunderts und deren Reform, p. 126.

Pentru oficierea Sfintei Liturghii este necesara adica 0 bisel'ica sau un paradis, care, in primul rand, se cere sa fie s.fintite dupa rElTl.ctuiala de catre arhiereu ori de delegatul sau special, sau sa aiba 'cel putin an1iimis, fara de care nid intr-un,chip nti poate sa s,e aduca Jertfa cea fara de sange ;JUs. EXlceptie se face numai pe campul'ile de biserica ~i dadi lupta in vreme de razboi, cand nu este la indemana 'preo,tului i s-a dat in aoest S,00pun sfant anti:mis. In a1 doHea rand, loca~ul bisericesc nu trebuie sa fie in ruina, mai ales tencuielile interioare, ceea ce ar putea face sa se presupuna ca au ajums. sa sufere stricaciuni si locurile care au fost unse eu Sfantul Mir la sfintirea biseridi :190. D'e asemenea, curatia sf[mtului loca~ sa nu fi suferit profanari prin varsare de sange provodata de arme ori de altfel de lovituri, prin arice fel de necuratenii, prin inmormantarea in biserica a unei "persoane pedepsite cu afudsire, a unui eretic od pagan sau, prin batjocoril'ea de catre pagani, el'etici sau schismatici. In toate aceste cazuri, sfantul loca~ nu mai poate Ii intrebuintat pentru ofkiul Liturghiei pana ce nu au fost inlaturate situatiile amintite ~i curatia a foOstre;stabi1ita prin cuvenita binecuvantare arhiereasca 397. De asemenea, daca antimisul va Ii rupt, uzat sau a~a de innegrit incat sa nu se mai distinga dar literele ~i celelaIte figuri imprimate pe el, nu seeuvine la sluji Sfin1:ele Taine pe el, ci sa se schimibe ou altlal nOLI,dat de episcopul locului. Folosirea antimiselor de hartie nu .este ingaduita :198. AntimisuL este 0 bucata patrata de panza de in sau de matase, cu laturile ,carn de 0,60 m,care poarta imprimata pe una din fete sc<ena .. unerii Domnului in mormant, iar pe margini, imagini ale unOI1a din p .arnanun!tele in legatura au Rastignirea. El 5e tine pe Sfanta Masa intocmit dupa 0 anumita regula ~i invelit cu iliton (dA7)'tOV, invelitoare, de la etAStu = invelesc). Antimisul se desface in timpul Sfintei Liturghii, in vederea depunerii pe el a sfinteloOrdaruri, intocmindu-se din _nou la finele slujbei. Intrebuintareaantimisului i~i ridica originea la epolca de persecutare a cre~tinismului, cand credincio~ii duceau eu ei mese potl'ivite de lemn, metal ori din aIte materiale pentrusavar~irea Sfintei Euhafistii, in locun fente de supravegherea auooritattl<JT.S-a considerat ca este mai pr:actioa folosirea unei asltfel de pfmze sfintite, care, la vreme de S1tramt'Ol'are,se putea strange in graba, infa;;;urand'u-se in ea sfintele daruri. Ded de la aceasta intrebuintare 'in loc de masCi, pentru savar~irea Sfintelor Taine, Ii vine denumirea de .antimens, sau antimis ,,av'ttp.'1)'1utOY slau cb'ttp.tyutOY; latin : antimensium).
00

Ortodoxd, partea I, Raspuns la intrebarea eVIL 396. Dr. Vasile Mitrofanovici $i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 459. Vezi mai 17'56, p. 13, 14. ales Mitropolitul Iacov, Sino psis sau adunare de multd invdtdturd, cap .. Povatu.irl, pgf. 4 i Dr. Vasile Mi.tQ:"ofanovici $i Dr. 397. Liturghier, "T. Tarnavschi, op. cU., p. 459. 398. Liturghier, ibidem.
395. Mdrturisirea

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

156

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHIA

157

Odatacu epoca de libertate insa, Liturghia a 111ceputsa se oficieze in biserici ridicate pest'e mormintele martirilor sau, eel putin, in care se a:;;ezaus'llb Sfanta Masa partkele din moal/tel1elor, oa 0 respedare a praJCticii din epooa primara, cand Sfanta Euharistie 5e savaqea in catacombe, pe mese a:;;ezate la mormintele acelora, mese care" de fapt" emu 1espezi'le de peste ,aces.te morminte. Namai pietat'ea genuina a primilor ere:;;tini a putut fi atat de sfant inspirata alegand pentru savar:;;irea pomenirii mortii Domnului mormintele aeelora care :;;i-au jertfit viata din rubiTe pentru El. In noilie oonditii ale vietii bisTioe:;;ti,folosirea antimiselor devenea insa de prisos, idee oare a gasit teoTetic expresle in parerile unora dintre teologii, eanoni:;;tii :;;i ierarhii din cursul evului mediu 399. In bisericutele sau paradisele din casele particulare, care nu fuses era sfintite de epis1copi :;;ila construirea carora nu fusesera a:;;ezate sfinte moa:;;te, se intelege insa ca intrebuintarea antimisel,or oon:stituie 0 aonditie de rigoare pentTu a sle putJea {)icia Liturghia. Dupa pareTea lui Balsamon, obligativitat,ea antilmi!selor a fast paradise. Antimisele, introdusa in llega.tura s.au au pricvire laaceste purtand in eaptu:;;eala lar particele de sfinte moa:;;te :;;ifiind sfintite cu un ceremonial la fel eu Del pentru Sftmva Masa 1,00, in1<acuiaualstf,~l3'ctul sfintirii aeel'Of biserkute sau paradise 1,01. Cum insa rcanada:;;tii introdusesera obiceiul nu numai de a consacra biserici fara a a:;;ezasfinte moa:;;ltesub Sfanta Masa, d chiar de a Ie arunea din biserki'le in 'care fusesera puse, s-a stabilit de atunci regula de a avea antimise chiar la bisericile sfintite dupa randuiala de catre episcapi, eu punere de sfinte moa:;;te sUib prestol, oa a mffisura impotriva orioa'l'ei posibilitati de a se aduce Jertia euharistiea pe me5e care nu aveau sfintele moa:;;te1,02. In ace<srtchip, aflarea Sfantului Anttmis pe Sfflllta Masa eonstituie un dacument ea exista aprobarea episeopului ca in biserica respectiv'a sa s,e nfkiez Jertfa n~urgica. De ,aoeea, peantimrsul fiecarei biserici sunt inscrise numele hramului :;;ial localitatii bisericii ca399. AsHel, la intrebarea episcopului Constantin CabasiIa, loan, episcopul Ciprului (veac. al XIiI-lea), raspunde ca intr-o biserica ce nu a fost sfintita dupa rfl11duiata,Sfantul A.ntimis supline~te ceea ce-i Hpse~te din a,ceasta cauza (Sintagma sunt Afcniand, V, p. 4114).De as'emenea, in le.gatura cu chestiunea dacaantimise1e. necesare oricarei biserici, Manuel al II-lea, patriarhul Constantinopolullii (12431255), zice ca antimi.sde nu trebuie rpuse pe fiecare Srfanta' Ma,sa, ci numai pe 'ace1ea despre caTe nu se ~tie daca au fost sfintite sau nu, deoarece antimrrsele inlocuiesc SfinteIe Mese s.fintite, ~i eIe nu sunt necesare acoIo unde se .~tie ca exista mese sfinjiie (Sintagma A/eniand, V, p. 116). Aceea~i teza este susjinuta ~i de Matei VIas tare, cand afiIma ca <iantimisele se pun prO!plriu-zis <pe acele mese care nu au fost consacrate prin actul sflintirii (Sin/agma Ateniand, VI, p. 81). Vezl It! Nicodim Mila~, Comcntariu Ia canonul 31 01 Sinodului TruIon, op. cU., tom. I, pc'rt. II, p. 396. .sfintei bisericl" 400. Simjon, arhiepiscopul TesaloniouIuI, Despre trimosirea cap. 127: ... ~i toate se fac de;pIin la anlimise, ca ~i la dlvmnezeiasca !llJasa, pentru ca ~i fiecare din antimise est'e Sfanta Masa. 401. Sintagma Ateniand, II, p. 372, la Nicodim Mila~, op. cit.,p. 335. 402. Balsamon, Comenlariu Ia can. 7 al Sinoel. VII Ecumenic; Sintagma Ateniund, !I, p. 582, la Nicoclim Mi1a~, op. cU., p. 396.

reia ii este destinat, pre-cum :;;isemnatura episcopului care I-a dat. In consecintii, ridiioarea antimisulu'i de la 0 bi:s,erid inseamna incetarea dreptului de a se ,mai faoe Liturghia intr-'insa,d69i sre gaseSic sfinte maa9te in prestolul e1. Dupa Isid-or PelUlSioiul (t 636), ilitonulaminte:;;te nii:fmmacu care a fost infal/urat capul Mfmtuitorului, cand a fost pus in mormant :;;ipe care, dupa inviere, Apostolii au vazut-o (<'lnvaluita intr-un loc deasebit (Loan 20, 7), iar antillYlisuis:imbolizeaza giulgiul cu ,care a fosrt aooperit tot atunci trupul Domnului 1,03. Intrucat insa intrebuintarea antimisuluieste ,aooea:;;ica:;;i la Sfil1'tei Mese, s-ar plltea spune ca el inchipuie mai degraba mormantul Mantuitoru:lui 404, mai cu seama in anumite momente ale afidului. d. ZUcIe Iii oreIe pentru ofieiul Liturghiei. Liturghia se poate savar:;;i in orkare din zilele saptamanii, cu exoeptia zilei de vineri din saptamana Sfintelor Patimi, cand nu se ofidaza nid un fel deLiturghie. Dupa 0 praotica stabilita in unele 10curi, nu 5e obi.;muie:;;te, de asemenea, sa 5e faca Liturghi:e nid in zilele de mierrcuri"lii vineri din saptamana branzei, :;;1nid luni :;;imarti in prima .saptamana a Postului mare, Liturghia Darurilor mai inainte .sfintite 406. Cele trei formUilare ale Liturghiei din uzul Bi:sericii Ortoctoxe sunt programate astiel in cursul anului : - Liturghia SfdntuLui Vasile eeL Mare se oficiaza de zece ori, :;;i anume : in ziua de intai ianuarie,cand .se serbeaza ~i amintirea autorului ei; in primeI'e dnd d'llminid ,ale Postului ParesimHoT, in joia :;;i sambata din ultima saptamana a aJoos.tuidin urma post, precum :;;i in ajunurile sarbatorilor Na$terii :;;iBotezului Domnului 1,06. - Liturghia DaruriLor mai inainte sfintite, de:;;i cananul 52 al Sinodului Trulan autorizeaza savar:;;itea ei in toate zilele P:atruzecimii, 'afrara de s8JmJbete:;;i duminici :;;i de sfanta zi a Bllnavestirii, tatu:;;i ea se practica numai in miNcurile :;;ivinerile acestui din urma post, precum :;;1in primele trei zile din ultima saptamana a postului Patruzecimii, daca in nici una din aceste zile nu se intampla sarbatoarea Bunavestirii :;;i a:ara de Vinerea Sintelor Patimi, care este zi .aliturgica.
403. Epistolarum, lib. I, epist. '123. Dorotheo ComHi. P. G., LXXVII, col. 2,6'4-265. La Dr. Vasile MitroianovIci ~i Dr. T. Tarnavschi, Ope cU., p. 2100,n. 5 ~i 'fl. 235, n. 4. 404. Sf. Gherman I aI ConstantinopoIuIui, Comentariu liturgic, P. G., XCVIlT, .co!. 420 C; cf. ~i Dr. Vasile Mit.roianovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 501. 405. Simion, arhiepiscopul TesaIonicului, Rdspunsuri Ia Intrebdtile unui arhiereu, inlreb. 56. Vezi ~i Triod, eclijia Bucure~ti, 1-946,.p. 74, co!. 2; cf. ~i Dr. V'asiie Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 457, n. 4. 406. Daca insa aceste doua ajunuri se intampla sa fie sambata sau duminica, in loc de a se oficia in ziiIeIe de ajun Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, ea se savar~e~te duminica ~i respectiv luni, in care cacle una din cele doua sarbatori ale Na~terH sau Botezului Domnului, iar nu in ceIe doua ajunuri cand se savar~e~te Liturghia Sfantului loan Gura de Aur (Cf. Tipicul bisericesc ... Cernica, 1925 ~i alte Bucure~ti, 1956, p. 179 ~i edijia 1967, p. 173).. ,editH, precum ~i LiturghieruI,

"
158

LITURGHIERUL EXPLlCAT

LITURGHIA

159

- In toate celelalte zile din cursul anului,oare nu sunt destinateLiturghiei Sfantului V<lsile eel Mare ori celei a Darurilor mai inaintesfinyite, se oficiaza Liturghia de sub numele Sfclntului loan Gura de Aur, care poate fi astfel considerata ca Liturghia normala sau uzuala a Biseridi Ortodoxe /,07. In primele zile ale istoriei Bisericii, Sfanta Euharistie se savarliea zilnic in comunitatea ierusalimiteana (Fapte 2, 46); totulii, inca de atunci se constata di zi liturgka prin excelenya a fast considerata duminica 1,08. Numarul zilelror liturgke din cursu I saptamanii a ince-put. sa sporeasca inca din veacul al IE-lea, ajungand la patru: miercuri,. vineri, sambata liidumini'Ci'i 400, precum lii sarbatori1e fixe in amintirea martirilor. In pr.aclica actuaJa, preoW de la bisericile parohiale sunt datori a sluji SfanJta Liturghie in fieoare duminidi lii sa'rbatoare mare, precum lii in fiecare sambffia, dupa cum se preserie in LituTghier (c.ap. Pova~uiri. ;pgf. 10). Precum s-a mentionat mal inainte, Lirturghia nu se O'fidaza dupa. Utrenia de 'Lapriveghere, ci Uflilinaidupa cea di.n cursu! dimineYii. In ce.ea ce priv'e~te ora sa'll vremea din zi pentru od'iciul Liturghiel, e;a a fast fluotuabila in epoca persecuyiHor, OJJoapt;eaau ziua, dupa 11()curi ?i s ! imprejurari. lIn tot oazu1, pre-cum se poate ded~.l<C.e Epistola lui Pliniu din eel Tunar dj;tre impamtul Traian (X, 97), precum lii din Apologia intai a Sfantului Iustin Marrtirul lii FHozoful (LXVI'l, 7), s'e poate spune ca se stabilise destul de timpuriu ca rSfanta L'iturghie sa fie ce1ebmta in zorii zilei sau ohiar in dim:inea~a zilei de duminiica. 0 data au liberrtatea ,Biseridi insa, ofide !rea Li:tu!rghilei1m dimineaya duminidi ,apare oa a pmctica general;a410,i'ar din scdlerile veacului a1 V-l:e,ar'ezulta ca ea incemodern) 411.JIn vealcul al pea la ora a 1re.i:a('adka ora 9 a.m'l in OT1aTUl
407. Incepand din anul 1886, in Biserica din insula Zanthe s-a introdus obiceiul. savar~irii IAturghiei Sfantului Apostol Iacob 0 data pe an, ~i anume la c)ata de 23 octombrie, c<'md se praznuie~te amintirea acestui Stant Apostol. practica aceasta a fost adoptata 5i de Biserdca din Ierusalim in annl 1900, iar dupa aceea 5i de Biserica Ortodoxa din insula Cipru, plrecum 5i de Biserica din Grecia. Cf. Severianus ed. n, Roma SalaviJIe, Eusebii Renaudot disertatio inedita de liturgiis orientalibus, (Ephemerides liturgieae), 1-938, p. 34. 408. Fapte 20, 7 5. a. i I Cor. 16, 2; Epistola lui Barnaba, XV, 9 i Didahia celor doisprezeee Apostoli, XIV, 1 i Apologia InUii a Sf. Iustin Martiirul ~i FiIozoful,. 409. Sf. Vasile ceI Mare, Epistola XCIII eiltre Patricia Caesaria, P. G., XXXII, col. 484 B i Fer. Augustin, Epistola LIV, 2, P. L., XXXVI, col. 200 i Silviae vel potius Aetheriae peregrinatio ad loco saneta ... (ed. W. Haereus, Heidelberg, 192~; XXVII, 6, p. 35) i Can. 49 al Sin. din Laodiceea, Constitutiile Apostoliee, cart. II,. 59 i cart. V, 15, 20 i cart. VII, 23 i cap!. VIII, 23 j Epifaniu, Expunerea eredintei, cup. 24, P. G., XLII. 410. Ca, de exemplu, la Ierusalim, in veacul al IV-lea. Vezi Silviae vel potius Aetheriae peregrinatio ad loco saneto, XXV, 1, in op. cit., p. 31. 411. IJupa marturiile lui Sidon Apollinaire, Gr:igorie de Tours 5i Sf. Grigorie cel Mare. Vezi la A. MoJlen, op. eit., vol. I, p. 28.

XIV-lea, Matei Vlastare cons~dera indica<ta aceaSita 'Ora prill insulii 5i:111bolismul nliiinarului, liianulIDe oii 'Omcare poar!ta nume1e Treimii du.mnezeie9ti sle cuvine Sa fie sfintirta prin savaI1~irea lucrari-i sfinte spre slava lui Dultnnezeu eel in .trei persoane" 412. LirtJurghiain timpul noPtii ~i anume in a doua parte a ei ramaru= 0> exeepyie, marginiJtala dteva sal"ootori lii praotiroi Locale, preclliln rezul- tel din lamU!ririle date de patJria'rhul con'8tantinopolitan Paisie I (veaeul al XVII-lea), in Epis.tola ciitre Biseri:ca Moscovei .. <<In. privinya i,XlItrebarii despre timpul Uturghilei, ,explica el, spunem ca faceti bine di 0. incepeYi de 1a ceasul al 1;r,eilea,pre cum este datoria. Ins<'laceaSita nu e:;te fixata ClJlia lii cum nu am avea voie a celebra Sfanta UtJurghie lea decat numai la oeasul al 'ire-ilea. Cad lii in zilla eea mare~i sj'anM. a Pali'tilor :;;i1n zilele Naliteri'i lui Hris,tos ~i a Araitarii Domnului se faceLiturghie filind inca ,nO'a;pte lii 1n Joia lii in Sambata oea mare am apu; ca1 a litUirghis:icmr.e seara, din oauza oare carer misterii ale aces10r zile, desp11care nu vom vorbi aici ; ;;i ,uu putine m.anastiri fae Sa.nta Liturghie Ja 0 ora deoseibilta. PeniJJruaceea, vor H timpuri cand, pentru o anumilta pricina impo<nban.ta, trebui a liiturghisi ~i inaiin1e de eeasul va a1 treilea, precum obif?nwm lii noi in bisericile noa,sitr, cad bineouvantarea Sfantului Duh nu este determinata de timp 413.Povayuirile ,din LitUTghier dau i,ndicatH in a,celalii sens ~i in plus 'eu cateva precizari. Vremea slujbei" .citim ad, dupa obiceiul eel velchi al Biseridi, leslteceasul .al aleilea din zi, 1,ar, de va fi rtl'ebuinya, se poate savaqi SfanrtJa Liturghie 0'1'1 mai tarziu, ori mai de dimineata, ins.a nu mai inaimte de a se lumina de ziua, nid dupa masa ... Aba:tere de la aceasta face Bis<erica in zilele in care se ,oade a se sluji dupa ,amiaza:, dar mai alres cand Liturghia se savar<1e~teimpreuna cu Vecel~nia, adica in Pos,tul mare, cand se :DaoeUturghia Da:rurilor mai inainte sf:inti,te, apoi in Samba'ta ceal mare 4.14, najnnul Na~terii Domnu[ui, al du;rnnezele~tii ArMan lii in L biua Cincizecimii (Liturghierul, cap. "Povatuiri, pgf. 3). Totodata trebuie sa adaugam ~i cazul cand Uturghia Sfantului loan Gura de AuI' se eombina elL Veoernia la s:aT'bataal'ea Buna:vestirii, in <toa'telacele zi-1ein. care se face s~lLjbaceasurilor Paresdmilor /,15.
412. Cf. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. eit., p. 458. Novaia Serio. 413. Arhiepiscopul Veniamin al Arzamasului 5i NJjninovgorodului, jali (Tabla noua), 1870, p. 151, la Dr. Vasile Mitrofanovici 5i Dr. T. Tarnavschi, .. op. eit., p. 458'.

414. E IocuI sa adaugam 5i Joia cea Mare. Regulile de tipic prevac1 incellJerea 5erviciului la ceasuI al optulea (ora 2 .p.m.) in Joia Mare din saptamana Sfintelor Patimi, iar in Sambata din ajunuI Pa~tilor, Ia ceasul al zecelea (ora 4 p.m.), punan- du-se In "purtarea de grija a eclesiarhului, ca atunci cand se va sfar5i Liturghia sa fie ceasul al doilea din noapte (ora 8 p. m.). Vezi Tipieul eel Mare (Tipieon despre eel elino-slovenese, Tip-ografia Sf. Mitropolii din Ia~i, !iB16, p. 569). Cf. 5i instruc- intitulate Poviltlliri, cap. III. tiunilor de la finele Liturghierului, 415. Vezi la finele Trioclllhzi: Tipie din eapitolele lui Marco, lit. T.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

',I

'I
j

160

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

161

'Luand ca pun.ot de orientare prindpiulstabilit de trediti,e in regulile de mai sus, or,a exaota pentru oficierea Sfintei Liturghii est'e de:t.erminata in diferitele Biserid Ortodoxe nationale prin dispozitiile autoritatii hiserioei, 'in raport ~i eu eonditi'ile legate de pnnctele geografioe, precum ~i de felul de organizare >avietii locale. Fara indoiala, om sau vremea din zi pen'tru ofkiul Sfintei Liturghti trebtlie respectata constant ~i consecvent indeosebi in comunitati!e parohiale, aceasta fiiOO in initeresul orien:tarii credincio~il:or in lega;tura eu participarea lor la serviciul divino e, 0 singura Liturghie intr-o zi pe aeeea!,ii Sfanta Masa. Este neeesar sa adatUlgamLnsa ca preotul nu poate sa'var~i Liturghia deeM 0 singura data in aceea~i zi. Binatia, ,adica ofide rea Li1Jurghiei a doua oara intr-o zi, la unul ~iaoela~i jeritfelni.c, reprezin<ta op1~actica specifidi Bisericii Romano-Catolioe, in .care se gasea generaIizata inca din pr1ma parte a evului mediu 1,16. ReguLa admisa in Biserica Or.tocloxa a Rasaritului, de a se savar~i intr-ul11ul ~i lacela~i sfal11t10ca~ D'umai 0 Liturghie pe zi, se jnspira din ideea llnicirtatii Jemfei Man:tuirtorului pe Golgota. Precum demon&tr>a Fotie, dreapta jU!decata ~i cu,noa:~terlae~a<Ota lucruril:or permit oa a preotul sa aduca 0 singura data pe zi Jertia 'oea fara de sange, Jar IllUde mai mul<te-ori.Clki daca nu este ingaduit sa s:e sa'Var~e:a'Sca doua Jertia a pe un singur aLtar, eu atat mm mult nu eslte slobod oa preotul S6 slujeasca de doua ori inrt:r-o zi, fiJindca ~i Hristos, Arhiereul eel adevamt ~i Dumne~u, s-a jertfit nu de mai muLte ori intr~o zi, ci 0 s,ingura data. Prin urmare, eel ,oare lit1IDghise~tede mai multeori intT-'o zi 1asa sa se inteJ:.eag,aca Hristos s-a rasltignit tort de atatea ori $i cade de la credinta cea dreapta a' celor eu adevarat cre~ti.,ni, precum .'$itoii aoeia oare stau in eomun~unleell el. Cad un asHel de om nu crede in eel CaDe s-a rastignit 0 singura data intr-o zi pentru mantuirea oameniLor, ci in altcineva oare a patimit de ma,i multe ori, ba ehiar de nenumaralte 'ori ~i nu a pU!tut implin<ikO<l1Jomiaaltimii.$tim ded oa ,preOitul~i cele ce p se ierurghisesc de el sUnt intocrnite limpede dru:pachipul Cel'l1i ce a patimit pentru noi. Se cuvine, a~adar, a se pazi eu exaoti1late insiill;jrile oara0beriSJticeale chipului ade.vElru:1ui, daca e sa desemnam >Th3JtU'l'a adevarul'l1i ti7. Pe aoee&';iilinile 9i pentrUi 6Joelea'7iteme.iuri ,aoeasita pra:otica s-a aplicat necurmat in Biserica Ortodoxa, precu:m sublinia, de a:semenea,
416. Deja patriarhul Fotie imputa latinilor ea p~eotii lor fac Liturghie de trei ori 5i de patm ori In aceea5i biseriea 5i chiar in orice lac.,,", In opusculul atribuit lul Fotie, indreptat !mpotriva francilor 5i a celorlalti latini. Vezi J. Hergenroether, Monumenta graeca ad Photium, Ratisbonnae, 1869, p. J.1-12, 417. La J. Hergenroether, op. cit., p, 68.

in veacul al XVII-lea Mitrof'an Kritopulos : Noi nu s1ujim Sfan,ta Liturghie de mai mu1te ori pe zi in aceeaJli biseriJCii~i nici nu a<vemmai multe s,finte meSe in 'acee3J~i iserica, ci cate una singura de fiecare, din pi>cutra b de marmura. Caci ~i Hristos uOOl este, piatra cea ,adevaifata din capul nnghiului. Iar pentru ca nu s-a rastignit de mai multe ori in lUille, d 0 data in ,toata ve:;>nkia cea de la 1noeput pana 1a sfar.c;;it,fata de ,car,efieoare zi este ca 0 icoana a V'e~niciei, iar fieiOarebiserica 0 ieoana a lumii, tot a~a ~i n,oi slujim Ci.na Domnului ruu de mai muite ori pe zi, d singura data pe fiecare zi, in fiecar'e biseri-ca... 0 datiii pe zi f'ac'I11. aceasta ~i nu mai mulJt418. Documenrtatiile acestor doi teologi SUIlt astel rezumate in capirt:okil Povayuiri din Litu7"ghier: , .. Be c:uvine preotului sa .'?tie ,cD. numai o Liturghie intr-o zi, la 0 Sfantii Masa, este dator a savaD'ii; oa ace-asta unime a Sfintei J ertfe inseamna numai 0 moarte a lui Hristos, pe care o data a luat-o pentru noi, ~i numai 0 Patima a Lui, pe care 0 data a ri'ibdat-o pentru noi fd9.
,(>

LITURGHIA

CA TEHUI\.fENILOR
parle mica a ~i

1. Scurte consideratii preliminare. 2. Oficiul din prima Liturghiei catehumenilor. 3. "Vohodul miD, sau lntrarea momenlele urmatoare din Liturghia calehumenilor

1. Semte consideratii preliminare Prima parte a Liturghiei pl'opriu-zise sau, daca se ia in considerare ~i serviciul pregatitor al Pros>comidiei, se poate spune a doua parte a Liturghiei In general, poarta numele. de Litu7"ghia catehumeniLor. In liniile Eundamentaleale pl'anului ei, Liturghia Icatehumenilor i~i urea originea la veacul apostolic, gasindu-se intr-o vadita 'analogie de structura eu servidul divin al sinagogii. Documentele nu ne procura: randuiala din primele trei vea-curi a aoestei parti din Liturghie. Din mentiunile facute insa incidental in di'ferite IScrieri420, se poate vedea ca in r<'induiala ei intrau dtiri din SUmta Scriptura ~i predica, cantari ~i rugaciuni.
a1tOa~OAl%~<;,

418. Mitrofan Kritopulos, la Ion Mihalcescu"

'OfLoAolia ~.~<; <iva~OA'%'~<; h%A"lja[a, ~.~, ~_al)oAl'l.~<; Eloaaopo<; ~,~<; 'Opl)ooo~[a<;. Die Bekenntnisse und

%a1

die

wichtegsten Gluubenszeugnisse cler griechisch-orientalischen Kirche, Leipzig, 1904, p, 226. 419. A se vedea mai pe lar,g studiul nostru Binatia Liturghiei, In "Sludii Teologice", II (1950), nL 3-6, p, 125-136; 420, I Tes. 5, 27; CoL 3, 16 ~i 4, 16; Fapte 13, 15; I Cor. 14, 26 i Ef. 5, 19; Didahia celor 12 Apostoli, IX, 2, 3; X, 2, 5; Sf. Iustin Martiml 5i Filozoful, Apologia intdi, 67; Clement Alex,andrinul, Stroma'ta, V~, 14 (P. G., IV, eoL 337); Origen, Omilia I la Facere, P. G., X,II, col. 160 (vezi 5i coJ. 1012); S1. Ciprian, De moralitate, I; Tertulian, De praescript. haeretic., 40" 41 ; d. Apologeticum, 39 (P, 1., eoJ. 469) etc.

11 -

Liturghierul

explicat

~ t'
~-

i162

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

163

Se pare ca la inceput acest serviciu divin avea 0 existen1;a autonoma, savaqindu-se adkIl independent de Sfanta Euharistie. Atunci insa cand avea loc Liturghia euharisti:ci'i, cum era de pilda duminica, ea era precedata de Liturghia catehumenilor, care se unea cu eea dintai .\21. Am putea chiar spune ea, foarte de timpuriu, acest serviciu divin neliturgic in sens strict a devenit in chip inseparabil parte a premergiitoare a Liturghiei euharistice. In vea:cul al II-lea, 0 astfel de stare de fapt se gasea definitiv realizata 422. Totu~i, in tradi1;ia veacului al IV-lea, distinc1;ia sau mai bine-zis separa1;ia intre cele douil. par1;i ale iLiturghiei - a catehumenilor ~i a credincio~i}or - nu era inca 0 idee complet perimata, eel pu1;in in practica ierusalimiteana. AsHel, in insemnarile peregrinei Aetheria se face men1;iune ca Liturghia catehumenilor avea loc in biserica Golgotei, ridicata pe locul rastignirii Domnu!lui, iar Liturghia euharistilca se savar~ea in biserica 1nvierii, inaltata pe locul Sfantului Mormant 423. Judedmd dupa un scunt pasaj al uneia dincuvantarile Feridtului Augustin 424, s""'arputea spune ea situa1;ia nu era alta nid in Bis'erica Afridi de Nord, J ea:tfa liturgica fadndu-se in aWi biserica decat aoeea in care avusese lac Liturghia catehumenilor. Numirea de Liturghiacatehumenilor i s-a dat datorita faptului ca [a aceastil. parte a serviciului divin puteau sa asiste ~i catehumenii, adica eei ce se prega'te'a'll in veder'ea primirii Botezului. A:ceasltiiprima parte a Liturghiei avea deci ca scop edifkarea comunita1;ii, adidi dezvoltarea credinyei ~i ,a spiritualita1;ii cre~tine prin instruirea in adevarurile evanghelice. Caracterul didactic predominant al elementelor ee o compuneau eorespundea, de altfel, :cat se poate de potrivit scopului de pregatire a celor ce aveau sa fie ini1;ia1;i ai tarziu in Tainele Bisem ricii. Categoriile de penitenti ~i energumenii caroe,in urma unor rugaciuni speciale, erau concedia1;i la sHiqit in rand cu catehumenii, imparta~eau numai sub raportul moral ~i vremelnic starea catehumenilor. Intocmirea randuielii acestui serviciu Ii avusese insa in vedere indeosebi pe cei care se pregateau pentru botez. De aeeea, numirea respectivei parti a Liturghiei nu se refera :decat la ei.
421. Dom Fernand Cabrol, Les ongll1es liturgiques ... p. 132, 334, 335, 338 ~i Le livre de la priere antique. Tours, VI-e ed., 1920, p. 83. 422. Iustin Martirul ~i Filozoflll, Apologia I, cap. 67. 423. Silviae vel potius Aelheriae peregrinatio ad loca sancia ... op. ~i ed. cit., cap. XV. Cf. ~i L A. Molien, La priere de l'Eglise. I, Paris, 1924, p. 23, n. 5.

Privita in structura ei actuala, Liturghia eatehumenilor Iconsta din urmatoarele momente principale : a) Partea de la inceput (EVc:tpet~),careincepe eu binecuvfmtarea preotului ~i 1;inepana la intrarea cea mica.; b) Intrarea eu iEvanghelia, numita ~i vohodul eel mic sau intrarea cea mica, ori prima intrare (~ Etcr080~ Euc:tT1EA(OU, 'too ~ p.tXp~dcr080~,~ 1tpw't7j lcr080~); E c) Imnul trisaghion (b 'tptcrilto~- subin1;eles op.vo~ sau 'to 'tptcrri:rtov); d) Lecturile ('t~ rivc:t"(Ywcrp.c:t'tc:t, c:tl rivCX"(VWcrEt~); e) Rugaciunile dupa Evanghelie ~i sfar~itul Liturghiei catehumenilor. 2. OfieiuI din prima parte a Liturghiei catehumenilor
a. Formula de binecuviintare. b. Ectenia mare. c. Antifoanele. d. Simbolismul oficiului de la inceputul Liturghiei

st

424. Aceasta cuvintare este de ajuns, zilele sunt scurte ~i trebuie sa terminam intr-o biserica mai maTe. Sermo CCCXXV, P. L, I, co!. 1l4i4J9; "Dictionnaire d'Archelogie chretienne et de Liturgie, I, co!. 633 ~i L A. Mollen, op. cit.; A. Harnack (Ueber den Urspmng des Leetorats. T. U. II, V, p. 57-100), pornind de la constatarea ca clerul se folosea in prima parte a Liturghiei de ve~mintele din viata de toate zilele, conchide ca Liturghia catehumenilor pare sa uu fi avut caracterul unul rit sacru, chiar dupa ce sa unit cu Liturghia euharistica. La Joannes Hanssens, Institutiones liturgicae de ritibus orientalibus. t. II, partea I, p. 44.

a. Formula de binecuvantare. In raport eu imaginea ei primara din Constitutiile Apostolice (cartea II, 57 fii cartea V'HI, 5-9), Liturghia catehumenilor poartil. in forma ei de astazi urmele unor adaptari ~i sistematizari care se resimt eu deosebire in parte a ei de la ineeput. Scrierile dintre veacul al IV-lea ~i al VI-lea 425 marturisesc unanim cil. Liturghia catehumenilor se desehidea prin intrarea episcopului iIIllPreuna cu preo1;ii, adiea imediat inainte de a incepe lecturile biblioe. Deci toata partea ofidului de astazi, incepand de la e.ctenia cea maTe ~i pana la intraf'ea oea mica (v,ohodul mk),aparie ca un adaos de mai tarziu. In starea actuala, inceputul Liturghiei catehumenilor se deslfa~oara in concordanta eu regulile inscrise in Constitutia patriarhului Filotei. Dialogul liturgic descris mai inainte, in care diaoonul atrage atentia preotului ca a sosit momentul sa inceapa slujba, are un caracter intim deoarece el se desfa~oara in taina ~i numai intre liturghisitori. in chip public insa inceputul Liturghiei este semnalat solemn de diacon (cand este), prin formula rostita eu glas inalt in mijlocul bisericii, formula prin care cere bineouvantare'a preotu1ui: BineouV'inteaza, parinte. PreotU'I, ?flandu-se in a1;aSfintei Mese, raspunde de laS'emerrea cu glas : Binecuvantati:i este impara1;ia : a Tatalui ~i a Fiului lii a Sf3.ntalui Duh, totdeauna, acum fii pururea ~i in vecii veeilor, fil.,candin aoela~i timp semnul ICrlIciiICUSfanta iENanghelie peste antimis; preotul subliniaza prin acest seron ci'i in Liturghie se actualizeaza in forme ceremoniale moartea pe cruce, adica Jertfa Domnului, pana ee iEl iara~i va veni (I Cor. 11, 26). 1n lipsa de diaeon, inceputul Liturghiei se face direct de catre preot, prin insa~i rostirea formulei de binercuvantare.
425. Locurile

din izvoarele

indicate

de J. Hanssens,

op. cit . t. II, p. 432:.0-434.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

164

LITURGHIERUL

EXPLlCAT

LlTURGHIA

165

In limbajul liturgic fata de Dumnezeu, verbul I(,a binecuvanta)) inseamna a slavi", a Hiuda))42(1. Ifnceputul Liturghiei este marcat deci printr-o formula de slavire sau de +auda a lui Dumnezeu. Firea ~i logiea lucrurilor impun, de altfel, preeum remarea Nicolae Cabasila, slavirea lui Dumnezeu la inceputul Liturghiei. Caci indata ce ne apropiem de Dumnezeu, ne dam seama de srava Lui eea neapropiata ~i de puterea ~i de maretia Lui, din care decurg uimirea ili admiratia ~i aItele asemenea fata de BI, iar aceasta este tocmai slavirea) 427 Ne.gre~it, este 0 chestiune de cuviinta ~i de pietate religioasa ca, inainte de exprimarea dorintelor ~i a cererilor noastre in edeniile ~i rugadunile ee urmeaza, sa omagiem puterea ~i slava lui Dumnezeu, marturisind astfel admiratia ili eredinta noastra in atotputernida Lui, care este vistieria tuturor bunatatilor, de trebuinta vietii noastre vremelnice :;;ive~nice. Formula de binecuVanDal'e de' la inoeputul Liturghiei, comuna de aItf.el oricarei Sfinte Taine, este una dintre ce1e trei formule de binecuvantare pe care Ie intalnim in cursul serviciilor biserice~ti. Prin ea sEivim peDumnezeu, nu numai in unimea fiintei, potrivit conceptiei Vechiului Testament, ~i nid numai in treimea persoanelor exprimate general, d intr-o forma cu dezvoltare mai pompoasa, distingand dupa nume pers'oanele Sfintei Treimi. Slavim asHel pe Dumnezeu eontemplat intr-unul din principalele Sale atribute sau insu~iri, ~i anume in suveranitatea absoluta a IUl Dumnezeu-Tatal, Creatoml ~i ded Stapanul existentei (<<Faca,toruloerului ~ial pamantului', al tuturor ce101' vazute ~i nevazute"); a lui Dumnezeu-Fiul, prin Care toate s-au facut , intemeietorul imparatiei mesianice, al direi inceput a fost hotarat odata ell fagaduinva Tatalui facuta primilor oameni in vederea mEmtuirii ~i a surparii puterii lui Satan; a lui Dumnezeu-Duhul Srant de viata faditorul... Cel ee impreuna eu 'Tatal ~i eu Fiul este inchinat ::)i slavib>, desavarl1itorul imparatiei mesianice, a~eZ'ata in lume prin intn;tparea, lucrarea ~i Jertfa Fiului trimis de Tatal. Ded, precum se .exprima Sfantul Gherman I, arhiepiscopul Constantinopolului, cele ce se savar::)esc aid fiind' mistagogia intruparii Domnului, Treimea, trebuie sa straluceasea ~i sa fie propovilJduita la inceputul Liturghiei. Dumnezeu este slavit de puterile eele de sus eu intreita sfintenie ~i de oameni .este binecuvantata imparatia Jui Hristos, Oare a pradat iadul eu puterea Dumnezeirii Sale ~i pe noi ne-a dezrobit" 428. La aeeasta forma de slavire, eredincio~ii se asociaza prin raspunsul amin (~,a sa fie).
(UAOjEtv)

b. Ectenia mare. In cificiul ce se desfa$oara in aceasta parte de la: ineeplitul Liturghiei distingem rtigaeiuni pubIke ~i rugaCiuni rostite in taina de liturghisitori, pfeeum ~i imne intonate la strana sau de corul d-edincio~i1or. In randul celor dintai intrae:cteniHe ~i' ecfonisele.
426. A se vedea Gerhard Kittel (in colaborare), 427. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XII, col. 392. 428.' T.heolia mistica, P. G., XCVIII, col. 401 B.
o'p.

cit., vol. II, p. 751~753.

Astfel, dupa raspunsul amin, diaconul, in locul unde se ana, on, J.n lips,a lui;' preotul in altar, inaintea Sfintei Mese, inoope ectenia mare. Al1a precum rezuIta din insemnarea etimologicii a cuvantului grec Ex'tv-i]<:, 0, ~ (intins, prelung, staruitor, neeurmat), ectenia mare, privita in toate formele ei, este 0 rugadune intinsa sau prelungita ~i staruitoare, fiind stilizata sub forma de indemnuri (<< ...Domnului sa ne rugam)), ...la Domnul sa cerem, Sa plinim rugadunile noastre ..., Sa zicem toti... etc.), in care intentiile sau obiectivelle rugaciunii sunt grupate ~i enuntate succesiv in auzul credincio~ilor, eare partidpa, Ia ea pI'in raspunsurile Doamne miluies;te, Da, Doamne)), Tie, Doamne, ~i Amin)), corespunzatoare adica sensuIui indemnurilor respective din ectenie. In limbajul liturgic din Biserica Ortodoxa Romana, termenul de ectenie este 0 denumire gene-rica, intrebuintata fara distinctie pentru toate formele acestei rugaduni, pe care insa Liturghierul grec Ie desemneaza prill' termeni tehnici diferiti. TitluI de ectenie)), Liturghieru! grec il da asUel in general tuturor eompozitiilor de acest gen, care se deschid cu indemnurile: Sa zieem toti. .., Sa plinim ruga{;iunile noastre ..., sau cucererea 'Miluie9te-ne pe noi, DumnezeuJe, dupa mare mila Ta...)); celelalte insa sunt desemnate cu ter~ menul colediv de cereri l1i rugaduni (a.l't-i]OL<: l1i 8-i]Cll<:). Fiecare in parte din toate aceste compozitii mentionate pana acum apare ca 0 eetenie midi (~ p.Lxpa Ex'tV-i]<:), fata de ectenia mare (Y] p.qaA7J Ex't"-i]<:), sub care trebuie sa intelegem pe aceea care incepe eu cererea Mantuie~te, Doamne, poporul Tau ... (la Litie ~i la Utrenie). Ectenia de la inceputul Liturghiei, comuna de altfel ~i inceputului Vecerniei ~i Utreniei, este denumitii la noi ectenie mare,. desigur, este socotita asHeI nu atat din cauza intinderii sau lungimii ei, in care s-ar gasi formulate iritentH ~i motive de rugaciune mai numeroase decat in aIte genuri de elCtenie, cat mai ale\<;in comparatie eu eeeace indeobi?te noi numim ectenia mica)) (<<laral1i iara cu pace Domnului sa ne rugam), pentru ca aeeasta din urma nu este decat 0 pres:curtare a eelei dintai, din care imprumuta inceputul ~i ultimele doua alineate. Aceste douii forme de ectenie sUnt desemnate in Liturghierul grec ell termenul tehnic special de ClOVC%7t't-i] (unire, legare sau in~irare de rugaciuni sau indemnuri unul dupa altul) , respediv p.qaA7J ClOVIl7t't'l) ~i p.L'l.pa aOVIl7t't-i]. Pentruca primele indemnuri din eotenia mare inoep eu expresiile in pace (b lp-i]v7J), pentru paeea de sus ...)), pentru pacea a toata lume'a , ea mai poarta uneori in Liturghierele grece~ti l1i numirea de dp'Y)VLxa (slav-miroame), adicilcele de pace sau privitoare la pace. Se mai intrebuinteaza de asemenea l1i titlul de 3tllXOVL xa (dia'conale), titlu ce convine, de aItfel, ecteniilor de tot felul, intrucat ele formeaza prin ex,celenta rolul diaeonului. De fapt, trebuie sa remarcam ca toate cele trei genuri de ectenii mentionate sub denumiri tehnke deosebite se ga:sese intr-o evidenta analogie, in ceea ce prive~te factura lor, a~a incat nu se gre~'eilte subsumandu-Ie pe toate sub expresia generala de ectenii.
Y]

"1

I 166

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

167

Ectenia este una din fonnele prim are a1e rugadunii pubIioe cre1/tine, pe care 0 gasim recomandata de insu~i Sfantul Apostol Pavel (I Tim. 2, 1-2), iar intrebuintarea ei se afla confirmata in cele mai vechi documente liturgice 429. Ectenia mare este conceputa ~i intocmita in spiritul comunitar ~i edezi,ologic, caracteristie vietii cre~tine. Astfel, motivele rugaciunii din indemnurile acestei ectenii imbrati~eaza toate categoriile ~i treptele de credincio~i, toate situatHle ~i trebuintele lor de ordin spiritual ~i material, invocand 1ii ajutorul membrilor Bisericii triumfatoare. Prima recomandare ce ni se face prin ea este sa facem rugadunile noastre cu eugetul liniit (netulburat) 430: In pace DomnuIui sa ne rugam. Pacea deplina .a sufletului este 0 conditie psihologiea 1ii morala primordiala ~i esentiala pentru apropierea noastra de Dumnezeu prin rugaciune. Un suflet divizat in el insu1ii sau impra~tiat prin tot ceea ce inseamna tulburaTe, nu numai in sensul moral al acestui cuvant, ci 1iisub raport intelectual, nu se poate concentra 1iinu are indrazneala sau curaj in rugaciunea sa. De nu ne va arata vinovati inima noastra, avem indrazneala ca'tre Dumnezeu 1ii orice yom cere yom primi de la Dansul, pentru ca pazim porundle Lui 1iifacem cele plckute inaintea Lui (1 loan 3, 21-22). De ,aceea ne-a porundt Mfmtuiltorul : Cand stati de va rugati, iertati orice aveti asupra cui va, ca 1ii Tatal vostru cel din ceruri sa va ierte gre~eme V'oastre (Marcu 11, 25; Matei 5, 23-24). Cu alte cuvinte, pentru rugaciune trebuie sa ne gasim in stare de pace cu noi in~ine, cu Dumnezeu ~i cu aproapele nostru. 0 astfel de pace nu izvora1ite decM dintr-o con~tiinta curata sau lini~tita : pe de 0 parte, adica, netuTburata de pacate 1ii deci impacata cu Dumnezeu, iar pe de alta, degajata in acele dipe de firamantari sau preocupari In legatura cu diferitele aspecte ale vietiide toate zilele1ii, totodata, nerasoolitii de resentimente fatii de semenii no~tri. Pacea sufleteasca este conditionata, cu alte cuvinte, ~i de factori obiectivi; de aceea, inca in prima parte a ecteniei suntem indemnati sa ne rug am ~i pentru pacea a toata lumea ... $i pent7"U unirea tuturor sau, mai scurt, pent7"U pacea dintre 1l.oi431, deoarece, Intr-o atmosfera de pace generala sau ob1iteas:ca,sufletul gase1/te sprijin 1ii mai multe garantii pentru pacea din el Insu~i. Pacea sufleteasca, In triplul ei aspect: cu Dumnezeu, cu noi in~ine ~i cu aproapele, este 0 pace care, pe de 0 parte, sta In puterea noastra ... ca rod al tuturor virtutilor 1ii al unei Intelepciuni desavar1iite, 0 pace pe care 0 putem ca1/tiga noi In~ine 432. Dar pacea desavar1iita este pacea de sus, pacea lui Dumnezeu (Filip. 4, 7), pacea aceea, adica, pe care ne-a adus-o, ne-a d'at-<J 1ii ne-a lasat-u Mantuitorul (loan 14, 27), Care, prin jermfa Sa, a surpat zidul despartitor at vrajbei (Efes. 2, 14),
429. Ca, de exemplu, Sf. Iustin Macr-liruI sf Filozoful, Apologia intai, cap. cap. XXXIX, 2, sf XXX, 4, LXV, 1 i LVII, 5 i Tertulian, Apologelicum, 430. Slf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., P. G., XCVIII, col. 401 D. 431. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XU, col. 33,6A 432. Ibidem, col. 3,93D sf 396 A

Impacandu-ne cu Dumnezeu. Aceasta pace este un dar de sus; este un dar al mantuirii, pentrueare ne rugam sa fim facuti parta1ii prin fiecare J;-iturghie. In acest scop suntem Indemnati doci sa ne rugam pentru pacea de sus 1ii pentru mdntuirea sufLetelo7" noastre. Urmeaza apoi indemnul la rugaciune pentru 10ca1iul de Inchinare 1ii pentru cei ce intra intr-lnsul insufleti1i de eredinta, plini de evlavie ~i patI'Un1ii de fioTUl prezentei divine, pen1ru boti oei care vin In biserica purtand revarsatii. in fiinta lor Intreaga nota unui chip duhovnioesc, atait In dispozitia lor launtrka, precum 1iiin icompOl'tarea lor exterioara. Indemnurile ecteniei continua apoi in sensul rugaciunii pentru biserica sau mfmastirea 1ii localitatea respectiva, precum 1ii pentru toate ora1/ele 1ii satele, Impreuna cu cei ce 10cuiesc In ele; pentru carmuitorii ~i slujitorii biserice1iti de toate treptele, precum 1ii pentru cei de la carma statului; pentru conditii meteorologice favorabile 1iipentru rodirea Imbel1iugatii.a pamantului; pentru cele ce sUnt de trebuinta 1ii de folos celor care se aflii.'in felurite calatorii, pentru cei bolnavi tru1ii pentru pe1ite ori deprimati sau amarc1ti suflete$te (UTCEp X<Xp.vov'twv) salvarea celor aflati In robie. ,In legatura eu imprejurari speciale din viata ,credincio",?ilorori a comunWitii se pot introduce In acest moment ectenii, care se gasesc grupate In partea finala a LitU7'ghierului sub titlul de Adunare de cereri la felurite trebuinte din viata omului (la vreme de neplouare 1/i foamete, la vreme de necontenire a ploilor, pentru eei ce sunt In cil.1atorii, pentru cei bolnavi, pentru eei ce sunt In Inchisori, pentru navaJirea vrajma9ilor, la boli epidemice etc.). Seria acestor indemnuri, prin care este dirijata rugaciunea credincio$ilor, se incheie eu aeela ca noi toti sa fim izbii.viti de orice necaz, urgie, primejdie 1ii nevoie. Urme,aza apoi 0 invocatie generala: ApaTa.-ne ~i ne mdntuie$te, miLuie$te-ne $i ne pa.ze~te pe noi, DumnezeuLe, cu harul Taw>. Prin aeeasta formula se rezuma esenta tuturor dorintelor sau intentiilor din Indemnurile precedente ale e~teniei 1ii, in acela1/i timp, se face marturisirea ca Implinirea rugaciunilor faeute 0 a1iteptam ca pe un har din partca lui Dumnezeu. De altfel, raspunsul Doamne miluie$te, pe care credincio1iii 11 ciau dupa fiecare alineat de pana aid al ecteniei, subliniaza de fiecare data ca ei spera sa primeasea ceea ce cer nu pentru ea ar fi Indreptatiti la aceasta, ci pentru milostivirea lui Dumnezeu 433. Prin Insa$i forma acestui raspuns, ne afinn,am deci, ea In to ate rugaciunHe de cerere $i chiar In mod expres, In poziti,a eelor ce Cer9SiC mila lui Dumnezeu 1/irodul ei, milostivirea sau darul din partea Lui. Ca Imparatul-prooroc David, care l~i 111cepepsalmul de pocainta cu implorarea: Miluie1ite-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta (Ps. 50, 1); asemenea vame1iului, care se umilea rugandu-se : ,Dumnezeule, milostiv fii mie, paei'itosuluh> (LUica 18, 13) 1ii aSie:menea femeii eanaaneence, care sitriga In urma Mantuitorului: Miluie1ite-ma, Doamne, Fiul lui David (Matei
433, Ibidem,

col. 393 B.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

I
LITURGHIERUL EXPLICAT

[1.68

LITURGHIA

169

!l5, 22), a~a ~i noi, prin ras,punsul "Doamne miluie~te', rugam pe Dumnezeu s,a-$i 'amte mHa Sa fata de noi, satisfacandu-\Ile oererne farmulate prin graiul preotului ori al diaconului. Ei sUnt ded dinainte In.credintati ca CIIcordarea bunurilor cerute constituie un ad de milostivire, adica de mila din partea lui Dumnezeu, un ad de darnide, un dar ce se datore$te numai buna,tatii Sa,le, ~i ll'U ne vine ca 0 rasplJata pentru meritele noastre. Pentru a indupleea bunatatea divina, sunt chemati ca mijlocitori ~i Sfanta Fecioara, Impreuna cu toti sfintii ("Pe PTeasfunta cumta ... eu toti sfintii pomenind-o), did a-I pomeni Inseamna, precum remarca Nicolae Cabasila, a-I invoca, a-I ruga 434. Acest ultim alineat al ecteniei mari este Intregit In completare ~i unital' 435 cu Indemnul 'ca pe noi sii in$ine $i unii pe altii $i toatii :viata noast7'ii lui Hristos-Dumnezeu o dam ('ltapaowp.sOo: Fie~..are In parte ~i tati 160Ialta, uniti prin )". legatura dragastei In Hristos, sa ne oferim viata noastralntreaga: gandurile ~i inima, euvintele ~i faptele, sufletele ~i trupurile 436, ca 0 (cult, jertfa vie, sfanta ~i bineplacuta (lui Dumnezeu), ca 0 slujire Inchinaciune) spirituala (Rom. 12, 1). Pe langa aceasta interpretare acceptata de obicei in erminiile liturgice mai mult o,ri mai putin conf'Llz, interpretare justifkata de altfeI raman, prin versiunea curenta ...sa 0 darn din textul Liturghi,erului nu socotim fara folas a pune in evidenta ~i un alt sens al indemnului final din ectenia mare, mai ales ca el pare a fi sensul priJ;nar. Urmand cu consecventa ~i stricta logica firul rugaciunilor din ectenia mare, ultimul sa'll indemn este firese sa sune: ...pe noi in~ine ~i unii pe alW ~i toata viata noastra Iui Hristos-Dumnezeu sa 0 incTedintiim, adka sa ne recomandam prin rugadunile noastre,ale Preas1intei Nascatoare de Dumnezeu ~i ale tuturor sfintHor, milei ~i o,cratirii lui Hristos, ata1; noi In~ine, cat ~i unj!I pe altii ~i viata naastra Intreaga, idee care, pe de 0 parte, se lll'cadreaza in conceptul e'cteniei mari, iar pe de alta, nu se gase~te In dezacord cu sensul verbului 'ltG,pa.d{}'Y/[1.L. Afl<:1nd'Ll-nein acest aline at la finele unui ~ir de cereri pentru diferite trebuinte ~i. categorii de membri ai comunitatii, sun tern Indemnati In concluzie ca, In virtutea iubirii sau a carita,tii evanghelice, sa ne reco'mandam reciprac lui Hristos, In rugadunile noastre, ,In acest scop special ~i In legatura cu aceasta cerere finala capata adevciratul sau sens ~i invocarea sau chemarea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ~i a tuturor sfintilor, de a sprijini cu rugaciunile lor cererile noastre. La Indemnul pentru 0 astfel de daruire de noi in~ine, prin curati-a vietH, ori de a ne recomanda reciproc In rugaciuni, 'c:redincio~ii consimt prin raspunsul ,({rie, Doamne.
434, Ibidem, carp. XIV,coL 400 A, ~i cap, XXXIV, coL 446 B. Bisericii Ortodoxe 435. Spre deosebire de editiile grece~ti $i slave, Liturghierul Romane, incepand cu editia de Bucure$ti, 1902, a despartit in doua acest alineat, p(ntru a se il1tol1a dupa primul sau alineat "Prea Sfanta Nascatoare de Duml1ezeu, miluie~te-ne pe nob>, de~i acest raspuns al stranei, comlni, sau crednicio$ilor nu a fost inscris in Liturgl1ier. 436, Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre stintele rugilciuni, cap. 332.

Ecten,ia mare se incheie eu 0 scurta doxologie (<<CaTie se euvine Tatiilui $i Fiului $i Sfdntului llJuh, toatii slava, cinstea $i inchinaciunea: acum $i pururea ...)}), numita ecjonis (h<pw~"fJ::H<;), adica spusa sau pronuntata eu voce tare, Intrudlt astfel de forrnule formeaza de obicei Inch'eierea ,celor mai muIte din rugaciunile spuse In taina, Pre-cum se poate remarca, edonisele sUnt formule etiologice, Intrucat ele incep intr-a forma de motivare (dd, adiea, pentru ca). Ca dupa orice rugaciune facuta public, crediil'cio~ii i~i afirma participarea lor la ectenie prin raspunsul "Amin. c. Antifoanele. Urmeaza apoi Ia strane sau la cor cantarea antifoanelor, adica a versetelor din Psalmii: 91 (<<Bine este a se marturisi Domnului...), 93 (<<IDomnul a Imparatit, intru podoaba S-a imbraoaL.) ~i 94 (<<Veniti sa ne bucuram de Domnul...), psalmi numiti astfel c1eaoarecesunt int'onati antifonk, adica alternativ, de loredinJCi.o~i au s de cantareti ; stihurile aces tor psalmi servesc ca prefatari ale imnelor de inspiratie cre~tina: "Pentru rugikiunile Nasditoarei de D\mmezeu, Mantuitorule, mantuie~te-'Ile pe noi, "Pentru rugadunile sfintilor TaL .. ~i "Miluie~te-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu ..., Cantarea psalmilor antifonici In aceasta parte a Liturghiei este confirmata de documentele din veacul al VIII-lea 437. La inceput, ei VOl' fi fost intonati In intregime, dupa obkeiul vechi din Eiserica. Introoocandu-se Ins:a printre wrsetele Lor imnele de compozitie cre~tina mentionate mai sus, n-a intarziat sa se aplice ~i aid principiul cunos:cut de a se pastra din' psalmi numai unele stihuri, recitate Inaintea aces tor imne. Deja Sfantul Gherman I al Constantinopolului se refera in comentariul sau liturgic la cate trei stihuri din primii doi psalmi, iar ca al treilea antifon pare a lasa impresia ca era intrehuintat intreg PSG-lmlll 94 (<<Veniti sa ne' buauram de Domnu1...) 438. Nu este de mirare ded dad An'lalarius afirma pe la anul 833 d. Hr. ca el a auzit cantandu-se acest psalm la inceputul Liturghiei din biserica Sfanta Sofia de la Constantinopo1430. In veacul al XV-lea, Simian, arhiepis'copul Tesalonicului, mentioneazal uzul marginit La cate patru versete din fiecare psalm antifonic 440. Astazi Insa, cantarea anti.flQianeloT'se pradica DJumai In randui:a:la Lirturghiei din zilele obi~nuite ~i de la sarbatarile Mantui,tar.ului ~i ale Sfintei Fecioare. In zilele fara s'arbartJori s'e Intrebuinteaza de obicei ca,te trei stihuri din filecare rpG'a>l.m 2 ~i 15 din Ps, 91 ; 1, 2 ~i 7 din (1, Ps. 93 ; ~i 1, 2 ~i it din Ps. 94), au ,Slava ... "$i a'cum ... ; pentru sarbatorHe Mantuitoru'lui ~i ale Sfintei FeciOiare se i'au Insa stihuri~i din aiti psalmi antifonid.
437, Codicele Barberini, la F. E. Br,jghtman, Liturgies eastern and western, vol. 1, p. 31O-sl!; Sf. Gherman I al Constantinopo.Jului, op. cit., col. 401 D-405 C $i editia Nilo BOl-gia, 11 Comentario Jiturgica di S. Germano ..., nr. 23, p, 2'1. 438. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., P. G., XCVIII, coL 405 B. 439. Ord. antiph . c. XXXI, la Dom PI. de Meester, op. cit., p. 78, n, 4. 440. Despre dumnezeiasca rugdciune, cap. 348, P. G., CLV, col. 632.

no

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHlA

171

Dumini,ca :;;iInalte zile de saribatO'aT'e,afara de ce1e mention:ate mai Inainte, looul antifoaneIor in Liturghie a fast lUa't in oursul tiimpului ineeputul de psalmii rtipid. Se poateahsl1'Va ast:lJel fara greutaie ea Liturghiei se afla transpus serviciIul Tipiceii sau Obednitei, cu Pselmii 102, 115, imnul Unule-Nascut l?i Feridrile eu troparele 1'01". Ca atare, in asHel deoeazii se cfmrtJa lJOculprimului ,antif'0n stihul 1 din In Psalmul tipie 102 (<<Bineeuvinteaza, suflete 'aI meu, pe Damnul...), lar ea al doHea antifon, imnul Unrule-Nasc:ut, precedat in unele parti de ultimul sltih (10) al Psalmu'lui 145 din Tipka (<<Impara'ti-va Damnul in veac ...). Feridrile inso~ite die troparele respective indeplinese ralul an1tifonu'luial III-lea. Au f'0st estfe<l impalcate in cursul anului liturgic ambele praiCtid. Aeeste cEll1Itari unt conside['ate .ea antifoane m:ici, irnruclt partile s eare provin din Vechiul Testament, atat cele care insotesc lrnnele emintHe, cat :;;icele oare pravin din paslmii tipioi (<<Binecuvinteaza, suflete aI meu, pe DamnuL.) s,e reduc, precum am vazut, numai la eateV'a din stihurile ps,alm'ilor respectivi, spre deosebire de antifoanele cu extindere mai mare din slujba Utreniei ; gruparea lar in trei stari esrte insplrata de ideea de cinstire a Sfintei Treimi i;'\J. Laal doilea ,antHon se ad,auga qi irnnul Dnule-Naseut ..., care uneari este practioat ,chiar ea al daHea 'antlfon prefatat ari nu de stihu] 10 din Psa1mul 145 (<<Imparati-va Damnul in velae...). Intrebuintar.ea lioturg1ca a aoestui imn dateaza din veacul al VI-lea, compunerea lui fiind 'artribuirta impar1atului Justinian (527-565) ""~. La Liturghia din zilele de dUlmini,ooserveGte ea all treilea '311t1aneantarea Fericirilor, insatita de imne1e sau traparele iCare sunt campozitii de mspiratie ere:;;tina. Subplantarea ps,almi:lor antifani'c;i de eatre 'C'i tipid trebuie sa. 11e-a reprezentam ea un fenamen care s-a pertreout tarziu de DOIt. veacurile In al XII-lea, al XIII-lea :;;i,ehiar 1a incepultul celui de-al XIV-lea, ,cadvcele liturgke nu prels:criIudecat praotdJoa psalmilor antifonici I,Q3. Abia in veaeul al XIV-lea Constitutia patriarhuLui Ji'iLotei, prin inscrierea PericirHar in acest moment, ne laiSJasa intrevedern ofiicializarea psalmilor tipiei la inceputul LiJturghiei 444. Insinuare'a 10irIn 'acest 10c nu s'e poa:te explica dedit pdn ineadrarea prinuz ,a servlciului Tipioel Siau Obednitei ,ea parte intraducrtiva In Liturghie, pentru a se face a treceremai directa de 1a serviciul Ceasurilar la eel al Liturghiei. Aceasta sudura s-a putut apem pe nesimtite qi eat se poate de natur1al, dart:fiind jjaptul ca randuiala Tipkei urmeaza dupal Ceasulal :;;asde'a, cand SJteregula
11'1 >0

:sa .:se inceapa Liturghia, pe oare Tip1cachlar a supline!?te in zi1ele de rand sau" en oare ohiJar se une~te in timpui Patruzedmii (Liturghia Sfantului Vasile eel Ma,re qi Liturrghia Darurilor mai inainte sfintite) 445. Pe de aWl pante, necesirtatea unui slerv'idu de psalmi ;~i imne in aoest 1'0'0 pare sa fi demorustrat~o prezenta mai veche a ps:almilor antif'Onid, pentru a preveri:l qi incadra i11'tr-o solemnitate li,turgica intrarea episloapului in Uturghie 440. Este inteI1es'anta din aoest pund de vedere nlndui:a[a insemnata in textul Liturghiei Sfantului Vasile eel Mare din CodiceLe ierodiaconuLui lsidor PyromaLos (veacul al X-Lea - ,a.1XI-lea) de 1,a Manastirea Sfantului Iaan din Insula Patmos 447. Clerieii slujitari a:;;teptau tati, in fata sfinteIar llGi, intrare,a patri'arhului. In timp ae pmtasu'l dtea in taina !?i cu oapul pie-eat ruga'ciunea primului antifon, pSlaltii intanau de pe inaltimea amvonului ,trei sau patru stihuri din primul psalm antifanie (91). Aqeza.t pe a daua tre.apta a amvonu1ui, dialConulrostea apei indata edema mare. Urma dupa aceea rugadunea antifonului 131 doilea, spusa in t'aina de pTleot, ajpoi a ecitenie mica rm'"tita de ui'aoon, 1.ar 1a urma, trei sa'll patru stihuri din al dailea psalm antifonk (102), ell Aliluta ... qi Sl~va.... Dupa 81ava, preotul rnsrtea Unule-NalSleUlt, dilaeonul intanand dupa aceea din nOll ectenia illaJ:'e,ide la locul ohi:;;nuit. Urma rug'adunea 'antifonului al rtreilea qi '0 elcrtenie mi'ca, dupa oare psaltii eantau Psalmul antifanic 94 (<<Venitisa ne bueuram de Domnul,,), eu stihul Mantui~te-ne pre nioi, Fiul lui Dumnezeu .... In aloest thnp, arhiereul se ridi.ca din jetul sau, intrfmd in altar, iar di'acanUil rostea pentru a treia o'ara ectenia maire. AeeastEi cer,emanie - lOare, in veacurile al X-lea :;;ial XII-le,a, se gasea deJa cal1SCliCTlatc1inceput al Liturghiei - arul1'ca totu!?i pr'in ea cateva aman'l1nte '0 lumina preti'0asaasupr,a stadiului original" din care V'oluase. Astfel, trebuie sa 6bservam In primul rand ea slujitorii aUaru1ui nu inoepeau singurl serviciul Liturghi'ei, d a!?teptall mal intai intrarea epis'capului. De a1ffl'eQ,cananul 56 al Sin'0dului de La Laadiceea prescrie oa preotii 11-au VialelSaintI1e !?isa !?,adain altar mai inaInte de il1'tmrea episcopuQui. Exceptle se facea numai ean!d ClJoesta era nevoit sa lipseasca dinoauza de boata, sau cand se ailla in ca1atori'e. In al doi:1ea rand, nu putem slcapa din vedere ca oeremoniH se desfal?ura nu in altar, d in naos, unde 5e 'afllau nu numai psaltii l?i di'acanii, ciqi preotii inqil?i, raniduiti pe solee. In fine, intr.area epVsmpului in shrjba avea loc abia dupEi ce se carnasera psalmii rantifonJ,ci :;;i imnrul Unule-Nooout. Ded, tat eeea ce se savarqise pana atu11'ci avea prapriu-varbind un
445. Sf. Gherman I al Constanlinopolului motiveaza intrebuintarea inceputul Liturghiei pe baza obiceiului indatinat in toate serviciile dimineata. psalmilor la de seara ~i

441. Ibidem.

442. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII, col. 404 D405; col. 729 B. CXXl,Teofan, Cronica,P. G., CVrIl, col. 477 B; G. Cedrenus, Compendiu istoric, P. G. anul 443. Cf. Ms. 1020 Sinai, A. Dmilrievschi, 1306. bela, op. eft., p. 6.
444. Cod. 6277-770,
mJ',(oAOlw

si Codicele

Esligmenu

din

Mfinastirea

Pantelimon

(veac. al XIV-lea).

Pan N. Trem-

446. lntrarea episcopului era inconjurata inca din vechime de fast. Sf. loan Gura de Aur pare a lasa sa se vada Cd aceasta se desfa~ura intr-o rprocesiune in care credincio~ii mergeau inaintea clerului. Cf. OmWa XXXIII la Matei, 6 P. G., LVII, col. 384. 447. Reprodusa ra Variae lectiones, de Jacob Goar, op. cU., p. 180-182.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

I I

172

LITURGHIERUL

EXPLlCAT

.UTURGHIA

173

OaIlacter exrtna1liturgic,diadi pUltem spune mtfel, penim oa defapt Liturghia incepea '0 dati'iou intra rea epis-copului in altar, ~i anume in momentul in oare astazi se fa,ce intra rea cu Sfanta Evanghelie. Laorigine, 'inrceputu1 Liturghiei coincidla 'a.'?adar 'eu intr.are,a epis'copului. Este semnificabv inaceasta pr,ivinta faptul ca Maxim Ma:rturis-itoml irliCepexplicarea Liturghilei din momentul primei ihltrari :a arhiereului in biseriiOa4"S, mentionand ca in 'aiOela~i timp avea lo.c ~i intraTe.a 'cre:dill'cio~ilor"'D. Reminiscenta aCelSitei nadl'cl stravechi { p persis1ta ind in slujba Liturghiei 'ou :arhiereu. Potrivit,adica, randuielii dintru inoepurt, el ruu intra in alltar mClliin'ainte de vohodul 'cel mle, ci riNnane in mijlocul biserleli, unde se imbI'aca ~i 'a~teaipta senatere,a Sfintei EvarigheHi, cfmd i~i face intrarea i1rnpr'Unaau ceilalti liturghi:sitori 450. Epoca in oare ve.chiul inceput al Liturghilei a primi!t acest adaos esrte greu d'e preaiZ'at. Intr~o masura o.arecare iusa prezenta imnului Unule-Nas'OUIt ,aces't lo.c po'ate constitui 0 inidioatie aproxima,tiva cel in putin. Prima jumatate a ve"wuh.ri ,al VI-lea ded, de oare istoria 'l,eaga introduce-rea in LiitUrghie a :acestel cantali 451, s-ar pute.a sa il'l.l fie straina de ina'llg'llT'Gl'rea unei ,ce:remoni'i mai cOiffiplexe pentru intm!rea epilS'oopul'lli. Aioe.asta vreme ar 'coresp'unde, de alt'fel, epoeli mutarij Pl"O,s'Comidiei, care a, provo oat mail iota'i 0 mo,difkare de 'conoeptie :asupra inceputuJui Liturghiei. In 'Chip firesc, apoi, a .urmat ~i deplasarea in Incul actu'al a eoreniei oe,lei marl, cwe, originJalJ:' a;;.a cum marturises.c izV'oarele liturgice pana in vea:oul al VI-lea -, se gas'ea la ineeputul Litllrghiei credincio:;;ilor, ~i anume inainte de prezentarea darllrilor. Gratie rutinei, desigur, S'ervidul de psalmi i.l1tI'ebuintat pentru 00lemnitatea dinain~e.a intrarii epis'Copului inofidu a fost indeplinit ~i in lipsa 'ClJcestui1a, ,ajungand 'astfie'l'sa se transflorme iniT~O parte inte grantJ a slujbei. Aceasta aua-tat mai mu1t CJU Liturghia fara episcop cat a inceput sa devina 0 :pra'Otioa din 'ce in oe mai 'comuna, 0 data c'll paeea Bis'eridi ~i deci .ou raspandirea credintei 'cre~tine. Prelotilor ~i diaoonilor, care ,aaum o'lJidau singuri, li s-a impus, ea altare, un ceremonila:! propriu de piI"gatire InJainte de inoeperea Uturghie'i. A~,a,a trebuit sa rezuLte ranrdu'iala pentru pregatirea s'louji:torilor sfintiti, pe ConstiJtufiei patriarhuLui FiLotei, 0 care LiturghieruZ,oonformandu-se insereaza indaM. dupa serviciul Pros'C'omidiei. 1111. manuscrise ea apaIle abia in pnmele ve,a,curi aLe mHoeniullui l doi1ea 452. a
448. 449. 450. regula. 451. istoric, P. Sf. Maxim Miirturisilorul, Mislagogia. cap. VIII, Ibidem, cap. IX, co!. 688 D. Cf. P. Lebedev, op. cit., p. 255 nota. Nu totdeauna Cf. Teofan, Cronica, G., CXXI, co1. 729 B. P. G., CVIII, co!. 477 B sl P. G., XCI, co!. insa 688 C. aceastii

-In timp'lll cantarili fiediT'Ui 1an!tlf1onreotU!l rosite~e in tJaina dte 0 p rugii:c.iune; intltulata in Liturghier: Rugiiciunea antifonwLui intdi {ir,:!, respctiv a antifonuLui aL doiLe-a!ii a antifonuZui aL treiLea, :rugaduni idei!le din care sunlt inspir.ate ,antiDe s!e ga'S>sc in stransa oonexiune 'C'U faanele. ASitfel, in prima dintre ele, preotul in'Voci\ nemasurata mHa ~i .n:egri'i-ita iub'ire de ()Iamenia lui DUlffillle-zeU, ruganc1u-L sa-$i arate indumrea Lui fa~a de oComuni,tate,a, care participa la Lit'l1I'ghie. In ,celel:a1lte doua, liturghiSJitDa'LlJ. oCereoCJ:"atire,a, Bisericii, dar'llirea cunoo:;;tinteiadevarului divin in. viata, obtin!rea mantuirii ~i a vietii ve~nke in veaeul viiwr. Dupa primul ~iall daile,a 'antifon, cTe1d<in:cie~ii SlUn:tin:demnati din nou J.a rugaciune prin 'ca'te 0 edeoie mica, numita astfel, precum am vazut, pentroll oa ea se rezuma la primll'l ~i ultimele dou:aalineateale edeniei mari, eu edonisele respedi,v din Litur'ghier pentru lecare din ele. d. Simbolismul oficiului de la inceputul Liturghiei. Privite in general, irnnele /Ii 1"Ugadollnile Liturghiel oo11'tin primu'l rand forme penspirirtualitatii 11oastre, tru exprimarea cultului ~i pelltl'uexercitarea .8Ididi mij'l:ola:ce 'ou:ratire ~i de pregatire pentru Sfirutele Taine ..., de " sfintind pe cei ce ~e citesc I~iIe canotJ)}M sa'll Ie asculta, lie urmal'esc '00 .aientie ~i s'e patmnd de ele. Ale~rea ~i inlanyuirea sau imbinar,ea lor sunt insa in a,'1afel facLlte, ca prin ele "sa se simholizeze in acela~i timp kenomia mantuilii. .., ad-ica iochipuie venirea ~i vi,ata lui Hris.tos in lume "55. A~a, de exemplu, intreaga dnduiala a oficilllui de la inceputul Liturghiei e'9te inspirata in a1catuirea strudurii 'ei de ideea ~iscopul ,de a s,imbo1:i.z;a timpul imedi:at dil1la.inteai1qifii MEmtuitorWui la <'.1Ictivltatea Sa publioa. A'Ceas:taparte se refer a deci Ie episodul reprezent-at de predioa Sfantului loan Botezatorul in de:;;'ertul Iudeii, c3.nd propoviiduia ,ea s-a 'ClJpropii,at impara.tia 'cerurillor (Matei 3, 2), ~i dnd Mantuitorul ,a,.primit de la el bateZJw. Nota. specifka a 'a:ces-tulsi,mbolism esrte maI1catJainca de ra il1'ceput prin formula de binec:uvantare pentru Liturghie, oare s'e flefera la impiiJratia l'lli OU!l11nezeu. A~'ezare.a psalmilor antiJioniel ,ad, loa inoeputul Liturghi,ei,Cll' ca s'Cop de ,a arrninti ca venirea Mantuitorului fuses' pr.ezisB:~i pre,jnchi.puit<'ldeja in scrier-He Vechiu[ui Testamenrt:. De a'CJe'E;'a, ace~ti psalmi din au fostaIese exprtes pentT'll cantare versetele eare oglindesc in ele acele preziceri ~i preinchipuiri. As:tfel, antiBonul I din zUeIe de rand sauobisnu.ite : "Bine este a ne marturisi Domnului si a canta nUmele Tau, P~eainalte, avesU, dimineata mila Ta $i adeva'rul TaU' toata pHnirca :noapte-a... (Ps. 91, 1, 2) lasa sa ,transpire presentimentul despT>

se observii G. Cedrenus,

Compendiu

452. A se vedea, de exemplu, Ms. 1020 Sinai (veac. al Xn-lea-al Dmilrlevschi, op. cit., p. 140 si Ms. 719 Pat mas (veac. al XrII-lea);1

X~II-lea). A. ibidem, p. 173.

453.,1n Liturghia Darurilor mai inainte sfintile, in care inceputul oficiului !I 'fo,meaza servidul Vecemiei, aceste rugiiciuni see citesc printre starile (slavele) 'catismei Psallirii; de aceea, Ii se mai etii si clenumirea de "Rugaciunea starii intail>, ,respectiv "a doua 'si a treia. 454. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XVI, col. 404 C-D. 455. Ibidem.

174

LITURGHIERUL EiXPLICAT

----

LITURGHIA

175

vremii pentm venire-a Mantruitorului fagaduit, ceea ce explidi Inclemnul de .1 lauda pe Gel pre1ainalt (Dumnezeu-Ta'tal) ~i pe Domnnl (Fiul, eel Unul-NasoUit). Expresda a vesti mila Ta ~i adevalrul Tau Sl:! refera la. taptul ca intI'iUpaifeaMantuHoruluieste 0 uTmare a nemargini<tei ,iubiri de oarneni a lui Dumnezeu ~i di ,aceasta venire a~telaptarta de veaoori este aeum un ,adevaT, 0 rea1itate, compamti v eu pr,einchipuirile din Vechiul Testament. Al doilea antifon in zilele de rand (<<Domnnla imparatit, intru podoaba S-a imbracaL., Ps. 92, 1) ,cant il1i&a~i a imparatia, ma'retia ~i pu- tere,a Fiului lui Dumnezeu, ca~tigata de EI prin lipsirea de slava Dumnezeirii ~i prin saJ'acLa intrupikii 456. A'ceea'1i preinchipuire esrte oglindita ~i in s.tihul 10 ,al Psalmului tiJpk 145: Impa'rati~va Domnul in
v;eac ... .

deschide cu servidul V1eoerniei, drupa bineIcuvantarea pentw Liturghie. Singura analogie, pecare () prezinta incepUitul acestei din urma Liturghii 'Ctl cel-elalte dooa, consta in randuiala de a se oiti cel,e trei s.tari saill slave ale ca,tismei din PS!al,tire in chip de antHoane, dupa ecteni,a mare. Ca rugaeiuni ale ,antifoanelor snnt folosite primele irei din cele 'iapte rugadruni aI,e Vecerniei, ramanand rugaduni pmpriru-zise ale Vecerniei numai ce1e patru din urm8. Prime Ie trei, intrucat se dtesc in timpul starilor eatismei, sunt puse in unele editii ale Liturghieru[ui 457 sub denumirea de Rugadunea starii intai, respediv 'a dona 9i a treia. 3. Vohodul mic sau Intrarea midi ~i momentele urmatoare din Liturghia eatehumenilor
a. Intra rea cn Evanghelia. b. ImnuI Trisaghion (SHnte Dumnezeu!e). $i sIar~ilul c. Leclurile biblice. d. RngaciuniIe dupa EvallgheIie Liturghiei catehumeniIor

Al treHea ,antHon din zilele de rand: ,Veniti sa ne bucuram de Domnul :;;isa strigam lui Dumnezeu MantuitoI1ul n~ositru.Sa intampinam. fata Lui intru ma!l'tmisire ~i in psalmi sa cantam Lui, ca Dumnezeu mare este Domnul :;;iImparat mare peste tot pamantul (Ps. 94, 1-3),. apare ca 0 semnalarie a plinirii vremii pentru ie'1irea Mantuito't'ului la, propoviiduirea publica, simboliza'ta in momentul urma,tor din Ltturghie prin vohodul cu Evanghelia. Incadrarea imnului Unule-Nascut ... dupa. al doilea antHon i:;;iare explicat1a in ,acela~i fapt, eEl Mantuitorul pentru mclntuirea noastra a primit ,a Se intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu :;;i pururea Fedoa<ra Marl,a. Cantarea Fericirilor aminte:;;te ins'll:;;iincepUitul propoviiduirii Mantui,tornlui, eand El vestea Evanghelia Imparati,ei (Matei 4, 23) zkand: Focai,ti-va ea 51-aapropiat Imparatia oerurHor (Mat'ei 4, 17). Evanghelia imparati,ei, vestita de insu~i Mantuitorul in prlmele zile ale activitatii Sale mesiani'Oe, nu era altceva - S'e poate spune decat mantuir,ea. Entuziasmul trez1t de vestea sosirii ei, in sufletel1e celor' oe aj'llnses.era sa vada 'Ou ochii mantuireH H~teptata de .ei, 'este reprezntat in partea de lJa inceputul Uturghiei pri'n sourtele imne de inspiratie cre~tina, pr'ifataotede stih'llrlloepsalmiIor antifQnici. ,In 'aceste can- tari Mantu1torul este invQoat sa'ne Hoorde 'Ii nOHamantruirea, pentru TUgadiunile Pr,easfintei Sale Maid:;;i pentru HIe sfintHor, oare sunt fill oei: dintai sau ale~i ai ,Imparatiei lui Dumnez'li. Prin imperecherea stihurilor din psalmi cu imnele de inspiratie' cre'1tina s-e subliniaza l:egM'U;ra iconsonanta dintre VechiUiI~i Noul Tes~ tament 0U priviTe LaveniI'tea Mantuitoru:lui in lume. Este looul sa mentionam ca Liturghi,a oatehUlmenilo,r,avand a;ceea~L structura in eel-e doua formulare prindpale ale ri,tullUibizantin, ofidul de la inoeputul aoes,tora este identic in Liturghia Sfantului Io'an Gura de Aur ~i oea a Sfantului Vasile eel Mare. Litrurghia Daruri'lor mai inainte sfintHe insa, savar:;;indu-se in legatnra cu Y'ecernia, ofidul sa'll se456. Ibidem,

a. Intrarea ell Evanghelia. A.I doilea moment din Liturghia catehumenilor n reprezinta IntrQTea C1l Evanghelia (-Y] slcrOOO~ 'tou Eocr"j"[SAdou), l1iumi,ta $i IntraTiea cea mica ("1 P.LXPO: EtcrOOO~ ), spre deosebire de Intrarea cu Sfintel,e Daruri orl prima intrare 7tpw't"fj slOOOO~) 458 sau, 'cu termenul slav, vohodul eel mic. Vohodurile au aparut in primele veacuri ale evului mediu (al Y-lea - al YI-lea), .ca dezvoltari organice ale Liturghiei, din preocuparea de a pUne cat mai sensibil in relief reprezentarea liturgica a misiunii Mantuitorului. In principiu, tern a vohodurilor este venirea Fiului lui Dumnezeu in lume, opera Lui m<1ntuitoare ~i inaltarea 1a eer, princare a fost ridicata :;;iumanitatea no:astra impreuna eu El. Aspe'Ctele ~i 'episoadeIe diferite ale acestei activitati se predzeaza prin amanuntele deosebite de incadrare a actiunH vohodurilor in momentele ofidilor liturgioe :r;espectiJve(Y'ecernie, Liturghiacatehumenilor :;;i Liturghia credinciO'~ilor). Precum se intelege din insa~i denumirea aeestui act, Yohodul mic eonsta dintr-o procesiune solemna eu EVlanghelia, care, pornind din a.ltar, :;;ianume din fai;a Sfintei Mese ~i rurmand pe l:a.turiJe.ei de miazazi, rasarit 9i miazanoapte, pentru a ie:;;i pe u~a lateraEi din aceasta ultima parte ~i a ajunge in mijlocul naosului, se intoal'ce de aid iara~i in altar prin sfintele u~i. Anume, in timpulcantarii antifonului al III-lea sau Slavei... de la ,Fericiiri, liturghisitorii se pregatesc in vederea Intrariicelei mid. Desehid adica sfintele u~i, iarcand la strana se intoneaza $i acum ..., ori troparul sarbatorii, preotul ~i diaconul fac
(-y]

I I I I I I I I I

cap. XVIII, col. 408 B.

457. Ca, de exemplu, in Liturghierul de Ierusalim, 1908, in editiile de Atena, 1912, 1924 etc., editia BUcure~ti, 1956. 458. Simian, arhiepiscopul Tesalanicului, Explicare despre SHinta Biserica, tract .. [l)m., Bucure~ti, 1856, p. 258. col. 2.

I I I I
I

I I I I I I I I I I I I I I

176

LITURGHIERUL EXPLICAT

UTURGHIA

177

'treiJ:ncninaduni in tata Sfintei Mes'. Prieotul ia apoi 'ii da diaconuJJUi Sfanta Ev,angheUe 'ii, Otcolind amandoi SfantaMasa, diaconul mergan? .inainte, ies prin U'ia de miazanoapte 'ii se opres'c in mijlocul naosulUl, ,cu fata spre sfintele u'ii. ,Pledmdu-'ii capeteie, diaconul zice in taina: Domnull11isa ne rugarm, pentru ea preotulsa rosteasea indata tot in taina Rugadunea intrarii: Stapi'me Doamne, Dumnezeul nostru, Cel <ceai a'iezat in oeruri cetele~i o~tile ingerilor 'ii ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca impreuna cu intrarea noastra sa fie 'ii intrarea sfintilor ingeri .... Dupa incheierea rugadunii, sti'md drepti, diaconul arata cu orarul spre rasarit zidlnd in 'ioapta; Bineeuvinteaza, pEtrinte, stanta intrare, iar preotul n'ispunde tot a~a: Binecuvantata este intrarea sfintilor Tai, totdeauna, a'cum 'ii pururea 'ii in vedi veeilor. .Amin. Diaconul prezinta apoi preotului Evanghelia spre sarutare, iar clucd in biseri'Ca este arhi,ereu sau, la manas,tire, egumenul aces,teia, atunci duce Stanta EvangheIiecelui mai mare sa 0 sarute, iar la sfar:~itul ci'mtdrii troparului diaconul inainteazii in fata u'iilor impariite'iti 'ii inaltand-o putin zke cU glas ,tare: Ini;elepciune, drepti !. Prevtul 459, indinfmdu-se spre sitrane, intra in urma Ini in altar prin sfintele uO?i in timp ce se dmta "Veniti sa ne inchinam 'ii SElcadem (Ps. 94, 6) la Hristos; mantuie9te-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu .... Partea finaEt .a textului acestui imn variaza dupa zile ~i sarbator1. Din imprejurarile care au dus la instituirea aeestei procesiuni cu Sfimta Evanghelie, precum ~i din desarierea ritualului indeplinit de liturghisitori in mijlocul bisericii, rezultfi ca, in principiu, Vohodul cel mic al Li,turghiei a fostoonceput ~i considerat oa"intrare (dcrooo<;), termen tehnic de altfel, sub care se 'ii afla desemnat in Liturghier~i in liturgica. ,In vorbirea bisericeascfi uzualE\ din Biserica Ortodoxa insa aceasta actiune este desemnata eu denumirea de Ie~irea cu Evanghelia,), oS-ar putea spune ca fiecare din aceste douaexpresii este determinata de momentul in care CosteIuata in considerare 'ceremonia, sau de pozij;.ia .din care este privita; in prima ei parte, cand procesiunea porne9te din altar, ajungand pi'ma in mijlocul naosului, se infati'ieaza'intr-adevar ca ie~ire, pe d'md sub aspectul celui de al do ilea moment dnd ofidantii se inapoiaza in altar, ea apare ca intrare. In rea1itat~, generalizar~a termenului de <<1e9ire limba noastra bisericeasca uzuala i~i gase~te in ,explicatia in confuziace s-a facut intre pronuntia 'ii insemnarea ter459. Cand oficiul Liturghiei se savar~e~te de sobol' de preoti fara dia-coni. Evanghelia este pUJrtata in p-rocesinnea vohodului de catre plrotos, care merge inaintea celorlalti,. ace~tia venind dupa el, in ordinea descrescancla a intaietatii, iar cand ajung in mijlocul bisericii, ei se a~aza de-a dreapta ~i de-a stanga celui dintai, a~a precum au stat Sfanta, Masa, in altaL Binecuvinteaza intll'area ~i saruta Sfanta .Evanghelie numai protosul ~i tot el zice: intelepciune, drepti ))), stand in mijlocul 'bisericii impreuna cu ,cellalti; iar cand cantarea a ajl,ns Ja Mantuie~te"ne pe noi, Fiul lni Dumnezeu ..., porne~te spre altar mai intai protosul, iar dupa c1ansuJ cellalti, in ordinea in care au ie~it. Cf. studiul nostru Contrlbu(ll la lamurJrea unel contraverse de tlplc prlvitoare la vohoe[wile Llturghlel, in "Stuelii teologice, III (1951), nr. 3-4, p. 121-134. Vezi ~i Pro Prof. Ene Brani~te, Rdndulala slujbelin sobor de preo(l tara cilaconi, in Biserica Ortodoxa Romana)), LXXVIII (1960), nr. 3-'-4, p. 218-251.
1<1

menilor 'vClhod(intrare) ~i vahod (i'e~ire) din vremea dlDld So' gasea in uzul Bisericii noastre LiturghieruL slavon . Precum am merttionat, aceasta ceremonie nu este primitiva in Liturghie, d s-a dezvoltat incursul timpului, prin imbinarea a doua actiuni diferite care, prin caracterul lor, intrau in cadrul unei teme CU aceea'ii semnificatie simbolka. La origine, Intrarea cea mica'ii-ar avea adid punctul de piecare intr-un ad ICU varo.are practka, ins.tituit in 10'gatura cu lectum periJcopei evanghelk'e. Iln vechime, dtnJd s,e apr'Opia anume acest moment, diaconul mergea in schevofilachion (camera din dreapta altarului, unde se pastrau sfintele odoare) ~i luand .Evanghelia a aducea in mijlocul bisericii, in vederea Iecturii pericopei respective; din aceasta aducere s-ar fi dezvoltat adica, mai tarziu, ritualul vohodului cu Evanghelia 460. Aceasta ipoteza s-ar putea referi deci mai mult la primul timp al actiunii vohodului. La organizarea acestei solemnitati in ambii timpi - al ie~irii cu Evanghelia din altar ~i al ducerii ei din nou acolo - nu s-a putut ajunge, desigur, decat in scopul precis al sensibilizarii unei anumite semnificatii simb'Olice, a carei tema figura deja la baze c.eremoni'eiinkariiepi>s00pului in slujba. Lifurghia incepea in vechime odata cu venirea episcopului in biserka :;;iintrarea lui in altar. Cum acesta reprezenta intotdeauna in per'Soana sa pe Insu9i Mantuitorul, v,enirea epis'copului in bis.erica 'ii intrarea sa in 'OfiiCiu puteau simboliza inceperea activitatii Fiului lui Dumnezeu in lume. In curand insa numarul biseridlor s-a inmultit, a9a ca nu mai era eu putinta participarea liturgica a reprezentantului prin excelenta al Mantuitorului, adica a episcopului, care acum trebuiasii oJideze in 'catedrala de la re~edinta; in aceste conditii noi ale vietii biserice~ti, nevoia sau faptul reprezentadi Mantuitotului, s-a ga!Sit nimerit sa He Dezolvat prin simpla purtare solemna, a Ev,angheliJei461, iOua,tat mai mult eu cat po'a'to ca atunci, ca ~i astazi, episcopul era intampinat de del' eu Evanghelia, la venirea sa in biserica, a~a ca ceea ce se facea pana ad in prezenta episcopului a putut sa continue 9i in lipsa lu1. in sprijinul ipotezei despre 0 conversiune a intrarii episcopului, in ceremonia intrarii eu Evanghelia, stau a serie de motive serioase. Astfel, se poate observa in primul randca Vohodul mic se ga'Se~teincadrat exad in acela'ii moment liturgicca 'ii vechea intrare in slujba a episcopulu1. In al doilea rand, titlul de tEoo8o<; (intrare) este propriu aCtiunii unor", persoane, iar nu obiedului purtat 462. Marturia cea mai elocventa 0 ofera insa indeosebi textul din rugaciunea intrarii, in care se cere ca Dumnezeu sa faoa sa se petreaca odata cu intrarea liturghisi460. Prot. Grigore Mansvetov, Seurta expllcare a Llturghlei culeasa dupd dItcrl(l scrWorl (in limba rusa), St. Petersburg, 1825, p. 44; T. Tarnavschi, Despre cele mal inse'mnate Llturghli ale Blserlell OrIentale ..., in Candela, 1892, p. 663; Dr. Vasile Milrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, Llturg1ca ..., p. 486; P. Lebedev, Lltmglca, trad. rom., Bucure~ti. 1899, p. 254. 461. Dom Placiele de Meester, op. elt., p. 19-80; J. I-Ianssens, op. eft., t. III, p. 105. 462. J. Hanssens. op. ell., p. 104. 12 Liturghierul explicat

178

LITURGHIERUL EXRLICAT

LITURGHIA

179

torilor ~i intra rea sfintilor ingeri. Aceasta idee de intrare a liturghisitorului este 'Ii mai expres formulata in urmatorul text, care figura odinioara in Liturghia Sfantului loan Gura de Aur ca rugadune a intrarii, dar de ,<timpuriu ie~ita din uz: BiDJefaeatorule $i Zidi1:O'rule a toata faptura, prime~te pe cei ce se apiTopie de biserica (Ta) ~i impline~t~ ceea ce spre al fiecaruia folos este ...," 463. Evanghelia reprezinta ded 'in aceasta procesiune suportul de susi;inere a semnificatiei simbolice, legata de intrarea episcopului in oficiu. Mantuitorul este reprezentat acum prin aceasta sfanta carte, ca una in care se cuprind invatatura 'Ii faptele Sale, adica viata ~i adivitatea Sa. de la na~tere panala ini'ili;are, pe file Ie ei aflandu-'se inscris de nenumarate ori numele Fiului lui Dumnezeu, fata copertei de deasupra acestei sfinte cari;i fiind impodobita de obicei cu icoana invierii Lui. Facandu-ne astfel prezent pe Mantuitoru1464, intrarea cea mica ne aminte~te inceputul activitai;ii Sale publice, adica ie~irea Sa la predica ~i manifestarea lucrarii Sale profetice. Lumanarile aprinse ee se poarta in fruntea acestei prooesiuniou EvangheIiia simbolizeaza lumina invataturii eupril11Sein aceasta sfanta carte ;;i totodata pe 8fantul loan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului, preeum ~i pe alti profeti dinaintea Mantuitorului, care au vestit venirea Lui in lume, ~i pe Sfintii Apostoli, pe care El. li trimitea inaintea Lui, ca sa propovaduiasca prin sate, de obicei doi dte doi (Marcu 6,.7; Luca 9, 2 ~i Matei 10, 5) 465. Eaeste inaltata in vazul credincio~ilor, 0 data cu rostirea interjectiei liturgice: ({~ntelepciune, drepti I", tocmai pentru a-i determina sa cugete 'Ii sa-~i concentreze mintea la aceasta parte din istoria misterului mantuirii. eu atat mai mult sunt datori la aceasta liturghisitorii, eu cat ei, purtand in maini sau insotind la vohodul cel mic Sfanta Evanghelie, sirnbolul sensibil al prezentei morale a Mantuitorului, se gasesc in contact 'cu Cuvantul 'intrupat. De~i acest contact nu este substantial ca cel sacramental, ~i deci nu atat de viu, atat de real ~i de adevarat ca cel de dupa sfintire a darurilor euharishce,. totu~i el constituie 0 stare de apropiere ~i de intimitate spirituala cu Mantuitorul. Originea Vohodului mie sta, prin urmare, in stransa legatura cu () anumita rtlema simbolica, de ,care luam cuno~tinta dooumentar, pBThtru prima data, abia din Comentariul Sfantulrui Gheman I al Constantinopolului 466. In manu&crisele liturgke din ve,acurile al XII-lea~al XITIlea 467, randui'ala Intrarii eelei micl se vede infai;i~a1;aca ~iastazi. Iil'1stituirea ceremoniei Intrarii cu Evanghelia, pentru H l'eprezen,ta in forme intuitive in<tmrea in lu:nre ~i inoeputulaotivitatii pubHce la lui
463. Vezi Codicele Barberini, 336, la Brightman, op. cit., vol. !, p. 312. 464. Nicolae Cabasila, op. cit., col. 412 C (trad. rom. de Diac. Ene Brani~te). 465. Gr. Mansvetov, op, cU., p. 45; Dr. V. Mitlrofanovici ~i Dr. T. Tarnavsehi, op. cil., p, 486, 466. Nieolae Cabasila, op. cit., eoL .412; Sf. Gherman I al Constantinopode :iaint lului, op. cil., P. G" XCVlIl, co!. 405 C; S. Petrides, Traites liturgiques Maxime et cle Saint Germain, ,traduits 'par Anas'tase Ie Bibliothecaire, nr. 33, p. 29; Nilo Borgia, op, eil., nr. \24, ,po21. 467, Diversele manuseroise din aeeste seeole eitate in paginile precedente.

Iisus, este, un exemplu c1asic de dezvoltare a riturilor 1n Vi:r:Dutoo ritmului lor intrinse:c, prin dilatarrea sau largiI1e1aormelor deja e~istente. Astf fel, I~trar~a cea midi a~are,. pe de 0 pame:. ca., punat~ cuilm1nant, pe care In Chlp natural, 10glC ~l necesar tl'ebu:ue &a-l at'inga simboIismul partii finaLe din randuiala inceputului LitJurghiei, ig"rpe de alta, 'Capunct de reazem al seinnificatiei simbolice a momentdor urmMoare vohGdului mic. Cad s'Osir<e.'l Fiului lui Dumnezeu 'in lume :a ,fost deja 'inchipuilta prin sltihurile antifonului al III-lea din iHe1e obkinuite sau, mai exact spoo, es'te semnalata ca ivilti'i la orlzonJt,}i:ind 'chemati in cons1eci,ni;a sa-I ie~im intru 'in:tampinare en :cantari. IIn schimb, imnul 'Venii;i sa ne inchinam 'Ii Sa dic1em la Hrisiws... se inibemeiaza pe ideea: pI1ezentei ~i deplinei Sal'e activitati mesi1anioe, Hind deci natural Sa ;ruepr'Osterrnam inaintea Lui ~i sa-L ruga'll sa ne manltuilasca. Inansamblul ritualului din aceasrta parte de 1a inceputul Uturghiei catehumenilor, inchiderea $i deschiderea sfinteLor u$i capata 0 semnificatie corespunzMoare ;;i int1.egitoare a ternei de la baz,a simbolismului l1turgk, care, preoum am spus, culmineaza 'in vohodul mile. Inchise, precum ele sre ana pana la Do~ologia oea maf1e, sfintele U;;l inchipuie in principiu portile inchise 'Ii pa!zite ale raiuluii, dupa pierdeDea decatre om a sti'irii paradiziace, din cauza pacatului originar. Inainte de Litu,rghie chiar, odaIta eu inceputul dln,tarii Do~ologiei mari, in caiT,e se repeFta imnul intonat de C'OrurriJ.e inge~ti la ,Ilia'ltel1ea Mantui:\Joruluci, sfintele u'li Siedeschid pentriU a inslemna sosirea vremii oa porti1e r,aiului ~i impara'ti'a oeruriloiI"sa fie din 110u deschisle o!amenHor de cMre Fiul lill DumnezreL1,~a preou'll El iDSU'li'6. mar,turisLt: De acum yeti vedea cerul des,chis ~i pe ingerii lui Dumnezeu sulndu-se ~i coborandu-se peste Fiul Omulu:i,>(l'Oan 1, 51). Viata '~i lucrarea Lui in lume in aces,t scop, sUnt reprezentJate uneori simbolic, iar aIteori' actualizate tainic, in tot cursul Uturghirei, inoepand de lla n:a'lterea Sa. In atmosfera acestui 'episod chiar este descl1is ofidul Liturghiei, intrucat formula de binecuvan,tare nu este roslti,ta . decM dupa ce slujHorii au r:edtat mai intai de doua ord in tai,na imnul de siava'ii de lauda prin oaI'e a fost preamariFt de ingeri in no.aptea na'lterii Lui in Betlleem : Slava in>tru CCl. de sus lui Dumnezeu ;;i pe pamant paoe, intDe olameni bunavoi:l'e (Luca 2, 14). Este r'Ostbtde dona 'Orapentru a insemna d vazduhul s-a umplut de armoniile a,cestui i'lln repetat demulte ori prin graiul inger,Hor. Totu~i, sfintele u~i se inchid indata dupa .oe s-a dat binecuvaDJtarea pentru inceperea ofiiCiului Liturghiei, ramanand des,chisa numai perdeaua (za'V'ea"a)lor. Vrea sa se insemneze ,as,tiel oa numai pmorooii ;;i patriarhii Vechiului Testament, Sfanta Fedoara ~i 10sif, pastor'ii ;;i magH, simbolizai;i prin perdea, L~au recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu la na'i'terea Sa, in urnp ce res,tul pamanteniH.or, reprerenta'ti prin u~i1e imparate~ti, n-au re:ounoscut in noul nascut pe Iisus Fiuil lui Dumne-:zeu 468. La al treilea .antHon insa se deschid, in vedeiTeafacerid.Vohodulm cu Evanghelia. Actul in sine al aees:tei deschideri inchipuie dellchiderea
468, Prot. Grigore Mansvetov,
op. cit., p, 29.

I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

180

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

181

intrarii pentru nQi in imparatia cerurilor, prin venirea $i adivitatea mesianica a Fiuluri lui DurnneZJeu pe pamant. Alitarul r'eprezentand cerul :?i <Jelemai presus de oeruri, in raport eu restul bislericii, care eSite 0 imagine a lumii' $i a celor de pe pamfmt, intrarea, adica inapoie:rea eu lEvangheha in 'altar la Vohodul mic simboli,zeaza irraltarea Domnului la oer, UiI1de El es,te 0 jertfa vel/nka pentru noi inaintJea lill DmrID'ezeu TataI, 1naltfurd l1isfintind alStfel $i firea no astra omeneasca 469,a$a pI'eoum, de altfel, se marturise$te in rugadunea euharistlca din anaora liturgica: .. .'cazand noi, iara$i ne-ai ridicat ... toate facandu-le pana ce ne-ai suit la, eel' l1i ne-ai daruit Imparatia Ta ce va sa fie. Simion, arhiepiscopul Tes!a'lonkului, subliniazla ea: fiecare vohod inseamna aceasta 470. Se inteIeg:e ca, 0 data ,realizata in forme rituaJe prez,enta morala a Soarelui dreptatii, umbra a incetat, tipurile sau preinchipuirile din Veehiul Testament au ajuns la term en $i, in consednta, dupa inaltarea Evangheliei, ele cedeaza complet locul lor imnelor Noului Testament. Acest principiu se vede aplicat ehiar in parte a finala a ceremoniei Intrarii eu Evanghelia, rezervata cantarii troparelor $i- condacelor, spre slava Mfmtuitorului ori a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si a sfintilor Sai 471.Cantarea acestor imne are, intre altele, $i scopul de 'a aminti ca sfintHor Ie-au fost deschise u$iLe raiJului prin lnvierea l'lli' Hristos472. b. Imnul Trisaghion (SHnte Dumnezeule). Tema simbolica des pre coborarea Iui Dumnezeu in lume prin Fiul Sau este subliniata :;;1completata mai departe, printr-o forma imnografica solemna, reprezentata prin trisaghion : Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sjinte furu de moarte, miLuie$te-ne pre noi. Nici un alt mijloc nu era mai propriu pentru a marturisi credinta cB. vel1nica prezenya a lui Dumnezeu cuprinde in sine ve$nica prezenta a Sfintei Treimi l1i ca nu a fost nici 0 vreme in care Cuvantul sa nu fi fost in Dumnezeu$i in care sa fi lipsit Cuvantu:lui Duhul Sfant 473. Imnul Trisaghion este deci un imn trinitar, adresat adica Sintei tTreimi 474. Biserica Ortodoxa,gasindu-se de acoI'd cu toti talcuitorii
469. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfanta Liturghie, cap. 98; Despre sfintele rugdciuni, cap. 333; Despre tarnosirea sfintei biserici, cap. 131; Explicare despre sfanta biseried, trad. rom. p. 253, co!. 1, ~i p. 259, co!. 1. 470. Idem, Despre sfintele rugdciuni, p. 218, co!. 2. 471. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XX, co!. 4-12C. 472. Proto Grigore Mansvetov, op. eit., p. 47. 473. Dumnezeiasea Liturghie meditatd (de Gogol), trad. rom. de Pro Marin

Sfintei Liturghii, interpTeteaza expresia 8finte Dumnezeule, ca adresata Iui Dumnezeu-Tatal, existenta absoluta, CeI ,ee a grait lui Moise: Eu sUnt Cel ce sunt; Sfinte tare - lui Dumnezeu-Fiul, Cel viu l1i lucrator (Evr. 4, 12), Care, prin crucea Sa, a incatU1iat pe diavolul l1i ne-a dat putereal1i taria sa dlkam peste el; 8finte fara de moarte - Illi Dumnezeu-Duhul Sfant, eel facator de viaya; iar formula de incheiere {(miluie$te-ne pe n01 se adreseaza unimii treimice. Denumirea de trisaghion provine de la repetarea de trei ori a cuvantului Sfinte, care se cuvine deopotriva fiercareia din cele trei ipostase ale unkei Dumnezeiri 475. Spre deosebire de imnul serafimic din textul profetului 1saia, intrebuintat numai in cursul marii rugaciuni euharistice, noi desemnam imnul Sfinte Dumnezeule ... l1isub denumirea de Trisaghionul eel mie sau Trisaghionul liturgic, data fiind deasa sa intrebuintare in toate servieiile religioase. Textul sau s-ar putea pune intr-o oarecare analogie eu unele 10CUTidin Vechiul Testament, ea, de exemplu: lnsetat-a sufletul meu de Dumnezeu eel tare, cel viu (Ps. 41, 2), intreita intrebuintare a cuvantului Sfinte putand fi luata ca 0 sugestie a capitolului 6, 3 din proorocia lui 1saia, unde serafimii sUnt infati$ati stand in jurul lui Dumnezeu $i strigand : Sfant, SUint, Sfant..., iar restul provenind din psalmii lui David 476.Factura imnului este insa purcrel1tina. Acest raport intre ideile imnului l1i forma compozitiei lui ar putea fi consider,at 'Oa un criteriru prentru fi,xarea timpului mmpun:er:ii, Tr,isiaghionului liturgic la inceputul epocii. de tranzitie de la imnul bibIie ]a imnul de actura greaca (veacul al IV-lea - al V-lea). Vechimea Trisaghionului 0 demonstreaza de altfel l1i faptul ca el se gase$te in intrebuintare liturgica in toate Biseridle Orientului, atat Ortodoxe cat ~i neortodoxe. Daca asupra originii exacte a acestui imn nu se poate face 0 ai1'matie sigura, in s'chimb se poate spune ca istoria intrarii sale in Liturghie este lamurita. El a fost introdus sau, mai exact, a ost generalizat in serviciul liturgic in veacuJ al V-lea, in urma dispozitiilor date de imp;;Jratul Teodosie al II-lea (450) ~i de irnparateasa Pulcheria (453) 477. Locul de astazi ii este originar, a$a pre-cum se poate intelege din faptul ca, in Comentariul liturgic al Sfantului Gherman I al Constantinopolului, imnul Trisaghion este explicat la locul de ordine pe care il ocupa ~i astazi in Liturghie 478. Codic:ele Barberini 336 nu-i da textul, dar inserand Rugadunea Trisaghionului (eoX-Yj toG 'tptcro:r[otJ) indata dupa
475. Cf. Sf. Gherman I al Constantinopolul'1li, op. cit . P. G., XCVIII, col. 408 D-409 A. 476. Ibidem, col. 409 B; Nkolae Cabasila, op. cit., cap. XX, col. 412 D.; Sicap. 316; Vezi ~i mion, arhiepiscopul Tesalonicurrui, Despre sfintele rugiiciuni, PidalionuI, ed. Neamt. 1844, fila 197, n. 1. 477. Teotan, Cronica, P. G., CVIII, col. 2414 B-2418 A. Anastasie Bibliotecarul, Istoria bisericeascd, P. G., CVIIl, col. 1226 A. 478. P. G., XCVIH, co!. 408 B ~.u.; Ct. ~i ed. S. Petrides, op. cit., nr. 34, ~i ed. N. Borgia, op. eft., nr. 25, p. 52..

Dumitrescu, Ramnicu-Vakii, 1937, p. 48. 474. Sf. loan Damaschin, Dogmatiea, cartea III, cap. 10, trad. rom. de Pr. D. Feciom, Izvo'are,le Ortodoxiei, 1, p. 169~1112 ~i in P. G., XCV,co!. 38 B (Epistola des pre imnul trisaghion); Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Explicare des pre sfal}ta biseried, p. 259, co!. 2. Biserica Romano-Catolica, in care trisaghionul gase~te intrebuintare in Vinerea Patimilor, il interprteaza ca imn adresat Miintuitorului exclusiv, in contrazicere ,cu invatatura Bisericii din vremea ecumenicitatii. Vezi mai pe larg lucrarea no astra Despre poezia imnograficd din cdrtile de ritual i cant area bisericeascd, Bucure~ti, 1937, p. 1,68-169.

I I I I I I I I I I I I I I

184

LITURGH~ERUL EXPLICAT

LITURGHIA

185

sfantul loca~, lauda pe Dumnezeu eu gIasuri neincetate, unindu-se astfel cu cetele ingere~ti 489, reprezentate de preoti in altar care, pre cum am vazut, este imagine a cerului. La ",Slava..., $i acum ... <,SHnte fara de moarte ..., diaconul aratand eu orarul spre proscomidiar zice : ParUnce~te, parinte. Aiceasta este a farmula paliticaasa, prin care preatul este invitat sau i se aminte~te de catre diacon sa indeplineasca cele randuite sau stabilite pentru acest mament al slujbei. Indreptandu-se :;;i aprapiindu-se in acest scap, putin, de praseomidiar ~i indinandu-se, preatul raste~te incet: Binecuvantat (laudat, slavit) este eel ce vine intru numde Domnului (Ps. 1-17, 25). Alaturi de simbolurile pi'itimirilor :;;i mortii Mantuitorului, Biserica une:;;te in lucrarile Proscomidiei ,:;;ipCfcele ale na:;;terii Sale 490. La acest ultim episod al intruparii ~i venirii Domnului in lume s-a referit deci stihul de lauda rostit acum de preat. Diaconul intervine apoi cu a noua invitatie: Binecuvinteaza, parinte, scaunul eel de sus. Acesta este jetul a:;;ezat pentru arhiereu incentrul absidei de rasarit a altarului :;;ise nume.;;te scaunul eel de sUs, intre altele :;;ipentru ca el se afla inaltat 'cu una sau doua tr.epte fata de scaunele din dreapta :;;idin stfmga lui, destinate preotilar slujitari, acest ansamblu de locuri de :;;edere pentru liturghisitori alcatuind ceea ce secheama sintron (-to au,&povov). In veacurile de la inceputuI 1storiei Biseridi, scaunul eel de sus raspundea unui seop practic in primul rand, deoareee episeopul stand in acest 100c un carmaci al navei ca biseriee:;;ti49j eu fata catre asistenta din sanul sfantului loca:;;, supraveghea :;;i asigura astfel tin uta ei pioasa in timpul serviciului divin 492 Suindu-se in acest moment pe scaunuleel de sus ~i stand pe el, :;;ica un corolar al simbaIismului intrarii celei miei, arhiereul reprezinta :;;ederea ]ni Hristos cea de-a dreapta Parintelui, iar preotii impreunaslujitori, stand pe eelelalte scaune din dreapta ~i din stanga, inchipuie pe Sfintii Apostoli stand pe cele 12 scaune pentru judeearea celor 12 semintii ale Iui Israel (Matei 19, 28 ~i Luca 22, 30). In lipsa episcopulu'i, aces,t scaun, del;>iramfme libel', amilllteL~te totu:;;i preotului pc Iisus Hristos care, dupa inaltarea Sa la cer, sta 'ca imparat ~i mijladtor pe scaunul slavei Sale ve:;;nice de-a dreapta Tatalui 49:l. Aceasta semnificatie vine la expresie in chip evident in insu:;;i textul farmulei cu ,care preatul binecuvinteaza seaunul eel de sus, catre care s-a indreptat dupa invitatia de mai sus fa'cuta de diacon, venind prin fat a sfintei mese :;;i pe latura de miazazi ~i zicand: Bineeuvantat (laud at, slavit)
489. Simion, arhiepiscopul Tes.alonicului, Explicare despre sfdnta biserica, p. 259. 490. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII,col. 400 C-D; Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sidnta Liturghie, cap. 85 i Nicolae Cabasila, op. cii., cap. Xl, col. 3.89 C i Scrisoarea sinodala a patriarlll!lui ecumenic Paisie I caire Nicon al Moscovei (1655), la K. Delikanis, op. cit., p. 42. 491. COl1stituliile Apostolice, cartea n (Despre episcopi, preo\i ~i cliaconi), cap. 57. (Orclinea de observat la serviciul clivin).
492. IbIdem.

e:;;ti pe scaunul slavei imparatiei Tale, Cel ce :;;ezi pe heruvimi, totdeauna, 3cum~i pururea :;;iinvecii vecilor. Aocesrt OUl't,ceremonial se refera 1a realitartl care isi aveauacrtuaS litartea lor in veacurHe dinrtai 'a'le Biseridi, idar' astazl ele oonstituie 0 m,lrtJurle -cil. ntl'oducerea imrnrlui Tris.aghion nu s-a facut fara legatura i cu dtirHe sHnte de 1a inceputuI Llturghiei. Inainte de a ineepe aceSIte lecturi, eraanume obiceiul ea eplscopul sa mearga sa sea:;;eze pe abslldel al!tarului, sieaunruleel de sus ('q avw xcz&eopcz ), rid kart in m~ljl!OC'ul spre a pute,a supmveghea adunarea in timpul dbI'll peri'OOpelor din Vechiufl Testament :;;i din Apos,in14u4. Ou aceasrta oeazie e] redta Rugad.unea sicaunului eelui de sus (EoX 7J 't-YJ' avUl xcz&eoplX'). Oaracterul de circumstantil ,al aces:tei rugadun'l reiese dar dIn bexi!;UlI mal vechi, e1 pc care-] da Codicele Barberini 336: Sitapane, DOlamne Dumneze'lll fuverHor, mantu'ie$te popOl'lll Tau $i-l lini:;;te.;;te(fa-] sa :me lini:;;tlrt'saru. potoIirt = dp'lj~cuao~ czo'C6~), au pu:terea Srantului Tau Duh prin semnul cinsti.tei ,crruci.a Unui'a-Nas'cut Fiului Tau, cu Care bine'Ouvfmtat e:;;,iJj in vedi vedIor 4no. Carei neoesitati ii raspundea l3Jceastarugaciune este Ui$Orde in1;eles din urmatoarea exdalmatie a Sfanrtului f\mb1'ozie fal Merdiorlanului: Carta IQIstenea'lEi da in biJSer<kapentru se ca sa se faea lini$te, atunci cand au lac leeturile ! 496. Obkeiul de a redta 0 asHel de rugare1une nu a incetat nid dupEl ce Liturghia se ofiida de regula fElra episoop. Scaun'lll ,eel de sus fiind ins.a gol, rugaciune.a 1'ost1rtade ad inainte de pr'eot a lUctt caracterul de dJoX'ol'oghLsirea ui D'llmnezeu-Fiul,' Cel 'ce tronfeaza dimot de pe 1 ina'ltimea slcaunu'lui slavel imparatiel Sale, ad'ica fara a mal fi reprezent.at in chip vazut de .epis'oop. Chiar in absenta aJcestuia din urma, prerogatlvia scaunului cel de sus nu eslte insa UZ'llTpata,deoarece loeul lndiea,t de Liturghier preotului,in timpul ci.tirii Apostolul'l1i, este spr.e ooltul de miiazazial sfintei mes.e (ocll'ClSpO' &p6~or;) SaiUj'etul de langE'! tronul episoopului, ru 0 treapta mad jos 49'. Liturghisi:oo:rii \,?i~aupregi'itit ,astfel pozitiile in cme tl'eb'llie sa se gil.iseaSiC.8 inceperea lecturi!lor bibliee, care, in simbolismul Litul'ghiei, 1a reprezinrtaa doua p.erioalda cliniconomia mantuirii prin Hris:tJois,n .eOffii paratie cu 1OC'a slmborlizata prin cele Ice s~aru savar:;;it .;;i S-raiU rosrtH mai IJ1/ainte l,a Proscomldi<e, preoum :;;i cu dlntaril<e (anftifoanele) de lia ind cepu'tul LiltJurghiei498 Imnul Trisaghian poate ins'BInl1Ja ed 0 manifestare de sMvire a prezentei ~i adirvitatii profetke a Domnului Hristo\'>.
XCZt

494. Dr. T. Tarnavschi, op. cIL, p. 666, n. 4 i Dr. Vasile Mitrofanovici Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 490, ~i J. Hanssens, op. cIL, t. III, p. 229. 495. F. E. Brightman, op. cit., p. 314. Sf. Ambrozie, In Psalmum I, Praef. 9. 497.
Errc.p iiXEt 'torcov

~i

496. Quantum

laboratur

In ecclesia

ut liat

siIentium

cum lectiones

Ieguntur.

493. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Proto Grigore Mansvetov, op. cU., p. 145.

Despre

Sldnta

Liturghie,

cap. 85

~j

Mdnastirea

zice Filotei -- d 08 EIJ.rcPOcr{)E". Pan. N. Trembela, op. cil., p. 8. 498. Nicolae Cabasila, op. elL, cap. I, col. 372 B.

Cod.

6277-770,

Pantelimon.

,
186 LITURGHIERUL EXPLICAT LITURGHIA 187

c. Leclurile biblice. Dupa ce corul a terminat cantarea lmnului 'Trisaohion diaconul face ,atenta adrunarea Cl'estinilor, strigand: Sa luam ami~te !, (preQivuloompletanlCl: "Pace tutJ1.{ror,la ,care i se raspunde de c8rt;re inrUiret: $i duhului tau. Prin aceste u:ltime doua d f'Ormrule se Slchimba in Biserioa primelor patru-1cinlCi veaouri s,awutul iDJtr,eepi:soO(p intre credinJCio~i,indata drupa intrarea in LiiJurghie fii fii imedi.at inainte de ,a inoepe Ie.aturile din Sffmta Scriptura 499, ACf'siea reprezinta de fapt partea prirrcipala 1/i cea ma1i:veche ia Liturghiei .oatehumenilor. Canonul 59 lal Sinodulrui de la Laodioee.a recomandil in acest S'OOp cartile Ve.chiulrui 1/i Noului Testament. Un aSlLrelde uz se gasea inaugurat inca din vreme:a SfintiloT Apost'Oli, pre,cum marturisesc diferit lo,curi din F,apteIe 9i Epis,tolele loll'. InformatiJa data de Sfantul lustin Martirul 9i FHozo''ul,ca in veacul sau se cilteau 'to: 'a7t:oflv'l}flove;ofla'tC'. 'tiiiv Evangheliile, Faptele 9i Epis'II7t:O(1'tOAOlV (Memoriile Apostolilor, ,Clidica tole lie lor), ,od numai (~) 'ta aUnpafll.LCI.'t1l 'tiiiv 7t:pocp"l}'tiiiv (Scrierile profetilor) 500, raiffiane 0 mentiune singuiJ:ar;ii. a) Lecturile bib lice in vechiul lor stadiu. - In oeea oe 'Priv~te -cart'ileanume din clare s'e 'alegeau peri'oopele de dtit, 'Ol'>dinea, umiirul n 9i intinderea alcesi1Jora, a domrrit u,a inceput '0 Tegula unifo:-ma 9i nu absoluti'i! sau, daca era un,a, ~,Ceai&tae redueea la vova '9i hotararea s ,episcopului 501. A~'a se expiH<ca ee SfaniJul loan Gura de Aur obi9nuia de aJdeseasa anunte 'ou rcaiervazile mai inainte srubiebtul omiHoeiurmaiJoare, peniruaa auditorii sa alba timp a cauta $i citi textul perioopei rspective.Ei erau indemnati Ita aceasta spre a putea urmari 9i Intelege mai bine ,cuvanit8Jr'ile arelni predkator 502. m Afara de marile saI1batoti ca, de exemplu: Naf)tere.a, Aratarea, Invierea 9i lnaltare!a Damnulul, Pogorarea Sfa,n:tului Duh etc., pentru .care f'USeseraoonsi3crate fragmeniele din Noul Testament, unde se relatau evenimentele respective, In resitul ,anului se urma 'la inceput, In general, prindpiul citirii contimve. Principailele earti ale Bibliei eTau adilcJadtite, reiluandu-se leotura din Incul In care fusese lasata la Liturghi'a precedenta. Ca oI1d:inede urmat, ConstitutiiLe Apostolice indica perutru ledurile din Vechiul Testament Iniai Legea (serierile Pentateuhului) ~i profetE 503 - dupa obiceiull '0bservat, de a1tfe1, la servkiul sabatic din
499. Sf. loan Gura de Aur, Omilia III, la Epistola catre Coloseni, 4 P. G., LXII, col. 322-323; Sf. Grigore de Nazianz, Cuvantarea XXII, 1, P. G., XXXV, col. 1131 A; Sf. Maxim Marturisilorul, op. cU., cap. XII, P. G., XCI. col. 689 D. 500. Sf. lustin Martirnl ~i Filozoful, Apologia intai, cap. LVII, 3. 501. Sf. Iustin Martirul ~i Filozoful spune ca se citea atat cat ingaduia timpul (Apologia intai, LVII, 3). Fer. Augustin, in vederea predicii pe care voia sa o t~na, diiduse dispozitie diaconului asupra psalmului ce trebuia citit in acest scop. Lectorul cili ins a din gre~eala all psalm, a~a ca episcopul a fost obligat sa-~i 'schimbe subiectul (Enarratio in Psalmum CXXXVII, P. 1., XXXVII, col. 1784). 502. Sf. loan Gura de Aur, OmWa III despre Lazar, I, P. G., XLVIII, col. 991. 503. La care trebuie sa se inteleaga ~i cartile lui Isus Navi, ale Judeditorilor 5i ale Regilor, cartile Cronici 5i cartile Iov ~i ale lui Solomon. Constitutiones AfJostolicae, cart. II, cap. 57.

Urmau alPoi din Nou!!.Testament, Faptele sau Epistolel1e Sfintilor AposrtJoli,i'ar pe urma Evanghelia 505. In ourand insa lectura din Vechiul TlSltaments-,a redus loa 0 singura perkopa. 0 astfel de randuiala se gaS9te con!firmata in seriierile Sfantului Vasile eel Mare, dar mai dar in omHiHie Sfantului loan Gura de Aur 506. In veaoul al VII-lea Sfantul Maxim Marturisi,torul se mai refel'a inoii la aSiCultarea durnnezeie'\>tilor pl'ofetii (~ 'lIxpoCl.at~ 'tiiiv lhtwv AO,tWV ) 507, dJar mai 'apoi Sfantul Gherman I al C'Onstantinopolului mentioneaza numai dtirea din Apostol 9i din Evanghelie 508. Originea pradidi de aJStazi de a nu :se mai pune leduri din v~eehiul Testament luase prin urmare fiinta In \Scurtul interval dintre ultimii doi au tori. Ele 'se mentin nu:mai in Liturghra DaruriIorrmai inalnie sHntite, file singure, fie prereedand pericopele din ApostoL ~i Evanghelie Ia sarbatorile La care sunt prevazute .ac8stea din ur:ma, 'Ori Ia sarr-ba'voareahriamUilui bilSeridi. De fapt, lecturile din Apostol '9i din Evanghelie la Uturghia DarurHor mai in-ainte sfintite sunt incadrlate In servidul Vecerniei, caTle se aHa unit cu aceasta Liburghie. o sistemati'z'are a lecturilor ht'll,rrgice a intrat totuf)i de timpuriu in preooU(parHe SfintilorPar'inti, ajungandu-se :ehiar La re,alizare.a unoI' norme. Astfel, regula deastazi de a se dti Fapite'le AposiJoliilorde lia Pa~ti pfma La sarbatoarea Cincizedm'ii se gas'ea in uz Inca dinainte de .sfantul loan Gura de Aur, 'oare oOl1sacra aproape 0 intreaga omilie spre a demonstra motivele 'luate in considerare de Sfintii Parinti pentru o astrel de randuiala 509. 0 contributie deosebita la si:stematizal~ea LecturiJor din F<aptele Apos!toli1or Gi din EpllsitJOolele oatolke pentru uz:ul liturgi'c esteatribuita in generial di,aoonului Eutaliu (veaJeul al V-lea) din Ale:lQandri:a.La cerere,a preortJului AtJanasie, Euta:liu a Impiir1;it ,aeeste sl'Tieri In 57 de Ieotuti pentru 'servidul liturgic, luand ea baza uzul trl'lnSmisld'e practioa tmditionala 510 .
sinagoga504.
504. Cf. J. Hanssens, op, cU., t. III, p. 159 ~i t. II, p. 421-423. 505. Constitutiile Apostolice, cart. VBI, cap. 5. 506. Sf. loan Gura de Aur, OmWa XXIX la Fapte, 3: ~i suindu-se lectorul, 'spune mai intai a cui este cartea, al carui profet sau apostol sau evanghelisL.)), P. G., LX, col. 217. OmWa HIla Epistola II cdtre Tesaloniceni, 4: Daca zici ca acelea~i Ie auzi in fie care zi, spune-mi din care protfet este locul ce s-a cilil, si din 'care apostol sau din care epistola)) (P. G., LXII, col. 485). Cf. inca: OmWa VII ccltre cre$tinii antiohieni, 1, P. G., XLIX, col. 92-93: Despre botezuI Iui Hristos, 2, P. G., XLIX, col. 3,65; La Psalmul CXVII, 1, P. G., LV, col. 52-8 etc. 507. Sf. Maxim Marturisitorul, op. cU., col. 704 B. 508. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. eit., P. G., XCVIII, col. 412 A B 5 u. In versiunea lui Anastasie Bibliotecarul nu se face insa mentiune de apostoln, ci numai de prochimen. Cf. S. Petrides, op. cU., nr. 39, p. 30 5i N. Borgia, <op. cU., nr. 28, p, 26. 509. Sf. loan col. 103-104.

Gura

de Aur,

Pcntru

ele

Faptele

in

Cincizecimc?,

P. G., LI,

510. Euthalii diaeoni Actuum apostolorum, s. Pauli CathoIiearumque epistolarum editio, P. G., LXXXV, col. 628-789. Cf. ~i E. Mangenot, ChapUres de la Bible,articol in Dictionnaire de la Bible, publicat de Vigouroux, .t. II, part. I, iP. 560-561.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

188

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHlA

189

AmanuntJele e:lGaroteprivitoare IH ,aCltuala impar1;ire a textului SHntei Scripturi in leoturi liiturgilce nu pot fi precizate mai de aproape. Pentru para~ele (lectJUri1ed'in Pentateuh sau Leg), haftarele (>eele din profeti) :;;i perioopele (eeLe din Noul TeSlta:ment), destinate serv1ciului liturgilc, s'ervea La inceput Bibliia insa:;;i, ~dica exemplare au text continuu. Pemarginea aJoeSlt:ol'as' fi'iJoeau inlSa insffiIlni'iJri, prin oare se indica'll inceputul :;;i sfar:;;irtul perk<opelor corespunzatO'aTle dumirncilor :;;i diferitelor sarbatori. La inceputul unoI' ,astfel de eodie'e se punea ades1ea untablou (Cluvll~apLo'l== capituLare, iar in 'llnele editii grece:;;ti mai noi 8Uo:nSALCl'taplov) dtirile randuite pentru dUiffiiniJC'i;;i sa'rlbatori. de : S-a gasirt insa de timpuriuca este mall pr-arctk s'a s' extraga in volume aparte bucatile biblice destinate seTvkiului divino A:;;a aUi vezultat eartHe denumite in general, in limbajU'J. :;;tiintifiic deastazi, cu titlul conventional de Lectionare. In termeni biserlcesti insa 'Carte-a in oare se gas~s'c sist1ematizate perilcopele liturgi'oe din' Faptele :;;i Epi!~tolele Sfintilor Apost;oli 50enUiffie:;;te _4postoL ( 6 '(I.'it6Cl'tOAO~ 'itpll~Il'it6Cl'tOAO~),. sau iar a'ceea in ,oare estJe dislj,Tilbuit textul EvangheliHor se IOheama EvangheLiar, iar cateodata EvangheListar (EuO:l1E"LCl'taplov In aceste carti de ). slujba, citirile bibHce sunt randuilte pe zilele saptamanii, incepand de la sarbatoarea Invierii Domnului 511. Pentru sa,rhatori, periloopele sunt alese in :ralPort eu caracter<ul evenimentului oomemorH>t. Dintre eele trei exempl,are de EvangheIiar in man'llScris a<junse pana la noi, unu11:;;1 ridica v,eehimea intre veacurlle al IV-Iea:;;i al V-lea, ilaralte doua, la veacul al VI-lea. Cel mai mare numar de EvangheIiare' provine insa din v,eacul al VIII-lea incoa'ce. Dintr'e ele, unele nu ICUprind decat dtirile pentru sarba'todle mal insemnate 512. Neeesiitatea de a 'adiapta dtirile din Evangheil.i'i Iaoursul Llturghiei a -dus la unele mici modif.carl s,au, mai bine-zis, la unele sporiri ale textului prin f'OTmulele generale de introduoere, obi~nuite indeosiebi 1a. Ineeputul periJeopei. As>tfel, rmprejurarile de timp :;;i loc, dertermirrate
511. Ordinea observata in oartea Apostol este urmatoarea: De la Pa~ti ~i pana', la Rusalii se cite~te din Faptele Apostolilor, urmanc1 in restul anului mai intai Epistolele Sf. Apostol Pavel ~i apoi cele 7 Epistole catolice. Pericopele evanghelice sunt incadrate dupa urmatoarele norme: a) loan, din ziua Invierii pana la Rusalii, exceptie facand martea Pa~tilor ~ii sarbatoarea Inaitarii, cand se cite~le de la Luca, precum ~i Duminica Mironositelor,., cund se cite~te de la Marcu. b) Matei, de luni dupa Rusalii pana la Duminica a 17-a dupa Rusalii, cu exceptia primelor cinci zile din fiecare din saptamanile a 12-a, a 13-a, a 14-a ~i a,. 15-a dupa Rusalii, cand se cite~te din Evanghelia dupa Marcu. c) Luy:a, de luni dupa Duminica a 17-a dupa Rus,allii pana la lasatul sec de carne, cu urmatoarele exceptii: primele cinci zile din saptamanile a 16-a, a 17-a:. ~i a 18-a ~i Duminica inaintea Bobotezei, cancl se folose~te Evanghelia dupa Marcu; in duminicile lasatului sec cle carne ~i de branza, precum ~i sambata dinainte&' acesteia din urma, se cite~te din Evanghelia clupa Matel. 512. Ca, de exemplu, Lecjionarul grec din ms. nr. 194, afJat in Biblioteca Uni-versitatii din la~i, in care sunt extrase pericopele pentru 18 sarbatori, iar a XIX-a, pericopa este adaugata mai tarziu. Cf. Dr. Vasile Gheorghiu, Leetionarul evanghelic: greeese din Ia'5i (Ms. 194), Bucure~ti, 1940.

precis in t~:lGtul Evangheliilor, a trebuiit sa fie reda,te in citirile liturgice din EvangheIiar prin expresiile vagi: In vremea laeeea, 2ls-'a Domnul, ori 2m-a Domnul pildaaroeas,ta sau ...dltre iudeii care venisera 1a Dansul<. In vechile cOldice - manuserise eu text conti nu'll , lntreb'llintate 1a Liturghie - aJoeste formule il1Jtroductive se &oriau pe margine, iar dnd s-au ex'tm& pericope1e in EvangheIiare apante, au luat lac in te\Satura textului :;;i expresiile de mai sus, a:;;a cum s'e gasSc pana astazi. P,e de ,alta pacte,ca ind'iJoatii margina'le, HlOeS'teformule nu izbutisera sa de'termine Into1Jdea'llllia pveC'ls punotul 1a care Be -lilichei,a u1timul verset al unei peri-oape :;;ide la lOOnincepeaalta. A:;;a s-a intampJ:at ca, la aldituirea EvangheLiareLor, ult1!e1eperiJoape incep cu versete care constiJtJuie sfare,itul altom, situatie care dain'llie~te :.)iaotualmente 51a. b) Vechea incadrare a LeoturiLor in ceremoniaLuL Uturghiei. - Citirile erau inoadrate in psalmi resiponsorid, redrta~i de canrtareti seoundati decredincio:;;i 514. Principi'Ull ,aJCstase g8isea, de altfel, iIllscrls formal in canonul 17 al Sin!oduhii de 1a liaodiJceea, care pres'cr1e ca psalmii sa nu He inton:ati fara intreruprere, ci sa 5e facE. dtiri dupa Heoare psaLm. Lecturue <lIpar, prin urmare, preoedat1e fieoare de psalmi,a'i8 cum confirma diferiteIe loouri din litemt'llTa pa,tristidi 515. Vestigiile acestor psalmi i,n LiturghiJa de as,tazi So' ezuma ill eele doua per'e!chi- de r stihuri, dintre iOaTeuna f!igul'e:aza sub titlul de pl'Ochimen ( 7tPOXdf18VO'I), inainte de Apost'Ol, i,ar ceala1ta 's,te anexata cantarii Aliluia, dupa dtirea Aposltolului. lia :aclasta abl'eviere se ajunsese deja inainte de Sfantu1 Gherman I a.l Constal11tino!polululi, ,oarre face prtma mentiune expresa despre pro:chimen :;;i despre Ali1uiia de dUlpa Apostol 516. Pl'Och:i:menul reprezinta psal:mul recita,t odinioma dupa pericopa din Vechiul Tes1Jament 517, adidi inaintea lecturii din Apostol, iar stihurile de dupa periJoopaaJcestuia din urma reprezinta un reslt rudimental' a1 'Un'lli ps.alm de llauda, la l'eciltarea caruia credincio-:;;ii pa,rticipau ou refrenu1 AliluiJa, 1:a inceput :;;i IH srl'aTI)it. A!?a 51e expHca si,tuatia din manus1crise, in care aeesite din' urm3. srtihurl Sount inoadrlate intre cantarea Aliluia; din aceasta pricina, stihurile de dupa Apostol sunt cuno'ScUJtesub tiJtlul de aLeLuiarion ('o:AA"I)AOUtapLov). Vechi'lll obicei mentionat .'ii de Sfantu1 lOian Gura de AUT518, ea lectorul sa 'anun~e inainiUe de dtke 'Originea periicopei, a:;;,acum s:e pna10tidi
513. E. Mangenot, Lectionnaires, in Dictionnaire de la Bible)), t. IV, part. I, col. 147-157 ~i Dr. Vasile Gheorghiu, op. cU. 514. Constitutiile Apostolice, II, 57. 515. Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Botez, 1, P. G., XXXI, col. 425 AB; Homilia habita cap. III, 2, P. G., in Laeizis, 1, col. 1437 CD i Pseudo-Dionisie Areopagitul, op, cil., III, col. 425 B. 516. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cil., P. G., XCVIII, col. 412 AB, pre cum ~i versiunea lui Anasbasie Bibliotecarul (ed. S. Petrdies, op. eil., nr. 39 ~i 41, p. 30 ~i 31; de asemenea, ed. N. Borgia, op. eil., nr. 28 ~i 29, p. 25). 517. Cf. ~i Dr. Anton Baumstark, Liturgie comparee, in Irenikon)), t. XI, nr. [ s! 2, 1934, p. 37'. 518. Vezi locurile indicate in nota 506.

196

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHIA

191

pan a 1ClSltazi (<<Ci:tire e :lJaF1ac!re, in profetia llui Isaiia etc., din Faptele d d Sfintilor AposiJoli, din Bpistola, ari din Evanghelia dupa ...); se apliea ~i p8lalm'illo'f. n ,virltultea rrutinil, s-a oontin'Ulatchiar sa se anunte cu I tiHul de ipsa!lmsimplele .stihuri eare il mai reprezentau.Astfel, Sfantul Gherman I a'l Oon.stanooopolului se refera IliaprlQ;ohimeneu formuaa: ~aAp.o~ 'too Lla.~[O blil.Un manusoris din veacurile al XII-Ie saual XIII-le,a irrsereaza urmatoDUJ.celremonial in laJceasta privinya: Preotul: Pace tuturor. Diaconul: lntelepciune 1. Psaltul: "Psalmul lui David. Diaconul: Sa luam aminte. Psaltul: ,,,Prochimenul 520; de asemenea, pentru a'leluiaI', dupa dtirea Aposrtolului, pre:Q\tulzioe: Pace tie. Diaconul: Intdepciune !. PsaltJul: :AliluiJa Ps,almul lui David. Dia, conul: "Sa luam aminte. $i se dlnta "AMman. Psail:tul: Aleluiarion. FiIotei, aceasta Credindo~ii: "Alilruia521. Iln Constitutia patriarhului randruiala apare ceva mai simplificaMi, dar in a'cela~i timp mal clara. Oararaterul de siITljpluanunt al ppochimenulJui eu titlJu:lde psalm, fara ca in realita.te sa se eit'easca un psalm intreg afara de prochimen, reiese destul de precis dfu formula: Ps:alm lOll lui David, intrebmntata atat I pentru stihurile dinaintea Apostolului, dit ~i peMrru ,cele de dupa dltirea
}ui
522.

Titlul de ps,alm, nemaioorespunzand unei rea-litati 9i fUnd impropdu pentru 'Un stih sa'll pentru a siing-ura pereche de stihuri, s-a aijuns sa se anunye numai sub niUmkea de pTo'chi,men, care precede saiU este a~ezat iDJainte de }ectura Apostolului. Nu s-a putut t()tu~i inrtrebuintaaeela~i ,termen <7ipentr'll Alilui:a, de~i de fapt el precede }ec.tura iEvangheHei. Oa psalm, e1 cadela inca din v!chime in 'aJtributia lectorul'lli' sau a cantareyului ~i, ea atare, iSltihul,~i Ali:1uia fiind cirtiJbe ~i cantate de 'aJoos'ta,gr,arvite,aza spre Apostol, pierzandastfel.caraderul de text 'aJ~e2Jat inaintea 'Evsngheliei. c) Ceremonia!uL actuaL $i simboIismuI Iecturi!or bibIice. Lecturile' bibHee au fost introduse in Liturghi~ in seopul de a instrui pe credinJCio~iin invat.tura lui Hris:tJos,?i asupra dartJmii'lorlor de cre~tini. Ciiidle din Sf.nrt;aSlcriptura, care ne imnataatat bunatatea ~i iubir,e,a de oarneni a lui Dumnezeu, cat ~i dreptartea ~i judeoata Dui, sades,c ~i aprind in oofle1!elenoastl'enu numai iubirea, oi 9i be.ama de :El, facfmdu-ne asrtfel mai zel'09i intru pazirea porul1loilor Sale. Iar to'Clitela un }oc (au rugaidunile ~i canrtarile) imbuni'irtatesc sufletm ~i aprop1e de Dumnezeu aiUirtpe preot, cat ~;;ipe oredindol~i, facand ~i pe unul 9i pe ceHalti desrtoinici penJtru pr1mirea ~i p8.stTarea oinstlbelor daruT'i, care este scopul Sfintei LitiU!rghii... 2:~. Ele ne pregatesc 9i ne CiUratesc mai 5
519. Op. :;i loc. cU., P. G., XCVIII, col. 412 A 520. Ms. 1020 Sinai, A. Dmitrievschi, Uturgl1ierul, 521. Ibidem,

diruairrte pentru sfintirea iClea maTe ra SfinteLoI' Taine 52". On alte cuvinte, leoturile biblioe In Liturghie reprezinta principalul izV'or al ored'intei 9i pietatii no:astre 9i, in acel~i timp, unul dintre rriijloiaicele prin oare Liturghia ne pregate~te, pe de 0 par,te, s,a ne apropi,em ~i sa primim cu VI'lednicie sfintirea C1U Sfintele Taine, <(j.arpe de al,ta, Cia sa putem pastra ~i sa ramanem intr-insm> 525. Cuvantul Domnu}ui din Sfall'Da Ev,anghelJe The \SIDe da,t ded in I:iJturghie ea 0 lumIna pentru mirntea, suflet'lll'ii inima noastra, a1)a precum SfantU'l Sau Trup ni secia spre {(intarirea~i tamaduirea sufletului ~i a trupului. In simbolismul Liturghiei, lecturile diin Noul Testament au semnificatia uneia d'in farmele mai depline 'ale 'arata1'U ~i manifes,tarii lui Iisus in lume, care au devenit in chip treptat mai vadtte. La Vohadul mk, Evanghelia leste inaltata 9i ne estearatata inchisa, pentru a aminti elipele de pe p~agul iel;>iriiLui la l<3jotivitatlaubli1ca, atunci cand El p n-a greEt n1mi:c despre Sine, d, fiind neC'll'll'oscut,a fost nevoie sa' fie mclrturisit de Tatar si anuntat de lOian BOobe~atorul.Aoum ins-a dtirile din Apostol ~i din 'Sfanba' EvangheIiesunt semne' mai cla,re ale manifestari'i Sale, in cursul careia El gr,aia tUrtur'OT publ1c~i se faeea in ounosout nu nU'mai prin 'cele ce a grait El ins~i, d ($i prin eele ce 'a inva~at pe Apostoli sa pTopovaduias1ca526. Dupa Sfantul Gherman I al Oonstanltinopolului, prin dtiTea Faptelar~i Epistolelor s'e arata insa~i 527. chemarea La El a AposrtO'lilorIii oonsfintirea (instituirea) 1'0'1.' Rtmduiala privitoare .vaardinea in clClresedte:sc oe1e do'lla peri cope din Noul Testament, piUnandu-semaiintaice.adin. Faptele ApostolHor sau din Epis:bolele aleestaDa,iar dupa i<3jceea pe:r'icoPa Ev,angheliei, este inspirata de ideeaca. cele gl1iiite de DOmi11ulnsu~i ne infati1)eaza i aratarea Lui mal lamurit deeM cele Spllse de Apo:stoIi. $t1m ca Mantwtorul nu a aratat oamenHor dintr-o da,ta marimea put'erii ~i a buniitatii Sale, ci trep'tat. De aceea, este potrivit sa s'e dteas,ea Apostolul inaintea !EV'angheHei, rand sa se iarateastfel ea manifestare;a Domnului in }ume v i s-a ilicuttreptat 528. De altfel, a~a desprinse din oon<texrtulntegral, cum sur1!t citite fragmentele din scr'ierile Sfintilor Aposrtoli, lasa sa Ole cons,tate uDJe:origreutati de inteles, oompara:Mv cu daritatea divina a Evanghelii10r, lucru semnalat de insus;i SfaniJul ApostolPetmu (II Petru 3, 16) in legatura eu ougetare.a teologica profunda a Sfantului Apostol Pav,el, oare n'll este intortideauna Ui~orde pa<truns.
cap. XXII, cor. 416 C, cap. I, coL 369 B. 526. Ibidem, cap. XXIII, coL 416 D. Evanghelia inseamna venirea Fiului lui Dumnezeu, canel S-a aratat noua, vorbindu-ne ,nu prin nori ~i enigme, ca odinioara Jui Moise prin glasuri ~i fulgere ~i trambite ..., sall ca, altadata profetilor prin araVir!... ci S-a aratat in mod vadit ca am adevarat ~i a fost vazut de no!. prin Care Dumnezell-Tatal ne-a vorbit gura ciHre gura, iar nu in enigmen, Sf. Gherman I at Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII, coL 412-413 A. 527. Ibidem, coL 412 B. 528. Nicolae Cabasila, op. cU., cap. XXII, col. 416 D-417 A. Aceasta randuiala are de fapt rJi un temei istoric: Mantuitorul obi$nuia sa trimita pe Apostoli, dol cate doi, inaintea Sa prin sate, pregatind in acest chip terenul pentru activitatea fnvatatorului lor (Marcll 6, 7, J2--13; Cf. ~;i Matei 10, 1, 14; Luca 9, 1-2).
524, Ibidem, 525. Ibidem,

cartea

tainica,

p. 140. N, Trembe1a,

p. 141.
6277-770 Pantelimol1

522. Cod. op. eft., p, 7.

(ve,ac.

al

XIV-lea).

Pan.

523. Nicolae Cabasila, op. cU., cap. I, col. 369 C.

I I I I I I I I I I I I I I

190

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

191

pana ootazi (<<Ci:tire e :IJaFlacere, din profetia tiui Is'alia etc., din Fapte,le' d Sfintilor AposiJoli, din Bpistola; oTi din Evanghelia dupa ...), se aplica !?i p8'alm'ilor. !n virltuttea rutinii, f)-a oontin'Ulat chiar sa se anunte cu titl'lll de psa'lm simplele stihuri ,care il mai repreZ1enta'll.Astfel, Sfantul Gherman I 'al Constantriinotp:Qllul'lli refera \la prlOiehimeneu f'Ormluala: se 'too ~o:AP.O~ t.o:~fo ',I!l.Un manuseris din veacurile al XII-Ie sau al XIII-lea irrsereaza urmatorol eelremonial in Ialceiasta privinta: prootul: Pace tuturor. Diaconul: lntelepciune !. Psaltul: "Psalmul lui David. Diaconul: Sa luam aminte. Psaltul: ,,Prochirnenul520; de 'asemenea, pentro a'leluiar, dupa dtirea Aposltoluluh>,preoitul ziee: P,ace tie. Diaconul: !ntelepciune !. PsaltJul: :AliluiJa, psalmul lui David. Diaconul : "Sa luam aminte. Si se canta AIHJUia.Psailtul: Aleluiarion. FiIotei, aceasta Credincio!?ii: "Aliluia 52:1. ',ln Canstitutia patriarhului randuiala apare ceva mal simplificata, dial' in aeela<?itimp mal dara. Oarwaterul de siIl1!Pluanunt al prochimenulrui eu titlJul de psalm, fara ca tn realitate sa se dteas1ca un ps.alm intreg <lifara de prochimen, reiese destul de preds dill formula: Psalm al lui David, intr;ebuintata atat pentru stihuri1e dinaintea Apost'olului,cat !?ipentru cele de dupa dJtkea
l'lli 522.

Titlul de psalm, nemaioorespunzand unei realitati fii fiind impropriu pentru un stih sau pentru {) si'ng.ura pereche de stihuri, s-a a'juns sa se anunte numai sub numkea de pro'chi'men, care precede saru este i3'!?ezatin:alilite de lectur:a AposiJolului. Nu s-a putut totu1)i inltrebruintaaeela~i ,termen ~i pentr'll Alilui:a, de~i de fapt el precede lec.tur-a Evangheliei. Oa psalm, e1 cardea inca din V'e<chimein >CIltributiae<ctol mlui' sau a cantare1;ului 9i, ca a1::are, itihul '!?i AliIuia fiind cirti:te ~i S cantate de >CIJoosta, gNwiteaJza spre Apostol, pierziind 'astfelcaraderul de text a!?eZ1at inaintea Ev.angheliei.
c) Ceremania!ul actual $i simbaIismul lecturi!ar bibIice. Lecturile' biblice au fast introduse in Liturghie' in s'oopul de a instrui pe credinciO'~i in invai;atura lui Hristos~i asupra datJorii'lor lor de crefitini. Ciiirile din SfaDJtaS:criptura, cape ne inva1;aatat bunatatea ~i iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cat !?idreptaltea !?i judeoata wi, sades,o ~i aprind in srufl.etele noas:tl'e .nu numai iUibirea, oi fii teama de :El, fad'mdu-ne astfel mai zel'o;;;iintTu pazirea pOrlirucllor Sale. Iar toate 1a un lac ('cu rliga'Ci'llnile !?i dmrtarile) imbunata1;esc sufletul !?i apropie de Dumnezeu a;j;iJ.rt preot, cat 9i pe oredincio!?i, Hicand fii pe unul fii pe pe ceil>alti desrboinici penltru pr1mirea ~i pastrarea Clins'titelor ciaruri, care este scop'lll Sfintei Litull'ghii... 5n. Ele ne pregatesc !?i ne crura1;escmai
519. Op, :;i loco cit., P. G., XCVIII, col. 412 A. 520. Ms. 1020 Sinai, A. Drnitrievschi, Liturghierul, 521. Ibidem, p. 141. 522. Cod. 627-7-7-7-0 op. cIt., p. 7-. Pantelimon
op. eft"

dinairrte pentr'll sfintire:a 'O>amare a Sfintelor Taine 521,. Ou aite cuvinte, leoturile biblice :in Liiurghie reprezinta principal'll1 izvor al orerd'intei ~i pie-tiltH noootre Iii, in acelru;;i t'imp, unul dintre niijloaJcele prinoare Liturghia ne pregate!?te, pe de 0 par,te, sa neapropiem !?i sa primim cu wednicie sfintirea 00 Sfintele Taine, i.ar pe de aita, ca S,l putem pastra !?i sa ramanem intr-ins>a 525. Cuvantul Domnului din Sfanta Ev,angheIJe ne SIte dat de:ci in Uirturghie c.a 0 lumina pentru mintea, sufletul .;;iinima no-astra, al!a preoum Sfantul Sa,u Trup ni seda spre intarirea~i tamaduirea sufletului $i a tmpului. In simbolisTIlui Liturghiei, I-ecturile din Noul Testament au semnificatia uneia din formele mai depIine 'ale 'ara!(;a1'H manifes.tarii lui !?i Iis'lls in lume,care au devenit in chip trepbat mal vadi,te. La Vohodul mk, Evanghelia 'es'te inaltata fii ne eo5tearatatii inchisa, pentru a aminti clip-de de pe pragul ie!?irii Lui La :wotivitJatei13. pubHca, atuTlici cand El n-a grait nirrni:cdespre Sine, d, fiind neounos'Cut, a foo5tnevoie sa fie m~'jrturi'Sitl; Tatal si anuntat de loran Bote~atorul. Aoum insa, oHirile de din Apostol !?i din 'Sfan,ta' EvangheIie6unt semne' mai cIa.re ale manifestarH Sale, in cursul c.areia El gr.aia tuturor in public !?ise fa,cea cunosout nu numai prin cele ce a grait El insiUi?i,d. ~i prin eele ce 'a inva~at pe Apostoli sa ,propovaduias'aa 526. Dupa Sfantul Gherman I al Constanrtinapolului, prin dtirea Faptelor!?i Episrtole'LorS'e arata insa~i 5 chemarea l,a El a ApoSltoIilor $i oonsfin1;irea (ins>titu'irea) 1'01':27. Ri'mduiala privitoare l'a ardinea in Cffie se dtesc oele da'lla pericope din Naill Testament, punandu-se mai intEli cea din Faptele ApostolUol' sau din Epistolele acestoria, iar dupa lcueeeaper'icopa Ev.angheliei, este inspirata de ideeaca _ cele gl1aritede Domnul insu!?i ne infati!?eazi'i aratarea Lui mai lamurit decM cele Spuse de Apostoli. $tim aa Mantuitorul nu a 3ratat iOamenilor dintr-o da.ta marimea puterii !?ia bunatatii Sale, ci trep'tat. De a.ceea, este potrivit sa se drte,as.c.aApostolul inaintea !Evanghelied, vrarud sa se laraJteastfel ca manifestarea Domnului in lume s-a 3icuttreptat 528. De altfel, a!?a desprinse din oonrtexrtulintegral, cum sur1Jt dtite fragmentele d'in scrierile SfintHor Aposrtoli, lasa sa se cons,tate un:elori greutati de inteles, Clomparatiiv eu daritatea divina a EvangheliiLor, lueru semnalat de insus;i SfaniJUI ApostolPetJriu (II Petru 3, 16) :in legatura cu ougetare.a teologi'Ca profunda a Sfanrbului Apostol Piavel, care nu este intortdeauna Ui!?-0r rpaWuns. de
cap. XXII, co!. 416 C. cap. I, co!. 369 B. 526. Ibidem, cap. XXIII, co!. 416 D. Evanghelia inseamna venirea Fiului lui Dumnezeu, cand S-a aratat noua, vorbindu-ne 'nu prin nori ~i enigme, ca odinioara lui Moise prin gIasuri ~i fulgere ~i trarnbite .... sau ca aItadata profetilor prin aratari... ci S-a aratat in mod vadit ca om adeviirat ~i a fost vazut de nol. prin Care Dumnezeu-TataI nea vorbit gura catre gura, iar nu in enigme. Sf. Gherman I al' Constantinopolului, op. cit" P. G., XCVIII, co!. 412-413 A. 527-. Ibidem, co!. 412 B. 528. Nicolae Cabasila. op.cit . cap. XXII, col. 416 D-417- A. Aceasta randuialii are de fapt $'i un temei istoric: Mantuitorul obi~nuia sa trimita pe Apostoli, doi cate doi. inaintea Sa prin sate, pregatind in acest chip terenul pentru activilatea rnva~atorului lor (Marcu 6, 7-, J2--13; Cf. ;;1 Malei 10, I, 14; Luca 9, 1-2).
524. Ibidem, 525. Ibidem.

cal'tea

tainicd, p. 140. Pan. N. Trembela,

(veac.

al

XIV-lea).

523. Nicolae Cabasila,

cap. I, col. 369 C.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

192

LITURGMIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

193

Lerctura Aposrtolului este introdrusa prin formulele mentJ,onate P mal inainte : Sa 100m 'aLIDinte, ace j;uturor !, 1a care dteyul raspunde : $i duhului tau, zicand indlata prochimenu1. Di,aoonul exdamand apoi: Intelepcdune !, dtetul anunta s\crierea din 'oare este extmsa perioopa dinaicea zi a ApoSitolulu'i. Di<:i,conul,ori in lipsa lui preo<tul, atrage din nou artJenti,a credindo~ilor prin expresia : Sa luam aminte I~, citetul rnce<pandapoi indata lecture. In timpul acesteia se fiaiCe tamaierea a,ltarfU'lui~i a l1!3!osului, upa ranrduiala cadirii ,eelei mid. o,e$i in d limbajul curent biserioes'c acea501Jaste ounoo,outa sub numele de ,cadie rea din timpul Apostolruui, totu~i ea consrt1tuie un lam anticipait, putandu-se oonsirdera tot atat de temeinic, ~i chia,r mai mult, ca tamaiere inainte de E~anghelie. Dupa Simion, arhiepisoopul Tesalonicului, aceasta tamai-ere simbolizeaza prin fumul ~i aromaei darul Duhului eel dat din EV'anghelie inrtru toata lumea 529. Dupa ce s-a il1!cheialtleclura din Apostol, pre:otul 50eadrseaza cititorolui: Baoe tie, dtitorule !, 1ar acesta zice: "$i duhulUi tau 'ii cite'ite indata stihurile dupa Apostol, ialr La cor sau la strana se canta Aliluia (LarudlaJ(;i Domnul Dumnezeu). Ca 'Ii tamaierea de mai pe inainte, aceasta camare reprezinrta un am :care, de fapt, preoede 'ii Be r.efera loacdtil'ea Evangheliei, care trebuie sa urmeze. Cclntare.a Aliluia a fost anume a~ez,ataaid, in scopul de ,a se da lauda lui Dumnezeu pentru darulce se fa'oe prin cirtirea EvangheHei 530. Ter:minand die cadilt, diaconul pI'hne'i,te de 1a preot Sfanta Evanghelie ~i, in timp oe 8'e inrtol1!azaAliluia, iese au la prin sfintele u~i, dudndu-se la 1'01001el rfmduii pel1!tro cltire, purtandu-se inainte doua o sjl~ni,oe soo fadii aprinse, in Slemn de respeot f?i'oa simbolufi ale lumirrii ladevarului v;angheli'c. Cand nu este diaeon, Evangheliia se dte'ite de ,cartre preot dintre sfintele u$i,au f'ata spreoredinehYf?i. Cand este dialoon, le'Otur,a per,tcopei evanghelice este introdus'a prin Clrere.ade bineCUIVanibare e !!:apreot; Bineouvinteaza, parinte, pe binevestirtarul d Sfanrtului Apostol ~i Evanghelist (N)>>, binecu'Vantare pe oare preotu'l i-o da r,ostind dintre s,fintele u$i : 'Dn1mnezeru, pentru rugalciunile S3n-' tului, slav'itului, intru ,rot laudaltuJui ApoSJtol ~i Evanghelist (N), sa-ti dea tie,oelui ee binevestel;;ti, auvant ou putere mul'ta, spre implinirea E~angheliei iubitului SiJ.ruFiu, Domnul nastru Iisus Hrrntos. Preotul sau al doHea maoon, daca este, zice ; Intelepoiunre! Drepti sa ascultam Sfclnta Evanghelie, preotul adaugand: Paoe tuturoI'. Dupa oe oaruI sau strana a raspuns : $i duhului tau)), diaoonul anunta numele evanghelis:tJului de 1Ia care este lu'ata perkopa; Din Sfanta Evanghelie de la (dupa N) drtire, iJar corol intoneaza: Slava Tie, <Doamne, slava Tie !)). Preotul sau dia:conul al doi'lea provoaca pentru u1ti!rna data pe oredincio~i 1a atentie : Sa iuam aminte !. In unele eI"minii !Ii manuale de liturgloa sle 'Ool1'sideraca terrnenul intelepciune, cu reare se lnlcheie seri;a interjeotiilor inainte de citirea
529. Explicare 530. Ibidem. despre sUmta biserica,

refera lia' aceaSlta sfanta oalrte, oare euprinde 'Cuvantul lata, adka, aceasta este intelepcdunea adevalfata, ,cere.asca, dumnezei,alSd, adusa lu:mii ~i propoviJ.:duitiJ. IiSIUSHrisrtos; sa as'oultam de deci inWlepdunrea oea de BUS,intelepdunea lui Dumnezeu, pe Fiul Taoole de Itrebuinta pentru talui, eel ae B-a f<'kut om, oa sa ne voTibeas.oa mantuirea noastre 532. FiJ.ra il1!doiala,'aoe:asMin1Jerpret3ire nu este impo.sibilaoa idee. In realiltate msa il1!terjeotia de mai BOO, U!atain primele 1 ei doua parti, ,a fost introd'USa' in slujba biserioeasci'icu seoprul de a proV'oloa in anumire morrnente liturg'1oe 0 ,atentie spedtaLa 'Ii 0 oonoentracr spirituala mai aJooru1uatadin partea credincio'iilo,r. Astfoel de reoOimandJatiinu sunt de prisos, date fiind o\Sc'i1atii1e~iinegalita'\;ile de oare se resimte capac'iJtatea de incordare a s.u:1'lltu!lui O'menesrc. e cuceea, D pr'eotu:l indeamna pe toW>, zioe NicoLa1' CabasHa,'ii alffiinteli'tecredindQ!9Hor de intelepdunea eu 'care Be cuvine sa ia aminte la Sfintele Taine. Care este aoeasta intelepciune? Sunt gandurile oe 5e euvine sa Ie ,avem in timpul sfintei slujbe ~i.cucalre trebuie sa privim ~i sa aJs>oultam 'celece se safvar~'esc 'ii se rooteSlc,gandurile cele pUne de credinta, cele 'ce nu au nimio omeneslc intr-ins'ele. AoeasrtJa este inte'lepdunea credincio'$flor 'ii a!i;a se takuie1)te cuvan1u!liYltelliepdune !, adres:at cl'edinc'io$ilor de oatre preolt, de mai mu1teO'ri incursul slujbei,oa, un mijlOic de a Ie a:duoe aminte despre 3'oeloe ganduri ... Mai este in sfar'iit 9i exdamatf,a dI'epti !, 'care 'cuprinde tot un inJd:emn.. ; aprnpiindu-ne . (ad'id) de Dumnezeu 'Ii de Sfintele T,aine, sa nu fim 'OU nepaslare, ci 'cu ravnB. 'ii au toata smerenia sa luam parte laacesrtea, fie cil. trebuie sa privim, fie 0& triebuie sa gra~m sau' sa ascultamoova din oele sfinte ; 'Ii primul semn ,alacestei ,rayne 'Ii ,evlavii este tinuta dreapta a corpu .. lui ; adica sa faoem aoeasta nu stand jos, oi in picioare)) 533. Caci, precum subilinia Tertulian, "nu se sta jos in prezenta cuiva pe oare 11 respectam, ded eu ataltmai mulrt inprezenta lui Dumnezeu 5:14. Aoeasta tinuta cuviindoasa suntem datori sa 1) oibserva:m, prin urmare, ~i in timpul citirii Sfintei EV.aJ1fghelii, 'carle, de fiecare. Id,ata, infati$e,aza pe lisus imlintea spiiritului nostru. De aoeea, inca din vechime, credincio'iii impreuna eu 'Cleml lasloultau dtirea Sf1nte'i. Evanghelii in pidnare, iar nu s,tan.d jos 5:15. La intol1i~rea formulelocr: prLn care se veste~te ledura
Domnulut531.
.'1311. Gherman I ,aT Constantinopolului: Sf. I<llntele'Pciune - cuvantul lui Dumnezeu ..., op. cit., P. G., XCVIII, col. 412 B. 532. Vezi Ghenadi'e, fost episcop de 'Arg,e~, op. cit., p. 'S8 ~i '8'8; Ierom. Gabri.-eI Ra.~canu, op. cit . p. 135; Dr. Vasile Mitrofanovici .~i Dr. T. T,arnavschi, op. cit., p. 487.; Dom iPlacide de Meester, La divine Liturgie, HI, ed. Rome-Pa1ris, p. 128, n.31. 413 D-416 A. Ciic:i 533. NicoIae Cabasila, op. cit .. cap. XXI, col.. 41.3 I?-C; strigarea drepti" aceasta inseml1na: sa nu stea apleoati, orl jos, e;i cu sufletul ~i ~u trupul incordate spre EI" (Ibidem, cap. LIII, col. 489 A). Sf. Gherman I al Constantinopolului: Drepti sa ascuItam Sfanta EvangheJie. Aceasta inseamna sa ne lnaltam cugetele impreuna cu faptele de la cele pamante~t.i ~i sa infelegem vestirea Iucrurilor celor bune" (op. cH., P. G., XCVIII, col. 412 D); Simion, arhiepiscopul Tesalonicului: sa. stam drepfi cu intelepciune ~i cu cuno~tinta, cu trupmile $i cu suiletele, ~i dreptl cu credint,a ~i cugandirea (Despre stintele rugdciuni. cap. 322). 534. Tertulian, De oratione, c. 16. 535. Constitutiile Apostolice, cart. II, 5.
1(3 -

Evangheliei,:se

p. 260, col. 1.

Liturghierul explicat

i
194 LITURGHIERUL EXPLICAT
., ,,~ _-_._-.. ...

,~.,,_

..

1 .~
n
fi

I.;ITURGHIA

195

.q

ei liturghisitorii se ridioa de pe. locurile lor din sin<tron, i,ar arhiereul, i~ ca ramane pe .treprelesca'llnul'lli de SIUS, fie ca pogoara, venind pe s'olee prin sfintele 'U~i,supravegheaza 'pe credindo~i, stand in pidO'are HriSltos, soootit 1)ioil f\3vaspre ei" iar in sem de smerenie fiata de IiSUiS a fi prezenlt, sta in aceaslta pozitie, far a omofor, semnul de:mnitatii episoopa1e, iar dupa unele p~actid,chiar fara miltra. lnlterjeotia drepti, in slujba biserieeas,ca, se refera deci in primul rand la pozitia fiziJca a lcorpului, ,aceasta fiind oonlSiderata prin ea insa~i ca un semn evident!; al unei adevarate aUmdini interioare relig~os-morale. La acest indemn deci toti 1Jrebuie.sa se ridilce de pe locurile pe care stau, a1)a,cum \3 fost piraJCti>ca veehe cr:e~<tina', cand 'l/i eei ,ce se .sprijineau pe basroane, ,cum era obiceiul indeos'ebi printre vietu:iJtorii din :manastiri , ]e lars,au jos, stand in pozitie dreapta in timpu1 citirii Evangheliei. In unele paflti, eVilaviaourenta a ,adoptat mai tarziu 0 f'Oifma~i ma,i a:ocentuata de respe,ct in timpul lecturii perioopei evanghelitce, a:soulUmd-o in genunchi 536. De altfel, prin Itoti ceilalti Itermenicare intra in structura oareoun1 complexa a :rnterjeotiilor de care sunt preoeda1Je 'lec<tur<ile bibli,oe in slujba reIiginasa se urmare~te in fond stimularea atentiei, reculegerii ~i meditatiei JJacuv<"mtlildivino "Sa alSoulMmEvanghelia, zice Fericitul Augustin, ea ~i oom Dornmul ar H inaintea noastra. Sa nu ziolm: Fericiti eei oareau putut sa-L v,adi:i,did multi dintr.e loei care L-au V3-zut, L-au cLatmortii ; ~i multi dintre no:i au crezut ffif'a sa-L fi vazut. Nepretuitel.e oU'vinte ce ie~eau din gura Lui \3'Uf'Ost scrise ~i pastrate pentro noi ; ele se dteSic din noru pentru nD'i,'al?'aprecum Viormai i ciUte inca pentro oei C VOl' veni dUipa noh>537. Ded, a~a preoum illidemna la randul sau Origen, sa nu pierdem ,un singur CUlVant in Sfanta Evanghe1ie, d ead dacaatullici cand va impiirtal~iti luati seama pe buna dreptaJte ca sa nu carla jos nnd cea mai mka piirtidca, pentru oe sa nu credeti c'a este rau a negHja un singur cuvant al Iui Hristos ? 538. Oonvingerea ace:a'&tadespre puterea de tflansfigurare a vietii cre~tine sub influenta cuvantului Evanghe1iei a oondus, desigur, la introdUioerea in Liturghier a RugaJCiunii dinainte de EvangheHe, pe care preO'tul 0 cit~te in taina, in timp 'ce 1<1 sltrana se canta Ali1iua. Prin aceClSltarugadune, liturghisitorii involCii ajutrorul dilvin pentru ca sa sustina ~i s,a:8!otiv,eze putJerile norastife sufle1Je~i in siCJOpul intelegerii, as~mila['ii ~i transfoflmarii in fapta a invatatur@ror evangheUoe: Sltraluce~te in inimile noastre, lubHJorule de oameni , S'talPane, 'lumina cea nesltricadoasii a cunoa~terii Dumnezeirii T,ale ~i deschLde o:chii gandului nostru spre intelegerela evangheliee<)tilor Tale propo'Va<d<uirl. Pune intru noi 1)i frioa fer.iJC1telerTale porund, 'ea ooate poifte1e trupului calcinld, vievui're duhovniceasca s,a d'llicem,cugetand ~i facand 'roate oele ce sunt spre bUM pla'cerea Ta....
pentru

],

Origi'llea istoriJca a a:oeS1Jeiugaduni nu eslte toomai li:iJmunta. Din r Codicele Barberini 336 I1pse~te. In veaCJUl. l X-lea insa SIteintalnita a in mate oodicele cu Liturghi~ SfantUilui Iacob in versiune greaca. Pr:ovenien~a lei aci pare oa se diat0ife~e inse., de fapt,uni inrauriri bizantine, ,care inoepuse sa se re<simitB. asupra celort1al,teLiturghii orientale. Este deci de preSlUipUiS rugadunea Be gasea in drculatie iruainte de iCa aceastii epo:oo, 001' nu dobflnmse, pOlate, 0 primire generala. Primul document care face mentiune de ruga!Oiunea dinffintea Evangheliei este un mdioce din V'eacul al ,)ill-:Jea'ou raruduiala Liturghiei Sfantul'1li loan Gura de Aur 539. ManuS'orisele liturgice continua totu1?i 6<1 nu 0 inscrie reg'1lrat in ouprinsul 1'01'.AsHel, pe cand Constitutia patriarhului Filotei nu ia act de ea nici in 'Ve,aoull l :XIV-loo, Codicele Esfigmenu din anul a 1306 0 avea deja inscrisa in 10C'Ll1 ,actual din Liburghie 540. o rugad'1llle inainte de Evanghelie la putult Iua n~tere prin analogie eu roga'Ci,une.adin 1JLTrlpUl TrisaghionuLui, care, de ropt, apare oa o rngociune inainibe de citirea Apostol,ului. Introdruoeroo unei asUel de pilese ~i inainte de Evangheaie se impunea, prin urmare, 00 atflt mai logic. Text'1ll Ii este, eomun ambelor LiiturghH bizantine ~i, prin cuprinsuI sau, se d'Ovedee intrul1Jotuladeov,at momentului pe ,oare H OCUpc1. Dupa inoheiere,a 1:eotrurliperioopei evanghelice, ,oredinci01/iiexdamii ca ~i inainte de inceperea ei : "Sl,awa Tie, Doamne, sIava Tie !. Sensul specific aoestui scurt imn de laruda apare mai' evident daca il analizam in comparati1e ,ou finele Tr.isagh101l1u:lui. InainVe de Apostol, canrtarea Tris,aghionului est'e, preoum 'remarca .Nicolae Cabasi:1a, amestecata cu cererea, cad se terminiil prin iOUvintele <<milui1?te~nre nob>. Dar pe d inannte ~i dupa Eva:nghelie inii'lvam 0 canfure adevarat1Ja. e Iauda, fara ceiI'ere, oa unii care 1?timcii Sfanta Evanghelie inohipuie pe Hristos ~i daca L-am aflat pe Hristos am dobil.ndit to,tul 541. Prin acest imn se marturise1?teoc1' A'Cla pe eare avem sa-L a'1lzim sau L-<am a'1lzit este intr-adevar Intelepciunea ~i Cuvantul lui DumnezIU 1?i asUel preaTru1Tim Dumneze'1l, penltru 'Oane-,a invredn1dt sa ,aseua-tarncu!V1i.nteie pe mall'tuitnare ale 'EvangheIiei 542. Esre, am putea spune, '0 forma mai directa 1?imai aooentuata i,n oomparati.e eu dintarea Ali:luia, oe s.e zi:oe au acela1)iscop dl.lpa Apos,tol. Afara de perioopa Ewnghel'iei, care intO'bdea'1lnaa fast!; citita de di'acon s'au de preot 543, iar in unele pafl(i (Oon:s.tanmll1opol) hiar de c episoop, la sarbiiJterile mari 544, ceJ.elaliteIeoturi bib1:iceau intrat de obioei in atributia 1edoru:lui, oarre, pentru a i aut1t in rtJootepaiftHe sfan<Luluilo.ca~, executa <Oitirea,ca :;;i diaoonul, pe 'amvon (in vechime: estrada sau tribuna din mijlocul biser1cii). Pentru aoelai?i mo.tiv, leotJura
J. Hanssens,
539. COdice]e Burdett-Couts, III, 42, ed. C. A. Swainson, p. 11'7. Citat dupa op. ci.t., t. III, p. 192. 540. A. Dmitrievschi, LiturghieruI - carte a talnicd ..., p. 266. 541. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XX, col. 416 B. 542. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 493. 543. Constitutiile Apostolice, cart. II, cap. 57. 544. Sozomen, Istoria bisericeascd, VII, 19, P. G., LXVII, col. 1477 A.'

536. Asupra interjectiei liturgice drepti, vezi lucrarea 0 noud editie a Liturghierului ..., p. 42-51. 537. Fer. Augustin, Trat. XXX ]a Sfiintul loan, 1. 538. Apud G. Lefebre, op. cit., p. 27.

noastra

Insemndri
!i il
I!
a

~
~}

}!

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

196

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

197

EV1anghel~ei.'~ia Aposlt)(}1ului'" "famt .inca', din wechime nu' in tonul s":a v'0rbirii curente,d intr-un' fel cwr,e.tinelo,oul de mijloc intre citirea simpla ~i cantare<a propriu~zi:s:a, uner de redtativ,\'cu '0 .formula de 0wdenta ilasfansitU:l' frazeI. Aeea:s!taem manier,a 1nt~e:buintaJt;aodiniO'ara ~iin dictiunea .sollemnaa poemel'0re<roioe545. ' o ros!tire solemnal a Evnnghe1i'ei ~i a Apost'0lului s-a impus, de aLtfel, I1IU numai' prin au!toritatea lor de'cuvant revelat, ci>~i printr~uh uzcunos.cut de pr.jrrniio:te~tini dintre iudei, la'eate par:tile din anumite oarti ale Veehiului Testament sebucuI'laude a in:t'O.nati,esau de un siSitern de atOoen'tuare spedfi1ea, ']la serviciul din sin:agoga. Pedaopele evanghelioe ~i aLe Ap'OstoLului nu sUnt, la dr>ept vorbind, nid sirrnpLe 1ecturi, nici 'cantari, propniu>-zise. Nu srunt piese muzieale, ,:pentru ca, de~;i se redta pe tonul psa:lmodiei, nu indephnesc ,totu<ii()ond~tiile une'i a:devarate c.antarieu intervale muzioale. Nutrebui'e vazut decL nid un nonsens in forrnlula prin ,care este anuntat text'lll lor la servidul divin solemne, oa dtire. In rea1itJatJe,nru srunt nici simpLe lecturi, ci reciJtEi<ri ouaeoente variaoo,oare scot in relief ideea textuJlui ~i, in a:oela'ii timip, incadrel3za pre>oum se 'cuvine texlbul Noului Tes:tarrnent in cere>monia Litul'ghiei ~46. d) Lacul predicii 'in Liturghia Bisericii primare. - Un element oare $i-a s'ohimba<tlocu1 din aloest :moment 311 liituighiei es,tie predica, sa<umaibine zis amilia. In BiseTti;ca primara ~i in tot rtimpul cat a foo,t invigoare discipHn:a 'oatehumenartului, predida urma indata dupaejtiri, fiind oonsiderata oa un 'OorlOliar aoestora 5/.7.Imp.!1euna eu psalmii ~i ,al ou 1,eduri1e,ea feprezenta 0 mo~tenire a s'istemului practicat in rfmduiala sefYidulu1 divinde sam!bata dimill'E'ata la sinagoga Scoprul ei era instruke.a~i edificar:eaI-eligios-ml'0ral,a a tutUir'or asistimtilor; credindoc;;i, peniltenti~icatE?humeni. Dupa' ce s-a inaugurat ihsa obic~iul ea penitJentii~i oatehumeniisa ramfma' ~i la UtuTig"h1a oredindo~ilor, locul pre~lidi a fo~t mutat 1asfaI'~itul Litrurghi:ei euharis-' tiee. Nuesrte eXc1U's ,aeeasta ,sehimbare sa'i 'ost, falcuta, ~i in ,seop'lll ca de a retine asisrtenta pana ];a terminarea serviciul'lli divin, deoarece
5(,1,.

545. Ioannes ThibaUlt, Le, chant ekphonetique, in' Bizantinische Zeitschrift, VIII Band, Leipzig, 1899, p. 13~. ' ",. 546. Vezi mai pela.rg oapitoluiJ Cantarea EvangheIiei ~i a' Apost01ului, in lucrarea noastra Despre poezia' imnogrQiicd din cdrtile de ritua'1 .5i cantarea' biscriceascd, p.278,-283. 547. ApoiJ citetul oprindu-se, episcopul da, intr-O.,cuvantare sfat ~i indemn la imitarea ac;estor frumoase i!lvataturi,,(Sf. Iustin Martirul ~i .Filozoful, Apo1ogip povatui,asea pe eredincio~i, fie care din ei intai, LXVII', 4). $i in urma preotiisa pe rand, nu toti deodata, iar la urma episcopul (Constitutiile ApostoIice, cartea a II-a, 57). $i, dupa citire\! Legii ,~i aprofetilor ~i a epistolelor,noastre ~i a Faptelor ;;i a Evanghliilor,sa salute eel hirotonit pe eredincio~i. .., iar. dupa s\!lutare sa Ie vorbeasca euvinte de mfmgaiere (Ibidem, eartea VlII, ,5 ;Cf. ~i Clement ,Alexandrinul, Stromata, VII, col. 1819 i Origen, Omilia I 1a Genezii, 17, eol. 160; ,de asemenea, col. 1012 etc.). 548. Luca 6, 16-31 ~i Fapte 13, 15. Cf. ~iDr. A. Braumstark; La structure des grandes unitees liturgiques, in Irenikon, XI, nr.3, 1934, p. 1.40-141.

multi,:pn:cu:m se vede din orrniliil1e Sffultu:lui loan Gura deAur5'~;se simtea'll satisd'i:i'cruti indata Iceas'oultJa'llJ redlca, parasind biseTi'ca dupa de p 550. Deopotriva de determinante penttru a;;ezarea 'predidi 1a aoee>a s,fa~it, sprea fiascultata de toti, S~'3r pU'tea considera rikirea ravnei religio1ase ~i lipsa dedisdpllina consuatJata mal tarziu; cal1ld cre~tinii au luat ob~oeiul de ,a veni 1a servidul divin in orice moment din cursul lrui. intre leamri ~i pre,Nu este mal putinadevarat insa oa despar:(:ir'e>a dka, pentru oare oele dintai serveau in prlndpiu ea materi,al sau baza de inspiratie,a dus, pe de 0 partJe, 1a mic~or:are'3intel'eSltllui asistentilor pen>t:rucomentarea periropeJ'O'r bibliee, iar pe a.e 'aHa, 1a seaderea zelului pentru predica pril1ltr'e liturghisi.tor1. Sanotiunile destul de aspire prescdse impotriva unei asHel de neglijeni,ie551nu ~i-<audove.dilt efioaoitate<l practid. Trebuie sa reouno-a~tem totu~i ca modif1oa.re.asituatiei' predieii in cult se explica intr-o bUna masura prin insu~i oaracterul e1. Ca eleme,nt al Liturghieicre~tine, ea nU,~i este sufidenta e1 inse~i in chip ideal, numai prin seopul didadk, mis.ionar~i apologeti'c pe eare i-I pot dicta imprejurarile. Prin natura~i prin scopul ei, predi'oa ore~tina depa!;le'ite functiune.a 'OQrnenrtari'llluj:, "servidul siU1ag'0gii.' din De la lrwepnt ea a imbr3.'cat ullasf)ct liturgic, Hind ded oolorata deo nota de religiozitate, pr,in care s-,a deosebit de retori'ca din afar:a cult'l11ui.Ga talc'l,li,re a cuvantului d'llmnezeiesc fe'Velat, predica cI'e~tina a a:pa['ut, pe de 0 parte, 'ca un dar <31 gr:atiei divine, dar in a:oela~i,timp ~i ,ea eX]Jresia eea mai ina1:ta de credinta fierbin'te a oOlffiunigtii. Intoomai oa 0 rugikiune, ea unea sufIetul ardunarli in acel:a~i sentiment de contact ~i de eornruniune ,ouDumnezeu. In nota a,ceasta ideala, ilustrata in perioada misi'O'nara a Bisericii, de catre Sfintii Apo,stoE, de ucenilCii lor ~i de prof.etH,ore",tini, preoum ~i de lata,tea personalitalti religioase pI10eminente de mali tar:;:iu, predica se il1fati~eaza oonditronata nu n'llmai de instruotia ~i de pregatirea predioatorului, d mai ales de pers1on:ali:tJatea cre~tina s,au profetica. Asrtfel, lui ea cade can pieisa neadaptata inatJmos,fera mlistioa a Liturghiei, fata de care reaoti1aasistJentiJl'Or u intarzie, sa se traduoa de obicei prin paran sirea sluj'beL MUJiJarea ded .a predidi ,1a sd'aTl~iltul Liturghiei n~aputut ave1a, oare, rto:omaiS'copul de a preveni astfel de inciJdente, atund ci'md person.alita!tHe ore~tine co:v:ar,~ito,areau figurile profeti:ce au inceput sa s devina din oe in oe mai riare? Obkeiul intTiodus, pare-se de timpuriu, de 'a seciti 1a Liturighie UJiele din cuvantarile a'o.es:to[1a, nuem de,cat un mijloo de '3 oorecta defideni,ielle predicii, in no'i1e conditii d'e viai,ia ale Biseridi. Asrtfel, Feridtul leI10nim ne informeazeli 'oa unele parti din
549, Omilia a VII~a impotriva anomeilor, P. G., XLVII, col. 766, pre cum ~i Omilia III-(f 1a EpistoIa II catre Tesa10niceni, P. G., LXII, col. 484. 550. Cf. $i Dr. Vasile 'Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavsehi, op. cit., p. 493-494 ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 727 551. Vezi Canoanele: 58 Apost., 19 al Sin. VI Eeum., art. 50 din'RegulamentuJ de procedurii al instanteJor discipJinare $i judecdtore$ti aJ Bisericii Ortodoxe Romune, 1926.

198

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHIA

199

omiliile ,SfmtrulruiEfrem Sirul se buourau de cinstea de a fi cirUte dupa I per1copele din Sfanrta Scriptura 552. Noi vedem aid, preludiul ca'zaniei de mai tarziu. Daca, as;tfel, in pa:rtea de la inceputu1 Lilturghiei oatehumenilor, liturghisiton[ a'll<putwt inJOerloa' emo~ia aloelora care, ILumina,?, e DuIhul d Sfant, au ajuns sa recunoascii pe V<lrmurileIord:anului pe Mes.ia cel fiigad1'Lit,dOC<l lruVelesapoi ca la s'1u:jhapreo'tiei ei SUM chema? ca :;;i au odinioara Sfintii Aposto:m,aoUiffiinsa, in momeIlilJuIcitirhi pericopei evanghelice :;;ial talcuirii ed prin lQmii1ie, indeplines<c as:taii, imprenna IOU ei Apostolii de a'trunci, slujiba propolVadlUiriicUlVanltuluilui DumnJezeu :;;ia astful in Utmghie actoolitatea imparatiei wi. Ei continua sa, inibr,eVina I?coliilui lism'SBristos 553. d. Rugaciunile
dupa Evanghelie ; sfarl/itul Liturghiei catehumenilor

a) EcItenia dt/!pii EvangheLie. - Dupa citirea Silintei EvangheIii, preotul 0 :a~a'z'ape Sfal1Jta Masa, din sus, adicii: dincol0 de Sfantul .Antimis, ou par,tea ca~e se des'chide spre rasant, avand sa urmeze apoi inda,tcl ectenfuadupa Evanghelie (Sa z'1cem toti dintOit sufle.tul !Ii din tot cugetul nostru ...). !Daoa prin citirea S:liilI1tei !Evanghelii preotul a reprezentat pe Mant<oitQlrul n aotiv1ta~a Sa de propovaduire ~i de binei faceri, acum el inchide sfintele u~i :;;i e I1etJragelanga Sfanta Mas:a pentru s rug<'iciune,vrand sa aminteas'Clalprin aceasta ea Mantuttorul, dupa ce prese ruga. dica multimi1lor, obil7nuia sa mearga in lo:cun I1eltmase, pentru Lndemnand deci intJreaga asiisrtenta sa pwtidpe cu Itoatcl fiinta ei la aC6asta rugaciune, preo,tul IQrid~aconJUl,daca este, enumera astfel succesiv obiectivele acestei rugaci1llI15., care se face pentru ICQI1Iducatoriii spirituali 1?iai s,tatului, pentru oei ce s-au neViOitI?ise ne\Coiescin rvreun fel oarecare pentnL binele BisericH, preoum !?i pe,rutru toti eredincio1?ii CaJI' i se aHa de fa,ta. 0 astfel de oo1Jen~en aceSit moment este eM se poate de potrivita, cad, preoum observa NicoLlaeCabasila, aceasta rugadune s'' face penltru eei ce palZesc CJUvanJtul Evanghel'~ei, peniru cei roe imitaiub1rea de oameni a, lui Hristos, Cel ce eslte s'imboli:zat prin Evanghelie, adica pentru paSltJoriiBisencm I?icapeteni<i1epopo.an:elor,cad dadi ace1?tia il?i tin f.agaduinta, propovaduind bine ~i palZm eele scrise in Evanghelie, implinesc :;;iliJpsa lu[ HriSltJos, upa cum zioe Sfantul Apos,tol Pad vel (Co!. I, 2:4).. In randul acestora sunt tre:cuti apoi, ca vrednici Sa fie . pomeniti in rugadrmile oomrmiita'tll, :;;ioti,torid, ingriditorii sfintel'Or loca:;;uri,invatart;oriivil'tui :;;i,to ooi IOarein vrennfel oarecare fac bLne obI?tii biserioe~ti :;;i celor sfinte, 554. Pentru motivul Ca cererile aJoestei ru\'3.

gacirmidi:aconale au in vedere in chip special pe imp1ini,tor:iiinvataturilor Evangheliei, aIoeaSJta eotenie se lOonsi:deTamplicita ei, mcheLndu-se i astfel ritullectur'ilor b~bl:icedin u'turghie. In timpul ecteniei, preortul roslt~te in ,taina 0 rugactune (<<Doamne Dumnezeul nostru, prime~te aceasta rugaciune star.uitoa,re de La robU TaL.), prin care se r'Oaga ca Dumnezeu sa 'asculte ~i Sa implineasea cererile ind1'epta-te catre El de cI1edi.ncio:;;i CW'sll!1oteniJei. ~n <titlul:;;i in in e textul rugadrmii lj;aIDilOe preotului, ClIceasia a eoteni1eeste nlllm~ta,cerere sta;rui,ooare (-iJ h'teyTj~ [y.eo[a), denumire justificata a.tc'it prin subliniere.a din pr!imul alineat al eoteni.ei (<<Sa i10em rtoti din ,tot sufLetuL $i din tot cugetuL nostru ... ), cat :;;iprin raspunsul Doamne, miluie:;;te de trei ori, pe care il da!u credindo;$ii de la al ireiJea a;lineat inainte. In limbajul biserioesc se mai Intrebuin1-'eaza :;;idenumirea de 'edenie indoi,ta', sublinimdu-seaJS1ifel c:araoterul ei de rugadune insufletita de 0 dubla :;;iparticulara osardie. Din CodiceLe Barberini 336 lipsel;>teectenia dupa Evangheli:e, ceea oe ne-ar putea face siacredem ca introducerea inaceSft loc a llll!1Jei l'ugaciuni diaconaleSie datJore:;;teprobabil unei sistematiozari: intervenit!' mai tarziu in partea filIlala a L'iturgh1ei caiehumeni1or. ,Inrtrucat insa in oodicele amintit se af1a rugacinnea din timpul,ecten'iei sitaruiltoare, sub .utl'lll : Eux.-Y} t7l~ h'tevou~ 'tou Kuple He'Y/oov 555, aceas;ta colIlSltituie dovada 'ca in 0 praotioa exis1Ja~i erctenia. Lipsa ei esteexplkabi1a prin faptul d acest codice fill!are oele ale ddaoonuIUJi,p~[la la dialogul dinainltea anaforei euharistice. Documentele de la inceputul m1l:eniului oaldoilea :;;ide mai tarziu mar:tu'I'isesc chiar ca, dupa inchei,erea eoteniei, credincio:;;.ii sau oorul intonau de 12 on ,,,Doamne mi1uie:;;te556. Dupa ecforns.ul rugacirmii starui,toalr, Liturghierul Biseridi noas,tre, ca :;;ial ce:1orde limba slavii, ;a:;;azaecteni,a mica :;;irugi3Jciunea respectiva (<<Dunme~eU'1 dUhmil:or...) din serviciul panihidei, spre a fi folosite la Liturghiile eu paooSitas. b) RituaLuL ooncedierii catehumeniLor. OCn Biserka primelor patru-cinci salU :;;<asevea,curl cre9,tine, dupa omHie urm:au 1mediat rugaduniJe in leg<'itura au cOiOJoedierea catehumen,ilor :;;i a celorlal<te clase asimila,te lor (primele Itrei dase de penitenti ~i ene['gumendi). Prin citirea perioopei eV'anghehce, L1tu~hia c:a.tehumenilor ~i-a ajuns pun-ctul ei oulmiiIJ.joot. FUn~iunea didactic a ,a 'a,ces:tei parti a Liturgh~ei; adlca ins.tru!irea cartehumen'ilor in adevarurile cre~tine :;;i pregatirea dispozit;ieispirrllituale a credinoi'O:;;i1oiT pentru Utur.ghia euharistica, este iruche:iata :;;idesa'VaiT:;;itarin omHie :;;i,in acela:;;i timp, p
555. F. E. Brightman, op. cit., p. 3,14. vetustis

';Y52. Giotat de Robert Will, op. cit., 1. I, p. 310. dupa referintele lui Bard, La lecture de la Bible c. element de culte, 1868, p. 18. 553, Pe drept cuvAnt ded facea atenti Sf. loan Gura de Aur :pe ascultatorii sai: Hristos va graie~te prin gura mea ... Sa nu credeti ca vorbimacestea de la noL.. Noi venim de la Dumnezeu ... Suntem solitorii lui Dumnezeu pe Hinga oameni (Omilia 1II la Bpistola catre Coloseni, 4, P. G., LXII, co!. 323-324). 554. Nicolae CabasUa, op. cit., cap. XXiI, P. G:, CL, col. 417 A-B.

Cl

despartita in aceste documente asHel: Diaconul zice mai intAi: Sa zicem tot11>, edincio~ii raspunzfmd Doamne miluie~te. Diaconul continua: Din tot sufletul ,?i din tot cugetul sa zicem (Citat dupa Dam Placide de Meester, op. cit., p. 8:;).

latina a lui Leon Thuscus: Liturgia, seu' missa S. Basilii, ex codicibus latinas translationis descripta, in cea reimprimata de Claucle de Saintes, Liturgiae, Anvers, 1562, :po 37 ~. u., precum ~i in exemplarul diaconulUl bidor Pyromalos (Ia. Iacob Goar, op. cit., p. 181-1-82). Prima cerere a ecteniei apare

556. Versiunea

I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

200

LlTURGI:U'PRUL EXPLICAT

LITURGHIA

201

ac.tiune,a de repIlez<ntaTeSiausdmbolismul ei Sie margiTIle~te ad. Resltul oeremonrialuluiLi1:urghi,ei oatehumern10r COI15;tain mga<:i!Uui~i aCV'1.1ni d pregatitoare penrt:ru incheierea of1kiului ei ~i ooneedierea eatehumenilor, ooeasta conood1ffi-e, fi1nd odinloara strlot Qpenanta. Ri:tualul intr-ebuintalt in aoest S00p de Litu:rghia biz;antina, La inceput'lll ev:ulurl.mediu, nu-l aflam in nld un documelI1Jt.In aoelasta privinta sunuem I1e:du"'iiliaanai:ogiBe oeni le inlesne~te tex'tuJ ConstitupiiLor ApostoLice, oare .I1eprezinta Liturghi:a ritului antiohian. Se co.ncedi-au adica sUiocesiv urmEl'to,arele axpw .. categorii de aslstenti: prima cLasa de ca,tJehumeni (xCZ't'l)X.OOP.EVO\, !lEVOL, audirt:ori), adi'Ca eel care sle gaSieau in curs de catehiz8.'l'e, apai energwnenii, dupa care I\..tr'lTI8.Urand ca.tehumenii candidalti la botez la (ot 'f'UJ'tL(6p.EVO\, P.SnOV'tE~, 'f'UJ'tt(EO&CZ\, ot ~cz1t'tL(6!),EVOL),i3Idi:ca lniSitructiuoei. ell nea termin3lta, ~i, in fi<t:\!e, penitentii 557.PenitrUifieoar:e din aJceSite dase diaconul rostea mai iniai 0 ectenri.e, La finele d'ireia episoopul ros,tea 0 rugadune adecvarta categ'Oriei respelOrtive,rugadune pe calle ei '0 ascultau eu capetele pleca-te, parasind apoi bis-e,rka, La invitatia ce Ie-:o nicea diaconul dupa rugaciunea episcopulul 558. Cano.nul 19 al S'in:odul.u~ la Laadkeea faoe mentiune numai de de rmgaciunile pentru ie~i:rre.a catehumenilor ~i a penLtentHor. To,tu~i, omiElle Sfantului loan Gura de Aur cuprind numem,as,e lJOiCUIri 'oare se refera la rugarciuni1e pentru ca;tehumeni, energrnneni ~i peni:tentd- 59.Unele 5 din aoeste pasaj:e inse:reaza chiar texte IitUlrgi:oein legatura 'eu .c'onCdierea catehumenHor, cum SUluturma'toareLe doua propozitii: Sa-i invete pe dan~ii euvantJul adevarului ~i "Sa Ie desoopeJ1elor Evanghel'ila drepta~ii 560,-oare se pastreaza pana asrtaei in e:otenia pentru catehumenL Aaeea~i omilie utiliz'e8za pl'opoziria : $i-i 'invr-edni,oe~te pe dan1/i'i, la vremea cuven1rta, de bai.a na~terii a a~ua, de -iertaa:ea pa'oate10r....561, eare faoe partea.stazi din t-exItulrugaJCiunii p:e.ntru eei chemati (catehumenii), rugadune aflata in Liturghia pusa sub numele Sfantului loan
Gura- de AUir.
557. In general, ba.rbatii acupau part'"a dreapta. din interiaruI bisericii, adicii cea dinspre miazazi, iar femeiIe stateau pe Iatura de nard, adica in partea stanga. Locul penitentilar depindea de gradul de pacainta in care se gaseau. Cei din graduI IV ~edeau in naas, mai in fata, ~i anume in partea rezervata credincia~ilar, iar eel din gradul III aeupau Iacul din spate, adica din fundul naasului, de 0parte ~i de aIta a u~ilar care dadeau in tinda sau pranaas. Penitentilar de graduI 11 Ie era rezervat spatiul din fata al tindei, 1n laturile trecerii din aeestea in naas, iar eatehumenii erau a~ezati in spateIe lar, spre ie~irea in partie; penitentii de pe prima treapta i~i aveau 10. cuI afara, Ianga u~a de intrare din partie, in linda sau pranaosuI bisericii. Cf. Dom A. Grea, La sainte liturgie, nouv.ed. Paris, p. 128; Mgr Chevrot, ap. cit., Paris, 1941, p. 36; Dr. Nicodim Mila~, op. cU., vol. I, partea a II-a, p. 59-61. 558. Canstitutiile Apastalice, cart. VIII, cap. 6-9. natura a lui Dumnezeu, 6, 7, 559. Cf. OmiJia III despre incamprel1ensibila P. G., XLVIII, eal. 725, 727-723; Omilia IV, 4-5, eol. 733; Omilia II despre abscuritatea profetilor, P.. G., LVI, col. 182; Omilia LXXI (a LXXII), 4, P. G., LVIII, col. 666; Omilia XVll la Epistola II cd/re Carinteni, 3, P. G., LXI, cal. 527. 560. Sub farma: Sa Ie deseopere Evanghelia Hristosului Sau, se gase~te illtrebuintata. ~i in Canstitutiile Apastalice, cart. VIII, cap. 6. 561. F. E. Brightman, op. cit., p. 315.

In te.:x:tulactual "11Liturghiilor blzantine figureaza numai ceremonialul pentru concedierea celor doua clase de catehumeni. Pentru prima din acestecategorii, ectenia este identica in tustrele Liturghiile. In primul rand, ei sunt 'indemnati la rugaciune : Rugati-va eei chemati (ol ')(cz't'1}X.OUP.EVOL) 5mDomnului. Apoi 'in~i~icredincioliii (cei botezati) sunt indemnati sa se roage pent~u catehumeni: "ca Domnul sa-i. miluiasd't pe dan1/ii, sa-I 'invete cuvantul adevarului, sa Ie descopere Evanghelia dreptatii, sa-I uneasca cu Sianta Sa soborniceasca ~i apostoleasca BiseriGh, sa-I mantuiasca, sa-I apere ~i sa-I pazeasca, pentru ca astfel ~i ace~tia sa preamare:asca 'imprreuna cu nol' (oel bot'ezati) prea cin:stitul ~i de mare cuviinta numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Siantului Duh. In tilffip~l ,wces,teieotenE, preouul d~sf,ace antimisul, ~i anume cate 0 latura la fieeare din cele patru alineate de la 'inceput, pregatindu-l astfel 'in vederea a~ezarii pe el a Sfintelor Daruri SG2 bis. In cele din urma, catehumenii sunt 'indemnai;i sa-'9i pIece capetele spre a se face rugadunea speciala pentru ei, inainte de ie~irea din biserica. Textul acestei rugaciuni este diferit in cele trei Liturghii ale Biseridi Ortodoxe. In general, se cere pentru eica Domnul sa-ifaca vrednici a primi botezul ~i a intra astfel in eomunitatea credincio~ilor. Astazi, 0 astfel de rugaciune este rostita de preot 'in taina. Formularul ;Liturghiei Sfantului loan Gura de Aur 0 intituleaza: Rugaciunea pentru cei chemati mai inainte de desfacerea antimisu lui" , de"'ii este a"'iezata dupa. ectenia in timpul careia are loc aceasta qperatie. In CodieeLe Barberini 336 'insa, unde se gase::jte inscrisa expres sub numele acestui Sfant Parinte, ea poarta titlul de .Rugaciunea catehumenilor, inainte de sfanta 'inaltare (jerHa)>> 563,adica a~a cum se afla inqtulata astazi in Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Scopul partidparii mrtehumenilor la Liturghie mMginindu-se la instruirea lor in adevarurile de credinta :;;1 viata cre~tina, nu mai aveau de nici un motiv sa ramana mai departe in biserka, la Taina Sfintei Jertfe.
562. Adied cei cc se instruiesc, cei ce se invatd. Expresia "Cei chemanlJ, roman, nu reprezinta --traducerea corespunzatoare tcrmeadoptata de Liturghierul din originalul grec. Edi~ia( Litwghierului de Ia~i, 1679, a mitranului 'X.a~1)XoWJ.EVO' paIitului Dasaftei, a recurs in aceasta ectenie Ia teTmenit sIavani: "ag,la~enici. ~i "sa-i agIa~uiasca pe dan$ii euvantul adevarului...lJ, in eaneardanta adiea cu textuI grec. De asemenea, Liturghierul Papii Ian din Suiug (manuseris eapiat in anul 1724 dupa aItul mai vechi. Vezi in Revista TealagicalJ, Sibiu, XXXI (1941), nr. 1-2, p. 6-36, studiuI publicat de Gh. $erban Carnila) falase$te tennenuI ogla~enici atat in ectenia in oauza, ,cat ~i in titlul rugaciunii ce se eite~te in taina de preat, in timpul eeteniei mentianate, iar in cuprinsul rugaciunii ii desemneaza sub numeIe de cei agla~uitin (( ... cauta spre rabii Tai eei ogla$uitin). Aile editii, ca, de exemplu, cele din Ia$i, 1818, 1834, 1845, 1868 ~i cea de Ramnic, 1862, dau o tradueere romaneasca carecta termcllului. '''a't'l'jXou~EvO'' dar numai in tilIu rugaeiullii din timpul ecteniei: Rugaciunea pentru eei ee se invata .... 562 bis In in\eles simbaIic, actiunea c1estaemirii anti:misului aminte~te ,pregatirea mormantului de catre IosH, care ca un eatehumen, iar nu ea un ucenie desavar$it, I-a sa:pat in pia~ra, nou, precum e-ste ~i panza antimisului, dare pe care I-a 48. cansaerat mai pe mma lui Hristas. La K. Delikanis, IIa'tptaPXt7.il 'Enp"'fa,. p.

563. F. E. Brightman, ap. cit . p. 315.

202

LIIURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

203

De aceea, venea 'indata, precnm se face ~i in Liturghia de astazi, invitatia r,epetata a diaconilar: "Cati sunteti oa.tehumeni, .lel/iti;ee1 ee suntet;i catehumeni, tie1liti...,ca nimeni din eei ce sunt oa.tehumeni sa nu ramana (lnauntru)>>. Cu aceste formule, Liturghia catehumenilor se considera incheiata. Farmulele pentru concedierlea clasei inaintartea catehumenilor, adica a 'celor ,care erau admi~i sa primeasca botezul la Pa~ti, se pastreaza astazi numai in Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, capatand intrebuintare numai in a doua jumatate a Postului paresimilor. Ele urmeaza indata dupa lIepetarea unei uJJtil11i invitatE faoute pentru pa.rl3.sireabisericii de dtre catehumenii din prima categorie, dupa care diaconul se adreseaza celorla11i: Cati sunteti pentru luminare, apropiati-va ("Oaot 'ltpo<; 'to tpw'tLap.a 'ltpOaH&E'tE) 564, rugati-va eei pentru luminare I)). Urmeaza apoi 0 ectenie ell indemnuri e1tre credincio$i de a se ruga pentru cei ce se pregateau pentru botez,ca Domnul siH 'invredniceasdi de aceasta Sfanta Taina la vremea cuvenita, sa Ie daruiasca desavar~irea in credinta, ca sa poata ajunge sa se numere 'in aceasta ceata duhovniceasca cu credinciollii. Canditlatii la botez sUnt invitati apoi Sa-IIi pIece capetele pentru a Ii se citi cuvenita rugaciune, inainte de concediere. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite j~i incheie dupa aceea aficiul pentru catehumeni, prin strigarea diaconilor: Cati sunteti pentru luminare, ielliti..., ca sa nu ramana cineva ...)). In epoca in care era in vigoare disciplina penitentei publke, se folosea un ritual analog de rugaciuni $i invitatii in legatura IIi eu conceApostoLice, VIII, 9). Iellirea din uz a dierea penitentilor (Constitutiile aeestei discipline, cu organizarea peniteritilor in dase corespunzatoare gravitatii pacatelor IIi gradului de pocainta, a atras in chip firesc dupa ea IIi suprima rea formulelor rituale legate de trimiterea lor din biserica. Pentru motive analoage nua mai putut gasi intrebuintare nici ritualul pentru concedierea energumenilor. Impotriva oricarei logici insa rugaciunile IIi formulele privitoare la concedierea catehumenilor au continuat sa fie recitate in Liturghie, de$i ele nu mai aveau aplicare inca din veacul al VII-lea, dnd Sfantul Maxim Marturisitoru1 remarca faptul ca nu se mai observa strictetea de odinioara pentru deosebirea IIi indepartarea 'celor nebotezati de l'a slujbiiJ565. Ace~te rituri nu mai reprezinta de mult deci dedt un interes istoric, adica a simp1a valoare de document. Totu$i, mentinerea lor in uzul liturgic a gasit sustinatori pri.ntre
564. Printr-o omlSlUne de transcriere, inlesnita ~i de incetarea destul de tirnpurie a disciplinei catehumenatului, s-u ajuns ca termenul "poO,il.~. din ectenia pentru prima clasa de catehurneni sa se generalizeze ~i in eetenia pentru eei ce se pregateau pentru botez, in loc de "pocrHil". (apropiati-va). Indemnul de la finele erteniei "Cei pentru luminare, capetele voastre Domnului sa Ie plecati, in vederea cibirii rugiiciunii, inainte de concediere, alf ramane tara obiect, sub raport logic, daca cei spre luminare ar fi fost invitati de la inceput sa iasa, prin strigarea je$iti (1tpoHil.n). Vezi ma,i pe la:rg l'UOTe:reanoastra InsemniirJ pentru 0 nouii p. 40-42. editie a Liturghierului...,
565. Scholia la scrierea Despre ierarhia Areopagitul, Ill, 3, P. G., IV, co!. 141 C. bisericeascii a hU Pseuc[o-Dionisie

1iturgillti, pentru consideratii eu un caractermai mult sau mai putin romantic. Astfel, unii interpreteaza existenta lor 'in Liturghia de astazi prin analogie eu situatii din domeniul filologic, unde, potrivit sistemului ortografiei etimologice, unele litere se scriu in eorpu1 euvintelor, fara a se auzi in pronuntie. eu toate ca, in general, ele sunt privite ca Igreutati inutile IIi aparente anomalii, totu~i Ii se gase~te 0 ratiune in simplul fapt ca pot forma hucuria eruditilor 566. Alteen se 'incearca a se compensa caracterul anacronic al ritualului de la sfarllitu1 Liturghiei catehumenilor, atribuindu-i 0 semnificatie simbolica. El ar fi, adica, de natura sa provoace in sufletele asistentilor .reflectii asupra nevredniciei lor morale $i sentimente de pocainta, 1a eonstatarea ca nu se gasesc peste nivelul catehumenilor$i penitentilor de odinioara 567 IIi deci, astfel, ootJehumenisunt pUiI'Urea Hiserica 568. in Fapt este insa ca acest ritual .nemaicorespunzand nici unei realitati din viata bisericeas-c8. actuala, el ramane nu numai fara 'inteles pentru eredincio:;;i, dar chiar fara obiieot pentru in:;;illiliiJurghisitorii car'e sunt obligati sa se roa.ge ea Dumnezeu sa faca vrednid de baia botezului 0 categorie inexistenta de asistenti, pe care mai 'inainte i-a indemnat la rugaciune, iar dupa aceea 1a plecarea capetelor IIi la ie~irea din biserica. Deci, delli in favoarea mentinerii ritualului de 1a finele Litur.ghiei catehumenilor s-au fa cut diverse consideratii sentimenta1e, totu~i nu se poate contesta caracterul sau anacronic ~i ca, gasindu-se golit de sens, prezenta 1ui in Liturghia de astazi nu este decat efectu1 unei legi sau al unui prooes mecani<cde ,a$a-zisa succesiune ereditara liturgidi.
LITURGHIA CREDINCIO$ILOR

RLTURILE DIN PRIMA PARTE A LITURGHIEI CREDINCIO$ILOR

1. Rugaciunile pentru credincio~i. 2. Intrarea cea mare. 3. Simbolul credintei. 4. Anafora sau ritualul SHutei Jertfe euharistice

Dupa Liturghia catehumeniLor urmeaza indata, adica in continuare, partea care poarta numele de Liturghia credincio$iLor. Centrul :;;ipunctul culminant a1 acestei Liturghii 11formeaza ritualul J ertfei euharistice, savarllit de preoti, la care se asociaza IIi credincio:;;ii, prin raspunsuri, ,imne ~i prin impartal?ire. Ea se infati,,?eaza astfel aproape ca un nOLl onciu sau eel putin ca al doilea act care, in serviciul divin public al
566. Dom Fernand Cabrol, op. cit" p. 15-16. 567. Dr. Vasile Mitrotanovid ~i Dr. T. Tarnavsehi, op. cit" p. 496; Dr. T. Tarnavschi, Despre cele mai lnsemnate LitUlghii ale Bisericii Orientale ..., in Candelan, XI (1892), nr. 12, p. 729, n. 1; P. Lebedev, op. cU., p. 258-259; S. Salaville, op. cit . vol. II, part. I. p. 88, 90, 91 ~. u. 568. Simion, arhiepisc6pul Tesalonicului, Explicare despre sianta bisericii, in Tractat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, trad. rom., ed. Bucure$ti, 1865, p. 261, col. 1. .

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

204

LITURGHIERUL

EXPL1CAT

LITURGHlA

205

Biserieii ere~tine, reptezinta. ,<f,azasaerificiala 5G9. De aoeea, Liturghia eredincio~ilor se mai poate numi ~i Liturghiaeuharistica; ea constituip. adevarata Liturghie ere9tina. In Liturghia propriu-zisa sali euharistica se)disting urmatoarele trei parti, bine caracterizate prin scopul urmarit in fLeeare din ele : A. Rituallirile de pregatire spirituala ~i materiala de la inceputul Liturghiei eredincio~ilor, in vederea J ertfei euharistice ; B. Rugaciunea Sfintei Jertfe sau a.vczepoprX; ~i C. Ritualurile dupa anafora, care formeazii partea de la sfar~itul Liturghiei euharistice . Partea de la inceputul Liturghiei credineio~ilorse desfa1?oanl dupa concedierea catehumenilor ~i pana la dialogul care precede salutul sau binecuvantarea data de preot, prinformula din Epistola a II-a catre Corinteni 13, 13: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos ~idragostea lui Dumnezeu-Tatal ~i imparta~irea Sffll1tului Duh sa fie eu voi, eu toti. Cfremonialul aeestei prime parti este compus din rugaciuni ~i actiuni Hturgice pregMitOiare, in vederea aducedi Sfintei Jertfe. Momentele principale sunt reprezentate prin : a) Rugaciunile pentru credincio~i ; b) Intrarea cea mare ('l] f-'.qaA'Yj dClOaO~) :;;i c) Simbolul eredintei. 1. Rugaciunile pentru credincio~i Dupa ie~ireaeatehumenilor, in sfantul 10ea9 ramaneau in vechime nurnai cei botezati sau eredineio:;;i(ol 7l:tCl'tol), iar dintre ace:;;tia, numai eei impacati eu Biserica. De aici provine :;;i numele acestei Liturghii. Cat timp $-a aHat in vigoare discip1ina peniitentei pUib1i:ce, mu tol,er,ati sa e asiste ~i penitentii din clasa cea mai inaintata (gradul IV), adica a9anumitii impreuna~:;;ezatori (Clu:nrXp.EVol, CluCl'ttiV'te~, consistentes). Nu erau primiti insa sa aduca daruri :;;inid sa se imparta:;;easca (xwpl~ 7l:pOCl'POprX~)570. Slujba era ascultata stand toti in picioare. ' Se pare ca ie:;;irea eatehumenilor nu intreropea servici:ul divin, ci el continua prin citirea rugaciunilor pentru credindo~i. Din canonul 19 al Sinodului de la Laodieeea rezulta ca, in veacul al IV-lea, acestea erau in numar de trei, dintre ca<re din-tal em ci<tLtan taina, iar celelalte, in oea i auz 571. Liturghierul pastreaza astazi numai dOlia, care se citesc in taimi
569_ S. SalaviIIe, op. eit" vol. II, partea I, p. 93. 570. Can. 75 al Sf. Vasile eel Mare (<<fara proaducere). Can. 11 a1 Sin. Ecum. ((fara Imparta~iren) ~i can. 5 a1 Sin. de 1a Ancira. 571. Ceea ce a facut pe F. E. Brightman (Liturgies eastern and western, p. 520) ,a presllpuna ca numai mgaciunea dinUli era citita de preot in taina, pe ci'md celelaIte erau de fapt doua ectenii rostite de diacon.

de preot,ilJ. timp ce diaconul ,roste~te ecteniiLe respective. Este proba,bil 'OR 1a aceastii practica se ajunsese cu mult inainte de veacul al VIII-lea sau a1 IX-lea, deoarece situatia este aeeea1?l: i inCodicele Barberini 336. Nu ~ este exclus insa ca cea de a treia rugadune acredincio:;;ilor sa fifost a!ceea care se dte:;;te astazi dupa punerea darurilor pe Sfanta Mas,a, in -urma Intrarii celei mari. Ea a putut fi distantata de celela1te atunci cand s-adezvoltatce~emonia. Vohodului mare, ,care, potdvH eu 10g.icCli aetiunii ~i eu sensul J"ugaciunilor, a fos,t a:;;ezatiiintre rugiiciunea a doua :;;ia treia. Intitularea primelor doua ca rugaciunea intai ~i a doua a credincio::;;ilorsau pentru credincio:;;i se justifica numai prin faptu1 cii ele se citesc .in cUi'sul Liturghiei eu acest nume, pentru ca in realitate cuprinsul lor se refera nu numai La credindoGi, el, cum este ~i firesc, chi1ar la preot in primul rand, ca :slujiwr a1jertfd. In ,oea din;tai dintre de, liturghisLtorii multumesc lui Dumnezeu, cum se face in chip expres mai ales in Liturghia Sfantului loan Gura de Aur, 'Pentru rea 1e-a ajutatsa aduca :;;iacum Sffmta J ertfa pentru pacate1e lor :;;iale credincio:;;ilor, cerand in ace1.a~;;i timp sa Ie asculte rugaciunile ~i sa leajute sa savar:;;easca aceasta lucrare in stare de vrednieie, .intru marturia curata a cugetu1ui. Cad, potri-vit :I1eflectiei Sfantului loan Cura de Aur (De'spre preotie, oarteaa VI-a, cap. 2 :;;i4), amintita de Sfantul Gherman I al Constantinopolului, sufletuL ~i mana eelui care va atinge Trupul preacur.at al lui Hristos, Dumnezeul nostru, trebuie sa fie mai curate decat razele soarelui 572. in cea de a doua rugadune; lilturghisitorii staruie din nou in eererea lor catre Dumnezeu sa Ie curete trupurile ~isufletele de arice pata, pentru ca sa 'se gaseasea in stare de nevinovatie in' oficiul lor pentru adueerea J ertfei, rugandu~se in .alcela~i timp sa se daruiasca :;;i credincio:;;ilor ce1or ce se roaga impreuna cuno! ----,desavar:;;irea spirituala, spre a ajunge astfel sa se imparta:;;easca cu vrednieie din Sfanta JerWi. De altfel, toate eelelalte rugaciuni recitate tainic in eursul Liturghiei vibreaza, 'Oa :;;i eeI.e doua de 'la inceputul Liturghi:e,i .oredindo:;;ilor, de sentimentul :;;imarturisirea insuficientei spirituale a slujitorilor Gi a celorlalti partidpant.i la aceasta mare slujba a Bisericii. In consecinta, liturghisitorii irnplora mila ~i, harul dumnezeiese, spre a-I intari eu puterea Sf3.ntului Sa]J Duh pentru savar:;;irea Jertfei euharistke, curatindu-i de tot ce ar putea sa tulbure simturile ~i feriridu-i de orice fapta rea, pentru ea numai astfel, paziti sub stapanirea Ta,precum incheie edonisul ultimei ectenii (')i rugaciuni de la inceputul Liturghiei eredincio:;;ilor in formularele Sfantului loan Gura de Aur :;;iSfantului Vasile eel Mare, pot aduce eu vrednicie slava lui Dumnezeu. Pe de altaparte, in Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, urmand ,cursul logic al ideilor din rugaciunea eorespunzatoare, preotul marturise~te ,in ecfonisul respeetiv ea numai dupa darul Hristosului Tau putem sa ne .facem "fii ai luminii ~i ai zilei, prin impartaGirea eu "preacuratu1 Trup :;;ide viata facatorul Sange. 1\$a in cat Liturghia,de:;;i este de fapt 0 rugaciune, :;;i anume cea mai mare rugadune a Bisericii, ea
572. Sf. Gherman ''<:-41'1 A. I a1 Constantinopolul1ii,.
op. eit.,

P. G., XCVl1I,

coL

416

LITURGHIA
206

LITURGHIERUL EXPLICAT

207

2. Intrarea cea mare se infath;;eaza in acela~i timp 9i ea un sui9 spiritual sau ea a scara sublima a sfinteniei, care, printr-a cantinua ~i pragresiva smerenie 9i pocaintil., manifesvate in oursul rugacilUnilor tainioe, duoe la' unkea deplina cu Dumnezeu prin Fiul Sau. De fapt, Liturghia credincia~ilor incepe cU ectenia; "Cati suntem credincio~i, iara ~i iara cu pace Damnului sa ne rugam, ce se rost~te in timpul primei rugaduni pentru credinci'o~i ~i in directa continuare a formule1or pentru ie~irea catehumenilor. Odini'oara, inainte,a fiecareia din ce1e doua rugaciuni se recita in intregime ectenia mare 573. Ea a ramas ~i in praotical de astazi, ~i :anume in timpul Icelei de a daua rugaciuni, dar sub a farma fragmentara, prin omiterea partii de la mijlocul ei, ~i anume incepand de la cererea a drucea pan a la a zecea indusiiV. Aceasta reprezinta 0 practka eristaHzata inainte de veaeurile al XIII-lea 9i al XIV-lea, cand patriarhul Filotei ia act de ea in Diataxa sa. Astfel, cu privire la cele doua rugaciuni pentru credincio~i, el recomanda diaconului sa fie atent dnd termina de citit preotul pe iecare din ele, pentru ca in acest moment sa intrerupa ectenia prin exrpresia Intelepciune !, cland astfel ocazie preotului sa spuna vosglasuI rugaciunii respective 574. In LiturghieruL de astazi, ectenia in cauza mo~tene~te deci intinderea eonsacrata de experienta ~i uz, in raport eu timpul socotit necesar preotului pentru citirea in taina a fiecareia din eele doua rugaciuni pentru credincio9i. Prezenta interjectiei ,,:rntelepciune !, in 10eu1 obi'1/nuitului indemn: ... pe noi in~ine 9i unii pe altii ~i toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa 0 dam, reprezinta 0 nota unka ~i cwraderistica a: ce1m doua eetenii de aid pentru credincio~i. In vechime, interjectia lnte1epciune! corespundea in acest moment, precum am vazut, unei necesi'-tElti ractice 575. p
573. Ms. nl. 1020 Bibl. din Sinai (veacul al XII-lea - al XIII-lea), la A. Dmitrievschi, EUXOAO"(ta. p. 141. Marturii despre intrebuintarea ecteniei mari la inceputul Liturghiei credincio~ilor ne dau Constitutiile Apostolice, cart. VIII, cap. 10. iSf. Vasile eel Mare, Epistola CLV; P. G., XXXII, col. 612 Sf. loan Gura de Aur, Omilia XXXVII la Fapte, 3, P. G., LX, col. 266 etc. Pantelimon, la Pan. N. Trembela, op. cit" 574. Cod. 6277-770 Manastilea p. 9. Vezi ~i Dom PI. Meester, artfcolul Glecques (Liturgies), in Dictionnaire d'Archeologie chretienne et de LitJu~g~e", 1. VI, part. 2, col. 1619 i S. Salaville. op. cit., p. 95, n. 1. 575. Pan. N. Trembela (op. cit., p. 67-68) presupune ca strigarea ,<lntelepdune I ar proveni, in ;prima ectenie, din irugaciune.il! de odin~oara pentru peniti:mti, iar in cea de a doua ectenie, din rugaciunea pentru credincio~i, pe care ei trebuiau sa Ie asculte plecati in genunchi. Strigand: <dntelepciune ', diaconul i-ar fi facut atenti asupra momentului ca.nd trebuiau sa se ridke ~i sa se apmpie cu cuviinta, pentru a primi, prin mana liturghisitorilor, binecuvfmtarea obi~nuita. Aceasta interjectie ar fi inlocuit, adica, formulele ridkati-va, catehumenilol>', sau, Apostolice, cart. pentru credincio~i, sa ne ridicam, din Liturghia Constitutiilol VlII, cap. 6,10. 0 astfel de ipoteza este insa prea putin Iprobabila. In primul rand, ed nu gase~te nici un temei in analogia au Iocurile citate din Liturghia Constitutiilor Apostolice. lndemnul J'Idicat-vall sau sa ne ridicamavea aIt SelllS, iar pentru primirea binecuvantarii de la liturghisitori, inainte de concedierea diferitelor clase de asistenti, Constitutiile Apostolice (VIII, 6, 7, 9) lntrebuinteaza formula: "plecati-vli Iii fiti binecuvantati. Pe de alta parte, interjectia intelepciune. apare mai tarziu numai in ecteniile pentru credincio~i, iar nu ~F in cele peftru catehumeni_ a. Scurta privire istorica. b. Imnul heruvic. c. Rugaciunea tainica a preotului ,din tirnpul Imnului heruv~c. dl Ceremoma$ul <dntral'ii celei marh,. e. Simbolismul Intrarii celei mari. f. Incheierea ritualului <<lntrarli celei mari

Dupa rugaciunea a doua pentru credincio1/i, urmeaza procesiunea Tntrarii celei mad (Yj p.6"(liA.'Y) 8(0000<;, Voh0dul eel maJ1e) care se desfa~oaTa , intr-o atmosfera de inalta spiritualitate, pregatita prin Imnul heruvic sau heruvimic9i prin rugaciunea inaltata in: taina de liturghisitori, in timp ce cantaretii, corul sau credincio9ii intoneaza acest imn. In esenta ei, Intr:area cea mane rons:ta' mateTialmente in ,transportarea, ou 0 solemni,tate deosebita, pe Sffmta Masa, a da,rurilor preg.atite deja la proscomidiar. Temeha pe care se inalta tot edificiul Jertfei liturgice este 1a origine aducerea f;li oerirea darurilor. Ritua1ul pregatirii Sfantului Agnet 1/i a Sfantu1ui Potir oonstituie e1emel1ltulesential ~i fundamental al Proscomidiei. Prin transportar:ea daru.rilor insa, de aid pe Sfanta Masa, Intrarea ce,a mare trebruie consider ata , la rfmdrul ei, ca inceput al insuf;liritualului Sfintei Jertfe euharistice. a. Scurta privire istoridi. In vechime, pregatirea materiala ~i proaducerea darurilor pentru Jertfa aveau 10c in prima parte a Liturghiei credincio1/ilor. E1e erau depuse de aC1/tiadupa concedierea catehumenilor, fiind adunate mai ales de ,c;!iaconi,care Ie depozitau in pastoforiu sau pe 0 masa suplimentara ('to 'ltapa'tpa'lt8Cov) dinauntrul altarurui. Cantitatile potrivite alese de diacon erau apoi transportate f;liprezentate, in vasele respective, episcopului sau preotului, ca,re 1e primea ~i 1e depunea pe altar, oferindu-1e ca daruri, printr-o rugaciune. In legatura cu aceste actiuni se broda 1/ipomenirea numelor celor care Ie aduceau 1/iale celor pentru care erau aduse. Dupa ce insa 10cu1sau momentul Proscomidiei a fost trecut inainte de Liturghia catehumenilor 1/i a luat dezvoltarea 9tiuta pe masa prothezei, actul transportarii darurilor a trebui,t sa imbraJce de asemenea ~i el, ca urmare 10gi1ca,0 pompa corespunzatoare. Un impu1s insemnat in aceasta directie a fost dat 9i de semnificatiile simbolice capatate de momentele 1/i actele din ritualul Proscomidiei in noul sau aspect. Pe de 0 parte, Agnetul este privit ca imaginea Mielu1ui lui Dumnezeu pregatit pentru jertfa, cat 9i a Fiu1ui Sau, nascut in pe~tera de la Bet1eem; pe de alta parte, intreg serviciu1 dupa citirea Sfintei Evanghelii ~i pana la Imnul heruvic simbolizeaza, dupa ComentariuL Sfantului Gherman I al Constantinopolului, timpu1 din cei trei ani ai adivitatii Mantuitoru1ui 576. Era deci foarte nallma1 ca aducerea daruri10r pe Sfanta
576. Op. cii., P. G., XCVIII, col. 416 D si ed. Nil Borgia, II commentario Iiturgico di S. Germane, patriarca Constantinopolitana e 1a Versione latina di Anastasio 13ibliotecario, nr. 33, p. 25.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

208

LlTURGHIERUL EXPL1CAT

l
I
!

LITURGHIA

209

Masa sa capete semnificatia venirii Sale pentru cea din urma oara la Ierusalim, inainte de Patimi 577. Ca urmare fireasca, actul simplei transportari de odini{)ara a darurilor din schevofilachion, sau de la masa pe care erau pregatite mai tftrziu, la sfantul pre-stol, a trebuit sa fie supus unei dilatari corespunzatoare 578 noilor sensuri. A:;;a a luat na.;;tre Vohodul eel mare sa.u lntmrea eu sfintele daruri, sub forma unei procesiuni care pleadi de la proscomidiar, trece prin u.;;a dinspre miazanoapte a altarului, pentru a ajunge in mijlocul naosului, intordmdu-s,e apoi prin sfinte1e u:;;iloaSffmta Masa din aLtar, uncle sunt din no'll proaduse sau puse inainte. Ceremonia IntI'iirii celei mari s-a jnaugurat in veaeul al VI-lea, desigur sub a forma mai simplii la inceput.;;i poate numai prin unele regiuni. pe vremea patriarhului Eutihie al Constantinopolu1ui (552565) ea nu era inca generalizata. Se vede insa cii prindea teren, de vreme ce el dezaproha pe cei ce recomandau eredincio:;;ilor sa cfmte un anumit imn, in timp De daruri1e emu transportate la Sfanta Masa, inchipuindu-:;;i ca -est-epurtat 'Imparatul slavei", de:;;i de nu eir3U inca sfintite :m. La nouaani insa dupa incetarea din viata a acestui patriarh (574), V{)hodul eel maf'e a intrat ofidal in tipkul Bisericii, in urma Decretului prin oare imparatul Justin consaera intf'oducerea Imnu1ui heruvic in Liturghie 5PI). Aceasta eantare se gase.;;te strans legata, in 1storia serviciu1ui divin, de ceremonia Intrarii cu sfintele daruri. Proba cea mai evidenUi in aceasta privinta 0 face eeoul expres al acestei procesiuni, reflectat in textul Imnului heruvic, care apare astfe1 ca a punere in scena a temei solemnita1H inse~i. b. Imnul heruvic. Nu s-ar putea spune eu preclzle absolut documentara la care din celepatru imne heruvice din serviciul Liturghiilor hizantine 5e refera Decretul imparatului Justin 581. In tot cazul, oastfel
577. Sf. Gherman Ial COllstantinopolului, op. cU., P. G., XCVlII, col. 420 D. Cf. ~i NicoJae Cabasila, op. cU., cap. XXIV, col. 420 C. 578. Cf. ~i P. Lebedev, op. cU., p. 262. 579. Epistola eli/re papa V igiIiu, Despre PWiti $i Sf. Euharistie, P. G., LXXXVI, 2400-2401. 580. G. Ceclrenus (veaeul al Xl-lea). Compendiu istorie, P. G., CXXI, col. 748. 581. Nu este exclus totu~i ca eel rnai veehi din ele sa fie eel eare se cAnta la Liturghia SfAntlllui Vasile eel Mare, in sambata Pa~tilor (<<Sata,ea tot truplll ornenese 'ii sa stea eu friea $i cu eutrcmur ~i nimk pam1intese intru sine sa nu gandeasca, liinclca Imparatul imparatilor ~i Domnul clomnilor vine sa se junghie ~i' sa se clea maneare credinciosilor; ei merg inaintea Acestuia eetele ingere~ti ,eu ,toata ineepatoricl si starp.fmi'a: heruvimii -eu oehi mu.lti ~i sera.fimii cei eu e1\te ~ase ari.pi, fetele aeoperinclu-~i si e1intancl cAntarea : Aliluia, aliluia, aliluialJ). intrue1\t el este intrebuintat ~i in Liturghia Sf1intului Iacob. Imnul heruvk din Uturglha Darurilor mai inainte sfintite (<<Aeum Puterile ceresti impreuna cu noi nevB.zut slujesc, ea iata intra Imparatul slavei. lata jertfa tainica savar~ita, de dansele este ineonjurata. Cu creclinta ~i eu c1ragoste sa ne apropiem. ea parta~i ai vietii ve~niee sa ne faeem. Aliluia, aliluia, aliluialJl este eonsiderat de unii ea 0 eompozitie din anul 615 a patriarhului eonstantinopolitan Sergiu, iar de altii este atribuit cliaconului sau, Gheorghe Pisidis. Poate ea imecliat dupa heruvicul din S1\mbata mare vine ea

'j

de ~antare de. inspiratie cre~tina venea numai sa inloeuiasca aiCl un psalm eare mai inainte se iutona in timp ee se adunau darurile de la ~redincio.;;i .;;i se indeplineau lucrarile manuale pregatitoare, in vederea punerii inainte sau a proadueerii 582. Cele douaectenii :;;irugaeiuni pentru credineio:;;i s-ar putea pnv} ea un scurt moment de tranzitie de la Liturghia catehumenilor la Liturghia- euharistica. Venind imedi-at dupa ecteniile .;;i rugaciuni1e pentru catehumeni .;;i avand ca obiect unadin.tre categoriile de asistenti aflati in biseriea, I'ugaciunile pentru eredincio~i apar intr-o masura oarecare eu 0 functiune similara celei a grupului de rugaeiul1i dinaintea lor l?i aproape ca 0 parte integranta a acestui grup. Unele ineheie oficiul pentrucatehumeni, iar cele pentru credincio.;;i reprezinta 0 prevenire pentru eategoria de asistenti care ramaneau in biserica, spre a participa la desfa.;;urarea misterului liturgic, care consta in adurerea JerUei. In Liturghie, cre:;;tinul contempla nu numai cu mintea, d .;;icu eredinta opera :;;imisterul mantuirii. De aeeea, eredineio.;;ii sunt condu.;;i, de 1a meditatia diseursiva, prin rugaciunile, imnele :;;ilecturile din Liturghia catehumenilor, la meClitatia contemplativa, prin care puterile sufletulul se avanta dineolo de contingentele ban ale ale vietii, spre a simti prin credinta prezenta lui Dumnezeu ~i a harurilor Sale. Prin terna .;;i obiectul lor, toate rugaciunile .;;i actele din randuiala Liturghiei credincio.;;i16r se gasesc intr-o stransa eonexiune .;;i dependenta de momentul culminant al Jertfei euharistice, in care se realizeaza inse:;:i prezenta :;:iluorara3. Mantuitorului. Percepti1aa-oestel realitati supranaturale scapa insa capacitatii simtualea firii umane, ea fiind proprie numai unei intui'tii spiritua1e super,j{) re, sustill'uta de har :;:i a izvorata din credinta. De la inceputul ei, dar mai precis de 1a cantarea Heruvicului, Liturghia se desfa:;;oara intr-o nota mistica. Ca atare, in intocmirea eeI'em{)nialului se observa tendinta vadita de a transpune cugetarea, simtirea religioasa .;;i pietatea pe un plan superior, am putea spune supra-simtual. In definitiv, Liturghia urmare:;:te in ultima ins.tan1;8. sa realiz:eze in credincilo:;;isenzatia aceasta a supranatura1ului' sau experien1;a unei vieti divine, adicii, intr-un 01.lVant,emotia mis.tl<oii. umai N deasupra simturilor, in domeniul credintei putem incerca aceasta senzatie a unirii noastre inti me eu Dumnezeu prin Fiul Sau. De 3lceea, prin Imnu1 heruvic, ni se aminte.;;te inca de la J:neeputul Liturghiei eredincio:;;iloraeea conditie preliminara de purifi'Care morala :;:1intelectuala, pusa de teologia mist-iea, penrtru ca eel putin in inima" sa ne despartim sau sa ne de.gajam de toarte eele ee ne leaga de lumea sim1urilor.
vechime eel din uzul Liturghiei Sfan1ului Io-an Gura de Am: "Noi cei eal'e inchipuim, tainie, pe heruvimi ~i aducem fiieatoarei de viata Treimi c1\ntarea eea de Irei ori Sfant, toata grija cea lumeasea sa 0 lepadrn, ea sa primim pe Impara.1ul tuturor, pe Cel inconjurat in -chip nevdzut de cetele ingere~ti. Aliluia, aliJuia, aliluia". In Joia Mare tine loc de heruvic troparul "Cinei Tale eele-j de tuina, Fiul lui Dumnezeu, astazi parta~ ma prime~te ...". Vezi luerarea noastra Despre poezia imnografiea din eartile de ritual $i eantarea biserieeasca ..., p. 171-175. 582. Cf. lucrarea noastra indicata in nota precedenta, p. 171-172. 14 Liturghierul explicat

210

LITURGHIERUL EXPLICAT

I
,
p'

LITURGHr'A

211

Intonarea Heruvicului incepe direct dupa edonisul ("Ca sub 5tapanire'a Ta totdea:una fUnd paziti...) ultimei rug.a~iu:rii pentru credincio~i. Dintre cele patru imne a:mintite, intrebuintarea eea mai larga, generala am putea spune, 0 are, precum este ~i firese, Heravieul din Liturghia Sfantului loan Gura de AuI' (<<Noi,eei care inchipuim tainic pe heruvimi...). Ideile din eele trei imne heruvice propriu-zise sunt acelea~i, de~i dezvoltarea ~i ordinea lor de su<ocesiuneeste diferita in textele respective. ~a precum s-a spus, tema lor se inspira din semnificatia simbolica a Intrarii ,celei mari. Mantuitorul, lmparatul slavei,. ,,>Imparatul t'llturor, ,rmparatul imparatilor ~i Domnul domnilor, inconjurat in chip nevazut de eetle ingere~ti, care merg inaintea Aeestuia ... eu toata ineepatoria ~i stii:pania, heruvimiiceicu ochi multi ~i serafimii cei cu cate ~ase aripi, va aparea adica, curand, reprezentat prin sfintele diaruri ee se VOl',transpoiI"tade la proscomidiar pe Sfanta Masa. ea partkipan'(:i laaeeasta priveli~te spirirbu:ala,noi 11 intampinam intonand de trei ori cantarea de lauda Aliluia, a~a cum faceau puterile cere~ti din viziunea autorului Apoealipsei (19, 1, 3, 4) 583. Pentru ea intr-adevar sa putem inchipui tainic pe heruvimi ~i sa ne unim cucorurile cetelor ingere~ti, este insa neeesar ea mai intai sa taca tot trupul omenesc ~i sa stea eu frica ~i cu cutremur ~i nimie pamantesc intru sine sa nu gandeasca. Pentru ca sa vedem cu ochii spirituali pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ee a mers sa se' jertfeasca pentru mantuirea no astra, se cere anume ca suHetul sa fi.e u~or, sa fie desprin:s de tot ceea ce l-ar putea retine in preoeupari inferioacr.- din cadrul vietii pamansau te~ti, sa ajunga a fi asemenea ingerilor printr-o renuntare ~i simplificare interioara, eliberandu-se de subputerea ~i sugestia simturilor, care Jle inlantuie in grijile terestre ale vietii. Precum se exprima Sfantul Gherman I al Constantinopolului, Imnul heruvic, 'care se canta, indeamna pe toti sa fie mai eu luare-aminte de ClIcum pana la sfar~ituI ~i Liturghiei, lasand toata grija de aici, ca sa primeasca pe Marele Imparat, prin imparta~ire 584. De fapt, Imnul heruvic nu este propriu-zis 0 rugadune. Insu~i titlul de 1nm heruvimi'c i se aplica simbolie sau figurat, intrucat elnu este' adresat ingerilor ~i nid nu se prezinta ea intonat de ei. Cuprinsul san are caraderul unei formule de autopersuasiune corespunzatoare momentului, pe carecredincio~ii prezenti la Liturghie ~i-o administreazii colectiv in vederea inviorarii potentialului lor spiritual, pentru a se putea simti in cor ell cetele ingere~ti ..., eu heruvimii... ~i serafimii ..., care, acum, slujese in chip nevazut J:mpreuna cu noi. Intonarea melismatica a aeestui imn, earacterimta pI'in modulatii taraganate, este
583. In Expositio liturgiae gallicanae, atribuitii Sf. Ghermanal Parisului (t 576), P. 1., LXXII, col. 83-98, acest intreit Aliluia este constderat .ca un imprumut din vlziunea Apoc'alipsei SfAntului loan Evanghelistul (19, 1, 3, 4). Comentariul litur- gic al Sf. Gherman I al Constantinopolului dii ca temei biblic al imnului heruvic viziune'a din profetia lui Iezechiel ,rO; 3, 4. 5&4. Sf. Gherman I al Oonstantinopolulrui, op. cU., P. G., XCVlII, coL 4Q(}

II

Ii
'I I,

I
!
1

cemta in,primul rand de rati'llni practice, ~i anume spre .a se lasa timpul necesar lucn'irilor de pregatire ale liturghisitorilor. Nu mai putin insa o astfel de intonare constituie Un element in plus pentru ere area unei dispozitii suflete:).ti de transportare spirttuala ~i de meditatie, corespunzatoare momentului.
c. Rugaciunea tainica a preotului din timpul Imnuhii heruvic. Pentru pregatirea speeiala a liturghisitorului n-a inw.rziat sa se introdudi in plus 0 mi~catoare rugaciune, ce se dte~te in taina in timpul cantarii Heravi1cului: {(Nimeni din cei legati cu' pofte ~i eu desfatari

I I

para slavei vrednic sa sa se afirme ca ea a sa slujeasca Tie, ImE greu tr~pe~inalnu este .... Sfantului vina, sa se apropie saufostinintrebuintata mai in ai i Liturghia loan Gura de Aur sau cea a Sfantului Vasile cel Mare. Unele manuscrise 0 inscriu numai in randuiala acesteia din urma 585, iar altele n-o prevaa in nlei una din ele 586. Nueste exclus ca ea sa fi figurat mai inti'li ca 0 piesa de evhologhiu, de unde era recitata la vremea cuvenita. Apropiata transpo-rtare ,a darurilor p.e Sfanta Mas1a,adica pe adevaratul altar, pentru jertfa, este firese sa angajeze profund con$tiinta preotului, ea slujitor al ei. In perspectiva sa spirituala, se profileaza jertfa in sine, jertfa deplina sau desavan;;tta, cand,' fUnd sfintita prin venirea ~i Incrarea Sfant1ilul Duh, Domnul insu~i devine prezent substantial. De aceea, antidpand, liturghisitorul se simte obligat a marturisi ca adevaratul preot al jertf'ei este Mantuitorul, ea in Liturghie este jertfa Lui insu~i, pe care pe Golgota a adlls-o personal, primind-o impreuna cu Tatal ~icu Duhul Sfant ; pe de alta parte, ca tot El este Celceimparta:;;e$te pe 'Credincio~i de binefacerile jertfei Saleprin primirea de cafre ei a Sfantului Sau Trup ~i a Preacuratului Sau Sange', la sfar:;dtul Liturghiei : Tu e.;;ti Cel ce adud (jertfe~ti) ~i eel ce Te aaud (Te jertfe~ti), Cel ce prime:;;ti ~i Cel ee TEi imparti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Preotului ii este incredintat numai oficiul de sluji:tor al Irnparatului slavei, adica de impreuna-IucraltOf (II Cor. 6, 1), sau cooperator la opera mantuirii, ee se continua in iiecare Liturghie; aid, preotul indepline~te rolul de slujitor in numel'e Invatatorului sau, adica de oficiant al jertfei,. care aeum se aaucesub forma liturgica sau sacramentala ~i ded nesangeroas'a, pentru ca astfel, pana la' sfar~itul veaeurilor, eei ce ered intr-Insul saaiba ocazia a Soeimparta'~i de binefaoeri1e'mantuirii realizate prin jel'tfa Fiului lui Dumnezeu 587. U~ mandat ,ata,t de sfant inearoa eru mare raspunder:e ~i e de natura a umple de sfiala sufletul unui preot patruns de eon~tiinta misterului pe care il indepline~te in Liturghie. Ce vrednide morala, ce grad de spiri585. Codicele Barberini 336 (veac. al VIII-lea al IX-lea) ~i CodiceIe Sebastianov (veac.al X-leal - 'al XI-lea). Cf. Dom Placide de Meester, Genese, sources et deveioppements du texte gree de Ia liturgie de S. Jean Chrysostome ...,. p. 88, n. 3. 586. Cf!ldieeIe Porphyrios (veac. al X-lea - aJ Xl-lea) ~i CodiceIe Rossanensis (veac. al XI-le-a - al XII-lea). Cf. Ibidem.

D-421 A.

587. Pro O. N. Ciiciulii, 'H eElct ErlXctp,cr~,ct w; 6ucr,ct,

Atena,

1931, p. 338-339.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

212

LITURGHIERUL EXPLICAT

tualitate, adidi de deg~jare de patimi, ~i ce iniUtare eu duhul trebuie sa realizeze un liturghisi,tor p\i.I1truca sa poata fi la inaltimea slujbei in care el reprezinta pe Arhiereul cel ve~ni:c ~i stapfm al celor cere~ti ~i al celor pamilp.te~ti I,Indeplinirea unui astfel de ofieiu ,oestelucru mare ~i infrico~ator pentru inse~i puterile cere~ti, &la incat <mimeni din eei legati eu po.fte ~i cu desfatari trupe~,ti nu este vrednie sa vie, sa se apropie sau sa slujeasrca 'rie, Imparate al slavein. Pe oriee treapta a sui~ului duhovnicesc s-ar ridica un preot, nu s-ar putea spune totu'ii ca, om in trup fiind, ar fi putut atinge masura deplina a sfinteniei cerute pentrua sta inaintea Sfintei Mese ~i a jertfi Sfanwi ~i Pr,eacuratul Trup ~i Seumpul Sange. De aceea, el simte nevoia sa se roa;ge Domnului ea sa nu-l inlature dintre slujitorii Sai, ci sa-i curateasca sufletul ~i inima de cugete videne ~i sa-l faca apt prin puterea Sfantului Sau Duh, binevoind astfel a primi sa-I fie aduse darurile de un slujitor care se recunoa'ite nevrednic. Rugadunea tainid din timpul cantarii Heruvi:cului constituie deci un scurt dar coneentrat exercltiu spiritual ~i 0 formula tesuta din vibratoare aocente ascetice, menite sa purifke suflE~tul liturghisitorului ~i sa-l promoveze eel putin pe 0 prima treapta a urcu~ului spiritual eorespunzator atmosrferei de mister a Liturghiei eredincio~ilor. Ca 0 lntregire a acestui exercitiu, liturghisirtorii incearca 0 noua inaltare intr-un zbor iute al gandului, redtand 'ii ei, in taina ~i cu patrundere,_ Imnul heruvic de treiori, au cate 0 inchinaciune- in fata Sfintei Mese, la fiecare sfar~it. d. Ceremonialul Intrarii celei mari, Deschizandu-se apoi sfintele u~i ~i perdeaua lor, preotul face tamaierea mica, redtand Psalmul 50 ~i alte tropare de umilinta ~i acomodandu-~i alcea:s'taalCtiune notei mistiee a momentului, printr-o cadire lina, care sa nu tulbure prin sunetul clopoteilor de la cadelnita lini~tea de profunda reculegere din biserica. Insa~i aeeasta ciidire sreincadreaza intre luc!'a,rile prega.titoare aLe Vohodului. Terminand ciidirea, liturghisitorii fac indata trei inchinaduni in !fata Sfintei Mese 'ii, dupa ae 10 saruta, se in-clina dintre sfintele u~i cM!'e credincio'ii. Mergand dupa a'eeea la proscomidiar ~i facand trei inchinaduni insotite de redtarea stihului Dumnezeule, curate~te-ma pe mine pacatosul, liturghisitodi iau vasele eu sfintele daruri si formeaza cortegiul Vohodului, potrivi,t <regulilor inscrise in Liturghfr 588, C'll privire la cazurile cand oficiaza un preot singur, on insotit de diaeon, sau mai multi preoti, cu sau fara diaconi. Indata ce eantarea Heruvicului se opre~te la punctul stabilit prin practica, pmcesiunea eu sfintele daruri se desfa'ioara ie~ind, preeum s-a spus, prin u~a de miazanoapte a altarului, purtandu-se inainte cadelnita cu' tamaie sau smirna, precum ~i una sau doua fadii aprinse. La eatedrale 'ii biserici cu un aparat mai
588. A se v,edea Indeosebi editia Liturghierului de Bucure~ti, 1956. La Liturghia eu arhiereu acesta nu iese cu sfinbele daruri, (CciIe da preotului ~i diaconului, care Inchipuie pe Iosif ~i pe Nicodim, Intrucat (Carhiereul poartii chipul lui Hristosl>. Scrisoarea sinodalii a patriarhului ecumeniC Paisie 1 cdlre Nicodim al Moscovei (1665), la K. DeJikanis, op. cU., t. III, p. 48.

I:.ITURGHIA

213

bogat,' in"primele rfmduri ale procesiunii sUnt purtate ripidele de metal eu chipurile' serafimiIor, ilustrandu-se astfel simboIic eetele inger~ti, care escorteaza in chip nevazut pe Imparatul tuturor 589. In vremurile de straludre ale Imperiuliui bizantin, imparatul insu~i se incolona in aceasta prncesiune, ,atunci cand participa la Liturghia din biserica Sffmta Sofia. Cu lumanarea in mfma, el porneCi din altar au derul lIi indata ce ie~ea pe u~a laterala amintita, suita de demnitari ~i garda cu prapuri ~i sceptrul n urmau in acest cortegiu simbolic al Imparatului tJUturor590. Nu 'este de mir-aroedeci oil.~i CTedincioi/iti -au simtit indina\i la randul s lor sa-~i manHeste veIJJeratia ingenunchind in fava darurilor purta;te in procesiune, de~i in acest moment liturgic ele nu' aU decat tot valoarea ' unor simboluri 591. Incepand chiar in timpul pawursului de la altar lIi continuand ,in mijloeul naosului, unde se oprege cu fata spre eredincio~i, liturghisitorii rostesc eu solemnitate formulele stabilite pentru pomenirea in general a capeten.iilor biserice~ti,a diferitelor categorii ale clerului, a eondueatorilor statului ~i a ditorilor. Pomenirea publica ~i solemna a aoestor eategvrii, la, Vohodul cu cinstitele da'ruri, stJe motivata de serviciile ~i foloasele pe care obi/tea credincio~ilor Ie are din parte a acestor categorii, care, prin indeplinirea atributiilor lor, asigura fie ordinea ~i siguranta vietH sociale, fie progresul spiritual ~i mantuirea sufletelor, fie sustiner,ea' Biseridi ~i a rolului ei, prin jertfele lor materiale. Pentru restul eredincio~ilor se intrebuinyeaza formulele generale sau globale de pomenire ins'CTise in Liturghier. In realitate insa, eel putin in Biserka Ortodoxa Romana, se practiea aproape in cnip-curent - am putea spune - ~i pomenirea nominala publica a listelor de vii '~i morti, uneori destJUlde lungi, in timpul opririi prooesului Vohodului mare, in mijlo,aulnaosului. In spirit'lll dreptului bisericese oriental insa, 0 exceptie in acest sens se face numai
420 A.
589. Cf. ~i Sf. Gherman

I al Constantinopolului,

op. cU"

P. G., XCVIII, col.

590. Vezi ~a"[AElo<; 'taEt<; sau Cartea ceremoniiIor de la Curtea bizantind, Intocmita de imparatul Constantin al VII-lea, Porfirogenetul. Cf. S. Antoniadis, Place de la Liturgie dans la tradition des lettres grecques, Leiden, 1939, p. 199. 591. Asupra acestui amiinunt a atras atentia Inca din-'veacul al V'I-lea patriarIml constantinopolitan Eutihie (vezi nota 579). Nicolae Cabasila explica aceasta ingenul1chere a dredal1cio~ilor prin confundarea cu Vohodul de la Liturghia Darurilor mai Inainte sfinlite, unde este vorba de 0 prezenta reala a Mantuitorului, Darurile aHandu-se deja transformate, in TruP1l1 ~i Sangele Sau, la 0 Liturghie prec;cdentd (op. cU., cap. XXIV, col. 420 D). .simion, arhiepiscopul Tesalonicului, gase~te 0 forma mai fericita pentru justificarea aces,tei practici. iRespingand acuzatia de idololat<rie, el sustine Cd pe drept cuyant ingenunche cr.edincio~ii la Vohodulcel mare, lntrucat, de~i darurile nu sunt sfil1tite, ele au fost Insa pregame ~i puse Inaintea lui Dumnezeu prin rugaduni, ca unele ce urmeaza a fi prefiicute putin mai tarziu In Trupul ~i Sangele MantuItorului. Ded la Intrarea cea mare, lor li 5e da cinstire ca unom ce sunt Inchlpuiriale Trrupului ~i Sangelui lui Hristos (Des pre sianta bisericd, p. 261, col. 2; 262, col. I). 0 justificare similara 0 gase~te ~i Gavriil Sever al Filadelfiei, in lucrarea Fjdes, Ecclesiae orientalis seu Gabrielis metropolitae Philadelphiensis opuscula, editata de Richardus Simon, Paris, 16ft (La Joannes Michael Hanssens, op. eft., 1. III, pars -aHera, p. 288).

214

LITURGHIERPL, EXPLICAT

LITURGHIA

215

pentru ditori, ingaduindu-se oa numele lor sa fie pomenite la slujbele putea fi asimilat, fiira indoiala, biserice~ti 592. In aceasta categoriear :?i cazul altor cre~tini pio~i care s-au ilustrat prin binefaceri sensibile in folosul eomunltatii biserice~ti. Pomenirile nominale lungi, care nu se incadreaza in ex'Oeptiilrementionate in 1egarbura eu Vohodul mare, apar insa pe de a parte ca 0 exagerare a amanuntelor accesorii, ceea oe dUDela inecareaactirunii :Uturgioe prindpale ~i 1a stingerea esteticii ritualului. Totodata, ele pot ajunge 0 incercare serioasa pentru puterea de suportare a mrultora dintre credinci09i :;d 0 provocare pentru susceptibilitatile delicate, mai ales incazurile in care se pot identifica in 9irul numelor rostite in auz persoane cU 0 reputatie morala scc'i'"utain opinia publica; in astfel de conditii, rascumpararea pa'catelor se schimba (se transforma) in lauda, precum se exprima Fericitul Ieronim 593. Pentru aceste motive, autoritatea biserkeasca s-a vazut nevoita sa interzica formal pomenirile nominale sau, mai precis, citirea de pomelnice la ie~irea cu cinstitele daruri 594; pentni un astfel de oHciu, randuiala bisericeasca a stabilit momentele respective din ritualul Proscomidiei. Pomenirile nominale din cuY\SulVohodului maI'e aucaracterul precis al UnoI' pomeniri de onoare 595, a9a ca nu pot ,fi la lo,cul lor aiel aeelea care nu intrunesc aceasta conditie.
592. Nicodim Mila~, Dreptul bisericesc oriental, traducere romana de 1. D. Cornilescu ~i Vasile S. Radu, Bucure~ti, 1915, p. 441. 0 asHel de concesie are la baza ~i 0 consideratie de ordin moral ~i educativ in acela~i timp. Este, adica, 0 datorie de recuno~tinta de a ne aduce aminte in rugaciuni de ctitori ~i binefacatori, luand exemplu de la sacrHieiile lor pioase. 593. Expun em acest capitol pentru intaistMatorii Biseridlor. Ce inseamna cuvintele: alesul meu a savar~it multe fiiradelegi in cas a mea? (Ier. 11, 15). Ele se ap1ica tara indoi'ala ~i bog,atilor care, de~i ra,pesc bunuTile altora ~i nu scot vicle~ugurile din inimile lor, cred ca sunt demrii de indurarea lui Dumnezeu ... Cu toate acestea, se pornenesc acum pubHc numele donatorilor, ~i ras'cumpMa<rea pacutelor se transforma in lauda, fara sa-~i aminteasca de vaduva din Evanghelie care, pun and in corvana doi banuti, a intrecut ofrand a tuturor bogatilor (Marcu 12, 41-44. Super Ieremiam, cart. II, cap. XI, P. 1., XXIV, co1. 784 C-D). 594. Multe Biserici autoce-tale au interzis prin hotarari sinodale citirea pomelnicelor la ie~irea en sfintele darurd ~i chiar pomenirea chiriarhului acelei Biseriel. .. Astfel a facut Biserica regatului grecesc. Dragomir Demetrescu, in Biserica Ortodoxa Romana, XXX (1906-1907), p. 433 ~i note. De asemenea, fosta Episcopie a Arge~ului' a oprit pomenirea inauz la ie~irea cu cinstitele daruri, prin ordinul nr. 2421 din noiembrie 1925 etc. 595. Acest considelrent este valabil independent de credinta, de cOhvmgerile ~i de atitudinea conducatorildr politid ai statului fat a de religie ~i fata de Biseriea. In concepti a Bisericii cre~tine, societatea organizata in stat ~i carmuita de capetenii sau autoritati este considerata in principiu ~i indirect ca 0 institutie de drept divino Daca, adiea, statuI nu este intemeiatdirect de Dumnezeu, existenta lui este privita totu~i ca -rezultat al nnei ne'oesitati sau di'S'piOzitiisadite de loa creatie in lnsa~i natura omulu1. Ordinea sodala ~i juridica statala are deci la baza ei legea firii sau legea naturala, care este socotita div'ina la origLnea sa, a~a precu:p1 se subliniaza in ambele Testamente ale SHntei Scripturi (Pilde 8, 16; Rom. 13, 1-2; Petru 2, 13-15, 17). Existenta autoritatilor reprezinta una din legile fundamentale ale vietE in stat, a~a precum ordinea ~i armonia din cosmos au la baza lor anumite leg1. In limp ce preocuparile conducatorilor biserice~ti imbrati~eaza idealurile transcendente din

La 0 privire mai atentii, ceremonia Intrarii celei mari lasa sa se intrevada astfel, pana in Ti:lnduiala ei de astazi, momentele principale din care era constituit ritualul proscomidiei 'in simplitatea l!Uiprimara. Caci ce sunt, de exemplu, aceste pomeniri, c,are se incheie in timpul scurtei apriri din mijlocul bisericii, oa 1Ii formulele cu acela~i cara'Cter ce se schimba in $oapta, precum yom vedea, intre preati 9i diaconi, in timpul intrarii cu darurile in altar, daca nu ecoul vechilor diptiee legate de .actul proaducerii, $i anume de aduoema ~i de punerea darurilor pe Sfansa ta Masa ? De as'emenea, obiced'lll oa ,arhi1eJ:'leul primeasca, atunci dnd sluje9te, de la diacon 9i preot cinstitele daruri, in fata u$ilor imparate9ti, ducandu-le el insu9i pe Sfanta Masa, dupa cuvenitele pomeniri, nu oeste altceva deeM ,re.flexul vechii practici de a primi' din maini1Je credincio$ilor darurile, pentru pr-oaduC're. ReluJ.ndu-se cantarea partii a doua a Imnului heruvic, procesiunea eu cinstitele daruri se intoarce in aceea9i ordine in altar 9i, dupa ce $-a intrat prin sfinteJ.e U:9i, darrurile sUnt a~ezate pe antimisul de pe Sfanta Masa, dupa: randuia1a stabilita. Anume, in timp oe preotul roste9te iormulele de pomenire in mijlocul bisericii, diaconul, care a intrat deja, a~teptand eu discul pe cap in altar, in partea dreapta a intrarii, intampin a pe preoti, zicand : Preotia ta sa 0 pomenea!Sca Domnul Dumnezeu intrru imparatia Sa, la care preotul raspunde : Di'aconia ta sa 0 pomeneas'Cii Domnul Dumnezeu 'intI'll imparatia Sa, totdeauna .... Preotul a$aza mai intai Potirul pe SfEmta Masa :')iluand apod.Discul de la di.a(XlD .il pune langa el, in stanga, intocmai ea la proscomidiar, redtand in cursul acestor lucrari eele trei tropan~ inscrise in Liturghier (<<losifcel cu bun chip de pe lemn luand preacurat Truprul Tau ..., In mormfmt eu tJrupul, in iad <ousufletul... :')iCa 'lln purtMor de vi,ava s-a aratat mor... mantul Tau ...). Dupa agezarea sfintelor vase pe antimis, se inchid sfintele u:')i :')i perdeaua lor, iiar preotul ridica acoperamintele de deasllpra Discului 9i Potirului, punandu-le 1a 0 parte, steluya lasand-o pe Disc deasupra Sfantului Agnet. la apoi aerul de pe umerH diaconului sau ai sai, cand slujba se face fara diacon, acoperind eu el darurile laC?lalta. Tamaia2ia apoi de tre-i ori darurile, rostind stihurile 19 (<<Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta Sionului...) :')i 20 (<<Atunci'Vei binevoi jertfa dreptatii...) din Psalmul 50. Actiunea Intrarii eelei mari se incheie cu
Dldinea religioasa ale credincio~ilor lor, autoritatile statului au in sarcina lor nu llUill-ai asigurarea ordinE, libertatii, dTeptatii ~i fericirii socia,le, ci ~i dirija!rea intregii vieti politice sub toate aspectele ~i telurile ei din domeniul contingentei, la care membrii Bisericii sunt interesati in aceea~i masura ca ~i ai celorlalte institutil din componenta statuluL lata deci de ce Bise.rica 'Primara, conformandu-se indemnului Sfantului Apostol Pavel (I Tim. 2, 2), a facut loc in cultul ei divin rugaciunilor pentru inaltii dregatori ai statului roman necre~tin (Tertulian, Apologeticum, cap. XXX, XXXI, XXXIX). Pomenind deci public ~i la loc de onoare ope conducatorii statului, Biserka sc conformeaza astfel ~i astazi, pe de 0 parte, comandamentelor doctrinei ~i trac]itiei sale sfinte, jar pe de alta parte, intirejine in acest chip in con~tiinta cr~(lincio~ilor sai ideea de' respect ~i de ascultare de .autoritati, care conslituie baza disciplinei civiee.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

f ~

l'

216

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

217

dialogul rostit in taina, intre preot $i diacon. "Pomene$te-ma, fra,te, $i impreuna-slujitorule, zice catre diacon preotul, cand ii da' cadelnita, iar acesta ra'spunde la randul sau: Preotia ta sa 0 pomeneasea Domnul Dumnezeu .intru imparatia Sa, adaugand inca: .Roaga-te pentru mine, parin1Je. "Duh'lll Sfant sa fie peste tine $i puterea Celui Preainalt sa te umbreasdi, se roaga preoiJul, iar dia1conul r{vspunde: Acela$i Duh sa lucreze impreuna cu noi ,in toate zilele vietii noastre. Pomene$te-ma, parinte. Preotul incheie, in sfar$it: "Sa te pomeneasca Domnul Dumnezeu, intru imparatia Sa, totdeauna, acum $i ipururea $i in vecii \vecilor, e. Simbolismul Intrarii celei mar!. Dupa unii comentatori al. Liturghie'i, Vohadu:l eu cinstiteh: daruri este oOl1'sidel1at a 0 repreo zentare simboJioa ,a luarii de pe cruce ,a Trupului Domnu1lui $i a inmormantarii Lui. Precum, adica, eei dol U!ceniciintr-ascuns 'ai Sai, IO,3H$i Nicodim, nu I-au inmormantat pe Golgota, d I-au luat $i I-au transportat In gradina in care se afla mormantul unde 1-<3'll us (loan 19, p 38-41), tota$,a preotul $i dialoonuJ, venind 1a proSico:midim,iau sf'intele vase ,cu sim'bolurile materialeale Tropului $i Sangelui Domnului, pe care Ie tmnsporta in procesiune solemna pe Sfanta Masa, privita ca simbolal mormantului. Vohodul oel mare apaI'eastfel, in perfcota ordine loghea, ca 0 d,ezvoltare $i completare in continuare a temei $i actelor din ritualul Prvl&oomidiei, in care s-a sarvaqilt a:mintire.a Patimnor $i mortii [)omnului pe cruce. Oonexiune.a intima intre simbolismul aoestor doua parti ale ofioiului liturgio devine evidenta prin oele mai mid amam.unte ca, de exemplu, prin fortmula intrebuintata de liturghisitori in parcursul primei par~i a Vohodul'Ui mare pe.ntnu diferitele pomeniri ('<...Sa-l..., "Sa-i. .., <,Sa va pomeneasoa Domnul Du'l1lneze'll intru impara!tia Sa), expresie derivata din rug.adunea de pe cruce a ialharului po:cait, catre Domnul (Luca 23, 42). Aotele '$i obieotele liturgke care intr'a in !componenta ritualului pent-ru clepunerea darudlor pe Sfanta M.asa capata aoum un sens simbolico-nrlstic oor,espunzator momentUJlui. In prim'lll rand, al$ezarea darurilOorpeste ,antimisul de pe Sfanta Masa inchiprUiie~tepuner,ea trupului Domnului in mormant, adica ingropa.rea Lu:i; Sfanta M.asa este antitipul' laoelui sfant mOl1Il1ant,je'li;f'elnicul $i, desigur, depoziitul in care a fost a:;;ezat sfantul $i preaouratul ,trup 596, Dilscul nu mai inseamna acum, ca la Pro scomidie, ieslea din staulu1 de 1a Betlieem, in care s-a nascut Domnul, d 's'tein locul maini10t lui losH $i Nkodim, car'e au ingropat pe Hristos 597. De asemene.a, prO'oovetele s.a'll invelitoil'ile sfintelOTvase no mai aJmintesc 'aid sOl1'tecelein care a fost infa$at 1a na$tere, ci panz.ewri1e cuoare 'a. fost infal?ufiat trupul' Sau, la :a$ezar'ea in mormant, $i anumeaooperamantul dis,cului ,tine wocul's'lldariului sa'll $tergarului ce
596. Sf. Gherman I al Constantinopolului, Cf. ~i col. 421 A. 597, Ibidem, col. 421 D. op, cit., P
G"

a fost pe,fata Lui, iar 'cell de deasupra potirului aminte$lte giulgiul in car,e i-a fast infa~urat trup'lll(Ioan 20, 6, 7) 598, in rUmp iCe<"aerul,oore se intinde pes'te 'cele doua sd'inrtJevase, insearnna piatra pus-a pentru 599. inch'iderea 'ffiIOT'Jnantului T.amaia intI'huin1;ata 1a c3idire in' a:oest moment, $i anu:me dupaa$ezarea laooperamintu~ui reI mare peste sfintele vas'e, reprezmtaaromate1e intI''b'llintate de IvsH ~i Nicodim 1a ungerea isfantului trupal Domnului inlain1tede punerea in imOl'mant600. Inchiderea sfin'teIor u~i la incheiere.a Vohodului mare lamint~te peeetluirea mormantu1lui $i intaI'irea lui cu paznki de catre capeteniile religioase ale iudcilor. Pecetea aplicam pe mormant est'e simboliroata, dupa unii 'Comentatori, pr,in Soteluta sa'll as,tJerilSDul amas pe Sfantul r Disc, dupa ridkarea aooperamantului sa'll 601, iar c.oborar.ea perd:elei amint:e~te oobDin'kea ta;inica a lu:i Hristos la iad, eu sufletul $i dumnez.eirea, pentru elibe-rare,a celor d:repti 602. Actiunea simbolica este oompletata prin citir'lacelor trej. tropare 60J mentionate in:ainte in ceremoni,aluI IntraI'ii celei marl. In oel dintai dintre ele se de-scrLelucr,area ins'~i a ooborarii trupului Domnu;lui de pecTuce, indeplinir'ea datiniIor iudaice de inmormantar,e $i ingl"op:area Lui de catre Iosif dasH eel cu bun chip, de pe Iemn luand preacura1t trupul Tau, cu giulgiu .aurat infa$lirandu-l...). In eel deal doilea se marturise$teaJtributul ubiouitatil $i nemartginirii divine a lui Usus, Care, de~i ca am se a:fla eu trupul in mormant, totru~i sufletul Sau, de-sparttit de trup, a fost pururea unitcu DumnezeiI'e1a, insotind-o in iad de unde :a eliberat pe cei drepti, ,conduoindu-'i in rai, El fiind in 0]oela$i timp impreuna cu Tatal $icu Duhul pe sC3unui slavei 60r,. (<<Inmor:mant eu trupul, in lad 'cu sufletul, aa un Dumne2Jeu...). Ca .a1Jare,se recunoa$te in cel de .ail.treilea tmparca 'lllJormantul Domnului s-a ,aralta t 605. "purtator de viata $i, astfel , izvOT'Ulnvierii 11'oaslt1'e i
598. Sf. Gherman I al Constantinopolului, Proto Grigore Mansvetov, op. cU., cap. 46, Dr, T. Tarnavschi, op. cU" p, 501. 599. Sf. Gherman I al Constantinopolului, 600, Ghenadie, fost episcop de Arge~, op, ~i Dr. T. Tarnavschi, op, cU., p. 501. 601. Scrisoarea sinociald cdtre Nicon aI op. cU., p. 49. op. cU., p, G., XCVIII, col. 424 B; p. 69; Dr. Vasile Mitrofanovici $i op. cU., P. G., XCVIII, col. 424 B. cU" p. 93; Dr. Vasile Mitrofanovici Moscovei (1655), la K. Delikanis,

602. Proto Grigore Mansvetov, op. cit" 48, p. 72, c16 a se ajunge la .practica,rea g'ener.aJa ,a acestor tropare, au 603. :Inainte exlstat preferinte locale in alegerea formulelor ell care ,era insetita depunerea darurilor pe Sfil.nta Masa, AsHe1, in unele parti, de exemplu, dupa ce darurUe erau a~ezate pe Sfi:mta Mas'a, preotul le acoperea $i Uimaindule zicea: "Plinirea Duhului Sfdnt" (Ms. nr. 709 Bibl. din Pat mas, an, 1260). 604, Mdrturisirea Ortodoxd, part. I, raspuns la Intrebarea XLIX; Sf., loan Dilmaschin, Dogmatica, trad. rom. ele Pr. D. Fecioruin colectia Izvoarelc Ortodoxlei", Bucure$H, 1938, cart. III, cap. XXVII,p, 228-229. 605. ,In locul acestor doua tropare din urma, unele eelitit grece$ti ca, de exemplu, cele de Atena, 1912, 1924, ~i Ierote1estikon-ul din 1948 al mitropolitului Hrisostom de Filipi ~i Neapolis folosesc troparele: a) Mironositelor femel, ingerul care sta langa mormant a strigat: mirurile se cuvin mortilor, dar Hristos s-a arMat

XCVIlI,

coL

420 C.

218

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

219

Versetele 19 ~i 20 ale Psalmului 50 (<<Fa :biJ:1e, o;amne, intru bunaD tatea Ta SiiQnului~i sa se zideaS'ca zirlurile I'erUISaflimului.Atun{;i vei binevoi jertf:a dreptatii ~i ,arderile de to1;..), pe care preotul Ie redlt1i . dupE! aceste tropare, ~i anume in timp ce ialffiaJaza cin:&titJeh~ d.aruri, dupa ,3Jcoperirea lOT cu aeirUl repr~zinta 0 rugadune in termeni ale, gorki, in care l'itJurghisitorul se roaga pentru intarirea nou:lui Sion, care este Bisel'ica Mantuitorului, l'a rtemelia carei:a sM Jertfa Sa, pre-oum 9i pentru pastorii ei ~i invatatorii drept'ei oredinye G06, ca unii calle sunt pu;;i sa '0 apere. Stihul 20 se refera 1a Jertfa nesangerO'asa din cultul Biseridi, ,care este binepla,curta Iui Dumnezeu, intrucat ea reprezinta ~i repl'oduce J ertfa '1ui Hristos, care este jertf,a drepta:tii, despre care se vorbe~te in profetiile VechiulJui Testament 607. Odata terminat $irul actiunilor simbolke din ritual'lll Intra.rii celei mari, liturghisitorii i:;;i solicita redprorc ,rugaduni unul pentru altul, intr-un di'alog tainic, deschis de eel mai mare in rang ierarhic, in chip obi$nuit pl'eotul, ,a:;;acum s-a aratat mai inainlte 1a descrierea ceremonialuluL Acrest apel, insotit din partea fioecaruiade indinarea aa;pului cMre ceEi1alt, are caraderul unui 'act de umilinta pioas:a, cad el reprezinta de fapt 0 malfturLs:ireindirecta 608 ea vrednida lor perS'onala, indiferent de nivelul ei, nu poate ega1aElublimitaitea s'lujbei pe care 0 au de J:ndeplinit. De ace1ea, i~i unesc cu totii rug i'iJciunile penrtru ca DuhQ11 , :Sfant sa vina peste dan$ii!;;l puterea Cel'lli Pre:aina'lt sa Ii umbreasea. Explicarea exprusa mai SllS,OU privire la s1mbolismul Vohodului mare, are insa ~i 0 a doua, pamlela. Am puteachiar spune ca, in chip curent, intrarea '00 dnsbitele daruri este inrerpreiJata 'ea 0 reprezellitare simibolica a intrarii ~i primirii tri'llmfale a Domnului in Ierusalim, cu numai cateva 2)11enainte de Pall?tile iudeilor, de Patimile $i de illIO'artea i Sa. Nu este greu de observat ca aleeaslta exegeza, 'alsupra careia se gasesc de 'aoord SfiinturJ.Gherman I al Consltantinopolului 609 $i Nicolae herQ1vie,ce se intoCabasHa 610, se aHa in consonanta 'eu finalul 'ImnQ11ui neaza in oursul timpuluial doilea al pro,cesiuniii (<<Oa pe Imparatul escortat) in chip nevazut tult'llror, pe Oel inconjura<t (Bopoq>zpoUP.Z'IO", de cetele ingere~ti, S'a-L primim, d'mtand Aliluia). La drept vorbind, intre .aeeste doua vari1ante de inrterpret'are nu xista niei 0 oontr,a:dictie, intrueat fieoare din ele este oore>1punzatoare cadru'lui mai extins ori numai partial ,al evenimenwlui simbol<i'za,tin
strain putrejunii...; ~i b) "Cand Te-ai cOborat la moartc Cela ce e~ti viata cea fara de moarte .... De notat Ca editiile romane~ti consuna in aceasta privinta cn F. E. Brightman, op. cit., ~i eu editia de Atena, ,1927. 606. Compmati ou zidu'l'ile in profetia lui Ieremia (1, 18), oa unii care sunt pu~i sa 0 apere impotriva vrajma'~ilor ei (eretici): "...Eu te-am pus acum cetate intarita, :.;tAlp de fier si zid de mama in toata tara aceasta. 607. Proto Grigore Mansvetov, op. at., 48, p. 72 si Dr. Vasile Mit1rofnnovici si Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 502. 608. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, ExplicaTe despTe sl6.nla biseTica (trad. mm" Bucure~ti, 1865, p. 262, co!. 2), P. G., CLV, co!. 729. 609. Op. cit., P. G., XCVIII, co!. 420 D. 610. Op. cit., cap. XXIV, co!. 420 C.

'()eremonialul Intrarii,celei marl. Primirea triumf:ala 'a Mantuitorului in Ierusalim, ou 'Ooazia intrarii Lui pentru uLtima 'oara in acst Q1ra~, e s jnc3Jdreaza in episodulisibo'rieal Patimilor Sale, intrucat <lIce-asta emond stratie entJuzi,asta .a multimii pentru profetrul din Nazaret a ascutit ~i mai mult inviidia ~i ura dipeteniilor religioase din Lenl'sa:lim, precipitand masurile care ,au dus la suprimarea Lui. ,In timp ce prima interpretare imJhrati~eaza in obiectivul ei momente1<edramatice 'Deau decurs in urma ,aoestei uHime venif'i a lui IiSIUS lerusaJim, cea de a doua vain rianta prefera sa prinda in perspectiva :oomenrtari'llluisau maretia manifestarii entuziasmuLui 'cur:at a1 oelor multi .pentru Mesia. Intr-un tabloIU apar dIeci :anteceden.teI1e,iar in celiilal,t, urmarilie sau oons'ecintele faptului. Sirn!bolizarea intrarii triumfale ar pute,a fi circum5'erisa co. atare 1a partea proaesiunii 'cu cinsrtite'le darori, din mijloaul nao&ului pilna in momentul intrarii in altar cand 'corul ori oredinciosii insotes:cacest timp al actiunii cu intonarea' partiI finale a Heruvi'cul~i. A:mhele exegeze sunt, prin urmare, complemental' exacte ~i pl,auzibile. El.e reprezinta eel mult v,ari'ant;e, fara sa fie insa dive:rge'llte. Fara indoiala, aoest simboIism, inf'ati~at in eele doua variant, i$i .are sensul saru 10gk in ilegatrura ell Intl'3Jrea cea mare din Liturghiile Sfantului Vasile 'cel MaI1e~i Sfantului loan Gura de AuI'. In Liturghia DarurHor mai in:ainte sfint1te insa, cand darurile pur.tate in procesiune .11U mai srunt simple siimboluri, ci Sfinte T,aine, ,ad1ea,illlsu~i Trupul ~i Sangele euharisrti:c 3'1 Domnului, infa~i~ate arn!bele in Sfiil1ltul Agnet .deja sfintilt la '0 Liturghie anterioara" semnificatiile de mai sus apar aei fara 0 raplicat1e temeinidL Cad '3!~,a precum mail'-turisesc liturgrlisitJorii in~i$i in rug<3iciunea,a doua penrtr'll credindo~i din Liturghi'a e'lor JaciitoruI mai inainte s.fintite, <data. PreacuratuI Lui Trup $i deviata. Lui Sdnge, inrtru aoest ceas intrand, Via sa s'e puna inainme pe aceasta masa de taina,' f.iind inconj1imte ,in chip nevazut de multime.a oEitHor jngere~ti, sau ca in roga.ciuneaoe se rost$te in taina in 'aceeaEiiLirturghie, dupa a~ezarea Sfintelor Daruri pe Sfanta Mas'a: Stam inaintea Sfantului T,aru Jertfelnic, oa inainte.a scaunulrui de heruvimi, pe ;care ()dihne~te Unul-Nascut Fiul Tau $i Dumnezeul nostru, prin infrico$iitoareIe Taine ee S'llnt puse inainte. ActUCilitatea simbolismului sa'll ~emnificatiilor privitoare la Iffiomentele succesive ale Vohodului mare cdin eele do:ua fIOI1mulaI1e prinoipale ,ale Liturg1hiilor bizantine s-a epuizat ded in Uturghia precedenrt;a" in <care S-a f<'rout sfintir<ea darurilor. In Liturghia celor mai inainte s:fintite, Intrarea :cea mare are un sens curat 'Sau exclusiv misti'c, <a!ceaslta prO'oesi'llne putanid sa arate ,ad venire a cea de- apoi a lui Hrisrtos..., lacare va veni 'cu slava mruta, preoU!mse 'eXiprima Simion, arhiepis.oopul T'esalonicului, intr'-unadin explieatiile date in general Vohodului mare 611. Depuner,ea Sfintelor Taine pe Sfiinta Masa are de fapt, in litur,ghia Darurilor mai inainte sfintite, 0' ratiune pr:aotica, ~i anume in
611. Simion, arhiepiscopul TesaIonicului, ExplicaTe despre sfiinta <coleclia citata din traducerea roman a, p. 260, co!. 1 ~i p. 261, co!. 1. bisericii,

in

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

220

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LlTURGHIA

221

vedere.a imparta~;;irii, care va urma in:data, deci mult mal cunlnd decat in celelalte doua' Liturghii. A:oest soap este oorHirmaf>limpede aitiit la sfar1)itul rugaciuniia douaper)ltruenedincio~i,cat 1)i La al celei calle' urmeaza dupa a1)ezarea }lorpe prestol. In aoesf 'caz, aooperirea Sfintel'Or Taine eu sfantul 'ae.J' pre.cum$i inchidere.a sfinrtelor u1)i 1)ia: perdeIei , l'Or ar dipata, dupai aoela1)i Simion al Tesalonicului, de asemenea un sellS cura,t mistio, anaJ.og randuiehi pentru ie-mrhiil'e ingere1)ti d:espre care vmbe1)te Pseudo-Dionisie Areorpagi1ul (Despre iemrhia cereasci'i). Potrivirt, adka, Legii divine,ca eeeaoe esrte sruperioT se ref1ecta in ceea ce este inferior, Heca:!'e din cetele ingere;;tipa:rtidpa Ia bogc1Jtia. luminii divine prin intellmediul ierarhiilor oe S'llnt mai aproape de Dumnezeu; tota1)a l;;iin Biserid'i, seacopera SfinteIe Taine, pentru ca nu se cuvine tuturor sa Ie vada, ci numai lit'llrghisitorHor, prin care se imparla1)esc de ele eredindol';)ii612. La oele dow variante erunineutice, in l,egalj;ura eu semnifkaltia Vonodului eu cinstitIele daruri, se ,a;daug.a ins,a 0 a treia, sugierata .- par-se - de 0 ,analogie formala 1)ide apara!hl1 exterior ,131 ritualului. Vohodul mare fiind, adica, in ordinea suooesiunii, al doiLea vohod in Liturghie, Simion, arhiepis'Oopul Tesaloniculul, .oonsidera, oa alcest al doiIea si marele Vonad ... ,arata a doua venire cu siava a lui Hris:tos,din cel. Pentruaoeea se faoe a:cest Vohod eu multa ee;ata preotease,a, pentru lumina 'a-celei slave a Domnului, au eare va veni G13. FOl'mule1e sau, mat preds, Itroparelle ,00 care U,tUll'ghisitorulinsote~te iplunerea ciarurilor pe Sfanta Masa, vizeaz'a ins,a pr:eeum am vazut prea direot ~i descrirll' absiOlut exprlS actele liturgioe ,oe se in-deplinesc in >amintireaQUll'erii in mormant ;a Domnului, ,a1)aincat 'aoe>asrta treia varianta el'mineutiea pria vitoare l:a lntral'ea'cu cinstirtele d.amurinu galse1)tenici un sprijin in elementele 'a>cesteiceremonii din randruiaLacelor dona Lirtul'ghii principale ale ritului bizantin. Ea apar'e proprie, preioum am vazut, numai pentru Vonodul din Liturghia Darurilor mal inainte sfintite. De 'a-ltfel, insu1)i Simion,arhiepiscopul Tesalonio1rlui, face mentiune in tre.aoat oa' Vohodul acesta ('oel marie)... inse-amna 1)iingroparea 61".
f. Incheierea ritualului Intrarii celei mad. Rugaciunea punerii '1nainte pe Sfdntu Musil $i ectenia din timpu~ ei. - Sup aspectul pra-ctk, Vohodul eel mare ,are baza sa neoesttartJeatrahsportarii darurilor de 1a proscom'idiarpe SfantaMasa, oare este al.tal'ul de jertfa. Depunerea aci reprezirrta in 'cele dorua Liturghii prindpale ale Bisericilarr Ortodoxe al doilea moment in actiune.a de oferirea darrurHor.Prirmul moment aavut loc deja la pr108oomidiar, unde rele au fost pregatite spr;e a deveni daruri de jertfa. ~cuim eIe sunt pl'oiaduse, adi:ca oferite saru pus'e inaintea Domnului pe SfE'mrta Mas-a, a'vand a deveni in 'Ourand Jertfa <Cl!devarata .. Preotul Ie proa-duce priDJtr-{Jrugadrune ;pe ,Qare'0 :m8te1)tein taioo, dupa
1:13

p. 262, col. 2 613. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sicmta ~i Explicare despre stant a bisericd, p. 260, co!. 2 ~i p. 261, col. 1. 614. Idem, Explicare des pre sfiinta bisericd, p, 261, co!. 2.
612, Ibidem,

a~ezarea darorilor pe Sfanta Masa ~i acoperirea 10r eu sfantul aer, rugadune :Intltul:ata in Liturghier Rugadrunea Prosoomidtei, adiea a punerii inainte. SUib forma unei pro'aduceri sau oferiri pentru ,a doua oara,aceasta rugii:cirunereprezinta ad urme1e vechii practid 'a Biserieii dea se face ,prosioomidia sau oferirlea daruril'Pr in prima, parte a Ltt'llrghiei credincio1)ilor. De1)i tex'tul ei este diferit in ,eele dorua Liturghii prIncipale, flind mai dezvolrtat in eera a Sfantrului V'asile eeQ Mare, care reproduce exaot pe cel din Liturghia Sfantulrui Iacob, tJ()tu~iel e.ste inspi~at de acele~i idei in' ambele fOl1ffiul,are.In primul rand, aceasta rugadune apare preoau;pata de dorrinya liturghisiitorilDr de a s' infati1)'aapti duhovniceste, ea slujitori SraJU unli prin 'CClif' fi adusa Sfanta Jertfa, Pentru ca ca va s1ujba -lorrsa fieprimirta inaintea Domnului, liturghisitorli simt ca este necesar; 1)iea ded trebuie sa se sdJ!e'3:s,oB. ca~tiga '0 dispozitie spiria-$i tuala asemenea \1Ioeleiade c-are ,00 fost Insuj1letiti Abel, NO'e,Avraam ~i Samuel in aducerea darorilor, jertfelor, arderiloT de tot 1)i a oelor de pace, precum '1)iMoise1)i Aa~on in preotia lor (Sfanrtul Vasile eel Mare). Ca unli ce sunt aproape de sfintire.a darurilor 1)i a'll sa se atinga de infric()~artoarea J ertfa, se>pf"egates.c pe ei im:;i~i 1)ise curMeso prin rugadruni, pregatindu-'se astfel. pentru lucrarea sfanta 615. $tiind ca faraajutorul harului nimeni dintre muritori TIU se poate consldera apt pentru ace,as1ta,ei S roaga Iui DumneZ!eu: Fa'-ne vrednki a-+'i ,adace Tie darruri '1!ijertfe duhovnice1?ti penrtru pa,cate1e noastre ~i pentru eele din ne1)tiinta ale pO!porului, ca in formularul Litrurghiei Sfantului loan Gura de Aur, sau : Prim1!te-ne pe noi care neapropiiem de Sfantul Tau Jertfelnlc, dupa multimea milei Tale, ca sa fim wednid ,a-Tiaduce acea:sta Jertfa druhovnl'ce?siQa 1)ifara de sange, c.a in fiormrularul Sfantului VasUe iCel Mare. lnal doilea rand, rugadunea punerii Inainte dupa V,ohodul eel marecon&Utu'iJe -0 forma de mijlodre pentru primirea darurilor 'ce iSe aduc prin l1tuf"ghisitori: Preoumai primit de la Sfintii Tc1i Apostali aceas:ta !>lujba adevarata,a~a prime1)te ~i din mainile noootTe, ale paca1Jo1)il-or, oeste daTIoo, intru bunatatea Ta, a Doamne (Liturghia Stantu'lui Viasile eel Mare), rOri: $i ne invrednioeste sa aflam har iml.mj;leaTa, 'oa sa fie bineprim:i1ii J'errtfa l1Joasrtra (Liturghia Stantului loan Gura de Aur), Fara indoi,ala -a1)a. preoum s-a mentionat mai inainte -, in perspecrtiva aoesj;leirugadurii se distinge ca ob'ielOtivStant-a Jerrtfa euhar.iJstica. Propriu-vorbind IllS,a nru peTlltTu >aceasta se ro'aga aci liturghisitorul; dealtf.eI, principial vorbinld, nid nu este nevoie sa se roage pentro primi'l1ea ei, deoarece, fiind Jer.tfa Fiului, ea este bineprimita $i plaeuta Tati'ilru'i,prin ea insal'?i. In Rugadunea pU11riiinainite dupa Vohodul 'cel mare, preortul se '[1oaga ded pentruaceste daru'li puse inainte (Sfanrtrulloan Gura de Aur) , penhu darruri1e pe 'care el le-'a pus pe Sfanta Masa, din partea sa $1 a comunitatii, 0 data eu jertfele d'llhovnice1)ti, pentruca la 'Inomentul erurvenit aee8tea toate sa fie pri615. Nicolae Cabasila, op, cU., cap, XXV, co!. 420 D.

Liturghie,

cap.

98"

s
(]

222

LITURGHIERUL EXPLlCAT
p,l

!lj
:1

LITURGHIA

223'

mite (<<insfantul l1i cel mai presus de ceruri l1i duhovnicescul... jertfelnic), prin prefacerea lor in Sfantul Trup l1i Sange al Domnului, caci EI este l1i altar, l1i.jertfa, ~i arhiereu, pururea i.nijlocitor in ceruri. Dar (liturghisi,torol) se prega'be~te nu numai pe sine, d $i poporul ce este de fata, fadindu-l propriu pentru primirea harului 016: Sa se saE\~luiasca Duhul eel bun al harului Tau peste noi, peste aceste darnri puse inainte ~i peste tot paporul Tau (Liturghia SHintului loan Gura de Aur). In Liturghia DaruriLor mai inainte sfintite, acesiJea gasindu-se deja sfintite la 0 Liturghie precedenta, tema principala a rugaeiunii dupa Vohodul 'oel mare 'estei:mpaT!j;a~ire.an stare decurati;e atat a 1ituri ghis'itorilor, cat l1i a credil1lcio~i1or: ,Sfinte~te sufil'etele ~i trupurile noas.tre aLe tuturorcu sd'intire ne~tearsa, pentru 'ca, intrru cuget aurat, eu fata neinfrunrtata ~i 'eu inima IUlminata impiirtii'~indu-ne eu aceste dumnezeie~ti l1i Sfinte Taine ~i printr-insele vii :iicandu-ne, sa ne unim eu Insu,~;iHristosul Tau, adevaratul Dumnez,eual nostru. Dispozitia sufletea&ca a rctedincio~ilor, in vederera Jerltfei apropiate, esrte pregatita de fapt prin ectenia rostita de di:acon, in ,timp ee preotul i~i face in taina rugaciunea punerii inainte. Indeosebi sunt indemnati sa se roage lui Dl1'mnezeu pentru cinstitele daruri ee sunt pu&e inainte, .\;1anume Ga sa lie sfinteasca ~ic:a, .astfel, pro.adUicerea noastn'\, de la inceput (de La Pl'oscomidie) sa-'7i atinga seopul 017. A~a pr1cum lmnul heruvic consHtuie 0 intt'Oduoere in ritualul Intrarii celei m.ari, tot a"ia, la ranJdul ei, rugaciunea punerii inainte dupa acoperirea darul'ilor pe Sfanta Masa ~i eetenia oe se roste~te in timpuI ei s,e pot oonsidera ca incheiere a acestui ritual. In Li.turghia Dau:-ur'iIror mai ip,ainte sfintite insa, edenia din aeest moment 'Ooresrpundeeateniei dinaintea inaltiirii !;>ifrangerii Sffmtulu1 Agnet, in verder'ea imparta~irii. 3. Simbolul credintei
a. Sarutarea pacH. b. Marturisirea credil1lei

1
I I

a. Sarutarea piicii. In Liturghia primelor veacuri, proaducerea darurHor era. precredata de un act ou adanc sens duhovnircesc, pentru pregMirea spiritual a ClJasistenVei. Spiritul unei stl'anse legMuride famille sau de corp al Iui Hristros, schitat deja prin retinrerea in biseriea numai a oelor botezati, era S'ensibilizatacum prin sarutarea pacii, sa'll sarutqrea sfantii}) (Rom, 16, 16 ~i I 001'. 16, 20), ori sarutarea dragostei (I Petru 5, 14), oum este numita in textele Nourlui Testament. Ea se prlClJotkaindata dupa rug;adunile penrtru credinciiQi~i La stri618.
col. 421 A. col. 421 B. Constitu618. Cf. Sf. Iustin Martirul si Filozotul, Apologia intiii, LXV, 2-3; tiile ApostoJice, cart. VIII, cap. 12; Can. 19 al Sinod. din Laodiceea. Ct. si Clement Alexandrinul, Pedagogul, cart. III, part. II, col. 660 B - 661 A; Origen, Omilia X la Epistola catle Romani, 3, P. G., XIV, co1. 1282-1283.
616. Ibidem, 617-. Ibidem,

grarea diaeonului : <~Salutati-va unul pe altul eu sarutare sfanta, ea in Liturghiaain car<tea 8, 11 a Constitutiilor Apostolice, ori Primiti-va unul pe alJtul ~i sa ne sarotam unul pe altul, ca in Liturghia ierusa1imiteanaa Sfantuliui Iacob 619, cleri'Cii sarutau pe episoop, iar laicii se sarutau intre dan~ii, barbatii cu barbati ~i femeile eu femei, sub supravegherea diaeonilor 620. I~i T,elua apoi HecaTe locnl sa'll, barbatii separati de femei, 'Copiii ducandu-se langaamvon, desigur pentT'll cantarea raspU'l1surilorscurte 621, iar oei mai mid fiind tinuti de mamele lor 622. Pana in iCl!cest moment em de presupus ca se inoheiase ie~irea catehumenilor ~i a penitentil0r. Se mai faoea ca ultim control 0 invi.tatie pentru ea nimeni din eei ohemati, nimeni din as,aultatJori... nimeni din ceice ered al:tfel 623 sa nu ramana inauntru. U~He biseridi era'll date in grija di,aconHor ~i a ipodiaconilor, nemaiav~md nimeni voie sa intre de acum ill'ainte, nki 'chiar diintre credinci'O:'li,ca sa DJU s'e tulbure rugadunile pentru proaduoerea darurilor de Jertfa o~". Incepeau indata operatiile manu ale in vedere:a ei, preoum ~i oelelalte actiruni liturgke dezvo1tate ~i impartite mai wrziu iniTe ritualul PI'OSoomidiei,Intrarea cera mare ~i depunerea daruriIor pe Sfanta Masa. Fix,area Iffiomentului pentru sarutarea fraveasca inainte de aducerea darurilror a :Bostsugerata, deslgur, de interpr:etarea cu:vintelor M~mtuitorului din Evanghelia dupa Matei (5, 23): "De-ti vei aduce drarnl tau La altar ~i aco:]!O vei aduce aJmin1:.e a fratele tau 'are ,oeva asurpra ta, i~i c lasaaoolo darul tau ~i mergi mai intal de Ite impaaa '00 fratele tau ~i atunci, venind, ,adu rd:aruiltam>. SarutaT'ea ,ace'asta une~te sufletele unele CLl ltele, precum explica Sfant'lll Chiril al Ierrusalimului, {{~iina departeaza din sufIete oricevrajmii"iie. Sarutar,ea aoe,aSltaeste ded un semn al unirii sufietelor l1i al izgonirii orkar'ei vrajn1a~ii... Sarotarea ewe dect 0 implicare ; penrtruaceasta es.te sfanna 025. Ea esrte, precum observa Fel'idtul Augustin, simbolul padi: ceea ce marturisesc buzele tl'ebuie sa tre.aca :in 'C'On~tiinijii, Icalc'iatunci cand fbuzele ta:lle se a.propie . de buzelre fratelui tau s-ar putea oa inima ta s.a se depar:beze de a Iui 026. Sarutarea pacii constituie deci' un act de impacare, 0 manifestarea lertadi izvorate din iubirea care anima in aoea dipa inimile, pentrutoti semenii nOl1tri. In randuiala ,curentaa Liturghiei bizantine, dup.a ecfonisul (<<eu1ndurarile Unula-Naseut, FiuIu'i Tau ...) cu,care se incheie eateni.a ~i rugadunea de proaduoere' a daruri1or, preotul saluta pe'C['edindo~i zicand : "Pace vooo ! -'0 urarecare inSeaimna sa avern to~i paoe in. cagertU~7.
619. Cateheza

V mistagogicQ,

3.

620. Constitutiile 621. Silviae vel

Apostolice, cart. VIII, cap. 11. potius Aetl1eriae peleglinatio

ad

loca

sancta,

p. 29, ed. V. Heraeus, Heidelberg,

622. Constitutiile Apostolice, 623. Ibidem. 624. Ibidem, cart. VlII, cap. 11.

1929. cart. VlII, cap. 12.

cap.

XXIV.

625. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogica, 3. 626. Fer. Augustin, Selmo CCXXVII. 627-. Sf. Gherman I ,al Constantinopolului, op. cit., P. G., XCVlII, co!. 425 A.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

224

LITURGHlE:RUL EXPLICAT

I I
;~
.~

.",

LITU}GHlA

225

In cursul diferitelor' ofilCii religioase, liturghisitori'i inrtrebuin~eaza de mai multe or!iaeeaSita expre:sie de salUlt ierati-c .;;i mai ales de urare .;;i de indemn fata de ereidincloGi,a,vand in prindpiu sooP'lll de a 1:rezi dispozitia surfleteaslca Ia; eredincio.;;ilor prezen~i IIi a 0 face capabHa sa promovez,e la nivelul 'Orut de oaracteruJ .;;ide natur,a momentului respeotiv dinactiunea liturgica. Prinaces,t salut se pregatesc, am purtea spune, premisele psiiho.logilC de car'e eSIte conditionata 0 sincera .;;i adevaratii sarutare sf6rvta. Li1urghisit-orul vrea sa spuna adica: pace Entre toti, cad, a.;;a precum remarca Sfantul loan Gura de Aur, pacea deschide drwnul iubirii unuia f1at;ade 'altul. Uaea ne aflam in pace eu nnii, iar en altii in vrajba, nu ave'll nid un f.olos, c8cl arm.onia, ordinea l:Iiintelegerea nu se pot stab Hi deealt atundcand oamenii se ga~ese in pilJOe .;;i in buna intelegere unii eu a1tii 628. Preeum rezulta ins<!din oonclitia pusa de Mantuitorul in legatura cu aduoer'ea darului la alvar, pa,cea Entre toti sau paeea cu toti nu 5e reduce la cereul restrans al asis,iJentnor dela stania slujba, ei vizeaza sentimentele aeestor credindosi si fam deceilaiti semeni ai l'Or in relatiHe din viata civil.. A itrai 'in' pac~ eu tDti s~meniii cum indeamna'Sfantul Apost.ol Pavel (Rom. 12, 18), este, fara indoi,ala, un lucru gn~u, intrucat pacea nu este consimtita .;;i din paptea celor pacatol:li sau ral. Totu.;;i, chi-ar in aeest oaz, paeea sufleteasdi nu este 0 stare j,j)1tposibilde realizlat pentru un cre:;:tin, deoareoe, precum observa Sfantul Grigore eel Mare, daea noi purt3Jm dragoste in suflet pentvu 'cei ce ne urasc, chi,ar daca ,a'ceia nlUsunt in pace eu noi, suntem noi, ara indoi:alii.,in paoeou ei G29. Pacea '0 tinem eu adev,ara't, ,adica, UJ'and numai gre:;:elile eelor pacato:;:i, dar nu .;;ipe el. Acesta l:Iieste, de altfel, intelesul indemnulrui fa'eut de Sfan1JulApostol Pa,vel : Dam este cu putin;ya, atat cat aceasta depinde de voi, 1ti in paeecu toti oamenii (R.om. 12, 18). Urmand randuiala servidului Lit:urghiei, credh1dol?H irrtorc preotua lui ur.area de mai sus, raspunzand $i duhuLui taw>, arartal1du-I:Ii stfel dorinta de a se giiJsiin unire nedespartita au liturghisitorul, traind ou totii in ,aeelal?iduh al pa'eii G30. 0 ,astfel de stare de pace a sufletelor, in' care nimeni nu ,are niunie i'mpotriva vreunui frateal sau, oonstituie conditia ce.a ma'i proprie pentru manifestaTea C'oncreta,a semimentelJor de dragoste Icrel:ltina. Ca 'atare, diaconul sau preotul, cand nu es;te diacon, indeamna indata cu .glas solemn: Sa ne iubim unii pe altii, ea intr-un gand sa mapturisim, ,aJdicEisa facem dovada dNgOSttei:f\rate.;;ti.Fentru evitarea ne.or{lll1duielilorinsa, sarultarea pacH a Eost restransa de timpuriu numai ,la clerid, ,a.;;acum es,te uzul pana ,astazi, cand sIujesc in sobor. CGmuniunea dragostei, figurata prunaotul simbolk al sarutarii padi, a fost inloouirta, a:;:adar, nJU peste muJ.ta vreme, de iComuniunea credinvei prin euvant, sUib forma recitarii SimboluLui credintei. ,In 'acest
628, Sf, loan LXII, co!. 332. Gura de Aur, OmiIia
III la Epistola

li

soop, vechea formula Sa ne iUlbim unii pe altii ,a primit 0 adaJptare noua prin adaosul : !oaintr-un gand s'a mii.I'turisim, inlesnind:u-se ,astfel credincio.;;ilor sa se uneasca mai imai prin marturisire.a persoanelor Sfintei Treimi, sru!bforma I'aspunsului : Pe Tartal, pe Fiul l:Iipe Sfantul Duh.... In timpul intonariiacestui imn, pr-eo<tui.;;iafirma iubirea sa fata de i Domnul, inchinandu-se mai intai de trei ori inaJ.niJeaSfintei M<ese.;;i1'ostind de fieoare data ver\Setul 1 din PSIalmul 17 : lubi-Te-v,oi, Doamne, vartutea mea! DomnuI este intarirea mea l:Iiseaparea mea :;:iizbavitorul meu ; saI'uta apoi peste sfantul o3'e1' sfintele vo3:Secudarurile prin oar,~ est'e simbolizat Mantuitorul, 1:11 o3n'Ume, n primulrand, i Sfa,ntul Disc :;:i dupa ,aceea Sfantul Potir, iar la sfaqit Stanta Masa. Cand Liturghia este savarsi,ta in sobol' de preoti si dia,coni urmeaza indata s'arut,area frateasea' intre danl:lii. potrivit r.nduieliidin Liturghier, !pl'eotii se sar-utii pe umeri, intai pe eel drept .;;iapoi pe eel stang, cel mai mare in rang intampinand C'Uf.ormula Hristos in mijloocul filostru pe celce vine 1a dansul pentru sarutare, 'la e,al'e eelalali raspunde: Este :;;iva fi, dupe'! care cel dintai incheie : Totdeauna, acu:m l:Iipururea l:Iiin vedi vecilor. Diaoonii nu saruta darurile,ci numai semnul crucii de pe orarul lor, dupa 'oare oei din altar impl'inese intreei sarutarea padi, ea S;ipreotii. Precum s-a spus, sarutarea pacii nu se mai pr;adica ,azi iutr'e credindo:;:i ; ei se unesc insa intr-un ganJd prin marturisirea comuna a Treimii :;:iprin A()ela din Treime, Care ,3 luat 'Trup. Aducandu-:;:i aminte ca ~i Brist,os S-a adus jertf<a pentru 11:0i, n iubirea Lui pentru oameni, i s'e ,cuvine cal:li danl:lii, 'aJtunci cand aud invita,tia sa ne iubim unii pc altiL., sa sie sileasca asimti .;;i a nutri in inima dragoste pentru toti, inla1turand 'Odoe unda de .ura G3t. Cad,al:la precum remarca Clement AIexandrinul, dragostea nu se judeea dupa sarutare, d du:pa eugeL. Nu intoiJdeauno3sarutare.a este <botuna cu dragostea 032. b. Marturisirea credintei.ln pragul aducerii J ertfei euharistice, ceremoni:alul Sfintei Liturghii urmal'e:;;te d'eCi sa pl'omoveze pe .a nouEi treapta dispozitia religios-mor.ala a paptidpanWor la ofidul 'ei, :;;i anume printr-un act simbolic de manifestare a iubirii recipI'Oce l:Ii printr-un act demonstrativ de ma'rituTisire a drepteicredin\ie. Fara oomuniunea dragosltei ':;:ia eredintel, traite sincer in inima $i dovedite prin fapte, ei l1ll!pot ii una (lo,an 16, 11, 21, 22) l:Iinu pot intra in unitaJtea miSiti>Ca Trupulli,i. lui Hris;j;Qs,prin impartaGire. a lmnul 'Pe T1altal,pe nUl .;;i pe Sfan:trul DulL. se poate considera de fapt numaica 'Un moto ,rezumativ ~i inJtroductiv la marturisil'e:acompleta de 'cmdintiiJ, prin re:citarea simbolului dogmatic, care este anuntata decliaoonprin strig:are,a: U~i.le; u:;:ile! Cu intelepciune sa luam
Explicare clespre 631. Simian, arhiepiscopuJ Tesaloilicului, P. G., CLV, col. 732; in trad. rom, cit., p, 261. 'col. 2; 262 col. 1: 632. Clement AJexanclrjnul, Peclagogul, cart. Ill, cap. 11. sianta biscrico..

'

catre

Coloseni,

4, p, G.,

629. Sf. Grigore eel Mare, Epistola II, cart. XI, p, L., LXXVII, co!. 1121 A-B. 630. Sf. Gherman I al ConstantinopoluJui, op, cit" P. G., XCVIII, col. 425 B.

15 -

Liturghierul explicat

226

LITURGl'UERUL EXPLICAT

'UTURGH!A
'2i

227

amint-e !, dind sedesehide perrdeana sfiDitelor u~i 633.Odinioara, aeeaSIta propozitieliturgka sev,a fi mikginit numaj Ja prima ei parrte (<<U~ile, ~i1e), prin care, probabil, diaoonii ~i ipodiaoonii de 1a Wli ercuu facuti atenti sa i:a masuri pentru Inchirderea~i paza intrarilor in biserica. Partea finala, Cu Intelepciune, sa luam aminte, reprezinta desigur 0 oompletare ceva mai tarzie, pentru a face atenti pe credindo~iasupra recitarii Simbolului crerdinteL 'Es!te ded un oontrasens istoric explkarea aplicata de Nicalae Cabasila formulei de 'aSltazi, 9ianume ca pI'eotul ne indeamna sa deschidem toate u~ile, adica guniJ.e ~i urechile noastre Invatii,turii despre DUJffinezeu,adevarata Intelepciune,cuprinsa in sim'bol graind..,o si aS0ultand-o neconbenitau luare-aminte si cu concen'trare 634 .. , , In vechime, Biserieile din Rasarit I~i aveau fieeare marturisirea lor de credinta. Aeea:srba nu gasea intI'ebuintare liturgioa de-cat de cateva ori pe 'an, ~i anume ~a Pai, la Cindzecime 9i la Epifanie sau Teofanie, adica Ja Na~te'nea ~i Botezul Domnului, d'md ea'tehumenii trebuiau sa '0 roste.asca ,eu ocazia botezului lor. Recitarea reg:u1ata ,a Simbolului de credinta in Liturghie a fost inaugurata mai Intai in Antiohia, de patriarhul monafizit Petru Gnafevs (Funon), spre finele veacului al V-lea (471). Ob:iceiulacesta de a se recita 113 fie-care Liiturghie maTiturisirea de credinta nioeaconstantinopo1irbana S-,a generalizat in intreaga Hiseriea Bizantina, in veacul urmator, ~i anume in rurma hQtararii patriarhului cons'tantinopolitan Timotei (512-518) 635,reprezenltand senmu1 de reoonoa~ten~ .al ore~tinilor oritodoc~1.Propdu-zis ded Crezul nu esteo pies.a primi,tiva in Utrurghie. De,<;i rezul nu euprindenici :0 mentirune expresa C re,feritoiare 1a Sfanta J ertfa euhaI'is,tica, nu se poate spune tQ;tu~i oa el este strain sau fara vreun fel de lega,t'llracu ritual'lll e1. Caei se poate lesne observ,a di in centrul Simbolulrui de credinta staual'iUoole in care marturisim opera Sfintei Treimi pentru mantuirea noastI'a, Care, din nesfaqirta Sa inbire de O'ameni, a trimis pe Un:icul Fiu ill Tatalili ceI"esr: spre a ne rascumpi'i:ra 9i a neimpaca au Dumnezeu, i'mparta~irea noasltra de roadele mantuirii Indeplinindu-se. srub actiunea Sfantului Duh. In parte, unele amanunte oe au Ufmijltdupa Jerrtfa Domrilllui sunt chiar simbolizate prin actiunea ce se -desfa~oaI'a in altar, in timp ce se rosteGte rnarturis,irea decredinta. Astfel, prootul ridicand aeru! de pe sfintele daruI'i, il clatina deasupra lor, sim>bo1izandprin aceas:tci cutremurul ce s-a petrecut 1a invierea Domnului, 'cand ingerul a ridicart; pia:tra de pe mormant 636.De aceea, dupa ,a1'tioolula1 dnci1ea al Simbolului (<<$ia
633. Retragerea dverei (perdelei) In acest moment simbolizeaza deschiderea mormillltului la !nvier0a Domnului, cutremurul ~i fuga pazniciloT. CI. Serisoarea sinodalii, eatrc Nicodim al Moscovei (1655), la K. Delikanis, op. ciL, p. 50. 634. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXVI, col. 421 D. 635. Teodor Lectorul, lstoria biserieeascii, II, nr, 32, P. G., LXXXVI, col. 201 A. 636. Ghenadie, fost episcop de Arge~, op. clt., p. 95.

'~,!,'{

~ ~

i I
>1

I
~;,

inviat din moIii a treia zi...) inceteaza c1amnarea aeru'hii, oare este intoC'ffiit~ipus de '0 parte 63;. Recitarea Simbolului reprezinta ded IDICaun moment de concentram medi1tatie ~i de pietate adanoa in legamra eu actrul mantuiTii noastne, care va fi adua.lizat imediat in ritual'lll Sf-inteilJeI'ltfe: De~i de fapt Simbolul credintei rezUlllla In general punctele esential~ ale credintei ere~tine-orrtodoxe, referirtoare la fiecare din persoanele Sfintei Treimi, la Biseriea, la Sfintele Taine (botez)9i la vi:ata viitoaI'e, 1JOIt'li~i este nu greu sa se obser,ve -ca, a~a preaum s.ublini,a Sfaniul Gherm:an I al Cons.tantinopolu:lui, s-a oranduit sa se spuna dumnezeies.oul Simbol al cI'edintei ortodoxre ea din el sacunoasca toti ca Unu1 din Sfanta Treime, Fiul, cel Unic-Nas'cui ~i Cuvantul Tatalui ce1ui fara. de inceput, S-a facut om pentru m:aDJtuiI1ea noasltra, intrupandu-Se din Sfama Feoioara, rastignindu-Se, ingropandu-Se ~i inviind ... Noi marturisim: di Ela indurat suferinte1e in ceea ce prive~te trupu~, dar ca DUimne,zeirea S-a pas.trat in afara de suferinta. in a,cela~i ,timp (marturisirea credintei a fost randuita) ca, prin pronuntarea aeestui dumnezeiese simbol, eei ne~tiutori ~i neinvavati sa elinoasca de-a pururea eele oe s-au dat pe fata ale tainei credintei, -care nu sunt interzise ureehilornoasltre638. InteI1caliarea Simbolului de en~dint'a ~ Liturghie nucontravenea de altfel in nid un fel spiritului ed. Marturisirea credin1(ei relig10ase cre~tine prin formulel,e dogma,ti,ce in Simbol este, desigur, un act de cult, prin reouno~terea sol!emna a existentei lui Dumnezeru, a Insu~iri1or ~i a operei Lui. Inac<est sens .aocentl.11afal1ltul Chiril al Ierusalimului di 8 felul cinsrtirii lui Dumnezeu 'consta din ClIceslte doua 'lucruri: d;ogme pioase (80"([1cl.'tUlV EUcre~&V ) ~i fapte bune 6:J~. Fara indolialii, Cre'wJ. n.u oote 0 compozi:tie poetka in felul rugaciunilor ,<;i l imnel0,r destinate priiIl.nartuif\alor a ficantate In slujba dia vina, d 0 mal!'turisire a ootl1Jving;erilo[" religiolase ale Bisericii, stabildcte in formule dogmatke,me.nite a fi declararte sau a fi afirmate oar'ecum demonstrativ. De ,acooa, pentru forma derostire a Simbolu.lll1ide credinta, este proprie oursiVlitartJea obi9Q}uitaa vorbirili sole-mne, iar nu cantarea,
637. Liturghierul, ed. Bucure~ti, 1956, $i editiile de limb a greaca, Atena ~i Ierusalim. Cand Liturghia este oficiata de arhiereu, acesta sta cu capulplecat pe SfantaMasa, In timp ce preotu c1atina aeruln peste dansul, ridicanduse apoi, dupd ce aceasta actiune a ineetat; arhiereul lnchipuie astfel ca el moare eu Hristos ~i lnviaza llIll]lreuna 'cu El. (Vezi local din K. Delikariis, il1diCat mai sus In nota nr. 633, precum $i Proto Alexandru Svirelin, Despre Sfanta Liturghle ..., pgf. 54, p. 150). Dupa alti exegeti, ridicarea sfal1hilui aern de peste sHntele Daruri~i ramane'fea lor neacoperite lnseamna ca toate cele ce 'se refera la Iisus trebuie sa se marturiseasca acum lamurit, ca lnaintea Lui lnsu$i. (Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicu. trad. rom. cit., lUi, Explicare despre sfanta biserieQ, P. G., CLV, co!. 732, iarln p. 263, co!. 1; P. Lebedev, op. ~i loe. eit.; Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tar. navschi,op. cit., p. 508; Badea Cire~ean'l1, Tezauwl liturgic, palrt. IH, p. 197). 638. Sf. Gherman r al Constantinopohilui, op. eit., P. G., XCVIII, col. 425 C-D. 639. Sf.' Chiril a1 Ierusa1imului, Cateheza IV, 2, P. G., XXXIII, cd!. 456. Po trivit sensului pe care 11 capatase adjec.tivul 00.6*. ,,_, In Biserica veacului aI IVlea, traducerea expresiei citate 'ar fi mai corespunzatoare sub forma: ... dogme ortodoxe-ll.

Ii

I I
II

I I

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

228

LITURGHIERUI:.1EXPLICAT

LITURGHIA

229

cum se srtg:bilfusrepraotica 'in Bise-rica Apooeana din i\(ul[11ooiu,$i oum 'incearca pe alo.C11I1i de uneil,e.oorun din: biserioile irloastl'e-.Regu.;;i ,insa ea slujitol1ii sa li~e.din Lvturghierul Biseri0i1 Or,tordo~epl!"!eScriru ro~teasca'in siIlle Crezul Jill, a'oe-llCl'$i cru credi'l1do$ii;,gasindru-se ,asttimp fel 'l1iI1iti{'in.tr-ungand" eu comunlitatea, a.;;;aoum a rasUiI1Jat ( mai inainte strigarea d1aconului. Idealul este- drercri lOaeI1edinoio'lii5oa-1I10srteasca 'in oomun, ,eu voce ,tare, oa odin.ioara 640,a'/3 cum se practi'ca inca 'in unele Bise-rid OlI1todoxenatiorna1e.Pe langa satisfaeeI'ea unruii inte,l'es oatehetic, se realizeaza <lstiel$i comuniunea prin curvi'mt a asis,tentilor 'la Sfa.n1Ja Li1mrrghie. '
S

4. Anafora sau rHuaiul Sfintei Jertfe euharistice

a. DialoguI dinaintea Anaforei enharistice. b. CUeva considerafii generale asnpra Rugaciunii anaforei. c. Marea Rngaciune euharislica. d. Anamueza. e. E,picleza. f. Rugaciunea dipticelor sau a pomenlriIor de Ia Sfiinta Jertfa euharistica.

a. DialoguI dinaintea Anaforei euharistice. a) Anuntarea Sfintei se In- Prima parte a Uturghiei orediIllciO'$ilor poate rOonsiJdera eheiata prdnr'edtarea Si'l1i.boluluicll'edintei. A 'do'lJJaparte a aces.nei Liturghii 0 f-orrrieaza ritUialul penrtru 'ad.ucerea: Sfirntei,Jertfe euharistioe, = ridLcare, 'iuiHtar<e,ofl1anda, jebtfa) 641.Ea repre' s.au anafo1'a' (a.~Cl.<popcX zintap1.lr!lc-tulculminan:rt:al UtUJrghiei rare$uin.;deoarece in ourSlU1 aicestui ri'tUialse atinge obiec.tul ('to ePTov)ci'itI1ecare Uncle' intreag.a slujba, 'Ii anume prefacerea darurHor in dumnrzeiescul Trrup$i Sange 642,reaHzandu-s'e 'in acela$i trirmp$i smpul ('to 'tEAo<;, oy.o7t6')Lirturghiei, oare 6 61,3. este slav1iI1e'a D\li1ThI1!ezeru",sfintirea er:edimJciJo1;>ilor lu1 $i
Jertfe.
640. A fast intr-adevara veche ~i, pe d\t se pare, aneintrerupla trad!\i,. ca Simbalul .de credinta sa .fie rostit de toti credincio~ii in ucela~i timp. Astfel, Sf. Maxim Marturisitarul ne infarmeaza ca in veacul al VII-lea marturisirea simbalului credintei era' facuta de toti (op. cit., cap. XVIII,' P. G., )GCI,' cal. 696). Nu mai putin, Nicalae Cabasila, in veacul al XIV-lea, afirma ca preotul 'indeamna ca tati sa spuna cele ce au invatat sa creada despre Dumnezeu ... Iar ei . spun tar'e !ntreaga marturisire, care e 'Simbalul credintei" (op. 'cit., cap. XXVI, cal. 421 (;-D). 641. De la' ver,bul c"a'f'~pw. "Ya'f';;pEtv ~ ridiC;, !nalt" aduc jertia. In legiltura cu savar~irea Sfiutei Euharistii, a'cest verb se Intrebuinta pentru a desemna actiunea liturghisitorului; ,.care indepline~te afielUl rugaciunii anaiarei: Daca vine un epi.scop ..., sa-i zici sa savdreasca i Euharistia ("a, 't~Y EuXapta'tlay "yoiaa,) ~i, dace din, respect catre tine, ca un intelept pastrandu-ti cinsteaaceasta, nu va vai sa savdreascaana1.ora (IJ.~ GO.1)"yay;;)'"a,). si1e~te-l ca cel putin binecuvantarea paporului sa 0 fa,ca ell>. Cal1stitutiile Apastalice, cart. II, cap. 5'8 (textul .in F. E. Brightman, Liturgies eastern and western, OXfard, 1896, p. 29, 7-8), Se nume~te ""''fopa. pentru ca se Inalta Jertfa Iui Dumnezeul>, (Anastasie Sinaitul A6)'or; P. G., LXXXIX, cal. 833 C). In traducere latina Ii canap, 't~c; iq[ac; aUYa;aW~, respunde apraapeexact termenul oblatia (ef. Ad. Fortesque, La messe, trad. din Iimba engleza de A. Baudinhan, Paris, 1921, p. 426, n. 2), sau Watia (S. Salaville, op. cil., vol. II, part. 2, Paris" 1942,_ 9). p. 642. Nicolae Cabasila, op. cit., cCllP. , co1. 368 A. I 643. Ibidem; ef. ~i cap. XXHI, ca1. 417 D i cap. XLVI, col. 468 A.

Sosir,ea mOlffientuIuiipen>tlruaducerea Sfintei Jertfe este.Siernnalata' de diaoo.n slau de preot, cand lilturghls.e.;;tesjngm, imediat dupa Simbolul credintci, prinrtr-o fraza l'ostita solemn $i C11 sUiblinieri imprresionante: So. stam bine, so. stam eu frica, so. lulim aminte: Sfanta Jertfli in pace a a aduce! . In vechime (lnainte de vreacul al IX-lea), laauzirea acestei' strig1ari era obiceiUlI,oa preoml Sa marcheze 'inoeputul ['irt,ualului Sfintei Jertfe prin ridi'caTreaaerrului de pedisc $i potir 644. Prev;nwea 'credincio'7Hor de ea:tre maCOn drespre sos'irea momentului penlttru aduce-rea Sfintei Jerru,e pare an :Eaautpar,ne dual' din randU1ala IJitmghiei primarre,' dre$i1:exttil fur1l11u:lei se -desplt'dnde des,tu1 nu de cIaI' din dooumente. In r:edaotarera actuala in.&a,aceasta s,trigare nu UIl:'1l11ator Constitutiil~ Apasdin poate ,Ii dedit 0 alta stiHzare a texrtului _ s .talice: Drepti catre Domnul. Cu frica ,$i ou e'lJJtremUir a s,tam', ca sa aducem Sfanta Jertfa 6,5. ,in aceasta colectie, texrtul 'in cauza se gaS$te a$ezat inaintea Proscomidiei, ceea ce nu este de mirare, data fiindin Liturghia veche scurtimea intervalului diritre acest moment $i 'inceputul rugaciunii pentru 'i1'15a1;>i Jertfa propriu-zisa. in simplitatea de atunci a ritualului Pr-oscomidiei, ,aceasta sre reducea la depuneirea pe Sfanta Masa, arlie-a la 'of",rjIT"ea, printr-o rugarcirune, a darurilor adu:se epis!OOpuluisa'll pre-otului de catre dkllconi.Inainte de epoca introducerii Si!mbolrului credintei in Liturghie, Proscomidia aparea asHel ,integrata 'in ri1ualul Sfintei Jertfe, ca un a,rtkol preliminal' al ei, a$a 'ineM rostirea strigarii mentionate mai sus, 'inainte de prezentarea darurilor de catre di'acon la altar, se referea la ritualul integral a1 jertfei, intruciH momentele ei. se suecedau 'in contl'n-uare-. In tot cazul, forma aetuaia a acestei fraze liturgice s-a cristalizat desiul de till{pruriu, de vreme ce Sfantul loan Gura de Aur 0 cUno$tea. Referindu-se'la ca incidental, in cursU1 unei omilii, el mentioneaza expres numai partca de la inceputul tcxtului formulei. Sub 0 forma parafrazata apare insa $i partea a dOlla, 'in explicarea pe care 0 da 'in cursul cuvi'mtarii, $i anume ca ,a sta bine, a$a -cum ne 'indeamml diaeonul, inseamna a sta 00 frica $i eu cutremurM6. Codicere Barberini 336 a inscriede asemenea tot sub forma abreviatEi: Sa starn bine (E'tiiiy.e~ y.Cl.Aiii~),pentru se marginea probabil ca, la simpla indicatie a unui text din ro1uldiaconului, pentru care- 'in chip obi$nuit existaucodke aparte. In disertatiasa asupra Sfintei Litlirghii, Anastasie Sinaitul (adiv 640-700) 0 'intrebuintase deja 'in redactarea pc care a avea in Liturghia de atunci : Sa starn bine, sa starn cu fdea, sa luam aminte la Sfanta Jertfli (E''to)p.e~ y.Cl.Aiii~, p.e'tcX a'tiiip.e~ <p6~ou, 7tp6oXUJp.e~
644. Cf. versiunea latina C(:n'~se, saurces ..., p. 95.
645,
'OpGo,

a lui Lean Thuscus. Vezi Dam Placide

de Meester,

r;pl>;; K6p,oy

ME'" 'f'6~ou 'l.a' ,p6fioU ea,,;,'tEr; away npoa'f'EpEL Y. Const. Apost.

cart. VIII. cap. 12. J. Quasten, Manumenta eucharistica et liturgica vetustissima, pars. IV (Flarilegium patristicum, fasciculus VII), p.2Jlt2c-2B4. 646. Sf. loan Gura de Aur, OmWa IV cantra anamellor; despre necuprinsa . natura a lui Dumnezeu, 5, P. G., XLVIII, co1. 734.'

230

LITURGHIERUL. EXPLICAT

LITURGHIA

231

0 aflam ~i in ComentariuL liturgic al 1ui T,oodor de Anqida (vea:ourile al XII-lea ~i al XIII-lea) 648. Un codice din veaoul al XII-lea ne-o infati!?eaza eompletata ~i cu partea de la urma: ...In pace aducand-o (... Ev cip7J'I"Y) 7tpoocpepov'tc~) 64U. Prin aceasta formula, stilizata in termeni vvbranti, se recomanda intregii asistente la SffmtaLiturghie sa seconeentreze cu toata fiinta asupra momentului 'celui mai' sublim, reprezentat de aducerea Jertfei euharistice. Momentul este gray 1/isolemn, zicea Sfantul loan Gura de Aur. lata deci penltru ce ni se cere sastam biue, adi'Ciiframos sau, plini de cuviinta, "preoum se cuvine oamenilor sa stea ina'intea 1ui Dumnezeu, cu teama ~i cu cutremur, adica stapaniti de 0 emotie sfanta; "C'U minte treaz,a 11i u luare-amilUte, iar n'll cu ganoorHe risipite la .oele ale a vietii de aid, ori angajati in conversatii. 0 jertfa adevarata este numai aceea care este adusa de un S1Ufletpe deplin pacifiooat prin reducerea la taeere a vietH inferioare 11ipamante~ti a simturilor, caci numai astfel putem infati11a lui Dumnezeu suflete pure 1/idrepte, precum sublinia aeest Sfant parinte. Ac~sta este, zice el, sensul adevaratal acestei strigari in slujba bisericeasca. Nu este vorta de corp, ci de suflet: acesta trebuie sa se inalte 650. Varianta sa luam aminte la Santa Jer-tfa pare a sugera lui Teo'dor de Andida un comentariu prin analogie cu epopteia 651, care reprezen1Jagradul eel mai inalt pentru initiatii misterelor eleusine, 'Avo:cpop~ este pentru el 87t0~t~,adica luarea-aminte (vederea sau privirea cu mintea) la prototipurile simbolurilor prin care se savaqe11te slujba Sfintei Jertfe 652. Sau, mai lamurit, anafora este 0 ridicare cu gandul la inse1/i evenimentele istorice din epooa m.intuirii (prinderea, Patimile, rastignirea, inmormantarea Marituitorului etc.), pe care Ie reprezentam 11iIe actualizam in timpul anaforei, cu ajutorul sim!bolurilor. Prin Duvintele Sa 1u8m aminte la Sfanta Anafore. (Jertii>,diaconul cere a~adar adunarii credincio~ilor sa adu-ca 11i, a infati~eze 0 subiecs tivitate religioasa pregatita prin reprezentarea 1/i contemplarea in minte a Jertfei de pe Cruce. "Cutremurati 1/i varsand lacrimi, ca $i cum am vedea pe Dumnezeu-OmuL patimind, a~a sa starn cu atentie ~i cu lini~te desavaqita, zke acelCl.$i eodor de Andida, pentru ca, in pace ~i fara T nici 0 tulburare cu ganduri pamante$ti, &ceste (stari suflete9ti) aducan"I thl1'1'epo'l'tc~), sa ne du-le sau inaItandu-le ca jertfa ('t110't11 7tpoocpepov'tE' invrednicim a vedea dumnezeiasca Lui inviere ~i printr-insa de bucurie sa ne umplem ; dar mai vartos eei care, gasindu-se in stare de vrednide in acest dumnezeie.sc moment, se imparta~esc cu' Trupul (Domnului); caci ace9tia ~i patimesc impreunacu El 11iimpreuna cu El fiind ingropati,
I

'tij cZl~~l1cpop4) 47, a~a prBcum h 6

invililza impreuna 'cu El 653. Asupra aceluia!?i gende jertfa in a,cest moment sunt de acord cei mai autoriza1;i dintre comentatorii Sfintei Liturghii. Astfel, Anastasie Sinaitul subliniaza in acest loc: "Stati 'cu frid in infrico'ia.torul ceas al Anaforei (Jertfui), cad cu acea .dispof zitie 9i cU acel cuget, cu care se infa1;i11eazaiecare din voi in acel ceas, cu acela11i11i ertfe9te Stapanului 654. j Raspunsul poporului: Mila pacii, jertfa laudei este de asemenea o pra,ctica liturgiea din epoca patristica. Uneori insa termenii expresiei apar la nominativ, avand. carnderulunei indicatii asupra unei simple enumerari. AsUel, in unele manuscrise,ea de exemplu in Codicele Baranume simplificata la partea berini 336, formula este redata abreviat, 11i. intai a raspunsului : "EAco~ ctp71'1"Y)>> pace) 655, iar in altele, ea in(mila, scrip1;ia mai tarzie de pe DipticuI Lui Clementinus (veacul al VI-lea), ea apare complet: "EAco~ctp7JV'l) 00[11 & cz\veoc(ll' (mila, pace, jertfa de lauda) 656. Intregita, a'ceasta fraza eliptid reprezenta a11adar urmatorul raspuns din parte<a credincio~ilor: (Jertfa noastra e'ste:) Mila, pace,
jerifa de Lauda.

In consonan1;a insa cu logica contextului liturgk, cazul acuzativ apare singurul propriu pentru forma acestor substantive cu funetie de. complemente directe, ea fiind ceruta de verbul a. aduee din strigarea de indemn a dilaconului. inh-adevar, eel mal VE'chimanuseris grec al Liturghieii Sfantului Iacob (veacurHe al VIII-lea ~i al IX-lea) 657 1/ieel mai . vechi manuslcrts siriac al aoel~ia$i Li1:urghii6r~ au "EAEo, - acuzativ neutrn - ctp1p"Y)'I, {}00[11'1 czheoco}" spre deasebire dealte manuserise grece11ti, unde se intalne~te forma E'IcO'1tP'lJ'I"Y)', c poate sub inf'luenta Liturghiei Sfantului loan Gura de Aur 659. De asemenea, intr-un manuscris liturgic din veacul al XII-lea 660 citim urmiitoarea indica1;ie dupa strigarea diaconului, :

'0

1(1. jpo, 7

1(CZt0 1.110'-

"Ej,cov, clp'lJ'I"Y)v, &00[11'1 czLveoc(ll'.

653. Teodorde Andida, op. ~i lac. cU. 654. Anastasie Sinaitul, op. ~i loco cU. 655. F; E. Brightman, op. cU., p. 321. 666. Vezi reproducerea in Didionnaire d'Arch~ologie chretienne et de Iiturgien, t.rv, part. I, co!. 1090, la art. Djptyque, de Dom F. Cabral. Sub aceea~i forma apare raspunsur credindo~i1or ~i in traducerea latina a Uturghi.ei copte, orienta]jum collectio, atribuita Sfantului Vasile. Vezi Eus. Renaudot, I.iturgiawm d. sec., Fr. aM., 1847, p. 13: Populus: Misericordia, pax et sacriiicium laudis".
657. Vaticanus graecus 2282. 658. Br. Mus., 256. Aad. 14, 523. 659. Dom B.-Ch. Mel!"der, La liturgie

114 C-D.

647. Anastasie Sinaitul, op. cu., P. G., LXXXIX, col. 836 D-837 A. 648. Teodor de Andida, ITpo6wp[<x 'Y.'f'<xA<XIW(1)" cap. 19, P. G., CXL, col. 649. Codex E. M. 6 Karlsruhe, la R. Engdahl, op. cU., p. 23 ~i 63. 650. Sf. loan Gura de Aur, lac. cU., in nota nr. 646. , 651. Epopteia, luarea aminte la mistere sau privirea lor cu ochii. 652. Tl, oB ~ ~'1<X'f'Op6:; 'H 1tpO' '" 1tpW,o'::U1t<X ,0,'1 6el,ou/J.vw'l aU/J.~oAw'l ""0<\1',

o~Aoo1:'l.

de Saint Jacques, ed. critique d'l1 texte grec avec traduction latine, Paris, 1946, p. 20/134, iar textul grec al m-sului la. p. 82/196. in R. Graffin, Patrologia orienta lis, 1. XXVI, fasc. 2. 660. Codex E. M. 6' din biblioteca de la Karlsruhe a curtii Marelui Ducat de Baden. Vezi Richard Engdahl, BeUrage zur Kenntnis der byzantinischen Liturgie. Texte und Studien (Berlin, 1908), p. 23 ~i 63.

I I I I I I I I I I I I I I

230

LITURGHISRUL EXPLICAT

LITURGHIA

231

liturgic al Iui Teodor de Andida. (veaouril~ al XH-rea ~i al XIII-lea) 648.Un codice din veacul al XII-lea ne-o infati~eaza eompletata ~i cu partea de la urma: MD. ...in pace adudlnd-o (... VstP~'i'l1'ltpooq;>SPOV't8<;) Prin aceasta formula, stHizata in termeni vibranti, se recomanda intregiiasistentela SffmtaLiturghie sa seconeentreze eu toata fiinta asupra momentului 'celui mai sublim, reprezentat de aducerea Jertfei euharistice. Momentul este gray 9i solemn, zicea Sffmtul loan Gura de Aur. lata doci pentru ce ni secere sa starn bine, adi'Ciifrumos sau. plini de cuviinta, :pmcum se cuvine oamenilor sa stea inaintea lui Dumnezeu, cu teama ~i eu cutremur, adica stapaniti de 0 emope sfanta; cu minte treaz,a ~i ou luare-amilllte, iar n'll eu gandurile risipite la oele aile vietii de aid, ori angajati in conversatii. 0 jertfa adevarata este numai aeeea care este adusa de un Sluflet pe deplin pacifioat prin reducerea la tacere a vieW inferioare 9i pamfmte9'ti a simturilor, caci numai astfel putem infati9a lui Dumnezeu suflete pure 9i drepte, pre,cum sublinia acest Sfant parmte. Acesta este, zice el, sensul ade'Varat al acestei strigari in slujba bisericeasca. Nu este vortade corp, ci de suflet: acesta trebuie sa se inalte 650. Varianta ",...sa luam arninte la Sfanta Jertfa pare a sugera lui Teo'dor de Andida un comentariu prinanalogie cu epopteia 651,care reprezenta gradul eel mai inalt pentru initiatii misterelor eleusine. 'A vo:q;>optZ este pentru el E7tO~L<;, adica luarea-arninte (vederea sau privirea cu mintea) la prototipurile simbolurilor prin care se savaqe9te slujba Sfintei Jertfe 652. Sau, mai lamurit, anafora este 0 ridicare eu gandul la inse9i evenimentele istorice diI). epooa manwirii (prinderea, Patimile, rastignirea, inmormantarea Mantuitorului etc.), pe care Ie reprezentam 9i Ie actualizam in timpul anaforei, cu ajutorul sirn!bolurilor, Prin ouvintele Sa luam aminte la Sfanta AnafoT8.(Jertfa)>>,diaconul cere asadar adunarii credinciosilor sa aduca si sa infatiseze 0 subiectivitate' religioasa pregatita pri~ reprezentaTea '9i contempiarea in minte a Jertfei de pe Cruce. "Cutremurati 9i varsfmd lacrirni, ca $i cum am vedea pe Dumnezeu-Omul plitimind, a9a sa starn eu atentie 9i cu lini9te desavaqita, zke acel'a9i Teodor de Andida, pentru ca, in pace 9i far a nici 0 tulburare cu ganduri pamante9ti, aceste (stari suflete9ti) aducana.v0:<pSpOV't8;),ne sa du-le sau inaltandu-le ea jertfa ('to:u'tO: 7tpocrq;>spovw; invrednicim a vedea dumnezeiasca Lui inviere 9i printr-insa de bueurie sa ne umplem ; dar mai vartos eei care, gasindu-se in stare de vrednicie in acest dumnezeiesc moment, se impartagese cu' Trupul (Domnului); eaci ace9tia 9i patimesc impreunacu El 9i Impreuna eu El fiind ingropati,
"fj

'tij Ii"(~o: a.vo:q;>op4) 647,a~a preeum 0 aflam ~i in Comentariul

Inviaza impreunacu El 653. Asupra aceluia9i gende jertfa in acest moment sunt de acord cei mai autorizati dintre comentatorii Sfintei Liturghii. Astfel, Anastasie Sinaitul subiiniaza in acest loc: 8tati eu frica in infricO::ia,toruleeas al Anaforei (Jertfei), dei cu acea dispozitie 9i au acel cuget, eu ,caTe se infatigeaza Hecare din voi in acel ceas, eu acela~i 9i jertfe9te Stapanului 654. Raspunsul poporului: Mila pacii, jertfa laudei este de asemenea o practica liturgica din epoca patristica. Uneori insa termenii expresiei apar la nominativ, avand. camcterulunei indicatii asupra unei simple enumerari. Astfel, 'in unele manuscrise, ca de exemplu in CodiceLe Barberini 336, formula este redata abreviat, 9i. anume simplificata la partea intai a raspunsului : "EA80;stp~'i''IJ(mila, pace) 655,iar in altele, ca inscriptia mai tarzie de pe Dipticullui Clementinus (veacul al VI-lea), ea apare complet: "EA80; dp~v'Yl&00[0:o:lvS08W;mila, pace, jerWl de ( lauda) 656.Intregita, a'ceasta fraza eliphca reprezenta a9adar urmatorul raspuns din partea credind09ilor: (Jertfa noastra este:) Mila, pace,
jertfa de Lauda.

In consonanta insa cu 10gica contextului liturgk, cazul acuzativ apare singurul propriu pentru forma acestor substantive cu functie de complemente dir,ecte, ea fiind cerutade verbul a. aduce din strigarea de indemn a dilaconului. lnh-adevar, eel ma! VE'chimanuscris grec al Li:turghiei' SHintului Iacob (veacurHe al VIII-lea ~1al IX-lea) 65791eel mai . vechi manruslcris siriae al acelia~i Liturghii 6[>8au "EA80; - acuzativ neutru - dP~'I"/]V, &ocrlo:'I 0:[.,S080>;, spre deosebire dealte manuscrise grece9ti, unde se intaIne9te forma E'180'1 dP~'I"/];,poate sub inf'luenta Liturghiei Sfaritului loan Gura de Aur 659.De asemenea, intr-uninanuscris liturgic din veacul al XII-lea 660citim urmatoarea indicatie dupa strigarea diaconului : '0 XA7)PO; 6 A0:6;. Xo:L "EA80V, dp'l)V"/]v, &oo[o:v :l'IS08W;. o
653. Teadorde Andida, op. ~i loc. cU. 654. Anastasie Sinaitul, op. ~i loc. cU. 655. F; E. Brightman, op. cU., p. 321. 656. Vezi repraducerea in Dilctionnaire d'Archeolagie chretienne et de liturgie, t.IV, part. I, co!. 1090, la art. Dlptyque, de Dom F. Cabrol. Sub aceea$i forma apaTe ras:punsul credindo~ilor $i in traducerea ).atina a iLiturghii copte, orientalium collectio, atribuita Sfantului Vasile. Vezi Eus. Renaudot, I.iturgiamm d. sec., Fr. aM., 1847, p. 13: Populus: Misericordia, pax et sacrificium laudis.
657. V aticanus graecus 2282. 658. Br. Mus" 256. Acfd. 14, 523. 659. Dam B.-Ch. MelI'oier, L.a ljturgie

114 C-D.

647. Anast'asie Sinaitul, op. eli., P. G., LXXXIX, col. 836 D-837 A. 648. Teodor de Andida, IIpo6Eoop[c otE'I'CACtW'&1j_, cap. 19, P. G" CXL, col.

649. Codex E. M. 6 Karlsruhe, la R. Engdahl, op. cU., p. 23 ~i 63. 650. Sf. loan Gura de Aur, loc. cU., in nota nr. 646. 651. Epopteia, luarea aminte la mistere sau privirea lor .cu ochii. 652. Tt, Qi; ~ <'<vc'fopa; 'R 1tpO' tit 1tpootO,U"c tUiv 6oAOU!,-EvWV crU!J.~OAWV E1tO<jl"

'&7jAoon.

de Saint Jacques, ed. critique du texte grec avec traduction latine, Paris, 1946, p. 20/134, iar textul grec al m-sului la. p. 82/196. In R. Graffin, Patrologla orientalis, t. XXVI. fasc. 2. 660. Codex E. M. 6 din biblioteca de la Karlsruhe a curtii Marelui Ducat de Baden. Vezi Richard Engdahl, BeUriige zur Kenntnis der byzantinischen uturgie. Texte und Studien (Berlin, 1908), p. 23 ~i 63.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

232

LlTURGHIERUL EXPLlCAT

LITURGHIA

233

Intregind acum forma elipt'ilca a frazei, raspunSlUl credinciosilor se infati.~eaza astfel : (Aducem) mila, pace, jertfa de lauda 661 . Inteles'lil acest'lli raspunsal poporului, clair prin el ins'll~i sub a,?oosta forma, se gas1?tesubliniat in chip expf'es in comerttarirul liJtUr:glC al lui Teodor, episcop de Andida (v,eacul al XII-lea). Arhiereul, zicea el, Ii sfatuielite (pe credinciolii) sa aiba sus inimile lii tot mrgetul. lar credincio$ii, dupa ce zic aceas,ta, fagaduiesc sa aduca mai iniai miLa, apoi pace, ca (sic) jertfa de Lauda 662. Cu alccCliSta inte'l'pretare se gaselite de Zlccird9i comentariul liturgic al lui Nicolae Cabasila (veacul al XI'V-lea.): da'f... ; ...miLa aducem ... Cliedincio9ii r,aspunrl : aducem ... pacea fnsQ.$i Dar (aducem, ,continua poporul) $i jertfa de Lauda G63. Interpretarea exa'cta a a'oestei formule este conditionata de restabilirea textJului .cored. Lipsa de precizie in forma ei abreviata in unele manuscrise a contribuit desigur la aparitia in corpul textului a variantei f'lexionare (mila) piicii, atunci cf.md ra.'spunsul credincioliilor a inceput sa fie inscris intreg in codke. Mai mult, in unele codilce mai noi (veacurile al XIII-lea liial XIV-lea) lil chiar in unele colee~ii liturgice, in unele traduceri 9i editii litiintifi.ce ale Liturghiei lii in unele eomentarii mai vechi lii mai noi apare chiar transcrierea HalO<; zlp-i}v'Yl' (oLeum pads, das 01 des Friedens, untdeLemnuL pacii), in 10'c de lecti'llnea coredEi. nEO<; zlp-i}v'Y)<; (mila pacii) 664. Aoesltei situatii Ii este de atribuit, prin urmare, atat obscuritatea de sens a acestui raspuns, in forma lui curenta din textul Clictualal Liturghiei, cat lii exegeza fortata din unele comentarii liturgice. Este clar insa ea, dupa comuniunea in dragoste demonstrata prin sarrutarea padi 9i dupa unirea <dntr-un gand prin marturisirea aceloralii formule de credinta, raspunsul credincioliilor: Aducem) mila, pace, jertfa de lauda este singurul firesc. Prin in9i9i termenii acestui raspuns, credincioliii i9i determina competenta lor liturgic<.'! n legatura 'cu anafora, corespunzator locului sau treptei lor in i Biserica lui Hristos. Ei marturisesc astfel ca ceca ce este in caderea lor saaduca in aeest moment pentru Sfanta Jertfa. este mila de aproapele 9i pacea eu el sau, eu un cuvant, <dmblanzirca inimilor 665, care sunt toate roade ale iubirii 9i se poate chiar zke forme ale ei. Ele sunt jertfe in sens figurat, 9i anume jertfc' spirituale, cad S!enasc in inimil prin nimi'cirea patimilor (ura, invidia etc.), deci prin mortifi.carea naturii decazTIte, spre a lasa sa se dezvolte in noi viata cereasca prin lucrarea harului divino "
CEl!

Caracterul de jertfa subieetiva este confirmat in chip expres mai ales de a douaparte a raspunsului din partea eredinciolii'lor : (Adueem) .1ertfa de Lauda, sub forma imnelor pe care Ie Val' intona spre slava lui Dumnezeu, in timp .ce preotul va inalta rugadunea Sfintei Jertfe. Imnele 9i ruga.ciunile, ea omagii ale unei pietati a::danci lii sincere, deci revarsata. din inimi sub forma de roada a buzelor care proslavese numele lui Hristos (Evr. 13, 15), sunt sacrifidi spirituale, intrudlt ele ilii au temeiul in infrangerea de sine 9i in recunoaliterea nimicnidei noastre, in eomparatie eu perfeetiunea absoiuta a lui, Dumnezeu 9i ell' depenclenta noastra de El. In vorbirea liturgka curenta, sub nub) DiaLoguL introduetiv. mele de cbwpopa se intelege deci ruga.dunea care insotelite aducerea Jertfei euharistice. ea roa:da a buzelor, care proslaves'C numele lui Hristos $i al lui Dumnez,eu-Tatal 9i al Duhului Sfant, aeeasta rugadune constituie ,jertfa de lauda, 'ell' care Bilserica i9i insote9te darurile ee Ie aduee 9i care, prin pre:fia,eere,VOl'fi primite in Jertfa Mantuitorului. Rugadunea anaforei nu incepe dired, ci este precedata de un dialog introduetiv, intretinut intr-o forma stransa eu .credinci09ii, nu de diacon, ci de preot'lll insu9i. Uturghia a eonduscugetele ide la jertfa material<'i la jerUele spirituale. Impresionat, pama, de nivelul ajuns 1a. o atat de inalta spiritualitate prin ultimul raspuns - (<<kdueem)mila, pace, jertfa. de lauda - dat de catre eredinci09i diaeonului, preotul se simte obligat in chip firesc sa.-i intampine din sfintele U9i eu salutarea Sfantului Apostol Pavel: Ha7'uL D07nnuLui nostru Iisus Hristos $i dmgostea Lui Dumnezeu-TataL $i fm.piiTta$inea SfdntuLui Duh sa fie cu voi cu toti! (II Cor. 13, 13), bineeuvantandu-i in aeela9i timp eu sfanta

661. Aceea~i situatie ne-o prezinta si traducerea latina a Liturghiei siriace SUll1tului Vasile: Populus: Misericordiam et pacem, ac sacriiicium et gratiarum aclionem>. Vezi Eus. Renaudot, op. cit., t. II, p. 545. 662. Teodor de Andida, op. cit., P. G., CXL, col. 44 A: ... Ot 1t"aOl oe, ~ou~w'1.1

"f.qop-evwv,

"1ta.n),OVWl

1tpo0'i'epElv

1tpW~OV

fJ.Ev

E"f..OV, .ha.

dp~v'lv

w<; ilLata.'1 a.1Vo.w<;.

cruce 666. Se simte vibrand in aceast<'isalutare ieratka 0 nota de aprobcu'e 9i confkmare amesrteeat<'i u un sentiment de satisfaetie din parte-a c liturghisitorului, ecmstatand la eredinci0'9io dispozitie religioasa atat de potrivita momentului. Aeeasta binecuvantare este insa in ace- la;;i timp $i '0 ruga'dune. EsJteea $i cum pmotul ,ar vrea sa spun a : Pentru ma.rturisirea pe care 0 faceti ca veniti eu jertfe spiriwale, ma rog ea sa fie neintrerupt eu voi harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a jertfit in dar sau gratuit pentru mantuirea noastra; ma rog sa va bucurati intotdeauna de dragostea lui Dumnezeu-Tata.h>, Cel ce din nespusa Lui iubire de oameni S-a impaoa.t QU noi, primindu-ne iaI'a9i in dragostea Lui, pcntru partimirilc Firului.Sa'll; ma TOg, in sfar~it, sa vi se daruiasca imparta$irea Sfantului Duh, prin care se savargelite sau ne impa.rta.liim de binefacerile ee ni s-au adus pI'in Jertfa de pe Golgota 067. Credind09ii, ra.:spunzand $i cu duhuL tau, se roaga astfel lii ei la randul lor pentru preot, ea sa fie facut partali lii el impreuna eu ei
666. Eclitiile Liturghierului grec din Constantinopol, Ierusalim si Atena, pre bulgar prescriu binecuvfU1tarea credinciosilor, de catre preot. cum ~i Liturghierul cu aerul. 667. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXXVI, P. G., CL, col. 424 B-C.

663. Nicolae Cabasila, op. cit., P. G., CL, col. 421 A-D. 664. Mai pe larg, vezi lucrarea noastra Mila pdcii, .jcrlia 1940, extras din Studii teologice, an. VIII (1940), vol. r. 665. Ianovski Gogol, op. cit., p. 42.

laudei,

Bucure~ti.

234

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

235

la a,celeasi daruri ale Sfintei Treimi. Precum sublinia Sfantul loan Gura de Aur 668, aceste cuvinte nu pot avea alt inteles. - Sus sa avem inimile !, reia preotul, tot eu rata spre credinci09i, aratand in sus ell s.fanta cruce 669. Preotul ne indeamna astfel ca "in acest ceas infrico9ator", precum se exprima Sfantul Chiril al lerusalimului, sa :fim cu gandurile conrcentrate spre Dumnezeu, iar nu indreptate spre lucrurile pamante9ti 6iQ,,, Am ajuns in clip a in care se aminte~te ;;i se va reproduce in Liturghie marea taina a mantuirii noastre ; ne yom gasi astfel mai mult ea oricand in fata lui Dumnezeu. Pentru cateva clipe deci se impune sa ne smulgem din toate preocuparile vremelnice ;;i, parasind pamfmtul, sa ne indreptam gandurile ;;i simtirile spre cer, unde sta de-a dreapta lui Dumnezeu Fiul Sau, marele nostru Arhiereu, Care S-a jertrit pentru noi, :,;i prin Care readue ;;i se fac bineprimite jertfele noastre. - (Le) avem catre Domnul", asigura la r;lndul lor credincio9ii, adica inimile noastre se afla inaltate catre El. Ne-am transportat, cu alte cuvinte, cu gandul :,;i ICU inima, la tot ceea ce Dumnezeu a facut pentru mantuirea noastra 9i suntem covar:;;iti de tot ceea ce a suerii Fiul Sa'll, pana 9i de chinurirle rastignirii. Nimeni ;deci, precum zice Sfantul Chiril al Ierusalimului, sa nu stea in biserica in a9a chip incat gura sa spuna Ie avem catre Domnuh, iar cu mintea sa se g;'mdeasca la grijile cele lume9ti. Totdeauna trebuie sa ne gandim la Dumnezeu. Daea luerul aJcesta nu este cu putinta sa-l fa'cem in tot timpul, din pricina slabiciunii noastre omene;;ti, cel putin in ceasul acela sa ne dam silinta sa-l implinim 6/1. Puteti - dad voiti - sa va inaltati la eele de sus, zice Sfantul loan Gura de Aur ; dici, prinfirea lor, sufletul ;;i gandul nostru sunt mai u90are 9i mai luti decat pasarea cerului. Cand, pe deasupra, sunt inaripate ;;i de harul Duhului dumnezeiesc, cat de repede ajung ele in stare sa se inalte peste tot ce elste pamantese! Sa ne procuram deci, eonehide el, aceste aripi minunate, prin care yom putea sa depa:;;im oceanul tulburat al acestei J.umi! 6n Cu wcest s'cop s-a rugat preotul pentru credincio9i prin binecuvantarea ell care i-a intampinat la inceputul di,alogului. !ntordindu-se cu fata spre ra'sarit 9i inclinfmdu-se U90r spre icoana Mantuitorului, preotul indeamna: "Sa mnltumim Dommului 1 Ca mijlocitor prin Usus Hristos al credincio;;ilor fata de Dumnezeu, preotul ii
668. Sf. loan Gura. de Aur, Omilia XVIII Ia Epistola II catre Corin/eni, 3, P. G., LXI, col. 257. 669. Editiile de Constantinopol, de Alena $i de Terusalim ale Uturghicrului, ('ditia bulgara de Sofia (1928) $i cea'greco-catolidi de Blaj (1931) recomanda. preotului sa stea inlors sprecredincio$i, cu ambele maini ridicale $i cu privirea indreptaUi spre cer, cflnd indeamna. sus sa. avem inimile". 670. Sf. ChirU al Ierusalimului, Cateheza V mistagogica, 4; Cf. Sf. Ciprian, Liber de oratione dominica, 3,1, P. L., IV, co!. 357 B; Sf. Gherman I al Conslantinopolului, Teoria mistica ..., P. G., XCVIII, co!. 429 A; N. Cabasila, ap. cit., cap. XXVI, P. G., CL, col. 424 D. 671. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mis/agogica, 4. 672. Cf. Sf. loan Gura. de Am, Omilia XXII la Epistola catre Evrei, 3.

eheama astfel se.-;;i uneas<ca eu el multumiri<le lor catre Dumnezeu eel ad-orar-in Treime. "Suntem intr-adevar datori sa-I multumim, pentru ca ne-a ehemat la un har atat de mare, defii eram nevrednici;pentru ca s-a impacat eu noi, del?i eram vrajma9i (Rom. 5, 10), pentru ca am fast invredniciti de infierea Duhului (Rom. 8, 15) 673. Credincio:;;ii raspund cantfu1d: Cu vredn.icie $i cu dreptate 674 este a ne inchina Tatalui 9i Fiului ;;i Sfantului Duh : Treimii celei de 0 fiinta ~i nedespartite. Credincio:;;ii marturisese 9i aproba aiStfel ca este un Iucru just 9i se cuvine sa multumim, de vreme ee, pmcum zicea Sfantul Chiril al lerusalimuJ.ui, Dumnezeu n-a faicut numai eeea ce era drept, d ceva mai presus de drreptate, :cand ne-8, facut atata bine :;;ine-a invrednidt de atatea bunatatin 675. Precum se vede, pre-otul urmare9te prin acest di,alog sa angajeze pe credincio;;i intr-o unitate suflete::rsca eu sine, cat mai desavar9ita, la inaltarea rugadunii Sfintei Jertfe. Dupa ce i-a dispus mai intai prin binecuvantarea de la inceput, i-a indemnat .apoi la transportarea cugetelor in sf,erele cere;;ti, pentru ca, in sfaqit, sa-9i exprime impreuna recuno9tinta pentru binefacerile mantuirii. Rugaciunea Sfirntei Jertfe nu este deci numai a preotului, ci :;;ia credincio:;;ilor. Ei iau parte la servidul anaforei, precum s-a putut intelege deja din dialogul in care stau cu liturghisitorii. Ace.;;,tia intervin sistematic eu indemnuri catre adunare, ea sa se tina atenta :;;ialaturi de ei in tot timpul anaforei euharistice, dnd liturghisitorii in;;i9i adue rugaciuni de lauda :;;imultumire la persoana intai pLural, facand sub aoeasta forma ;;i adunarea parta:;;a la aducerea Jertfei. In acestcadru inMtiseaza si Sfantul loan Gura de Aur partidparea credirucim;ilor la servi:ciui Sfintei Euharistii: ....n timpul I preainfrico9atoarelor Taine, preotul se roaga pentru eredincio9i 9i credincio;;ii pentru .preot ; cad acel raspuns $i cu duhul tau nu inseamna altceva decat aceasta. Tot a9a cele ale rugaeiunii Euharistiei sunt comune, cad nu numai preotul mulvume;;te, ci ;;i toti credincio\,;>ii. entru P ca numai dupa ce a ,primit mai intai raspunsul lor :;;idupa ce s-au invoit ea este vrednic ;;i drept lucru sa fad. aceasta, atunci incepe preotul rugadunea de multumire 676. in aceea:;;i inlantruire stransa ;;i conditionata intre elementele ei alterneaza mai departe, precum yom vedea, intregul dialog dintre cele doua parti, care colaboreaza in tot cursul anaforei liturgi<ce. Despre vechimea acestui di.alog, 'in aceea9i forma :;;iin acela:;;i loc, marturisesc do.cumente din cele dintai veacuri cre9tine 677, precum :;;iin673. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogica, 5. 674. La a-ceasta. simpla. expresie se reclucea ra.spunsul credincio$ilor in LiturApos/alice, cart. VIII, ghia Bisericii vechi, precum se poate vedea in Constitutiile cap. 12 $i in Lilurghia Sfantului Jacob. 675. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogicd, 5. 676. Sf. loan Cura. de Aur, OmWa XVIII 1a Epistola II catre Corinteni, 3, P. G., LXI, co!. 527. 677. Ca., de ex.: Sf. Ciprian, De dominica oratione, 31, P. L., IV, co!. 557 B.l RanduiaIa Bisericii egiptene (versiunile greaca. $i etiopiana.); Testamentum DOmlIl1, O. Quasten, op. cU., p. 250;1 Canstitutiile Apastalice, cart. VIII, oap. 12.

I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

236

LITURGHIERUL

EXPLlCAT

LlTURGHIA

237

trebuin\iar'ea lui in Liturghiile tuturor riturilor, 0 simpla varianta verbala 0 prezinta ConstitutiiLe Apostolice (cartea a VIII-a, 12), ,care intre~ buinteaza termenul'to'l v05v ("Sus sa avem mintea), in loc de cuvahtul 'tCtSxf7.pBif7.r; (inimile), pe care ni-l aduce manuserisul Barberini 336 in consonantc1 cu celelaIte izvoare liturgicE'. o data CLI intonarea imnului "Cu vrednide fii ou dreptate ... de catre credinciofii, preotul insufii in cepe rosti'rea in taina a Rugiiciunii anaforei. Textul ei difera in cele doua Liturghii biz an tine, atat din pund de vedere' verbal, cat fii ca extindere. eu vrednide fii eu dreptate este (se cuvine fii este drept) a-Ti canta Tie, pe Tine a Te binecuvanta, pe Tine a Te lauda, Ti'e a-Ti multumi, Tie a ne inehina in tot 'loeul stapanirii Tale; ca Tu efiti Dumnezeu negrait fii necuprins eu gandul..., ineepe textul anaforei din formularul Sfi:mtului loan Gura de Aur. Nu se remarea aproape niei 0 deosebire fata de urmiHoarele propozitii cu care se deschide anafora Stantului Vasile eel Mane: "Cel 012 e$ti (exi~ti), Stapane, Doamne Dumnezeule, Parinte atottiitorule, eel inchinat, vrednic eu adevarat fii drept fii cuvenit lueru este maretiei sfinteniei Tale pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti dinta, pe Tine a Te bineouvanta, Tie a ne inchina, Tie a-Ti multumi, pe Tine a Te slavi, Cel ce singur efiti Dumnezeu cu adevarat ...n. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite fiind de fapt un serviciu solemn pentru administrarea Sfintei Impartafiiri, iar nu pentru adueerea Sfintei Jertfe, care a fost savarfiita la Liturghia dintr-o sarbatoare precedenta, nu are Rugaciunea anato,rei. b. Consideratii genera Ie asupra Rugaciunii anaforei euharistice. Anafora are la bazra ei 0 adanca meditatie asupra fiintei lui Dumnezeu, asupra atotputemiciei f:iibunatatii Sale. Admiratia f:iilauda, recunofitinta fii multumirea Bisericii au capatat in te~~tul ei factum unei cuvantari, naratiuni sau vestiri solemne, a unei expuneri sau istorisiri publiee despre slava lui Dumnezeu fii despre opera Lui. De la originea ei ehiar, anafora a fost deci coneeputa fii rostita ca 0 rugaeiune in forma de O'Uvantare salU expunere ieratica, aiia pr'6cum de aItfel pare a rezulta de Sfantul Iustin Martirul fii din expresia M)'o<; eux7jr;, intrebuintata Filozoful 678. Yn vechea literatura bisericeasca ea apare unori sub numele de sacramentul obif:inuitei prodamatiuni, proslaviri sau laude publice (sacramentum solitae praedieationis) 679 fii povestire sau istorisirea din oficiul liturghisitorilorn (ministeriorum relatio) 680. De altfel, acest
678. Apologia inl6.i, cap. LXVI, 2. 679. Traducerea latina a epistolei adresate in 'anul 256 de Firmilian, episcopul Cezareii Capadociei, Sfan~uliui Ciprian al Cartaginei, P. L" 1I!, col. 1213' A. 680. De Trinitate et de Spiritu Sancto, 16, atribuita Sfantului Atanasie eel Mare: Eeclesia Christi omnes ab oriente ad occidentem convenienter Patrem a Seraphim laudari profitentur in ministeriorum relatione" (Toate Bisericile lui Hristos de la Rasarit pana la Apus marturisesc de acord in istorisirea din oficiuI Iiturghisitorilor ca Tatal este laudat de serafimi). P. G., XXVI, eol. 1208 O .

caraeter ii este confirmat anaforei de insuf:ii textul ei din Liturghia Sfantului Vasile eel Mare: ,,$i cine, oare, este in stare sa graias,ca puterile Tale, auzite sa faca toate laudele Tale sau so. povesteasco. toate minunile Tale in toata vremea, Stapane al tuturor, Doamne al cerului ::?ial pamantului ?. Nu oeste gre.u sa se inteleaga din toate aeestea ea, in Biserica pI'ime10r veaeuri, anafora euharistiea era 0 rugaciune publica, rostita de lHurghisitor, fara intrerupere, in auzul eredinciofiilor, care 5e asoeiau 1a sfar~it prin raspunsul amin. Aceasta era practica eel putin in vremea Sfantului Iustin Martirul fii Filozofu1681. f:iichiar in vea1cul al III-lea, dlnd s,e gaseiite mentionata incidental, dar destul de lamurit in Epistola atribuita lui Dionisie al Alexandriei (t e. 265) catre episeopul Sixt .al RomeL Spre a tempera serupul.ele pe care Ie incerca un oareeare credincios Herade pentru faptul ca primise botezul de la eretid, Dionisie argumentase :acestuia ea-i era suficient faptul ca de vreme indelungata ;,Segasea in comuniune cu Biserica, ascu1t6.nd euharistiiLe f:iiraspunzand amin laolalta eu ceilalti 682. Situatia pare ca nu era alta nici pe vremea Sfintilor Ierarhi Vasile eel Mare si loan Gura de AUf. Cand a,cesta <:lin urm~ sublinia ca in timpul ruga'ciunii anaforei <cpoporul 'Pf}~ne'te (graiefite, lauda) impreuna eu preotu1, atunci dnd aeesta inaltil. acele imne(up-',our;)>> - adicil laudele si doxologiHe euharisti'ce - laolalta chi,ar cu heruvimii infiifii iii eu Puterile de sus 683, 121 se referea la atentia cu care oredineiofiii urmareau fii se aso'Ciau in tacere la rugaeiunea sa nu aruncati Tostita de preot 684 in auz. Pentru ca asHel, eontinuael, toata grija asupra preo'Wor, ci voi infi'iva sa aratati grija de toata Biserica, intocmai ca de trupul vostru comun. Sistematizarea textului Liturghiei insa, Intreprinsa de eei doi autori ,ai prindpaJ:elor formulare bizantine, prin prescurtarea Liturghiei Sf8.ntului Iacob fii continuata dupa aeeea prin mici adaptari tehnice, pentru a face loc imnelor, a dus nu prea tarziu la un serviciu dublu fii in ceea ce privefite anafora. Preotul a inceput adica sa citeasca in taina rugalCiunea, in timp ce credinciofiii lfii cantau imnele de curand introduse. Din povestirile miraculoase inregistrate de calugarul loan Moschos (t 619) 685 pare a reiefii eil. o]Jkeiul redtariianaforei in taina s-ar da681. Apologia inlai, cap. LXVII, 5. 682. Eusebiu, Isloria bisericeascd, cart. VII, cap. 9, col. 656 A. 683. Sf. loan Gura. de Aur, OmjJja XVJlI 10 EpisloIa II cc1lre Corinleni, 3, P. G., LXI, col. 527 .. 684. ... Tot poporul stand in picioare $! rugandu-se in sine (~auxU;<;, tacite), In acest timp" (ConslitutiiJe ApostoIice, cart. II, cap. LVII, 21). 685. Aceste povesEri se referii la intamplari anterioare epocii lui Moschos. Una din de i-a fast istorisHa de .prefectul Grigorie al prov'lnciei AJirica, drept petretutii in Apamia Sir!ei, unde se ana un lac numit Gona'gon, c1eparte de ora'; ca la 40 de mile. Aici lusesera trimi$i c\e parintii lor ni~te copii sa pasca. turmele. ',La am1aza, cane! au voit sa man6nce, Ie-a venit ideea sa se joace e!e-a Liturghia ~i., in consecinta, au a~ezat pe 0 piatra netecla de stanca painea ~i vinul, pe care Ie aveau pentru llrana, unul a indeplinit rolul preotului, iar celalalt pe al diaeonilor. Au liicut adica ceea co vazusera ca fac in biserica Hturghisitorii, cu o~azia .rugaciunii anaforei, Ve cart: 0 auziscl'ij cle lei ace~tia ~i 0 inva\asera. pe de rost.

238

LITURGHlERUL

EXPLICAT

LITURGHlA

23'9

tora numai consideratiilor pentru respectarea misterului in care trebuie imbracata Jertfa liturgka. Negre11it,un asUel de element n..,a putut fi pierdut din vedere in legatura eu aceasta parte a Liturghiei. Mai sigur este ins a ca, in reaHtate, aceasta practica s-a impus din necesirtatea de a ca11tigatimp printr-o redtare mai grabita a anaforei, ~i anume de atllnci de cand ea a devenit mai lunga, prin acordarea unui rol credinIncercarea facuta de imparatul ci011ilor, ub forma intonarii de imne s Justinian, prin NoveUa 137, cap. VI, din 25 martie 565, de a restabili vechiul uz al rostirii anaforei eu voce tare 687, a ram!as fara efect. De11i nu s-ar putea spune ca rostirea Rugaciunii Sfintei Jertfe in taiJIla ar fi avut in acest timp autoritatea unei reguli ofidale, interventia imparatului Iasa sa se v!ad<'iotm;i ca devenise generala tendinta in acest sens. t In tot cazul, se poate afirma ca obiceiul redtarii ei in taina a inceput sa-~i faca loc intre epoca ce10r doi autori ai prindpalelor Liturghii bizantine 11ivremea l'lli Jus,tinian, adica in cursul veac':lri~or al V-lea ~i VI-lea, de d\nd s-a inaugurat probabH 11i antare>a imnelor din timpul c anaforelor. Privita in originea 11iin structura ei, Ruga'ciunea ,anaforei este prin urmare 0 singura rugaciune, de la inceput pana la sfaqit. A11a-ziseleG8G. 13.1

eu prilejul - .. adauga

lei

anatore.

micilor Moschos

servicii de aju-tor indeplinite de ei in preotn obi$nuiau sa spuna cu voce

altar.
lare

In unele rugaciunea

parti' sIin-

ecfonise (,"Cantarea de biruin1;a , Luati, manoati...", Ale T1aledintru ... a.) ale Tale..., Mai ales pentru Preasfanta, curata ... 11 nu sunt de fapt decat pasaje din cuprinsul ei, rostite tare, pentru a orienta cant'area ce se executa paralel de catre credincio9i. Deci numai 0 privire superficiali'i in cuprinsul Liturghiei ar putea li'isa impr,esia cii anafO'meste compusa din mai multe rugac1uni :deO'sebite,lli/a cum se obi&nuilef?te a se vorbi ~i in liturgica, pentru consideratii de metoda. In ceea ce prive11tepe preot, Rugaciunea anaforei nu este intrerupta nici astazi, ci numai rostirea ei alterneaza cand in auz,cand in taina. EcfO'niselenu a divizeaza deci, ci numai delimiteaza momentele ei principale care sunt : a) Rugaciunile de lauda 11ide multumire de la ineeput, sau, cu un termen mai general, Rugaciunea euharistici ; b) Anamneza (-iJ o.vcip.'I'ljoL<;); c) Epicleza (-iJ E1t[xA'ljOl<;); 9i d) Rugaciunile de mijlocire (dipticele) 11i.tde multumire de la sfar11itul ei. Anatom se incheie cu edonisul: $i ne da noU'a eu Q gura~j cu a inima a slavi 11ia dinta pr.eac.institul 11ide mare cuviinti'i l1'umele Tau: al Tatalui 11ial Fiului 9i al Sf[mtului Duh, acum 11ipurure.a 11iin vecii vercilor. c. Marea Rugaciune euharistidi. ii) Rugaciunea teoLogicii. - Dupa. continutul ei, Rugacillnea anatorei se infii.~i~eazi'i a expresie. a laudei c ~i a multumirii, pe care preotul Ie aduce lui Dumnezeu in numele Bi.sericii. Mai prapriu, ea este 0 rugi'idune de laudi'i, a carei nota domi(j~~ nanti'i este mul111mirea (eoXa.Plo-.:la.). Acest carader Ii este imprimat,. chiar de 1<1 iruceput, prin recomandarea preotuluil: Si'i multumim Domnului, si'i oferim, adica, sau sa aducem 0a dar multumirile ce se cuvin Domnului din ...PJlTtea noastra. Raspunsul ,credinci09ilor, care se limita in primele-veacuri, ca in CodiceLe Barberini 336 9i in LiturghiereLe greCe11ti de astazi, la formul'a eu vrednicie l:ii cu dreptate ..., nu vep.ea dedtt sa se asociJezeell secuvine ~i es.te drept sa mulVUmim.De aceea,. intre1aga rugikiune este cunoscuta sub numele de euharistie, adka Rugi'idune euharistica sau de multumire. Ea este 0 rugalCiune in c-are se angajeaza to'ate puterile noastre suflete:;;tiG89.
688. Ad. Fortesque, op. cU., p. 416. 689. Aceasta Eucharistia trebuie inteleasa in sensul foarte cuprinzator pe care i.r da antichitatea cre~tina. Este aici una din acele expresii impresionante, care abunda la Slfll1tul Apost.ol Pavel... Sentimentul de simpla recuno~tinta este depa~it in aceasta strigare (<<Sa multumim Domnuluil. Este (in Euharistie) admiratia, cor;templarca, actul de laud a $i multe alte sentimente inexprimabile, care vin sa dilate recullo~tinta ~i marturisirea, sa Ie incalzeasca, sa le rid ice la cea mai inalta expresie lirica, la lorma tot.ala a omagiului ,religiosl> (P. Cagin, Origines de la messe, Paris, 1921. p. 35, in nota). Aceasta explicare ni se pare Cd define~t.e (]estul de exact ceea ce f.ace unitatea intima a tU1urOT formulelor, dar mai ales Liturgies orientales, la messe, vol. II, part. n. u analorei orient.ale. S. Salaville, Paris, 1942, p. 11.

Dupa rugaciunea de sfintire insa a venit deodata loc din cer, care a mistuit atia lIllateriile, cAt ~i piatra stancii ce Ie servea de slAnta masa, neramAnand din E'le decAt cenu~a. Copiii au dizut la pamant, pe jumatate morti. Gasiti in aceasta slare de parintii lor, care, alarmati de neina,poierea copiilor, veniscra sa-i caute, ei n-au putut sa dea lamuriri dedit a doua zi, dupa ce $i-au venit in lire. EpiscopuL din localitate, fUnd in~tiintat, a luat masuri pentru ridicarea unei mAnastiri pe acel loc, in care copiii au ajuns dilugari. AEl/J.u", cap. 196, P. G., LXXXVII, part. III, col. 3080-3084. Cea de a doua povestire are ca subiect un fapt ce soar Ii petrecut in chil10via Huziva de sub ascultarea avei Grigorie. Pentru aducerea materiilor necesare Sfintei1 Jelrtfe, lu trimis odata 1;fara din manastire un frate, care, cu gandul la destinatia acestora, incepu sa rosteasca, pe cAnd se intorcea, rugaciunea analorei. Cu materUle aduse, sluji apoi Liturghia preotul loan, care a ajuns mai apoi episcop all. Cezareii din Palestina. La epicleza insa aces1:a nu se mai putu bucura de lavoarea de pAl1a aici, de a vedea cu ochii coborArea SfAntului Duh peste Daruri. Abatut din aceasta (auza $i banuind ca pricina ar fi vreun pacat. din ne~liinta cu gandul, intral1d in diaconicon cazu cu fata la pamElnt., plangal1d. Fu lini$tit ins a de un Inger care, ariitElndu-i-se, il lamuri ca Darurile lusesera deja sfintite prin ruga<:'i.unea spusa pe cale de frat.ele care Ie aducea. Aceasta dadu ocazie avei de a lua masura ca rugaciunea sfintei anafore sa nu mai fie recitata de aici inainte decAt in taina, pentru a sc inlatura astfel putinta de a fi invatata ~i repetata dech1e nu trebuia (Ibidem, cap. XXV, co!. 2869-2872). Nu e greu de observat caraclerul fabulos ~i deficienta acestor povestiri, in care se atribuie elect unui act implinit in conditii de profanare de catre persoane lipsite de darul ~i de puterea preo\iei. Noi Ie-am citat. numai pentru f.aptul ca ele '" relera 1a epoca in care Rugaciunea anaforei era spusa cu voce tare. 686. Cf. $i Joannes Michael Hanssens, tnstitutiones Jiturgicae de ritibus Qrienta/ibus, t. III. pars allera, p. 484. 687. "Pe lIinga acestea, poruncim ca toti epis'copii ~i preotii, nu in taina. ci CUt. voce tare, in auzul pre a creclinciosului pop or, sa faca ... dumnezeiasca proaducere (~~v Odllv 7tPocr>.ofL,a~v)>>. Corpus juris civilis, ed. Eduard Osenbriigen, part. III,. Lipsca, 1875, p. 628.

!
\

I I
\

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

240

LlTURGHIERUL

EXPLlCAT

I
J :1
.."j

LITURGHIA

2H

In raportul dintre momentele psihologke ale actului de adorat;:ie, pe primul plan sUi insa lauda (atve(n~, eUAolta) ~i slavirea (30~oAOlt a care au 'ca obiect atotputernicia lui Dumnezeu ~i perfeetiunile Sale. Din acestea deriva bunatatea Lui, carei,a i se adresea'Za de obioei mUil~umiTne l1i eererile noastre woo Aceasta ordine este observata strict in compozitia RugEliciuniianaforei, care de la ineeput subliniaza ca se cuvine mai intai sa cantam, sa laudam ~i sa binecuvantam pe Dumnezeu, ~i apoi sa-I multumim. De aceea, prima rugadune sau, mai bine-zis, primul fragment al Rugaciunii euharistice este consacrat l>audei ~i slavirii lui Dumnezeu, acte in care se exprima ofrand a mintii ~i a vointei noastre. In acela~i sens de adoratie a fost completata ~i transformata in imn ~i formula "Cu vrednicie ~i cu dreptate, probabil in epoca disp1!ltelol1 hristologice. In Liturghia Sfantului Vasile eel Mare, prima Rugadune a anaforei este consa'crata exclusiv elementului eulogic ~i doxologic. A,ceasta griHre a maririlor lui Dumnezeu ia insa ca punet de pIecare, in amtele anafore, expunerea atributelor puterii ~i perfectiunii Lui: "Cel ce e~ti ara de inceput, nevazut, neajuns, necuprins, neschimbat... (Sfantul Vasile cel Mare, rugi'kiunea I; a se vedea rugaciunea I ~i la Sfmtul loan Gura de Autf). Prin aceste eulogii se exprima, intr-o formi; sublima 9i desavar9iUi, teocentricitatea sau Ciaracterul prin excelenta teocentrk al anaforei din cere doua Liturghii principale ale Bisericii Ortodoxe. Lauda ~i adoratia sUnt adresate, in principiu, lui Dumnezeu, unica 9i prima realitate ..., existent;:a ve9nica 9i creatorul transcendent al cosmosului 691.Aceasta pozi~ie, axata pe lini,a gandirii Sfintilor pa rinti ai cre~tinismului primal', apare deosebit de aecentuata in anaIora Liturghiei Sfmtului Vasile eel Mare: "Cel ce e$ti (exi$ti), Stapane, Doamne Dumnezeule ..., Cel ce singur e~ti Dumnezeu cu adevarat.. .. Sta., pane al tuturor, Doamne al cerului ~i al pamantului ~i a toata faptura vazuta ~i nevazuta, Cel ce gezi pe scaunul slavei ~i prive~ti adfmcurile..., Tatal Domnului nostru Esus Hristos, al marelui Dumnezeu 9i Mantuitorului nostru ... (Sfantul Vasile eel Mare, rugadunea 1). Dumnezeu este proslavit ~i pentru ea Duhul Lui este imanent in ereatie, actionfmd in toate: G'i nu Te--ai intorscu totul de la zidirea Ta, pe eare ai facut-o, Bunule, nid n-ai uitat opera mainilor Tale, ci in multe chip'llri ne-ai cercetat pentru indurarile milei Tale; prooroci ai trimis, minuni ai fa,eut prin Sfintii Tai, care Ti-au bineplacut Tie, din fieear,e neam : graitu-ne-ai !loua pI'in gura Proo'rocilor Tai, slujito:rH Tai, mai ina.inte vestindu-ne mantuirea ee avea sa fi.e (Sf,lntul Vasile cel Mare, rugadunea a II... a). Toate -aoeS't-ea'e savaq-esc insa prin Logosl1.l1 s intrupat, Fiul lui Dumnezeu, Ii:sus HristoiS,in Care vedem pe TaMl ~iGaDeeisteunieul mijlocitor intre El ~i om : e<Iardinda venit plinima vremii, ne-ai grait noua prin
690. Niq,lae col. 417 D. Cabasila, op. cit., cap. XlI, P. G., CL, col. 392 A-D Kullmysterium, in si cap. XXIII, dahrbuch fur

Insu~i Fiul Tau, prin Care 9i veaeurile le-ai faeut. Care fiincLstriilucJrea slavei Tale9i' ehipul ipostasului' Tau ..." (Sfantul VaHe eel. Mare, ru-; gaciunea a II-a), (pecete. aemenea ehipului, eare intru Sine Te arata pe. Tine, Tata, Cuvfmt viu, tJumnezeu aqevarat..., lumina cea adevp,-, rata prin ,care S-a ,watat Sfantul Duh, Dl1.lhlll Adevarului, Darul infierii. .., Puterea cea facatO'are de viata, Izvorul ,sfinteniei... (Sfantul Vasile. eel Mare, rug1kiunea l). (~i vie~uindEl in lumea (tceasta, dandu-ne porunci mantuitoare ..., ne-a adus laeu!loa~terea Ta,. a adevaratului Dumnezeu 9i Tata ... ~i euratindu-ne pI'in apa 9i sfintindu-ne eu Duhul Sfant, S-a dat pe Sine schimb mor~ii, .intru :Careeram tinuti, fiind vanduti. sub paeat. ~i pogorandu-Se prin Cruce il1 iad ..., a nimicit durerile mortii. $i inviind a treia zi ~i 'cale faeand oricarui trup la invierea ceadin morti... S-a facut inceepa,turiicelor adotfmiti, intai-naseut din morti,,,c?: sa fie, Jnsu~i 'Ineepeltorul tuturol;' intru toa,te.$i suind1,l-Se la eeruri, a ~ezut ,de-a dreapt\l slavei Tale, intru inaltime. Care iara9i, ;va sa vin,aj ca sa rasplateasea fiecaruiadupa faptele sale (Sfantul Vasile, eel, Mare, ruga'Ciunea a II-a). Ana,fora este, in acel<l~i.timp, deopotrivii~i hristocel1trica, in deplin .aeord cu teologia Biseridi primare. " In rugociunea COI'espunzatoaredin: LitiIrghia Sfantului Joan Gur.a de AuI', dei?ise observa aceea~i ordine,' totu9i exp'llnerea insu~irilot divine se faoe in cuprimml I1.lneisimple propozi~ii: Qa .Tu ~ti' Dumnezeu"negnlit ~i necuprins eu gandul, nevazut, neajuns, purureafiind 9i acel\l~i fiind, Tu~i Duhul Tau eel Sfanb>. ,InschiI11b, ~uharistia. sau. mul~umire'a capMa exprE;!Sie formule direde, chiar in cursul.,.pril'Jl-ei, in rugaciuni a aoest1,1iSfantp,arinte. Tinand seama de ,adele b'llnEiiatii divine, expuse sub urmatqarea form'a'ge~erala:: :Tu din nefifnti:L:intni ,iinta ne-.ai adus 9i, cazand noi, iara~i' ne-ai ridiICat ~i nu Te-ai dep~r:tat,toate faeandu-le pana. ce ne-ai suit la e~r~ine-ai daruit imparati'l Ta, care va sa fie, Sfantul loan Gura. de Aur i~i exprima multumir~a intr-o formula sintetica ~i .conci~a: ,,:Pentni <toate,acestea, muitul.1fim Tie lIi Unuia-:Naseut Fiului Tau ~i Duhului Tau celui Sfant, pentru toate pe caF~ le9tim~i.. pee car~' n~uIe ~tim, pentru binefacerile Tal~' eele aratate ~i cele n~aratate ..ce.s-au fac1,l,t ()ua. n .... , Precum rezulta din']orunele .acestD.r doxologii,ele sunt adresate. lui Dumnezeujexpunand insaJa~rjbutele privitoare . .Ia tOClit;e persoanele dumnezeie9ti.In fond, in aiIl1be1eLiturghii a'VeITIo.Euharistie trinitara., In All'afora din C1imbele iturghii, el1.lloghiaOOUpaprilmuklo.c, "dez-. L voltfmdu-se," pre cum am viizut, sub forma unei grairi despreatributele Fiintei. dumne2'eie~ti.; ale'uiiei adevarate &eoAo"(ta,: cumzice Sfarutm:l Chiril allei'us:aliirpuh.iLDe' aCe<;l, prtmul fragmental .. ugaiCiuniie~h:q:: R . ristice sedesemneaza 9i sub' numele de l'ugaciu'1] JeO'l9gica. 692;tirtlu p,e' care prima rugaciu!le.din an,afora Sffm;tului Vasile'hl~~' ii justifica in chip precump~nitor: '. b)Trisaghionul .serafimic. -' Primul. fragli1~nt diIi--Rugadunea euharistica, ',adic!i .oel <care,constituie riIgaduhec;tteo1ogica,f~i ating~:
,; ~,-,. _ ..... ~ . , ,:.,' " ,': . ",\ . _ . "' .. ,.: ": ". < .. ~ ...

691. Odo Casel, Neue Zeugnisse fur das Liturgiewissenschilftll, vol. III, Munster, 1936.

'.1.::
""'"

692. Cf. J. Hanssens, 16 Liturghierul explicat

op. cit" t. Ill, p. 347

c'."

242

LlTURGHIERUL EXPLlCAT

LITURGHIA

243

punctul culmi'l1ant in momentul lmnului serafimic. In anafona Sfantu1ui loan Gura de Auraeeastii eantare Ire desrfii~oariiea final al formulei prin <carese multume~te lui Dumnezeu pentru di, binevoind a primi din maini omene~ti Liturghia,a ereat in ,aoest chip oamenilor 0 imprejurare de a-~i uni strigarea ,lor de bucurie eu aeeea a cetelor ingere~ti, oare se inaltii :lJburand, cdntarea de biruinta cdntdnd, strigdnd, gLas inaLtc:ind $i graind: Sfant, Stant, Sfant Domnul Sav.aot; plin este cerul ~i pamantul de mari:rea Ta. Osana intru rei de sus! Binecuvantat este Cel 'ce vine intru numele Domnului. Osana Celui dintru imlltime. In Liturghi:a Sfiintului Vasile eel Mare,amintindu-se, in gener,al,' oil toate puterile ingere~ti slujese Iui Dumnezeu, iniiltand pururea cantari de slavire, se deserie maiaman:untit tinuta serafimilor, oeicu cate 9ase aripi, care eu douii i9iaoopera fe'tele, ,cu doua picioarele, iar eu doua zburiind, striga unul ,ciittrealtul, eu neinee<tate gra:iuri, ou laude fara tacere, cantarea de biruinyii cantand etc. For<mulaCantarea de biruinta eantand, wigand, gl~s iniiltand I/i g'Taind, prin care preotul introdu<ce canroarea TrisaghionU!lui serafimic, aViindaoelal/i text in ambele Liturghii l/i fiiild singura oe se roste~te eu voce tare in prima parte a Anaforei, face ea oficiul ambelor Uturghii sa nu aparo di1ferirt in fata comunitatii. Aoest ecfonis da oeazieer'edinci~ilor sa canre lmnul triumfal sau serafimic 693. Prin forma articulara a termenului cc:intarea - 'tOy (bmbtloy) UfLYOY dinacest eofonis, se SU'bliniazaoii II se refera 1a un imn ingeresc anumi,t, adica laaeela pe cane I-a auzitProoroeul lsaia (6, 3) in viziunea sa, cantat de serafimi: Siant, Sfant, Sfiint Domn'1.l1 Savot! Plin este tort pamiintul de marire1a Lui. 0 cantare indreptata deoi eMre Damn'lll Dumnezeu arto,ttiitoru1,Cel ce era 111 eel ce este l/i eel ee va sa vina (Apoe. 4, 8; 1,8). La iilloeput, adica in Veehiul Testament, acest imn nu a fost ciintat decat ineer, zicea Sfantul loan Gurii de AuI'. Acum el este atilt al nostru, cat !?ia:l serafimHor, deoarece Hristos a inlaturat ziduleare despartea cele doua lum! 6~4. Rostind deci aceasrta teologie (laruda) sfanta, ne facem par,talli 1a d'intarea i!mnelor, cu o!?tile eere~ti, preoum ziee,a Sfantul Chiri'l al lerusalimtilui 695, ineepantdastfer sa facem de aiel ceea ICenadiijdutm sa tj"acemv~nk in cerUTi696. Unirea credindo1?ilor in chip spiriItual eu 'sfintiiingeri, in ~rmoniile;aceluiaf/i imn intreit sfant, este deci un fapt actual in LitUTghi'e,iar n'll numai
693. ilntr-o vreme. ~i anume prin veacurile al XI-leaal XII-lea, ipodiaconii atrageau atentia credinda~iIar asupra acestui moment salemn, prin farmula rastita tare: "Cati sunteti credincia~i, rugati-va I (versiunea latina a lui Leon Thuscus). Cf. Dam Placide de Meester, op. cit . p. 96. Vezl ~i A. Dmitrievski, Tipica, I, p. 171. 694. Sf. loan Gurii de 'Aur, Omilia VIla Ozea, 3. 695. Cateheza V mistagagicd, 6, P. G." XXXlII, caI. 1113. 696, Tertuli,an, De oratjane. 3, P. L., I, ca!. 1156. Sf. loan Gur'ii de Aur, aratand ca sfintii martiri se buoura ,acum in slava cereascii, intO' and impreuna cu cetele n Ingere5ti imnul lar tainic. adaugii: chiar de pe cand erBU un trup mu[itar, ei fiiceau deja p-arte din aceste camri, ori de cate ari cantau Trisaghianul (Isaia 6, 3) la siivAr~irea Sfintelar Taine. Omilia Ia lali stinlIi martjri, P. G., XLIX (II, 1), eaI. 705-712.

in veacul ce va sa fie, cum se exprima Simion, arhiepiscopul Tesaloniou't'lli697. Aoe:asm unireeste .oonfirmata de marturisirea preotului in insa!?i.Rugaciunea anaforei, 0 datil {)U intonarea imnului de catre ,credinciol/i : "Cu aceste fericite Puteri $i noi, lubitorule de oameni, Stapane, strigam $i graim: Sfant ellti 9i Preasfant, TIll lIi Unul-Nascut Fil\.l!l au T lIi Duhul Tau eel Sfant. Totodatii, prezenta serafimilor este simlboHzatii in a'cest moment liturgic prinaetiunHe ee se indeplinesc in legatJura cu ciintarea Trisagh1onului. Astfel, in timp ce preotul l'ostellte ecfonisul Ciin~area de biruintiieantiind, strigand ..., diaconul ori, in lipsa lui, ehiar preotul, luand steluta de pe Sfantul Disc, face eu ea semnul crucii deasupre. acestuia, lovind ~or eu ea in cere patru pal'ti ale Sfantu1ui Disc (rasarit, apus, miazanoapte l/i miazazi), pen<tru ea sa simboIlzeze prin sunetul respectiv carutJareaSfant, Sfant, Sfant, Domnu:l Dumnezeu atottiiItorul, cu care il preamaresc cele patru fiiinJtede care ne vnrbellte Sfantul loan lEvanghelis-tu1in Apocalips'a (4, 6, 8) 6~18. Pe de ,aItii parte, in timp ce credinoiollii sau eorul canta Trisaghionul serafimic, diaconlUl agita ul/or ripidadeasupra vaselor <oudns-tHele daruri, in primul rand ,eu un scop practic, desigur, I/i anume de a impiedioa sii eada ceva in ele, evenltualitateposilbilamai .ales in tarile calde. Aotul a capata1 insa totodata Gi o seannificatiesimbo1iea, mai ales ea ripida poarta pe dansa 1maginea serafimilor, ihchipuind astfel prezenta mu1timilor ingere~ti, dar mai 'ales participarea reala a serafimilor, preinchipuilta deja in Vechiul Testament prin serafimii care rumbreau eu aripi1e lor chivotul Legii din Siama Sfintelor699 !n Liturghia Biserkii primare, forma Trisaghioilului serafimic se marginea, pecat se pare,la textul din Vechiul TeSiDament Isaia 6, 3), ( precum se gase!?,tein Liturgh1adin cartea VIII, 12 ,a Constitutiilor Apostolice. In adaptare.a Iui liturgicii de mai tarziu el a fost amplificat insa cu partea a doua, oare eonsta din textu1 ~or modifiieat al ia:c1aJmatiei au care a fost intampi'l1<olt Man,tuitorul 1a pri,mirea Sa triumfaJa in lerusalim, inainte de Patimi: "Osana intru ceide S'llS! Binecuvantat este Cel ce vine intru nume1e Domnului. Osana intrucei de sous! (Matei
697. ExpIicarea despre Bisericd. in Tratat asupra lulurar noaslre arladaxe, trad. ram., Bucure~ti, 1865. p. 263, ca!. 1. dogmelar credinlei

698. Actiunea cu steluta este cansiderata ca simbolizeaza inca ~i vesti,rea, in eele patru parti ale lumii. despre biruinta Domnului asupra martii ~i totodata serve~te ca, prin sunetul atingerii ei de Sfantul Disc, sa atraga atentia credincia~ilor /lsuJYra momentelor urmatoare ale Sfintei Euharistii. Cf. Dr. V. Mitrofanovici 5i Dr. T. Tarnavschi. ap. cit., p. 512. Instructiunile lipicanale din manuscrise iau act de aceasta actiune tarzie, ma[ irulai sub furma unei rldicari a stelutei, de pe dis'c. ~i anume prinveacul al XII-lea - al XIII-lea (vezi Dom Placide de Meester. op. cit., p. 96, dupa Krasnose1tzev, Material, p. 26, 64, 110), iar prin veacul Bl XiV-lea. sub forma ceremaniei in uz pana' astazi (Ms. [1[. 986; Bib!. Mdndstirii Sinai. publicat de A. DmHrievski, ap. cit., p. 61'1). 699. Simian. arhiepiscopul Tesalanicului, Despre sfinlele hiratanli, cap. 174, P. G., CLV, ca!. 384, in trad. Tam. citata, p. 136, coI. 2; Sf. Gherman I al Constantinapolului, ap. cit., P. G., XCVIII, ca!. 432 D..

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

244

LlTUR GHIER UL 'qEXPLl CAT

I
,
i
J

.LITUROHIA

245

21, 9; d.~i Marcu 11, 9; lJUcaI9,' 38 ~i loan 12, 13). 1n intrebtrin~ tarea sa Hturgidi, Trisaghionul seTafim1c aajuns deci un imnde &lava nu numai in cinstea unicului 'Dumnezeu in trei ipostasuri; '~ cum se infati~'eaza in t.extele bibHee ~i in interpre<tari1e SfintHor Parinti '/uu;d ~i in cinstea F1u1ui, Care a venit pe pamant. in nurnele Domnului; apica al Tatalui. El oontinua sa vina insa in chip mis-tic, pentru a perpetua in Uturghie, prin Trupul ~i Sangele Sau euhariSltic, misiunoo de mijlocitor, pe care a iIl!dep'lin~te in ceruri, intre Dumnezeu ~ioameni, deoare'ce ei ' ajung cu aneV'oiea fi morti pa,catului (Rom. 5, 11). ,In forma sa lioturgica, Trisaghionuhserafimk este expresia unei su~ bllme emotii, in care palpita bucuria ~i entuziasmul izvonlte din credinta ~ipr'esentimentul momentuiluii apropiatal prezentei reale'a DomnuluL A~a pl'ecum este numi-t in e:ofonis111rosti,t de preot,acest imn'este 0 cantare de bkuinta, adica un imn ,triumfal, pentru ca, pe de 0 parte, este inaltat spre slaV'a Domnului Savaot, Dumnezeul Puterilon,,7(lI, adicaal ol/ti'lor {)er~ti, iar pe dea1ta parte, pen1ruca prin el se intam pina totodcuta venirea Mantuitorului in Liturghie, biruitoruI mortii 9ia1paea1tului, insotit de cetele eere9ti. De .a:ltfel, nota triumfala' se 'gas'9te subliniata. in 'acesti:mn 9i prin strigarea Osana , .care revine caun refren atat la finele primei, cat ~i laal eelei de a doua parti 'atextului lui: Evanghelia, ca ~i Liturghi~ au pastrat. netradusaaceasta formula: 111' limbajul litJurgic, exdamatia Osana ~i-a pierdut ,intelesul 'sau primitiv din psalmi (Ps. 117, 24):' 0, 'Doamne, mcintuie$.te (ajuta), cao invocare ode ajllltor, cum a fost intrebuin~ata~i in ac1a:matiHe rnul~ timii din Ieru:s.alim, la tprimirea MantJuHJorului in ,acest or~,pentru'lllJtima oal'a. In Trisaghionul seralfimic" termenul Osana r'eprezinta un a'aoentde buourie, .de triumf9i de saLutare, echiva,lent ac1amatiilJor moderne: ura, ,trawS'ca, .slava. -El se refera deci .(~i inrleosebica~::, fren final ,al ilmnului).La Mantu~1;oml, in legatul'a cu prezen'ta Sa pe Sfanta Masa, in Jertfa euharistiJoa 702. '.. ' '. Trisaghi'onul S'erafimioc este eel mai vechi ,imn din Liturghia cre~tin~ ~i, poate,chiar primi1tiv inouprinsul ei 70~, EI este mentionat inca din VTeaculin-tai, del/i nu sub 0 forma dest~l.de clara, la Olement Roma~' La nul 704 ~i iil Didahia ceLor 12 ApostoU 7{)S.' finele v,oocului .al II-lea, de asmenea, ilarnint9te Tertulian 700, iar in veacul al IV':'lea, Sfantul
.,

Chiril'allerusalilmului il mentione:aza lamurit in expliDarea Liturghiei Sfantnlluila00b 707,'Indinam sa 'credem ca, 'la inceput,'lmnul s.erefim.ic se' integTa:in . Insu~i text-ul r'l1gckiunii rostite de preot 708 ~i doar mai tarziu s-a trans,f()rmat intr-un imn pentru credinciol?i, prin mnpliificarea textului I'llHsaia(6, 3) cu oel din Psalmul 117, 24-25 ~i din Evanghelii. 'Sunt lipsite deorice temei ineerearilelui H. Lietzmann de a demonstra'dY obuna parte a pTimei Rugaduni euharistice ca ~i imnul triumfal.ar reprezenta imprummuri din oultu'lsinagogii 709. Nu e greu este conceput intr-un de <XJnstatat .ca stHul aoestei, prime rugaduni spirit de elevatie spirituala ~i de avant rnis1:ic,03ror-a noll Ie gasim echivalenta in nid a rugedune iudaidi.EI ne da sentatia misterului. Intr~un cuvant, raoest stH se resimte deduhul profetic al marH-or personaliMti cI'~tinedin primele ve:acuri iale Biseridi. Originalita,tea ~i paterni,tatea eelordoua 'Liturghii bizanrtine se'afla car.acterizate tocmai prin a'ceasta autoriloT lor in anaforele respectransportare '~i inspiratie 'personala tive. In fond,ele reZ'llma aceealii rug,adune a Jertfei, din Liturghi,a Sfiintului Ila,cob, observand exact aoeea~i ordine in sUiocesiunea moW! velar eulogicelii euharistice.
oCt

700. Sf. loan Damaschl11: "Cael slil1til ser<ilimi ne indica in chip precis, prin repet<irea de trei ori a cuvaIl.U]itii SHint, cele trei ,lpo9t<ise ale Dumneze~rii suprafiintial~. Prin 0 singura DOl1Ulie, ei indica 0 singura fiinta st' Imparatie, a' Trei.miiteathiCe (Dogmatica, tr<id. 'de Pr. D. Fedora, In collilctia (IIzvoarele Ortodo)(iei":, Bucuresti; 1938, p. 170; In P. G., XCV,'col. 21-62 :Ocspre Imnul lrisaghlon; Epistolri .catre IOa/l): ' .. _. ' ... ':: " , ' 701.. Sf. Gherman I al Consta!)-tinopolului" op. cU.,. p, G., ~CVlIl, coL432 D. 702. Unele din ;e<;litiile. romanesti ale. Litwghie'ruluj se silesc." sa precizez~ ?c;a~ta interpretare prin redactarea ultimului reHen sub: forma: 'I<Osana Celu!. din 111altlme" ... ,. '. 703. Gustav Bikel, Messe und Pascha, p. tb5---:122. 704. 'Epistola I catre Corinteni, cap. XXXIV. 705. Cap. X, 6. " 706. De oratione, 3, P. L., I, col. 1166.

, 0) R'lJ.9iiciuneahristologica. --.:.. In Anafl()ra Liturghiei Sfantuiui Vasiie eel Mare, pentru manifestarea euhariS:tiei este rezervata rugaciunea a dbUa in intregime, insB iiltr-o fbrrnj indireotii. Fara a iiltrebu;inta vreo formula XpreSa de multumire, el lasa sa rezuIte aceasfci afitudirie 'a. pieta1;H crelitine dintr~o re~apit'Ulare o..stul de amlinunti,t<~ a binefacerileir P;rovidentei, enumerarre' in 'ordine is,torica. Iilcepand de la a~ulereatiL~i eaderii omului, fagaduirea'unui Mantuitor, ~i trirniterea profeti1or,' ajunge la vremea intruparii Fiului lul Drumnezeu, <lTl1iptind de.a'Ctiyitatea~ide moartea Lui pentroll n0i, precum ~i d~ invierea ~i de. inaltarea Sala cer, ca garantie ,~ manwirii no-as-tre. Sffmtul loan Gutli de Aur, care a faciltmentiune deja in prima rug<lciune de operele prin' care Dumnezeua'. pregatit in Vechiul Testament mantJuirea lumii, se. re'fera iricoo de a doua .numai la opera salvar~ita in Noul T~tament prin Fiul S<lu (<<Care venind ~j toaota onlnd'lliala cea pentru lWi' plinind ... ). De altfel in ambefe 'Uturghii, obiectul principai al ihultumirii din Rugaciunea a' doua eLiharistica ste mantu~~a 1umii prin bOTnnul n0'5I1:r11 Iisus Hrisltos, De aceea ea esteouno'&outa ~i sub numele de rugaciune hristo!ogica. 711) i oare corespunide in mod diE.'l]Jlinelei din ~ c Li:tJurghia Sfantului loan Cura de Am. Daea deci Anafora liturgica poarta in sine caract.erul unei mi;;ca~ wane rugaciuni deadoratie, in care l<ludam ~i multumim Tatalui pentn.!. tor ce a facut in soopul mantuirii noastre, necr~tand nici chiar pe
707. Cateheza XXlII (a V-a mistagogica), 6, P. G.; XXXIII, col. 1113 B. 708. !ntr-adevar, Sf. Chiril al lerusalimului zice ca 'aceasta O&OAol(I1', primiti:1 de noi de -las'era.fimi, 0 spul1em pentru ca sa ne facem partasi cu Ingerii la ciintarea imnelor. , 709. H. Lietzmann. Messe und HerrenmallI; p. 125 i Cl. J. HansseJ1s, op. cit., \. III,.,p, 390. 710. J. Hanssens, op. elf.; p,' 405.

I I I I I I I I I I I I I I

324

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

325

naturai ca preotul, indata dupa imparta!)irea sa, dmd a oficiat singur, .ori dupa ce a imparta!)it l1i pe diacon, sa-..;;i faca rugikiunea demul~umire. La Liturghia SaVflr!)Ha in sobor, dupa imparta!)irea uHimului, diacan sau a ultimului dintre preoti, daca n-a fast diacon, urmeaza ca toti liturghisitorii Slil.-~ireia lo'Curile corespunzaioare in jurul' Sfintei Mese, multumind Dom).1ului prin aceasta rugaciune. Dupa aceea,' cand ,este slujba cu diacon sau in so.bor numai de preoti, ace!)tia; aara de preotul de rand ori de diacon, merg sa se spele, putand sa guste dupa aceea I, anai!ora ~i putin vin 987. c. ImparHi;;irea credincio;;ilor

,1

I I

laid.

a) PartiLe destinate 'in acest scop.- - Ritua'lul imparta~i<rii ,deridlor s-a Incheia,t, astfel, .prin rugaiCiunea ,lor de mul1;umire. Pe SfantulDisc, Trupul Domnului, a ~amas reprezentat aoum numai prin fT1a'gmentJele NI ~i KA din Sfantu~ Agnet, care sunt des,tin.ate pentru impii<rta~irea credincio!)ilor. ,In Uturghie, el este distribuit deci diferit. 'De ce partea cu initialele IIS a fost pusa in Sfantul,Potk, liar cea eu HS serv:}te',la impa,roo$ir'ea membr.Hor derului, celelalte aoua, NI ~i KA, riimanand rezervate oredirucio$il<or.? Negrel.?iJt, l,a baza' aoestor Taruduie1i sta /un simbo1ism 'Care nu este greu de desdfrat, da'm pornim de 'La semnificatia ~i tema intregH Liturghii. Potrivit cuvantului Sfantului Apostol Pavel din . Epistola I( catre Corinteni (11, 26), Liturghia 'comemoreaza" reprezinta, reproquc~ in esenta $i actualizeaza mistic Crucea sau,jertfa Domnului.- De aceasta,idee se dovede~te patrunsa ~i preoeuPata intreaga actiu).1e liturgica. Astfel, materiile de jertfa sUnt oferite in sfintele vase purtate in mainile incruci9ate, la ecfonisu1"Ale Tale ..., fieiti aducem ...., iar apoi aceste materii de jer,Wi sunt sfintite ~ibinf.cuv~ntate in semnul crucii, Sfalltul Agnet este "iniiltat 9i frant ceva mai tarziu ~n acela~i fel, partile Iui sunt dilspuse pe Sfantul Disc des'emnand de asemenea CI:ucea, iar paT-tilC'ka,IIS ~i caIdura sunt puse in Sfantuli Potir cu <lJceJa:.<;;i semn. ~otul 'll:rmii.r,e~te deci .sa fixeze min1lea la Crucea sau jertfa Domnului, !din care ne vom imparta9i pentru a ne face astfel parta~i mortii :;;1.nvierii Lui. . i Partidca ns nu este intrebuintata ins a de la inceput pentni imparta9ire, ci este puSlil.inPonr, pentru a semnifica uriitatea necreSlp'artj,t..' a Trupului ~i a Sangelui -euhal'istiJc, care; pana ad; se gasau desparti,te, unul pe Sfantul Dilsc, iar oeTMa'1tin Sfan.tul PO'tir. 8e punea'cump'ilJr.ti'Ciica IIS in Sfantul Po tiT, iar 'nu alta, pentru'c.il: pl1rtEmd pe ea numel.e'lisus, pe care I-a primit Mantuitorul ca om, ea este aeeeacare reprezinta firea Sa umana, did ceee. ce se intrege9'te in Sfantul PQUr sun,t'cele'dQua parti ale omenitatii Sale, Trupul ~i Sangele, cu care. a suferit rastignlrea; s-a jertfit nu Dumnezeirea, ci natura omeneascaa Mmtu'itQrului, prin care" a luat asupra Sa rascumpararea' neamulUi omenesc. HS'in:seamna Unsul prin excelentii., Mesia, pe Care liturghisitorul n reprezihta
987. Cr. Gherasim Saffirill,
op. cU., ,p, 93.

il

Iii n"inchipuie in anumite momente 9i prirr anumite actiuni Jiturgice, referitoare la activitatea Sa. De aceea, eu aceasta parte din Sfantul Agnetse cuvine sa fie imparta!)iti liturghisitorii. De la ,particica de sus ns la cea de jos HSse descrie prima linie a crucii, cea vertkala. NI ~i KA, eu caroe sunt impartii~iticredincio$ii, reprez:iJnta eele dQuaextre-mitatiale liniei orizontale 'care desaVarge!)te semnul crucii. Fara indoiala, intreg Sfantul Agnet,deci <Orieare din partile lut pot servi ca 'lmparta~ire, .a9a cum se petrece lucrul/de fapt, cando diaconul sau preatur potrive~te sau consum~ Sfintele Taine, la sfaqitul Liturghiei. El consuma toate parti,le din Sfantul Agnet puse in Potir, creci 9i pe cele eu semnele NT !)i KA, daca rl-a fast nimeni de imparta~it. De asemenea, Sfintele Taine pregatite pentru imparta9irile grabnice din cursulanului provin integral din toate cele patru parti in care a fast [ranta Sffmta Paine. In Liturghie insa, unde -ori de cate ori mancati painea aceasta 9i beti acest pahar, vestiti moartea :Qomnului, pana va 'Veni;precum graia Apostol\.l'l neamurilor (I Cor. 11, 26), randuiala ,de mai sus a fost intocmita anume 'pentru a vesti, pentru a pameni, adica 'a aminti ~i a insemna jertfa sau ,Grueea Domnului, prin tot eeea ce ,',,! I" se 'face. . In legatura indeosebi cu destinatia celor doua parti NI ~i KA in actul imparta9irii, gi'isim un temei foarte sugestiv in textul urmator al 'Sf[mtului Atanasie cel Mare, din C1lvant despre 'int7'uparea 'LogosuLui as~: ' . Daca moartea Domnului era 0 ri'iscumparare pentru toti ~i daca ]Yl'in moartea Lui disparea zidul cel din mijloc al 'despartirii 9i aveaLoc chemarea neamuriLor, 'cum ne-ar fi putut chema Eldecc'it fiind crucificat.? Jar chemarea se fdce C1l mciinile 'intinse. Cinev,a nu moax' cuimainile fntinse decat pe 'Cr'uce: C1l mciiniLe intinse 'in semnC de ,chemare. Se cuvenea deci ca DomnuL sa moara pe Cruce intinzandu-$i mainiLe, pentr1l ca printr-una sa atrag'a pe vechiuLpopor aL Lui JstaiL,' iar prin oe-aLaLtape .p~gani, reunindu-i pe unii. cu aLtii 'in El instL$i. Luerul acesta I-a spus insu!)i Logosul, aratancl prin ce fel de"moarte aveau sa fie raseumparciti toti: Carid 'vQi fi ina1tat (pe 'croce), vol trage petoti la Mine (lQan 12, .32, 33)>>.Deci NI 9i KA; aceste doua parti ,din Sfantul Agnet, ca bratele eu care Domnul che-ama sau atrage la El lumea, unind astfel in El insu9i pe unii eu altii, este firesc sa fie destinate spre imparta9irea poporului credincios. ' "" . , . Spre deosebire' de derici, care; precum am: vazut, iau spreimparta9ire, separat, mai intai Trupul Domnuluj'in rflana $i a'poi scumpul Sau Sange din Poiir, lakE sUnt impaT;ta~iti cuamandoua deri'data eu ajutorullinguritei. Pentru motivarea aeestor practici' deosebite s~a cautat expliCarea prin an<;ilogie Cll faptul,ca, la Cina cea de Taina, Sfintii Apostoli au, primit de La Mantuitorul, mai intai Trup\ll Siiu sub forma painii ~Lapoi Sfantul,Sange sub f0rma vinului, pe cand poporului i..,a aratat pe cruce, la un lac, 'atat Trupul 'C3t 9i Sangele c~ a curs din El asa. TOtU9i,
988. P. G., XXV, col. 137 D, 140 A, B,
989. C. Veniamdn, Novae'a 8-krijald, ~l Dr. T. Tarnavschi, op. cU.,' p, 535. ,
C,

1870, p. 260, La Dr. Vasile

Mitrofanov[ci

~I

246

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHlA

247

uriioul SalU fiu, fr,agmentul hrisDologk al marii Rugaciuni euharistice face loc 1?isentilmentului vinovatiei noastre. ~a inc<1taJducerea Jertfei euharisti'ce impliroa totadata 1?i'Cererea de ieroore ~i de implorare a ajuDoruluidiNin. ' Nar.atiunea binefacerHor divine i~i ajun,ge punctul cWminant Ii:! sfar!?itul ru.gikiJuniiin necitaJ:leaau voce ,tare a ouvinrel'Or de instittriTe a jertfei : LuratJ,manoati, acesta este Trupul Meu, 'oare se frange pentru voi spre i'ertarea paoatelor, ~i: Beti dintru a'Oesta ,toti, acesta este Sangele Meu,al Legiioelei NOi, care pentru voi 1?i pentru multi s' varsa spl'e iertarea pa'oatelor, pe car-e le~a rostit Mantuitorul ins'U~i1a ultima cina hl!ata -eu uaenidi SaL ,In praatitaa bisericeasca s-aado:ptalt obiiOeilUl 0 data eu pronuntarea acestor formule, diaconul ~i preotU]; ca, saarate eu mana dreapta spre srfi:nrtele vase respeotirve, determinand astfel anume asupra caruia din oDele doua dtaruti de pe Sfiinta ,Masa <HI fost pronuntate de Manuitorul furmulele de instituire 71l.0dinioara, atenti:acredinciro~ilor 'era invilQrata in ,aoesrt, oment prin expresia 'OaOt m 'ltta'tol (diti slUnteticredindo!?i), rostita, de ipodiaooni, care se ,aflau risipiti printre eredInoio!?i712. Raspunsul 'armih insa,pe oare 11 da cor'lli dupa Heoare din aceste d:ouaeofonise, revene-a 1a origine in, sarcina diaoon'l11ui . ,In seama credindol/ilor a 1;re<;utdoa~ /mai' tarzi~, m prQbabil dupii ce lis-a recunosaut diepM de 'a intona ciiil't~,riin timpuil rostirii Rugaoiunii ,anaforeL Deci,cilJta vrimea durat obkeiul' dea,se citi fara intf'errupere Rugaciu'l1ea anaforei,adka :in prin}~1e patru-d'ild veacu:d, a lipsi<t~i ocazia de a se cia un r~sp].l!1sdin partea credindq~il~r dupa rostire-a ouvinte1rorde instituire. Un raspun~ la deveniJt insa neoesar, ~i in a'Cest loc, deindata ce g-a socotitqi partidparea m:ai '!etivi'! a 'Oredindo~i1or1a serviciru1:li:turgk poate sa flieasigur.aIt~ prin intonarea de imne in Iega1buraau pasajele maioaracteristice din Ru.gadtinea Sfintei Jertfe. DUj:a 'Ouvintele de institulTe, ras>puIlJSul "mhin rezolva destul de convenabil sitUJatia, in primul rand prin scurtimea Iui, deoareoe q canta,re mal lunga nru 'era ingaduita de urmarea i'Illediiata'a anamnezei. Pe ,de aIM parte, aceasta vocabula se incadx,a potrivit ~i cu S'el}s\.tl pa5a~ jelor respective din Anafora, acest amin venind din partea eredinciro~i1orn semn de aonfirma,re' a 'Oelorce se is'iJorisescdespre instit'lrirea i Tainei !?i oa marturie a cred'intei lor 714.Inauntrul Anafprei, raspunsul
711. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr, T. Tarnavschi, op. cU . p. 513-514. Recomandabi! este insa ca gestul sa insoteasca numai inceputul formulelor (<<Luati, maneati, ~i respectiv Beti dintru acest,a toli), mana fiLnd retr,asa in tim? ce 5e !'(~cita restul textelor. Se evita astfel confuzia cu teza Bisericii Romano-Catolice, care, impotriva caraderului evident de simpla nar,atiune al Anaforei, atribuie formulelor de instituire 0 functiune deepicleza, In acest moment, daruri!e sunt in<la paine $i vin, iar nu Sfantul Trup ~i Sange al Mantuitorului. Prin urmare, nu se poate spune acum des?re paine ca ...acesta este (chi-ar) Trupul Meu. ~i nici despre vin ca , ..,aeesta este (cu adevarat) Sangele Meu, 712. Versiunea latina a 1ui Leon Thuschus. Cf. Dom Placide de Meester, op.
cit .. p, 97. ,.

amin dtlpa cuvintele de instituire are acel~i oarader oa ~i celelalte imne de Iauda !?i de doxologie. Sensul saru nu 'trebuieoonfundat, prin urmare, 'au aceI al amin-<u1uide1a sfa~itul Anafurei, care este un semn de eXUlberanta, corespunzand unei rtrebuinte de demonstratie exterioara 715. In timp oe ,carol intoneaza 'amiD dupa prima formula de instituire, premul oontinua sa recite in taina tex1JUldin I 'Oor'inteni 11, 25 : "Asemenea ~ipaharul, dupa Cina, zicand..., intretinand astfel pentru sine cursul neintrerupt al istorisirii. In Liturghia Sfantului Vasile eel Mare se intrebuinteaza ,aoi '0 formula mai dezvoltata: Asemenea !?ipaharul din roada vitei luand, amestecand. multumind, binecuvantand, sfintind. Pe de aIM parte, 1a el ,1Jextul'celof,doua ec10nise eu fmmulele de inS'tituire este amplifioatou introduaerea explioativa din insul/i curSJul naratiunii: A dat Sfintilor SM, ucenki ~i Apostoli, zicand.... d. Anamneza,. Ca 0 concluzie fireasca a relatarii despre instituirea lertfei euharistice, urtIlJeaza imediat maJ:'lturisirea ca, nedand uitarii porunca MantultoruIui, Biserirca aduoe Jertfa euhiaristica ipentru poonenireasau ,amiutirea. a tot, ceea ce El a f~Iaut pentrumantuirea lumii. De acee,l a :intrp,t in ,tTaditieoa sa se nrulTleasaa,'aoestscur,t fragmental amintire, pomeriirET)'Ea chiar incepe anaforei amamm,;e.zu (tivcip.V "1)at'\:= in Liturghia SfantUlui loan Guriide AUT, 0U cuvinte~e: ;"Aducandu-l1ie aminte (P.EP.V"1)p.SVOL) ded de a~aSlta poronea mah,tuitoare 1?ide toatt;ecele ces-a,ti M<mtpentru noi: de 'crUJOe, groapa, de invierea cea de a treia de z1.., motivandu-se :in acestehip aducerea Jertfei lit~:1oe de catre , Biserka. 'In Anafora Sfantulrui,Vasile eel Mare, te.J{itulanamnezei incepe chiar au porunca Mantuitoru1ui: Aceastasa faceti intru pomenirea Mea, conoordanJd in celelaUe puri'Oteale ei ou formula din Liturghia Sfantului loan Gura de Aur7i6. ' Pentru a treia l/i uLtIma oara, In cursul Liturghirei, darrurile srunt proadqse aoum, prin ouvintele spuse' de preot C'Uvooe tam, ca incheiere a anamnezeT din ,ambele anafore .:Ale .Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate $i pentru toate, A!?ezandu-!?ideci mainile cruci!?, dreapta peste stanga, diacanul ori, in lipsa lui, preoiul ia vasele cu sfintele claruri ~i, cand roste~te pasajul ... 'fie iti aduoem de toate !?ipentru toate, din aoes1 eoronis, Ie inalta ~i, intinzan<du-le putin inainte, f,ace ell ele sem715. Dom F, .Cabrol. Amell, in Dictionnaire d'Archeologie chn\tienne at de Liturgia)), t. I, part. I, co!. 1559. 716. Formula anamnezei din Liturghia primara nu ne este cunoscuta, dar dupa se pare ca termenii in care se refer a la ea Sfantul Iustin Martirul ~i Filozaful, redactarea ei n-a cunos,cut deosebiri pronuntate de-a lungul veacurilor. Astfel, el scrie in Apologia intai, la cap. LXVII, 1: Dupa acestea, in sfAr~it, facem totdeade aeeste lucruri. De asemenea, in Dialogul cU una pomenire (avCI/.lt/Lvia"l.W.v) iudeul Triton, cap. XLI, Sfantul Iustin considera ofrand a de faina, pe care 0 aduceau in Vechiul Testament cei curatiti de lepra, ca 0 preinchipuire a painii euharistice, pe care lisus Hristos, Domnul nostru, ne-a lasat s-o faeem spre pomenirca patimii pe care a suferit-o El pentru oameniiale caror suflete sunt curatite aeum de toata rautateall.

713, Krasnoseltzev, Svedenia. Dupa Dam Placide de Meester, op, cU" p, 9. 714. P. Lebedev. Liturgica sau explicarca serviciulUi divino traducere din ruse,5te ~i prelucr'1re de leon, Nicolae Filip, Bucure~ti, 1899, p. 26B.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

24'8

LlTURGHIERUL EXPLICAT

LrrURGHIA

249

'rtul.crudiL deasUipra::Sfaht'lilui Antimis: Prin a'eestgest;.'care,,!'eprezinta ,un'act, de, a,dueeTsaude ollerire a cinstitelor d'aruri; ele sunt infati~ate ilui Durnnezeu, ,oupa 'exempluLMiintui,torului, Care;"Iei,' Cina cea de tain,ii '-';.a~a cum sesubliniaza 'in textuF rogaciunii 'hirstolog'iceuin Anafora Liturghiei Sfantului V'asiIe eel Mare - luand paine in sfintelle~i preacuratele, Sale,'maini, ;ara,tiind-o717'Tie,Iui pumnezeu-TataI".,, a inaltat-o, adici aproaidus-olT)ai intiH 91 apoi a mul~umit, a qinecuvantat '~i, sfintind-o, a irant-o. Prin a{)esi'cfonis,preotul' marturise~tecanoi n!U avem nirnic al nOStru,propriu, pentru a canstituidin partea noastra undar vrednic de Dum8 ClU'tiji nezeu, ci lioferimdin 'oolC sunt de fapt ale Lui (ltpaatpepap.Ev 718,~i anume pain'e'~i vin, pe care Mantui,toTu1 a poruncit 'tIX'tO[o;) Apostalilor Saii sa' Ie adudi1ui ,Dumnezeu ca parga din ,ce1e,pe care El Ie-a creat pentru 'oameni 719.Sau, precum zkea Sfiintul Gherman I al Constantinopolului, Iti aducem pentru miintuirea noastI'.1,'ceea ce este 'chi):mlTrupului ~i Siingelui Oelui care a, zis : Aceasta 'sifo ,faceti spre ponienirea Mea, adicaacelea pe care ni }e"a,i lasatprin SfintH Tai
Aposwli 720, ' ' .. ' Mai l8.murit, in, anamI}ez'a vtefl sa se spuna anume Ga,.adueandu-ne

aminte de toatecele ~ s-aq. 'fiicilt pentru noi, dar mal. ales de' cele patimite de. Fiul. lJui Dum,nereu pe,ntru l1iantuirea nOaStra" piina la invierea ~i intoa:reerea Lui in sla'V,apecare a avut-o '113 Tatar m'l-iinainte de:a fi lamefl. (I:oan 17,5)"darurile no.astre in vederea.Jertf~f liturgke ("j(Cl't1X lt4,v't,z) acestea ceau fast aei pomenite, Stint. of.eritedetaate adi,ca i,n Iegatura eLl".toate aceSte mamente care a'll COnStitU1tJertfa Mantuitarului. ,,' . ' ! : ; .-"",'_ Daca lUGrarea I'lli Dumnezeu .pentro miintuirea omuluia. culn,llnat 9i s-a desavarllit prin Jertfa Fiului Sau, eaa f,ost totu~i neintrerupt adiva 9i mai in.ainte in ,cursul .istariei, .incepand indata dupa ce, ,omul a dec:iizut din, starea Paradiziaea, 'aliaprecum am vazut ca se marturise9te in rug~ciunea' ,tealogi1cadin Ap.afora Litq.r,ghiei Sfantului loan, G\1ra.de Aur, fapt iniirturisit 9i in tugaciunea hristol'Ogica din foornularul AnaforeiSfantului VasiI-ecel Mare: Nu Te--ai intors ell totrilJ.,BunnIe, de ia.zidirea Ta, pe care ai facut-o, nici n-rai aitat Opera' maihilor Tale, d in murtechipuriai eercetat~a pentru indurarHe milei Tale. Adele ~i riiomentelemai insemriate in;CiarepuTtar,eade gri.ja~i lucrarealui Dumnezeu pentru miintuirea oamenUar a intervenii in forme aratate sau ,concrete in Vechiul Testament, am vaZ'l1teaaru fost amintite printr-a forma gener,ala in rugaciUlIleateologka din forrnularul LHurghiei'SfantlihiiIGan G)lra de Aur, dalf au fostenumerate maiamantintitinrugaeiuneahristo:logiCa din Liturghia Sfantului Vasile eel Mare. De aceea,
. 0 , _

acum, .In .,fin,alulanamnez.eise :s'llbliniazaeadarurile noastre sUnt aduse sau ofrite"9i pentmtaate aceste binefaceri, ce au imbra,cat arme pozitiire 9i pe' oare Ie ~rtim,preeum~i 'pentru taate cele nearataJtenoua)?i dechpe oare nu le9tim. Aeestedoua expnesii din final'lll anamnezei sUnt <l9adar farnll11e tezumative' $i complernentare intreele;prin care 'liturghisitarul se refN'a la motivele euharistke din cele dciua fragmente precedenteale Anaforei. S":aemis parerea ca o,riginea ecfanisului Ale Tale dintru ale Tale... in ari,anmeza Anaforei bizantin s-ar daJtora urmatarului t,ext, pe 'care imparatul Justinian a pus sa-l graveze in' jurul plaidi de sus' a sfintei mese din biserim Sfanta Sofia: Ale Tale dintru ale Tale iti ,adueern, Hfrstoase, noi robii Tai, Justinian 9i Teod-ora72J. Nai crede~, dimpotfiva,ca i,in'paratul s~a inspiJ'at din Uturghia Biseridi, u.tiIizand Ia intrOducerea dedkatiei sale 0 parte din textul unei farmule 'Iiturgiee liiuale9ideci imteriaare tirripului sau 722 .. ) din 3yest eefonis, In lac de indicativul 'aducem. (ltpoacpepop.ev unele manuscrise, intre care ~i CodiceLe Barberimi 336,dau serierea ltpilocpepov'tE~ (aducand). Dupa uheIe pareri, acoosta farmade 'partkipiu ar trebui prefera'ta; intrucatia:r asigura imnului PeTine Te laudarn..., ltegatuf,a logk.a din pUnet {Ie vederei gr'amatical eu textul anamnezei, Aducandu-ne aminte de aceasta paruncaa Mantuitorului...,adticandu-Ti de taate 9i tOi\te ~i peritru taate, prin aeeasta,adica, "PeThie Telaudam , pe Tine Te binesuvarttam .... Imnul"Pe Tine Te laudam,:. arflastfel integrat in an:apuleza. Tre,jylih~saobservam insa dl, in general, cursul Rl1gadunii' anaforeise desfii~oara independent de imnele intraduse mai tarziu pentru credincia~i, paralel cu textul ei, dar ny intatdeauna in' stricta legatura gral1).atical~cu el. Ca ~i in oaz111 raSpunsului "Cu vrednicie ~i cu dreptate ... ded, redtarea imnului (iPe Tine Te' laudam nu prive~te ralul preatului~ care, urmand cursivitatea nofmala a Anafarei, 'treee eu rtecesitate la epicleza. In-ceputu'! aeestei din urma rugaciuni in Liturghia Sfantuilli IaanGura de Aur: ,,:Incaaducem Tie a'ceasta slujba euvantataare reprezinta in chip evident eontinuatea fireasca, lagica 9i culminanta ,a finalului dinedonisul an'amnezei : ... Tie aduce.m de taate ~i.pentru taatel)_Acela~i lucru n demanstreaza, 9i farma de justifkare oucare incepe epideza in Liturghia Sfantului Vasile ,eel Mare: (,Pentru aceasta -adica pentru pamenirea pe care 0 facem in Jertfa anuntata prin cuvintele ale Tale... Tie iii adueem de taate ~i pentru toate- (",indraznind, ne a'propi'em de Sfall'tulTau Jertfelnic ..,l),
721. J. Neale .. Tetralogla Liturglca: slve s, Chrysostomi, s, lacobl, s. Marcl dl\'lnae Mlssae, p, 439-490, Citat dupa Dom PJ.acide de Meester; op.clt., p, 98. .722. La 0 astfel de cO'l1vingere ne COnduce fara greutate insu~i textul complet

~l

7,1~

,.

717: Practica

obi~nuita

..:. .

1a jerlfele

Vechiului

'

Testament .. Cf. lI.evitic, 3,

, T18, Sf': lriheli, Adversu,s haereses, carl. IV, cap. XVlII, 5: .. ,719.. IbJdem, cartea a IVa, cap .. XVII, 5. 720. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cll., p, G., XCVIII, ,('01.,437 B.

al inscriptiei, pe care ni-I relateaza George Cedrenus (~uvoljlt<; lOtop(wv, p, G.. CXXr; col. 73'7 C - 740 A); Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem, Hristoase, noi robii Tai, Justinian. ~i Teodor-a, pe care cu bunavointapriroqte-J.e, Fiule ~i Cuvlintnleallui Dumnewu, Cel ce, pentru noi Te-ai intrupa,t~i pentru noi Te-ai riistignit, iar pe noi tine-ne in credinta Ta cea dreapta ~i imparatia pe care ne-ai incredintilt-o spore.5te-o ,5i paze~te-o, spre propria Ta slava, cu rugaciunile Sfintei Niiscatoare de Dumnezen ~i pururea Fecioara Maria)),

250

LITURGHIERUL

EXPLICA.T

LITURGHIA

251

Cu alte cuvinte, in desfal/urarea textului Anaforei, actiunea littlrgica tinde sa se finalizeze - cum e lIi firesc - nu in imnul ~,Pe Tine Te laudam ..., care apare ca un simplu incident, d in oferirea lIi sfin~irea darurilor, adica in Jertfa. Acesta este defapt scopul imanent al Liturghiei. Ca atare, scrierea originala lIi ,coreeta a verbului ~poalpepOl (wuc) inecfonisul ,anamnezei n-a putut sa fie decat indicativul prezent lrpoarpepop.v (aducem), iar nu participiul ~poCl'f'epov't' (aducand) 72;). Ritualul Anaforei liturgice illi atinge desavarl/irea in cele doua momente urmatoare, epicleza l/i rugadunea dipticelor, dind se realizeaza jertfa ~i se aplica efectele ei mantuitoare. e. Epicleza. a) Consideratii sumare asupra textuLui. - Momentul cl.lJlminantal Anaforei este atins prin rugarciunea de chemare sau invocare a Sfantului Duh (epideza, e~[xA7JClt' )asupra darurilor, pentru a fi tran.~formate in Trupul /Ii Sangele lui lisus, jertfite pentru mantuirea ltrrmuI. Existenta epic1ezei, adi!ca a unei rugaduni. speciale de invooorea puterii divine peste cinstitele daruri, spre a fi transformate. in Trupul :?i Sangele Domnului, este primitiva in Liturghie, Documentele nu ne-au pastrat formula sau textul epidezei prim are, dar practkarea ei se g~te confirmatadealuzii :?i mentiuni preci1~e,inca din cursut v~acu1ui al II-lea ~i al III-lea, ~i anume in .scrierile, Sfantu!lui Iustin Martirul ~i Filozofti172t., Sfantului Irineu 725 lIi ale luI' Origen 726. Scrierea lui Jipolit (t oea. 235), Trad,ftio apostoLica, cuprindechiar 0 .formula, scurta die epicleza. Din cele, mai mult,e din aceste loctiri, dar ,mai ales din ana:Iioralui Serapion de Thmuis 727, pare a rezulta ca, in Biserica primara, epideza avea caracterul unei epicleze sauinvoea.n a' Logosului 72~ pentru sfintirea darurHor.ln literatura bisericeasd'i de la vealcul al IV-lea inC00ceinsa apare net 'caraderul acestei rugaciuni, ca epideza a SfantWui Duh 729. Apoi... rugam. pe, Jubitorlll de oameni Dumnezeu sa trimita D'lJthuLeeL Sfant peste cere puse inainte, spre a face painea Trup allui Hristos, iar vinul Sange al lui Hristos. In adevar, s-au sfintit 11i s-au pl'efacut acelea de care s-a atins Sfantul Duh. eu privire la originea epidezei in Liturghie, in traditia Cd"9tinisrFl'U11ui primal' domnea 0 convingere unanima la Sfintii Parinti ai vea{;ului a!]IV-lea ~i al V-lea. Pentru Sfantul Vasile eel Mare,cel putin, ea era
723. Pan. N. Trembela, op. cU., p. 110. In Erminia sa, Nico1ae Cabasila, de~i CIl!no~tea 481. totu~i forma 1tpo0'i'epop.ov. Op. cit., cap. XLIX, co!. ~i scrierea 1tpoOtf.pov~.<;:, prefera 724. Apologia intcii, LXVI, 2. 725. Adversus haereses, cart. IV, cap. XVIII, 5. 726. Contra Celsum, VIII, 33, P. G." XI, col. 1565; Omilia Xl la Matei, 4. P. G., XIII, col. 948. 727. Rugaciunea I (pentru jertfa). 72B. -Sii vinli, Dumnezeulealadevarului, Siclntul Tliu Cuvdnt peste Paillea aeasta,ca sa se faca pilinea Trupul CuvAntului $i peste potirul acesta, ca sa se fa.ea paharul SAngele adevaruluill. 729. A se vedea, de exemplu, Sf. Chiri! al Ierusalimului, Catehcza V mistaJ,ogicd, 7.

considerata alla de veche ea nu se putea spune care dintre, sfinti .ne-a lasat inscris cuvintele invocarii la sfintirea painii Euharistiei ~i a paharului binecuvantarii 7:\0. Pseudo-Proclu (t 466) al Constantinopolului prive-5teepicleza de-a dreptul ea 0 tradi'pe apost'olica, atund cand afirma ca Sfintii Apostoli, mai inainte de a se fmpra~tia pentru propovaduirea Evangheliei, petreceau mai tot timpul savarl/ind Sfanta Liturghie~i, fiicand rugaduni, allteptau coborarea Sfantului Duh, casa prefacii painea ~i vinul amestecat eu apa, 'ce erau puse inainte,in insu~i Trupul -5iin insu~i Sangele Mantuitorului nostru lisus Hristos731 o marturie despre uzul general al epidezei in Litunghia Bisericii primare il constituie insu~i faptul cii ea se gase~te in randuiala Liturghiei Sfantului Iacob ~i a tuturor Liturghiilor orientale, precum ~i in cea a vechiului rit galican din Apus 7:)2. Sentimentul prezentei apropiate a misterului, ce se realizeaza prin rugikiunea epidezei, adus in practica liturgica la prefatarea arcestei rugaduni de invocare cu formule de pietate socotite proprii a ajuta la pregatirea unei fnalrte dispozitii religioase necesare pentru intampinarea acestui moment. AlIaa reztiltat obiceiul' de a opri in loc cursul Anafbrei, pentru a recita unele rugaduni impuse de simtul evlaviei personale. Cu vremea, ele s-au indatinat, ajungand sa fie inscrise in Liturghier. Acesta este cazul troparului Ceasului al treilea: "Doamne, eel ce ai trimis pe Preasfantul Tau Duh, in' ceasul al treilea, Apostolilor Tiii, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, dreinnoie1?te-ni-L nouii 7:1:\ eelor care ne rugam Tie, Dintre eodicele :cer,cetate de profesorul atenian Pan. N. ['rembela 73\ unele indicii recitarea a'cestui tropar 0 data sau de trei ori,
730. Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfan!ul Du/], {:ap. 27, P. G., XXXII, col. 1BB. V(>zi~i eanonul 91 al Sf. Vasile'c'el Marc. 1'3!. PseudoPoclu, Tratatul des pre traditia dumnezele$tii Uturghii. P. G., LXV, col. 849. 732. Numai din ritul roman a disparut sau, cel putin, Bis~rj,ca Romano-Ca,tolica ezita sa recunoasca desehis existenla unei rugaduni speciale in randuiala missei, pentru chern-area SiAntult!i Duh p'este daruri,' .din cauz,a importantei crescande ce sa ata$at in Apus cuvintelor de instituire oa forma de stintire. (A. Fortesque, op. cU., p. 535). Nu lipsesc ins a niei acolo autor! (ca, de exemplu: Dr. Buchwald. Die fpiklese in der rom. Messe, Weic1enauer Studien, I, 1906, p. 21-56, la A. Fortesque, op. cU., p. 536; vezi $i N. Cabasila. Expliearea dumnezeie$tii Liturghii. cap. XXIIX $i XXX), ca~e nu se sEesc sa reeunoasca realitatea, ~i' !anume ea, in misa romana, rugaciunea Per quem haec omnia ... reprezinta un rest al epic1ezei de ma.! IArziu a Sfanbului Duh. Cf. $i Dr. N. Mi1a~. Comentariul la eanonul 91 al Siantului Vasile eel Mare, in Canoaneie Bisericii Ortodoxe, vol. II, part. II, trad. rom. de Uro$ Kovincici ~i Dr. Nicolae Popovici, Ar'act. 1936, p. 143, n. 4, p. 149. 733. Cu ex,ceplia unei,a sau a doua editii, Uturghierul roman dina,inte de anul aid forma ci ne innoie,5te pe no1, 0 traducere oarecum inter1n56 intrebuinteaza pretativa -' am putea spune sub influent a versiunilor s1-ave ale Liturghierului, HA'sT~Ct[VlOOV ~p.iv. Vezi dar necorespunzato'are termenului din originalul gree: lucrarea noastra Insemnliri pentru 0 nouli editie a Liturghierului, Bucure$ti, 1947, p. 14-15. 73'4. Pan. N. Trembela, Cele trei liturghii dupli codieii din Atena (in limba greaca), Atena, 1935, p. 113. Cf. ~i Dom Placide de Meester, Genese, sources et developpements du texte gree de la liturgie de Saint Jean Chrysostome, Roma, 190B, p. 99.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

252

Ll TUR GHIERULEXPLl

CAT

LTTURGHIA

253

eustihul de umilinta : Dumnezeule, milostiv jii mie paeatosului.:735, sau ehiarfaranici un stih. Unele codice nu fae riicio mentiune ;despre intrebuintareaaeestui tropar la epideza, in timp ce altele adauga pe lc'mga el Slava... cu troparul Binecuvantat e$ti Hristoase, Dumnezeul .nostru... de Ia sarba10area Cinci<zecimii,pirec'llm$i$i aCll1l1l eu con... dacul" Cand s.:.apogorat amestedmd limbile .. de la aeeea$i sarbatoare. Un eereetatorapusean al istoriei textului grec al Liturghiei Sfmtului socote$te ea intrebuintarea acestui tropar la epiloan Gura de Aur c1eza ar fi inceput de prin veaeurile al XII-lea sau al XIII-lea, daea nu ehiar din veaeul al XI-lea. Socotim insa intemeiata parereaprofesorului Pan. N. Trembela eaun astfel de obieei era eu totul sporadic in aeeasta epO'ea. Generalizarea Iui priveqte mai degraba veacurile al XV-lea $i al XVI-lea 7:37. In unele din codicele din aeeasta vreme, troparul Ceasuluial treilea, cu sau fara stihuri, se gase$te a$e'Zat inainte de..rugaciunea .epiclezei (<<Inca adueem Tie...), ceea ee, desigur, e mai logic. Alte manuscrise insa 11 prevad <::ain cele mai multe din LituTghiereLe de ..astiizi, apica intrerupand epideza dupa propozitia: ,Trimite Duhul Tau. eel Sfiint peste noi $i peste aeeste daruri ee sunt puse inaint~;>. Impotriva un,~i astfel depradic;:i obiec.teaza eu temei autorii PidaLionu!ui 7:1S, reeomandand ca, in eonformitate eu logica" recitarea,acestui tropar $ia stihurilor respectiv~ sa$e faca inainte, de rugaciunea epiclezei 73!l. Editiile .mai noi ale LituTghier.e!or gTece$ti au inceput chiar sa nu mai inserie acest tropa.r la epic1eza sau, eel mUlt' se marginese la stihlil de umilinta citafmaisus .. Textul rugaciunii pentru invoearea Sfantului Duh este in eea iriai mare partediferit in eele doua Liturghii principale bizantine. iIn amE'mdoua insa epideza se infati$eaza ea 0 reluare afirului sau aeursulu.i RugaciunH anaforei,euharistice, $i anume in continuarea edonisului anamnezei (<<Ale Tale dintru al Tale, Tie iti adueem de toate $i pentru toate). Aceasta inlantuire apare maievidenta in Liturghia Sfantului Vasile eel Mare, sub forma unei motivari eu care. sedeschide ruga~hl~ nea epic1ezei: Pentru aceasta, Stapane Preasfinte, ...indraznind, ne apl'opiem de Sfant'lll T'a'llJertfelnic $i, punand inainte eele ee inchipuie Sfantul Trup $i Sange al Hristosului Tau, Tie ne Tugam $i pe Tine Te, chemam (invoeam), Sfinte al sfintilor, ...sa vina Duhul Tau eel Sfant
73G

peste noi $i peste darurile acestea ee sunt puse inainte $i sa ];e bineeuvinteze pe dansele $i sa le sfinteasc8. $i sa m'ate : paillJeaaceasta; adica; ihSU$ieinstituI-Trup al Domnului Dumnezeului nostru Esus Hristos,iar eeea ce este in potirul aoesta, ill'su$icinstitrul Sangeal Domnului Dum~ nezeului $i Mmtuitorului nostru Esus Hristos,care s-a varsat pentru viata lumii, prefadindu-le eu Duhul Tau eel Stant. Textul epidezei este mult simplifieat in formularul Liturghiei SfEmtului loan Gura de Aur, in eare,prin. adverbul inca, eu care se deschide rugaciunea epidezei, se subliniaza ~dee'a ea J ertfa euharisticanu se margine~te numai la simbolurile materia'1e de paine $i vin, ci inca (in plus, man aducem aeeasta slujbaeuvantatoare $i ,fara de sange ('t7jv AOlty'.7jv 't(J.,J't-ryv y.a.l ava.[[1a.y.'tov A(J.'tpda.'1 slujba, cult, adoratie spirituala sau duhovnieeas'ci\) ~i Te ehemij;rn(invocam, 1ta.p(J.Y.a.AOU[1EV BE ) $i Te $icuumilinta la Tine cadem ('xa.l tY.'tlJO[1EV ), trirugam 1y.a.loE6[1dta..) mite Duhul Tau eel Sfant peste noi $i peste aceste daruri ee suritpuse inainte $i fa adica painea aloealStacinstit Tl'upul Hristosului Tau, iar cea ceeste in potirul aeesta, cipstit Sc'lngeleHristosului Tau, prefadmau-Ieeu DuhulTau eel SHint. . Preeum seyede insa,. textel~ celor daua epieho;ze,de$i deosebite unul de eelali1lt, ~e gasesc totu~i intr-o analogie foarte apropiata in for~ mul~~e p\"ntru bineeuvantarea materiilor euharistice, devenind id\"ntice in formula .finala:. prefacandu-lecu Duhul Tau eel Sfant. Pida!ionu!, intemeindu-se pe manuscrisele veehi,' considera ea in Liturghia Sfilntului Vasile eel Mare aeest final este unadaos streeurat mai tarziu de copi9ti, sup influenta formularului Sfantului I,oan Gud de Aur,~n care isi are locul de origine 71,1. EI s-a indatinat insa prin uz $i in Liturghia
71,0
f

735. Sub influenta cditiilor slavone, a<:est verse! din Evanghelia dupii Lu<:a, 18, ](3, reproelus ad lilteram (3 eE6<;, tA<i06,t( 1-'01 '<0 alJ.ap,<wA<i> ) in editiile de ... limbii greacii ale Liturghierului, a ca.piitat in Liturghierul roman 0 localizare liturgicii sub forma: .. curilte$te-mil pe mine, pilciltosuJ", variantii inspiratii, desigur, de preocupareaasceticii impusii de sfintcnia. momentului. 736. Dom Placide de Meester, op. cU., loc. cU. 737. In Liturghferul roman, troparul C,~asului al treilea in randuiala epiclezei apare pentru prima datii in editia sJavo-romaniide Buc:ure~li dih anul 1680, a mitropolitului Teodosie. 738. Piclalionul, tMelus ~i tiparit la Maniistirea Neamt, in anul 1844,nota 1, lit. e de la ta1cuirea canonului 19 al Sin. din LilOdkeeil. 739, Vezi : studiul nostru TroparuJ CcasuJui aJ treilea in randuiala epiclezei (extrilS din Biserica Ortodoxii Romana, LV (i937), nr. 1-2).

740. In rugaciunile, Sfintei Liturghii, expresia AOrn.-iJ Aa~pda (cult, adoratie spiritualii sau duhovniceascii) se ref-erii uneori la jertfele noastre spirituale subiective: rugiiciuni de lauda ~icle multumire, euriitire Iiiuntricii etc" dar mai ales Ia SlfAnta Jertfii euharistid. In scrierilc Sfintiior Piirinti, -lermenul Aa~pda face parte .ctintre l1umjrile prin care estedesemnatii sfiinta. J'l'tfii euhil'rishcii. Cf. Hristu Andrutos op.,eit." p. )94. .. Asupril ilplidrii expresiei slujbii cuvaptiitoare (AO"(l'X.~ ),a~pda) din textul prin Iaptlil cii epic1ezei, la sfanta Jertfii eUharislicii, nurnairamane nici 0 indoiala rugiiciuuea,clipticelor din' Liturghia Sfantului loan Gurii de Aur se deschide indatii dupiiepiclezii CU menfiunea' <:ii .aceastii siujbii cuvantiitoare este aelusii .pentru<:a s5. fie ceio~ .ce se VOl' impdrtil$i ... spre.iertarea piicatelor..., pTe,cum ~i pentru sl1f]etul drept care s,a ~avar",it intru credinfa. Mentionarea impilrtil$irii nu ar avea nki un sellS dacii nu s-arreferi la 'Sfflrtta EuharisDie, precum nid iertarea pdeatelot, daciiaceastii AO"(l'l<.~' Aatpda carese acluQe, nu ar insemna Jertfa liturgicii. Cf. studiuInostru, EJ<.presiuneaslujbil,.cuvantiltoare. din Liturghierul roman, Bucure~ti, 1939, extras din <<$tudii Teologic:e,.YII (19'38-1939). ,De ,asemene\l, Sf. Chiril al' Ierusalirnului, continuand' explidl.rea Lit'urghiei dupii momentul sfintirii Darurilor, J.1mure~te cii dupiiCe s-a savar~it .Jer.tf.a cea duhovniceascil, slujba .(cultul) cea nesangeroasii (t~' 1t'EUl-'atl'X.~" 600[a" ~~, i"a[lJ.apo, Aa,pda), rugiim pe Dumnezeu asupraaceIei fertle deispil$iie 'pentrupacea de ob~te ,a BisericiloT. .. ~i aducem (olerim) aceastd jertiil pentru toti care au nevoie de ajutor. CatehezaV' mtstagogicii,8. 7,41. PidalibnuJ in trad. $\ toe.cit., lit: d.l11tr-adeviir, ca' ~i 'alte man1JJscrise, un sul liturgic (kontakion) de la inceputul veaeu1ui.'aJ XV-lea, aflat in Biblioteca Uni" versitiitii dinla~i, nu are acest final al epic1ezeiin.Liturghia Sfantului Vasile eel Mare (vezi Pl'. Dr. loan Zugrav, Un manusaris, din anul'1419. al'Liturghiei stan, tului VasHe eel Mare, 1935, p;I8--1'9) ... >.""

254

LlTURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

25'5

Sfantului Vasile eel Mare, dar poate di nu atat printr-un proees de automatism rutinar, cat mai degraba pentru motivul cii finalul epidezei din Liturghia Sfclntului loan Gura de Aur reprezintii 0 formula ce apare ca mai expresiva l/i ded mai proprie' pentru a impune eu ruecesitate indeplinirea a treia oara a semnu[ui pentru binecuvantarea cinstitelor daruri, impiedieand astfel de a fi eludat in praetica. Departe de a altera logica desfal/urarii rugaciunii, formula ",prefiieandu-le eu Duhul Tau cel Sfant vine ad, dimpotriva. ea 0 completare. prin precizarea l/i sublinierea cererii din epicleza Sfantului Vasile eel Mare. in care ideea din textul sa Ie sfinteasca l/i sa arate: adica painea aceasta... iar ceea ce este in Potirul aeesta ... nuapafl ,stHizata a.tat de accentuat l/i de explicit oa in formul,a din Liturghia SfantulJui loan Gura de Au(!': ,$i fa, adica, painea aceasta .... De aceea nu socotim nid necesara, nid utila 0 epurare a textului actual al epidezei din formularul actual al Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.. b) Oficiul sau ritualul epiclezei. - RostiTea troparului Ceasului a1 treilea cu stihurile ce-l prefateaza apare - precum s-a mentionat - ca un imperativ al eonl/tiintei religioase l/i ca un mijloc de pregatire a evlaviei cu care trebuie al/teptata minunea pogonlrii foeului Dumnezeirii pentru aprinderea jertfei, adica venirea Sfantului Duh peste daruri, spre a Ie preface in Trupul l/i Sangele Domnului. Ca organe ale harului divin, liturghisitorii sUnt datori sa se gaseasca intr-o stare de vrednicie ~i de sfintenie corespunzatoare aeestui moment care este eel mai sublim din ofieiul Liturghiei. De aceea. in timp ce corul intone'aza imnul Pe Tine Te laudam ..., ei incep in taina 0 actiune de pregatire speciala. fadmd mai inainte trei inchin<lduni in fata Sfintei Mese. rostind de fiecare data stihul Dumnezeule, curatel/te-ma pe mine pacatosul.... Aeesta este un act de smerenie l/i de marturisire, caci formula ...curate:'lte-ma. pe mine pacatosul l/i mil.miluie~te reprezinta de fapt 0 recunoal/tere a pacatelor, de care sufletul nu poate fi pe deplin cura~it decat prin lucrarea ,harului Sfantului Duh. Intr-o suprema concentrare l/i inaltare a spiritului spre Parintele ceresc, eu privirea TUgatoare l/i cu mainile ridicate, preotul liturghisitor se roaga apoi rostind textul rugadunii din troparul al1lintit. Aceastii tinuta sau pozitie fieica, constituie expresia cea mai indicata unei stari suflete~ti. in care se a:'lteapta l/i se nadajduiE~l/tea se primi darul cerut prin rugaciunea ce se roste~te. Gesturile ~i pozitiile corpului la ruga:ciune traduc sau exprima !?i subliniaza stari de religiozitate !?idispozitii de spi,rit anumite, sensibilizand ideile :'Ii sentimentele corespunzatoare, angajand l/i dirijand in acelal/i timp spiritul in sensul acestora. Pozitia :'Iigesturile liturghisitorului in timpul epic1ezei nu trebuie ded interpretate l/iexecutate ca simple forme de protocol sau de parada, ei ca actiuni de incordare a intregii fiinte, inanagajarea l/i susIn manuscrise din veaeul al XII-Ie,a - <II XVIII-lea ale Liturghiei SIantului Vasile eel Mare (mentionate la Pan. N. TrembeJ.a, op. cU., p. 18:, a treia bineeuvAntare a Sfintelor Daruri apare legata de ineheierea din textul epic1ezei: Gare s-a varsat pentru v.iata lumii. Astfel apare situatia ~i in unele Liturghiere slavone, ca de exemplu editia din 1508 a lui Macarae, in Mun-tenia ~. a.

~~
\1

~1
i{

I
~l
j

j
.,j

'{

j
f

tin~rea avantului spiritual. Caci,a~a precum sublinia Sfantul loan Gum de Aur, harulnu se imparta!?1?te(transmite) decat sufleteloratente ~iou luare aminte ... Cad dadi n'Uaratam 0 dorintii vie (aprinSl3.) pen'lIDu cerem, nu-i vom aprecia decat slab pretul :'Ii binefacerea pe care semnatatea ... Al/a ca Dumnezeu voil/te ea mai intai sufletul nostru sa se pregiHeasca (sa se dispuna) printr-o luare aminte activa, pentru'a primi plenitudinea harurilor Sale 71,2. Precum se vede din textul troparului de mai sus, preotii Iiturghiitori se roaga in primul rand ca Sfantul Duh nu numai sa nu Ie fie retras (<<p.~iv'tl1veA'{I~ c ci~-Yjp.<i>v), fie lipsiti de el sau sa Ii se suspende, sa nu ori sa Ii se suprime asistenta Lui, ci, totodata, sa Ie fie reinnoit, sa le fie restaurat (<<cin'Txa,tVLcOv -Yjp.1v), adica sa fie reinsufl~it suflul Lui intr-inl1ii, investindu-i Cll puterea Sa, ca oarecmd pe Sfintii Apostoli in ziua Cincizecimii. In cursul ofieiului, liturghisitorii s-au rugat deja de mai multe ()),ri ca Dumnezeu sa-i curateasca cu puterea Sfantului Duh. de orice pata a trupului l/ia sufletului, spre a fi vreclnici sa slujeasca neprihaniti b Sfant'lll Sau JertfelnilC. In aceSotmoment insa ei all' nevoie mai mult ca oricand de acea suflare a Duhului lui Dumnezeu, care sa-l/i plimbe iilacara Lui in adancimile l/i cutele lor launtrice, spre a arde neghina pacatului l/i a mistui toata necuratia. De aceea, intr-un avant incordat I'll spiritului, ei staruie rostind de trei ori rugadunea din troparul Ceasului al treilea. Anume, dupa prima recitare, preotul face 0 inchinadune in fata Sfintel Mese, in timp ce diaconul sau chiar preotul insul/i, cand nu este diacon, zice stihul 11 din Psalmul 50 : <dnima curata zide!?te intru mine, Dumnezeule, !?i duh drept innoie:'lte intru 'cele dinlauntru ale mele. Inaltand apoi mainile l/i diutand spre cer, se roaga iara~i rostind acelal/itoopar. Se face; dupa aceea, din nou 0 inchimkiune in fata Sfintei Mese, rostindu-se stihul12 din Psalmul 50 : Nu ma lepada de la fata Ta :'IiDuhul Tau eel Sfant nu':'L lua de la' mine,dupa care urmeaza ca mai inainte rugaciunea aceluia:'li.tropar. Incheind acest preambul de pietate personala, preotul, lasand mainile in jos ~i luand pozitie ca pentru prezentarea sau aducerea, Jertfci, adica tinand bratele aproape de corp, cu palmele desfacute spre dnstitele daruri !?i eu privirea transportata, roste9te, patruns de infiorare sfanta, partea de la inceput din rugaciunea chemarii Sfantului Duh peste aaruri :' ,Inca aducem aceasta slujba duhovnieeasca l/i fara de sange". Continuaapoi inchinandu-se: $i Te chemam ~i Te rugam l/i eu umilinta la Tine eadem. Nicolae Cabasila mentioneaza ea preotul 'cade in ) cand roste.'?te epic1eza 743, uz amintit l/i de Sfangenunchi (~poc7d"''tt tul Efrem Sirul (t 373), in imnul sau Despre preotie. Precum se poate vedea insa in omiliile Sfantului loan Gura de Aur (Omilia III la EpistoLa. catre Filipeni, 4), in aceea:'li epoca era deopotriva practicata ~i pozitia
0 1'111-

742. Sf. loan Gura de Aur, Omilia 1 Ia Faptele Apostolilor, 6. 743. Nicolae Cabasila, op. ei!.. cap. XXVII, P. G., CL, col. 425 B. Vezi trad. rom. de Diac. Ene Brani~te, Bueure~ti, 1S46, p. 70-71.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

256

LITURGHIERUE EXPLICAT

LITURGHIA

257

dreapta : Tot poporul credincios, laolalta cu ceata preoteas di, drepti (.1h .picioare) 1?i u bratele ridicate, aduc infricm;;atoarea Jertfa. Ingenun~ c cherea liturghisitorilot in timpul rostirii epidezei a ramasun ritual prbpriu Liturghieinumite a ceLoT 12 ApostoLi,care se gase1?tein intre-r buinta1'ea Bisericilor Vechi Orientale (iacobitii sirieni 1?i ma1'onitii sirieni) w'. Pozitia dreapta a liturghisito1'ilor in timpulrugaciunii epidezei este dictata ins$ in chip logic de ratiunideoI'din practic in primul rand, inlegatura cu actiunea implicata de ritualul epidezei, deoa1'ece liturghisito1'ii trebuie sa insoteasca. anumite parti din textulei, p1'tn gesturi, aratand adid ~i binecuvantandcu mana cinstitele daruri de pe Sfanta asa, lucrari pent1'u care pozitia d~ ramanere in genunchi nu ofer;'! OQnditiile cOf'l=spunzatoare.De aceea, in Bisericile Ortodoxe de ri~tbizantin, ingenuncherea liturghisitorilor in timpul epiclezei a ie~it din l,lZ., poate; intre altele, ~i sub in.luenta dispozitiilor din canoane1e :.20 a1 SinO,dului I Ecumenic, gO al Sinodului Trulan, 15 al lui Petru al Alexandriei ~i91 al Sfantului Vasile cel .Mare, prin care S6 'Opre~te iI1genunch,ereain cu1'sulLiturghiei, incepand din Duminica ,Pal/tilor ~jpana la sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh, precum 1?i. n zi1ele de duminid'i. i Cil1stindu~se in ,aceste.timpuri liturgice Invierea lui Hristos (canonul gO al Sinodului Trulan) :;;iamintindu-se astfel caprin Cruce a venit bticurie 1a toata lumea, duminica fiind in plus imaginea veacului a~teptat, adica a zilei ce1ei neinserate,direia alta nu-i va urma, suntem datbri a, nazui spre cele desus {canonul 91 al Sfantului Vasile eel Mare) ~i, ca ata1'e, Sfintii Par inti au r~mdi1it ca, la Liturgrua din aceste zile, cOl)1unitateasa pastreze pozitia dreapta. ,.'Totu~i, in practilca, emotia ~i pietatea religioasa a credincio~ilor in a~st moment de covar~itoaresublimitate l/i sfintenie in timpul epiclezei i:;;igase!,c expresie inplecarea genunchilor. ,In. unele biserici, momentul epiclezei este semnalat de liturghisitorii in~i~i, printr-o scurta ~iU1?oara sunare de dopotel in altar, iar in alte partieste ,obiceiul de a .seda c~iarcateya lovituri de.. clopo,t, anunt~mdu-se. astfel ~i credincio~ii abseI1tide laLit:LIrghie, ca.,sa sereculeaga ~i sa se unea,sca la. rugaclunea Bis'ericij7f,5: " "" "'.' , ", " ' , In rolul s~u spec-ial de o['gan al ul1Ii1ucrari. mai ipresus de rl1inte ~i de cuvarllt .in aduoerea Jertrei li.turgice, prreortwlare nevoi nu n1lffiai , de, asistenta Sfantului ,Duh,.ci ~i de 0 harisma speciala,,~a precurri Sfintii Aposrtoli aru dipiiltat in zina Cincizecim1i darol .flaiOerii.de min,urnli i al ~ grillri'i in limbi,. prin verurla Sf<'intuluiDoh ca oSJi.LfiI;are. va~t vijelios, de ce ,:;-a despaT:tirtn ,limbi de. foe, sala~hiin:d,cate llnia peste' fiJecare din. ei i (Fapte 2, 2~4),. De aJceea, ,cruar in rugadUil1Jia epile:rei, li.tu['ghisiHorii eel' ven~rreaSrantului Duh nu i!lJurrnai. pesrte daruri, d, mai intai chiar, peste ei in~~1?i, !Cad miiI1iUlllea p:Pefaoerii .a1oestorain Trupu1 $iSangele Domnulu'i se sava'r9'e.;;'te'pr:inlfugad1lnea~iprinmana sau geSltul,de biri'E'744. 19n. Ephr. II ,Rcahntani, Les liturgies orientales 1929: p. '143.. '. ' 745. Dr. Vasile Mitrofanovici~i '.Dr.. ETamavschi,'; et occidentales:'Beyrouth, Y '.i'( op; cit.,c: p.,.520.."..S21.'

cuvantareaJ preotilor. Rugadurllea de llwocare a Sfantului Duh ~i gesturile de hinecuvantareale preotului wnt oded aDte integranrte ale ritua'Jului epideLjei. Pozitia .;;iactiunea liturghisi,torrului trrebuie sa se oondUfcade legea sau principiul rcorespond!l1tei intre forma sau acviune ~i ideea pe oare d preortul sa-1?irid'ice trebuie sa 0 exprime. M,te firesc deci oa mai Ua1Jtai privirea ~i mainile in sus, 0 data ou cugetul, in imp ce rroSlte.;;terrri: mite Duhul Tau eel Sfant peste nJOi,~i lasandu-1e apoi lin spre darU['iJle de pe Sfanta Masa : ~i peste aces,te daruri, oe sUnt puse inainte. Continuand mai departe finalul epiclezei : $'i fa, ad'ici, pamea aceasta cinsut Trupul HristosUJ1uiTau, el amrta ~i binecUlvan~a ell mana dreapta in semnuJ crueli Sfantul Agd'lJet, Ckandapoi de asemenea acela~i Iucru deasupra Potirului, intimp oOee roaga ca ceea oe este in aeesta sa des vina c1nsti,t 5ange1e HrisrtoS1u~ru5. Le biJneoUIVanlteaza Tau: apoi ,a treia oara pe amandoue. debdata, 'in timp ce zice : prefacandu<-leou Dunul Tau (,"21 Sfant, martur.usind astfel ca prefaceroa darurilor are loc prin lucrarea harului divin 746. Rostind acestea, intreagaslujba~i..,a atms punotul oulminant ~i s-a desavar~it :.Dariidles"'aXl sfintit $i Jetitfa s'-<a savclir~i.t, maroa V.ictima, adica Mielulcel junghia:t pentiu tnantuireal'umii, se vede intins (depus, a~ezat) pe Sfanta Mas'a 747. La rugadunea de invooare facuta de preot, foeul dUffil1'ezeiesc"'a pogorat din eel' 7"8 ~i,cjjtingandu-se de dnSltitele s daruri, Ie-a prefacrut in chip supranatural : Ipainea in Trupul lui Hristos, I iJarvinuu.in Sangele Lui 749. Astfel, prin invoearera 11'iTh~ea Sfantu1lui Duh asupm cinstwelor daruvi, preotul - un'lll dintl'e,muritoru sLtl,jitori ai celor sifilIlte- devine ,aoel mai mare faCri'itor e mi1l1Ju:ni, d preoum se exprima A Dmitrievski 750. Ceea ce se afla acum pe Sfanta Mase. nu mai Sf1.1I1Jt simple daruri de paiil1l' vin $i nki snboJuI-i, .chipud sau ima~i gini (civ'ti'to'!l:a.) ale Trupului ~i Silngelui Jui Hrisltos 751, JCi Sfintele 1?i
746. In Liturghia Sfantului Vasile eel Mare" acomodarea actiunii din timpul rugaciunii epiclezei se conduce de acelea~i principii, in stransa concordanta cu' ideile ~i succesiunea lor in text. 747. Nicolae CabasHa, op. eit., cap. XXVII, P. G., CL, col. 425 C. 748. Sf. loan Gma de Aur, Omilia IX des pre poedintd. 749. Sf. Chiril al lerusalimului, Cateheza V mistagogicli, 7. 750. LiturghieruI, eartea tainied ..., in limba rusa, in rev. lndrumare ,pentru clericii ruralil>, Kiev, iir. 30 din anul 1903, p. 329. dreptei eredinte ..., cart. IV, 751. Sf. loan Damaschin" Expunere exactd cap. 13, P.G., 'XCIV, col. 1145 (iar in colectia Izvoarel~' Or.todoxiei, ingrijita de Pro Dr. D: Fecioru ~i Pr. Dr. O. Caciula, Dogmatiea Sfdntului loan Damaschin, p. 265-266) i N. Cabasila, op. dt., 'cap. XXVII, P. G., CL,col. 42SC '~i cap. XXXII, CDl. 440 C., ~i trad. from. elt.,; Hristu' Andrulos, op. eft., p. 378, n. '1, p. 373 ~i 380. In epicleza Sfantului Vasile cel Mare, painea ~i v~l1ul sll\llt numite 1ntr-adevar 'Cc. <'rvd'Cu1ta: 'taU ',Ailou :l:wV.c:t'COI;%c:t] ,Arf1c:t'Co~ 'Cou Xpl'cr'COU crou (<<eele ee lnehipuie Stantul Trup ~i Sange ale Hristosului Tau), dar trebuie sa remaTcam ca aceasta deriumire este aplicata ~i se refera l,a darurile de pdine ~i vin lnainte de sifntire, iar nu dupa cc acestea au fost prefacute in Trupul ~i Sangele lui Hristos, cf. Sf. loan Damaschin, op. cU., P. G., XCIV, col. 1153..

17 -

Liturghierul cxplicat

I
258 LlTURGHIERUL EXPLICAT

Dumnezeie~tiIe Iraine 752 ale Tropului ~i Sangelui DomnuluL Este Trupul r;;iSangele cape s-au zamislit de 1a Duh'lll Sfi'mt r;;is-au nEl-scutdin SfanDa Fecioara, Trupul care a primit chinuri r;;iurniliri, Trupul r;;iSangele prin care ne-a ras'Ournparat rastigrrindu-se pe Golgota, care a inviat a treia zi, s-a in:Htat la ceruri r;;ir;;adede-a dreapta Tatalui 753. Esteprezent in chip real Trupul viu al Domnului, oel unit ipostatic cu Dumnezeu-Ouvantul, este prezent intreg Dumnezeu-Omul 00 sufletul r;;i cu !Dumnezeirea 754. In Sfaruta Euharistie chiar r;;iin fieeare parte a painii r;;ia vinului ca 1/ioriunde este prezent Dumnezeu-Omu'l, este prezent oa iDumnezeu perfect, adka eu toate partile Lui consrt;i,tutiveau safletul r;;i cu Dumnezekea. Farra indoiaM insa, potrivit oovintelor instituirii, painea se preface in \l'rupul, iar vinu1 in Sange1e Lui, dar niei una din a<:estea in suf1etul sau In Dumnezeirea Lui 755. Prezenta Sa devine astfel sensibila in mijloou1 nostru sub forma painii r;;ia vinului Sfintei Euharistii, care a fost considerata ca 0 eonrtinuare r;;ipre1ungire a miSiteru1uiIntrueu ochii spirituali. parii 756 Dumnezeu-Omului, pe Care il vedernad In aceasta prezenta a Domnului in Sfintele Taine ir;;igaser;;te justificare nu numai obligatia tipiconala pusa liturghi'sitorilor de .a se inchina de trei ori. pana la pamant dupa sfintirea Darurilor, ci insur;;iobiceiul praoticat in realitate de a ramane ou genunchii plecati 1?ieu capul rezemat de Sfanta MaSli:i, upa rostirea epidezei, pana tOe se terminJi d cantarea' Pe Irlne \l'e llaudam.... Ingenuncherea este forma. cea mai indieata, in lacst moment, pentru'exprirnarea adoratiei fata de Fiul lui Dumnezeu prezent in SfinteleTaine. Procum se lamurel?te in PidaLionuL tradus la Manastirea Nean"1{: in anul 1844, fila 96, 0 asltfel de practica pioasa nu vine in oontrazicere eu dispozitiilecanoanelor 20 a1 Sinodului I Ecumenic r;;i 90 al Sinoduluial VI-lea Ecumenic, care opresc ingenunoherea - adica facerea
752. In Jertfa euharistidi sunt comemorate, actualizate ~i semniIicate actele celemaiinsemnatedinoperadivinaamantuirii.Prin natnra lor, ele depa~esc ratiullea, fiindu-ne accesibile numai prin credillta. 5e numesc deci Sfintele Taine a "AT'" Mua<~pla). pentru ca a~a precum remarca Sf. loan Cura de AUT, Omilia VII la Epistola I cdlre Corinteni, 1, aci noi credem nu ceea ce vedem, ci altceva care nu se vede, ceva 'care ramane ascuns celui ce nu este cr.e~tin $i nn crede. Iconomia acestei jertfe $i urmarile sau eectele. ei pentru mmtuirea lumii, chipuI in care se actualizeaza s,au se reproduce jertfa Mantuitorului in Euharistie, idelltitatea intre Jertfa llturgica $i cea de pe Golgota prin transformarea darurilor de paine ~i vin, la invocarea Sfantnlui Duh de catre preot, prezen\a reala' $i substantiala a Domnului, unirea noastra prin Imparta~ire cu Trupul Sau rastignit, inviat ~i glorifioat, ~i, ca urmare, impartii~irea de efectelc jertfei de pe Cruce sunt taine, pentru ca nu le put em intelege decat ,prin credinta. Deaceea, inca din ve chime , Sftmta JerWi euharistica a primit numele de Sfintele Taine, in limbajul liturgic. 753. Nicolae Cabasila, op. cU., ,cap. XXVII, P. G., CL., col. 425 C-D. Cf. ~i Epistola patriarhilor orientaJi, 'art. 17, la Macari'e, Teologia dogmaticd ortodoxd, voL II, trad. Yom. de Arhim. Gherasim Tirnu~, Bucure~ti, 1885, p. 495. 754. Sf. loan Damaschin, bp. cU., trad. rom. dt., p. 264-265 i Hr. Andrutos, op. cU., p. 380-381.

I I I
,
.~

LITURGHIA

259

, ~

i i i
i
-g

;1

:~
if:

I !

I iI !
\! if

'I

I ,
X R

I I
~ .~
~.

I
il:

it

~;

':3
K1

rugaciunil9r in genunchi oa la Vec:ernia din Durninioa Cim::izecimii in ziilele de duminica r;;iin tot cursul Cincizedmii. Aceste randuieli canonke, ca r;;ircanon'lrll0 al [ui Nicl1ifor Marntrurisitorul,nu interzic metanille, adlcflinehinaJciunile cu rnetanie, BaU plecarea genunchilor pentru sarutarea icoanelor in zile1e mentionate ad r;;i in fata dumnezeier;;tilor Taine ale Irrupului~i Sangelui Domnului, dupa sfintire, diciaoeasta nu 'SIte stare in genunchi in timpul rugadunii. Al1Jfelee ar rtrebui sa credem despre ceea ce S indeamna in sfintele dntari: Veniti sa ne inehinam 1/i sa cackm la Hristos,... sa'll inaintea Ta cadem, Cel oe Ire-ai scul<itdin mor'ti... I?a. ? Aoum, dupa ce foool dumnezeies.c s-a pogorat din eel' peste cele puse 'inainte, painea ~i vinul nu mai sunt paine ~i vin decat prin forma sau infatil?area lor; ele nu mai sunt simplu cinsHte daruri, ci SfinDele'Daruri ale insul?i Irrupului r;;iSangelui Domnului r;;iMantuitorului nostru Iisus iHristos. !nacest chip El este prezent realmente in mijlooul Bisericii Sale, 31ia procum i-'a fagaduit ca va ramane pana la sfaI"1?irtul veaourHor. Nu-Lvedem cu ochii fizici, dar avem arceasta viziune eu ochii launtrici ai credintei. La ICeiml1time are pirilejul sa se ridice deci zborul de cugetare al liturghisitorilor r;;i de ce vibratii se euvine sa se lase inHorate adancimile simtirii !lor religioase! Realizarea unui suir;;spiritual ar!;atde subIim se 'arata prin semne vizibile ia unii Hturghisitori cu <wiata imbunata,tita,, cain cazurl srtaretuluiPaisie VeliciJcovschi (t 1794) de la Manastirea Nearnt, a carol fata radia rtransfigurata r;;isca1dat.3in lacrimi ori de dUe ori focea sludba Sfintei Litmghii 757, ori ca in cel al preotului loan din Kronstadt care, in prezenta Jer1Jfei euharistice, continua rugaduniIe pe de rost, plecatasupr,a Sfantului Agnet, ,ca ~i cum ar fi tainuit cu Domnul 758. c) Jertfa $i preotul Jertfei. - Prefaeerea darurilor este lUicrarea a'celei pogorari a Sfantrului Duh ... Elsiivarl:;er;;t TaInele, prin mainile l?i prinIimbapreotilor 759. AI?'aprecum la creatie s-a porundt sa scoata pamantUil iaribaverde !?ide atrund pana astazi aceasta porunca dumne~ zei'asca se implinee cand ploua, totaf?a Dumnezeu-Cuvantul, prin Care toate l?i omuJ' s-au al:catruit,ploua prin' invocare, in, aceasta tarina nona, puterea umbritoare a Sffmtru1uiDub.Dupa ,cum ,to:ateelite a facut Dumnezeu Ie-a faeut prin lucrarea Slfantului Duh, tot la':ltfell?i,aJoum puterea Duhului lucreazacele mai presus de fire, pe care nu Ie poate cuprinde nimk raltceva dedit credinta ... Cum se fa'ce painea Tropu1 :Iui Hristos, iar vinul r;;iapa Sangele llUi Hristos 1... Sfantul Duh Se pogoora peste ele I?i face pe 'acelea ,ce sunt mai presus de cuvant r;;ide ougt... na.ca insa cauti sa afli chipul 'in calle se face aceasta, iti este de ajuns sa aun
757. Vezi Prot. Serghie Cetfericov, Pais ie, staretul mdndstirji Neamtului, trad . rom. de episcopul Nicoclirn, stareluJ Maniistirii Neamtu, Tipografia Manastirii Nearntu. 1943, p. 143. 758. Pro Nic. Nicov, Parjntele loan Kronclstadtski, un chip de pastor misionar oriodox, 1935, p. 58. 759. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. xxxvm, P. G., CL, col. 428 B.

I I I I I I I I I I
It i

.1
1

vol. II, p. 316.

755. Hr. Andrutos,

op. cit., p. 380-381.

op. cU.,

cr. ~i MacarIe,

op. ell., trad.

rom .. cit.,

756. Hr. Andrutos,

p. 368.

Ii

I I I I I I I I I I I I I I

260

LITURGHlERUL

EXPLICAT

ca se fac prin Duhul Sfant ..., dar modul in oare se prefac nu sle poate cerceta (este nepii,truns)>> 760. Asacum este insa stiHzata, epideza este aJdresata TatiillUi, aJdica Parint~lui cereso sa'll, mai exaot, lui Durnnezeu 'cel in Treime, lui Dumnezeu privit in 'un1tatea fiintei Lui, pre cum se peate remaroa u~or in finalul ei atat in Liturghi:a Sfantului loan Gura de Aur: 8i fa adica painea a~easta, dnstit trupu~ Hristosului Tau , cat ~i in' Liturghia Sfantului Vasile eel Mare : Stapdne Preasfinte Tie ne rugarn ... sa vina Duhul Tau eel Sfant... ~i sa arate pdinea aceasta cinstitul Trup al Domnului 1/iDumnezeului 1/i MdntuitoruLui nostru Iisus Hristos. "De ce se intreba Nieoiae Cabasila - pr,eotul liturghisi.tor nu iIlJVlOca Fiul, pe Care este .preotul 1/i sfintitorul Jertfei, oa sa srfinteaooa darur1le, ci pe Tatal ?. "Pentruca - raspunde 'Blcestexege<tal Liturghiei - Mantu!i.torul are puterea de a sfinti nuca om, d ca Durnnezeu. -EI sfin1;e~te, adi'Cii,prin purterea dumnezeia~c.a pe care 0 are cOimuna cu Tatal 761. Ded, atunci cand preotul binecuvinteaza darurile spunand $i fa adic<'i painea aceasta... i:ar ceea ce este inPotiwl a.c-esta.. pref<'idindu-Ie au . Duhul Tau 'cel Sfant, ins~i Hristos esrte Del ce lucreaza prin preot, impreuna eu Parintele ~i cu Duhul. El insu~ieste Cellce aduce 1/i Cel adus, Cel ce se jertDe9te 1/iCel jerWt, Cel primLt ~i ~mpartit 762. Act nu este nicidecum lucru omenesc, ci pl1terea Fiull1i ~i a Parintelui 9i a DuhulJUi1/i rtoare se f.ac prin dumnezeiesaul ha:r... Hristoolucreaza au Duhul Sfant prin preotia preotilor ... $i, cand (Eilinsu1/i Jucreaza, are :;;i pe PMintele impreuna-voind :;;i pe Sfantul Duh j)mpreuna-lucrand 75:1, Deel, a1/a precum dej'a s-a spus, preo,tul. 9i Sfintitoml Jertfei esrte Fiul 7GI,.
760. Sf. loan Damaschin, op. cit., cart. IV, cap. XIII. In tlrad. cit., colecti'a Izvoarele Ortodoxieit" l, .p. 263, 264, 265. 761. Nicolae Cabasila., op. cit., cap. XXXI, P. G., CL, co!. 437 B-C. lropotriva ereticilor arieni, care invocau ca un argument in sensul doctr!nei lor' subordinatiene faptul ca, in rugaciunea epiclezei, se cere de Ja DumnezeuTatal trimiterea Sfantului chestiunea "penDuh, Fulgentiu, episcop de Ruspe, Africa (t 533). ia in considerare tru ce se cere trimiterea Ilumai a Sfantului Duh peste Sfanta Jertfa: Daca Jertla este adusa intregii Treimi, Dare, pentru ce se cere numa! trimiterea Sfantului Dull pentru savar~irea sfintirii proaducerii noastrc ca ~i cum, intr-adevar, DuronezeuTatal insu~i, de la Care purcede SfantUl Duh, n-ar putea ca' sa zic 'a~a sa sfinteasca Jertfa adusa Lui; sau ca ~i cum Fiul insu~i n-ar putea. sa sfinteasca Jertta Trupului Sau, pe care noi 0 aducem, de~i El insu~i a stintit Trupul Sau, pe care I-a adus pentru rascumpararea noastra, a~a incat Sfilntul Duh a trebuit sa fie trimis pentru sfintirea Jertfei Biseridi,ca ~i eum Tatal ~i Fiul ar neglija pe eei care jertfesc1" (Ad Monimum, cart. II, 6, P. L., LXV, eo!. 1134). "CAnd poate cere Stmta Biserica (ea, care este Trupul lu! Hristos) mai 'Potrivit ~i mai staruitor venirea Sta.ntului Duh, decat la sfintirea Jertfei Trupului lui Hristos, intrucAt, precum se .~tie, Capul ei S-a nascut dupa trup din Duhul Stant 1", lamuTe~te acela~i scriitor bisericesc., in capHolul X al a()eleia~i scrieri (Ibidem, col. 186). 762. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Exp/icare despre sianta bisericd ..., co1. 736 (in trad. rom., 1865, p. 264). 763. Ibidem, trad. rom., p. 265. 764. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXXI, P. G . CL. col. 437 B. cr. cap. XXVIII ~i XXX.

I
J

LITURGHLA

2Gl

Jentfu,.liiurgica se SaVar1/e!/te chiar in timpul 9i prin actul sfintirii, cand se smbile1/te asHel identitatea intre Jertfa liturgid 9i cea adusa pe Golgota, ~i"cand victima :;;isaerificatorul sunt una :;;iaceea9i peu:soara 765. Trupul 1/i Sangele euharisti-o al Domn'l.1lui,gasindu-se despar~it in acest moment, adiea painea - Sfantul Agnet - pe Disc, iar vinul sfintit in Potir, se reprezinta sau se simbollzeaza astfel Jertfa sangeroasa, despa.rtirea re~ala a Trupului de Sangele l'lli Hris;tos, fn maartea Lui pe Cruce 7G6. Sfintirea nu trebuie inteleasa insil oa 0 no'lla junghiere sa'll ca un cutit menit sa 'taie sau sa junghie Mielul Iui Dumn:ereu, "prezentandu-ne sangele fare trup 9i trupul fan1 sange 767. Decl, pe Sfanta Masa, EI nu Se mai jertfe9te riisiignind'l.1-Se ca pe Golgota ; jert:a -este insa reprezentata 9i aotJualizata in forme sacr.amentJale. De regula, j.ertfa mielului consta in transformarea din starea de nejunghiere (miel nejertfit), in stare de junghiere (rniel jertfit). Acela;;i lucru se petrece 1/i in Liturghie; painea nejer,uita se preface a'tunci, prin sfintire, in ceea ce 'a fast jertfit, adici\1din painea nejunghiata (nejertfita) ea se preoce in insu1/i Trupul Domnului, Care a fost junghiat (jertfit) au adeviirat... Se 'cuvine dec1 sal vedem ad nu inchipuire (simbol, imagine), d savar/?irea re-ala a Jertfei. Prin. urmare, ceea ce se adUice ca jertfa nu este paine-a, ci insu~i Trupul lui HriSltos.. De aceea, este:;;i . se nume9te nu jertfa de paine, ci Jertfa Mielului lui Dumnezeu ... Deoare:e aceasta Jertfa oonsta nu 'din junghierea MielulJUiin dipa sfintirii darurilor, ci din transformarea painii an Mielul eel jungMat, este Umpede ca atunci. are loc prefacerea, iar nu junghierea. Astfel ea darurile care se pre-me pot fi multe, iar pre-facerea se poate savuqi adesea; nimic nu este impotrirva ca realitatea, in care s-.au prefaout Darurile, sa fie una ~i aceea9i, did' dupa cum u11JU1 Trupul Damnu1ui, tot esre a1/aeste ~i 0 singura junghiere a TrupUlui Sali 768. ' Prill sfintire, pe Sfanta Maseese afla in chip real, sub forma painii :;;ia vinului, Trupullui Hristos, unit cu DUlffiI1ezeirea. Asta nu illiseamml insa ca se ,ooboara din ,cer {I'rupul care a fost inaltat, ci ca lnsa1/i paine.a , 1/ivinnl se prefac in Trupul !i'iSangele DOIIIlnului...69 :;;inu sunlt doi, ci unul 9i acela9i 770. A~ ca, dad Jertfa Jiturgicii se adUicein repetate r-anduri in aceea.'$ibiseridi 1/ieste adus'a in ac:ela9itimp 9i in alte biserid, preaum a foot 9i va fi sa'Var'9itain di~erirteepoci me istoriei, nu urmeaza ca sunt mai multi Tisus Hristol?i, unu!! aid 9i wtul dineol0, unulastazi 9i aRul alrtiidaia" ci unui 1/i acela~i Iis'lls Hrisros, in Trupul caruia se prefac darurile noastre. A~a iIllcat pre,tutindeni 9i intotdeauna nu est.e decat 0 singura Jertfa euharisti<ca, anume aceea. a Trupului Domnultii,
765. Ibidem, cap. XXXII, P. G., CL,col. 766. Hr. Andrutos, ibidem. 767. Ibidem, p. 397 ~i 398. 440 B ~i Hr. Andrutos.

768. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXXII, P. G., CL, col. 440-441. 769 . Se fae una ~i aceea~i cu Trupul din cer al Domnului...". Mdrturisirca patriarhului Dosilei al lerusalimului, Decret. 17, la Pro 1. Mihiilcescu, Dogma 50teriologicc'i, Bucure~ti, 1926, p. 254 .. 770. Sf. loan Damaschin,

op. cit., cart. IV, cap. XIII;

trad.

rom.

cit., p. 265.

262

LITURGHIERUL EXPLICAT

o~ntru ea EI totdeauna are un singur tmp, iilT nu mai multe (in diferite) locuri 771. Sftntindu-Ie l1i prefadindJu-te I1n Trupul l1i Sangele Sau, Domnul a primit asrtfel darurHeaduse decredindo~i. Cad a primi inseamna a Ie aJeza intre ale tale, a Ie insu~i, 'a Ie face ,ale tale proprii inoorporandu-Ie in.tr-ale tale 772. Darurile noastreatat de saracadoase l1ide nelnsemnate, ca 'l1i niJillicnicia noastra in raport ,au maiestatea divina, se innobil:eaza deci, dipatfmd ,0 valoare nemarginita, d~ci prin sfintirea lor noi aduoem lui Dumnezeu l1iEI pI'ime~e de la noi 'ca dar Uti paine l1ivin, adica 0 ofrand a din 'lumea creatiei sau din numarul elemen'belor create, oi Trupul ~i Sangele Fiul'lli Sau, adica sfanta l1islavHa umaniiJate sau natura omeneas'ca cea far a prihanii a Fiul'lli l'lli Dumnezeu, 'llnicul dar de jertfa vrednic de lEl. Prin aJceasta minune a prefacerii din Jertfa euharisti,ca ,ajungem deci sa ne unim eu Arhiereul nostrucel ve9ni'c, Oal'e ne prime~e inacest ,chip sa jertfim prinEll1iauEI, spre slava Sfintei Tl'eimi. Unita, ootfel eu Arhiereul eel V1inic,Biserica aduee lui Dumnezeu, odata 'cu d'llmnezei:asca Jertfa a SfinteiEuhariSttii, ~i j,ertfele credindo,,?ilor, mult'llmind 773 pentru toa'te cele ce :a f81cut pentru mantuirea noastra, dar mai ales pentru suierintele 9i moartea Fiillui Sa'll pe Cruce pen.tru noi, rugandu-L rtotdeauna pentru iertarea pacatelor ~i pentru dobandire:a maTetiei vel1uice. Prin LitJurghie ini se pune astfel indemana miijloaul de a arduce l'lli Dumnezeuun ,cult deardo:t1Ilitie I'/i de multumire, de 0 perfectiune ogala 'ou slava Lui. $i Domnul ,adUioedaruri I'lli Dumnezeu-T,atal, did oEIinslliii es'te Cel oe aduoe Jertfa euhar~stilca, pentrua multumi in locul riostru 9i a compensa ~mper:f~ctiunile Teouno9tinyei noastre. DaT, precurri s~a spus, I'll noi jerrtfim odata tOU El inacela~iscop, didaoeasta jertfaa faSJt liiStatiiin administrarea noas'tra,a~a 'ca, prin 'El, am ajuns' destul de bogiati pentru a aduC lui Dumnezeu un dar de a mare.tie:ffira, margini, ca intoarcere a toata darea cea buna 9i desavaI'9ita (Iiaoov 1, 17), ee no. vine din m8.llIaSa crea darnicii 77lo. Domnul illlSaSe :aduce oa dar pe El

I
~ ~

I
i

LITURGHIA

263

,
"

I I
~
.,'

I i I I I
if,

I I
i I
~ ~

I I

771. Sf. loan Gura de Aur,

XXIV la EpistaJa
1 cQtre Corinteni, :preotie,

Omilia

III, 4 i VI, 4 i Miirturisirea vol. II, p. 539 i Hr. Andrutos, op. cil., p. 382. nr. 1. . 772. Nicolae Ca\}asila, op. Iii trad.rom.cit.. cap. XLVII, ~i XLIX,P. G:;CL.. -col. 469 B ~i 477 C. 773. Jertfa euharistica este inainte de arice a jertfa de multumire. Sf.; loan 'Cura de Aur lamure~te ca dumnez~ie~tile Taine die Tru,pului ,~i SAngelui lui Hristos ,adica mul~umire, pentru ca ele reprezinta un' monument saU se numesc euharistie, o lmensitate infinita de daruri, pe care Dumnezeu ni le-a facut. ~i anume cel mai mare dintre toate, precum ~i pentru ca sunt nesfAr:;;ite motivele pentr.u care .nol trebuie sa reinnoim se...'ltlmentele noastre de multumire ~i de recuno~tinta (Omilia XXV 1a Matei, 3). Jertfa euharistica este ded inainte 'de orice 0 jertfa de multumire, '])entru ca, precum se exprima Nicolae Ca\}asila (op. cil., cap. XII i d. ~i cap. XLIX), noi avem mai multe motive de multumire decAt pentru cerere ... Cael,. dinpartea Sa, Dumnezeu ne'a dat totul, incAt n-a mai ramas nici un lucni' pe care sa 'nu nH fi dat" .. " . 774. Dr. N. Gihr, Le Saint Sacrifice de la Messe (tr,ad. franc., revue sur la sixieme edition allemande, p. 130).

Ia Epistoia catre Evrei, '3 r cf. ~i OmiIia 4; Om ilia HI IaEpistoia ciitre Eieseni, 5; Despre patriadlUlui Dositei. lac. elt.,; Macarie, op. cit.,

XV II

I !
~ .,

instU.!?i l1itotodata 9i daru'file puse inainte pe Sfanta Masa atunci dnd ele au idevenit El insru~i,adica atunci cand au fost preia,cute in Trupul :;;i Siingele Lui 775. lntr-<aceasta consta preotla se.uafidul de mijlodto.r allui Hristos in Liturghie ; .in sfint}!roodarurilor, adica in preiaaerea lor in Trupul ~i Sange1e Sau, l1iin aduiCe:vea roaducerii omenl1ti, din pactea 1'111 rrisp H J tos, La TaMl 776. EI este ded nu numai preotul l1isfin1,;itor'lll ertfei liturgioe, ci 91 mijlodtorul nosrtTu. Fiira Minenu puteti sa flaceti nimic" (loan 15, 5), sublini,a lEI in uMima ouvantarec8:tre ucenidi Sai, cand le-a atras de asemenea aten:tiaca <mimeni uu poate sa vina la 'Tatal decat prin Mine (Ivan 14, 6). Prin jertfa Lui a fost rasou.mparatii l'llmea, dobandind iertan~, prim EI ,ne-'am impacat cu Dumnezeu, prin El ne-am f'ikUJtvrednilei de darurHe Lui. Ca unnl ee ramane in veei, are 9i preati,e st,ata,toare... 9i fiind pururea vi'll poate sa mijloceasca peilitru eei ae s'e e.pl"opie,printr-lns,ul, de Dumnezeu" (Evr. 7, 24, 25; cL~i g, 4; Rom. 8, 34). Prill El deci sunt primiterugi.Vciunile 9i darorile naastre, prin EI 'Ca'lltaTatal sprenoi 9i noi ne ridioam ochN spre EI, cad u11'iculmijlociitor i11'tre Dumnezeu 9i am es,te Omul-Hristos Iisus, oare S-'a dat pe Sine ['aSiCumpararepentru toti (I Tim. 2, 5~6). IIn Sfanta Euharistie cleoi Esus Hristos eSiteprelJe:nt in activitatea Sa arhiereasca, ,eElGel ,ce aduce 9i ca eel se Se aduee jerWl., impli11'indpe pam ant ce:eaoe implineli'te ~i in ,cer" 777. in jertfaliturgi,ea insa Hristos este activ prin intermedi'lll preatHor, adieu prin ofkiul a'cestora, sau, pl'eCUill s-a spoo, pri11'mainile ~i prin c sub limba preotiilor 778. ,In Liturghie, slujba acestora apare a:'?iCl:dar un dubl'l1 'aspeot.Prin faptul ca ei primesc daI'UT.uecr,edincio~ilor, Ie prega'tesc l1iIe ofera lUl DUffinezeuin numele lor, preotii, sunt pe de a parte repre2llltanti l1i mij'locitori aicomu11'i,tatii catre Domnul. Pe de a1tii parte, ei mijlocesc prin rugaaiunile lor primirea acelor daruri in jertfa de pe Golgota a Trupului 9i Sangelui lui Hristos. ,[n pre:acuratele maini ale Mantuitorul'lli, la Cina cea de Taina, S-Cl:'U sfiu~ilt :;;i s-au prefawt painea in Trupul, 9i vinul in Sangele LU1779. [n jen,ra Sfintei lEuharistii;Taina prefacerii daruri}or se luoreaza insa prin mijlocirea pre-otului, adka lacererea 9i prin mijlocirea lu1 780.
775. Nic01ae Cabasila, op. cft., P. G., q" coL 477 B. 776. Joseph Kramp, Die Opieranschauungen der romischen Messliturgie (zweite Kapitel: Die Opferansch der griechischen Liturgie nach den Darlegungen Nikolaos Kabasila), ed. II, Regensburg, 1924, p. 153. 777. Hr. Andrutos, op. cU., p. 395 ~i 398. 778. Nicolae Cabasila, op. ci!., ca,p. XXVIII, P."G., CL, col. 427 A~B. 779. Dr. T. Tarnavschi,, Despre cele mai lnsemnate Uturghif ale Bisericii Orientale, in "Candela., XII (1893), p. 5-6.. 780. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXIX, P. G., CL, col. 429B. Acest exeget al Liturghiei' considera ca acesta este motivul peJftru care, SfAntaEuharistie este desIujbd cuycintdtoare, in textul epidezei, semnata sub denumirea de AOIL%1) Aaipda, IntrucAt preotul savilr~e~te aducerea darurilor slujindu-se de tuvintele sfintitoare. (cap. LI). Denumirea Aa'tpda este una din expresiile sub care se gase~te desemnata la Liturghierul Sfinti! Parinti Jertfa euharistica (cf. Hr. Andrutos. op. cit .. p.394).

, , I I I i
~ ~

~!

~.

i!

I
~ ~

Oii

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

264

LITURGHIERUL EXPLlCAT

LlTURGHIA

265

Fara indoiala, prrefaeerea nu se poa-teatr1bui energiei sau lucrarii preotului, deoareoeaci nu opereaza puterea omeneasea a lui, ci Iisus Bristos insu~i sfintefi.te daf1UI'i1e, Dumnezeu, luerand eu Dullul Sfant ea prin rugaeiunea preotului 781. Pentru ea harul Domnului Sa lucreze, este necesar insa sa aiba lac mai intai rugadunea preotu1ui, ~ incat aeesta estJe in 1C\celafi.i reprezentantul ~i slujirtoiful lui Hristos, Care, 0 data timp cu inst:ituirea Sfintei Euharistii la ultima dna, I-a investj,t cu mand<;itul de a 0 savarf;>i,a,tund cand a zis uceniciIor Sai : AaeaSJtasa fooeti in amintirea Mea (Luca 22, 19 ; I Cor. 11, 24). De aiel rezrnta deci di in Liturghie nU se repeta jelftfa sub fmma sangeroasa de pe Golgorta9i ca nu se educe 0 nouil jertfa, cad Bristos nu mail.moore (Rom. 6, 9), El S-a adus jertfa sangeroasa 0 singuril 'datil, pe[)jtru iertarea pilcatelor lurnii (Evr. 9,25, 28; 10, 12), dandu-Se "pe Sine insuf;>ipret de rilscumparaire pentru toti (I Tim. 2, 6). ~Ca jema, Euharis,tia este jertfa de pe Golgota eontinuata fi.iaplieatil 782, cu aIte cuvinte, ori,mai bine zis, reprodusa sau actualizatil prin ceremonii liturgice, adicil sub forma nesangeroasa, in care Bris'tos S-a dus la Cina ..cea de Tainil, printr-o a'Ctiune sacramentalil ~i ded taionid'l, JerWi adevarata~i una eu eea de pe Golgota. Ded, a~a preoum subhnia Sfantul loan Gura de Aur, deiftfa, pe oare 0 saVaI'9Scastilzi preotii in Liiturghie, este aeeea~i pe care a dat-o odinioara Bristos uc.enicilor Sill. Oea de acurnnu este irutru nlmic mai prejos decat cea de atunci, deoareee nu oamenii 0 sfintesc, d chiar Acela oare a sfintit--{)pe cea di[)jtai... Darul de jertfa este acela~L.. Deci Trupul IUl fuus es1e ad pr,ecum ern ~i acolo. Cel lcar'e i~i inchipuieeaaci e oeva maiputln deeM eraocolo inU ~tie cil lHristos este inca prezent ~i totdeauna El este Cel ce luoreaza 783; deoarece El jel'tfe$oteintr-amandoua, 1)iin eea de aibuoncii)iin' cea de aeum, 9i anUim: pe Cruce, prin
romAn traduce' formula AO"(''X.~ Ao,"pda prin sIujbd euviintclloore, traducere ce soar putea prevala intr-adevar de aspectul formal al rilnduieliisau oficiului Sfilitei Eul1aristii, care se desfii~oara intr-o serie de rugaciuni, de imne ~i multumiri, adicll sub atiltea forme ale logosului gurii sau ale cuvantului vorbit, recitat ~i dmta!. Prefacerea darurilor, zice exegetul amintit, "0 impline~te l1aru!, iar preotulse roaga numai. De unde rezulta ca, de~i jertfa este intr-adevar 0 lucrare ~i a actiune, ,dar intrueAt preotul insu~i nu opereaza intr-insa, ci numai vorbeijote, pe drept cuvant spune ca proaducc a AO"(''X.~ Aa'tpda nu Insa in cl1ip aetiv (cap. LI). Acest fel de interpretare. realmente indreptatit din punct de vedere formal, nu-~i ,pocite gasi insa justificare -precum observa J. Kramp, .cp. eil., p, 139-140; n, 1 - dedit prin faptul ca Nicolae Cabasila a Iuat in considerare expresia in cauza numai in momentul fixat de loelll pe ('.are 00 !l ocupa. in textul epLclezei, im nu ~i in al ru: gaciunii diptieelolr, eare urmeaza in data dupa sfintirea danirilor. Cf. studiul nostru Expresiunea ..~sIujbcl cuvanl<l'/oare. din Liturghierul roman, Bueure~ti, 1939. extras din revista "Studii Teologicell, an, VII (1938-1939). 781. Sf. loan Gura de Aur, OmWa 11 des pre trcldorea Iui Iudo, 6 j Simian, arl1iepiscopul Tesalonicuhii, Despre biseriecl, P. G. CLV. col. 736 (b'ad. Tom. pit., p. 265, col. 2). De aeeea, credincio~ii sa nu aiba nic! a indoiala In ceea ce prive~te sfin.tirea darurilor .... Sf. Gherman I al Constantinopolului, Comel!tariu Ji/urgie, P. G., XCVIII, col. 4'33 D.... 782. Hr. Andrutos, op. ell,. p. 392. 783. Sf. loan Gura de Aur, OmWa II Ia Epistola II cdtre Timotei. 4.

aewl fizic ,ill proaduoerii Sale, iar in Uturghie prin intermediul preotuTui, printr--{)actiune g'acramelIl,tala. Negre~it, in comparatie eu jertf.a de pe Cruce, Jertfa lirturgicil nu are seopul de a realiza haruri noi ori mai marl decat (Jele ~le jertfei de pe Cruoe, la care se refera fi.ipe care 0 reproduce, nici de a insemna o ,ispilf;>ire in nOli ,a pa:earte'vorumii, ci ea este, pJ:'Ctlmam spus, 0 d l forma aotuali:ca'til, 'oa 'Un m1jloc a1 gratiei divine, pentru ea, panil 1a sfar91tul veacU!filor,sa se pna,ta impilrrn~i de roadele san efeetele mortii Dornnului. pe Cruce toti cei care aratil aceasta dorintil ~i se stroouiesc in acest soop. eu un terrmen teologic, soopuILitrurghiei este sfintirea credindof;>tlor,care, prdn primirea dumnezeiescului ,TPup :;>i ange, ,,,doS bandesciertarea pilcatelor, mo:;;tenirea impaxatiei c.erurillor ~i aIte bunuri 784. 0 aUil deosebire este ~i aceea eil, pe Golgota, jertfa a fost adusil exclusiv de Iisus ; ea a fost ded numai a Sa pi'Oprie, pe cand in Liturghie, Sfanta Euharistie, de~i este jeTHa Sa, ,totu1)ieste in acela1)i tirnp 9i a BiJsericii, intrucatfiii ei sunt membre ale Trupului tainie al lui Hristos. Ca Trup tainlc al Lui deci Biserica jertfe~te in Sfanta Euharistie, prin Sfanta Euharistie ~i cu Sfanta Euharistie. Unmdu-se astfel cu Iisus Hristos, intr-o !comunitate desaerificiu 785, Biseriaa jertfe~te ~i se jertfe~te pe Sfanta Masa, cu Arhiereul sau eel vel/nie. d) Pre0tia iemtica sau externa '$i preotia interna. -,- La Prosooniidie, eredincio~ii au adus ~i au predat preotului darnri!e lor de paine 9i de vin, ca s'imbol al vietH lor, spre slava lui Dumnezeu, fi.i,odaiJil CUJ lie, e preotul a primit ~i dispozirtiile religioas.e, dorinvele ~i intentiile eu care ei .'au insotilt aces.te daruri : realiz'a1'ea cere1'ilo1'pentru mantulrea su.fl.etelor ~i dobandirea celor de trebuintil fi.ide folos in veacul de aoum pentru ei~i pentru eei pentru care au adus daruri. In rugadumle sale, preotui pune dupil aceea to<l,te aceste dispozitii 1)iinten.tii ale aredindo~iJm in legatura cu darurile prezentate de ei, iar in cursul rugaciunid teologiee ~i euharistLoe dincuprinSIUl Anaforei crec1inci,01)iiseunese ou preotul in JeDtfa milei ~i a dreptEitii, in J er.tfa cuvantu1ui 1)ia laudei, in Biserioi. Jertfa curatiJei 9i a sfin~ei 786, aduse ,de e1 in numele inrtJregH Ca sa fie insa deplina aceasta proaduceT, es-teneCSla1'ca, 1a epkleza, 1)ianume atund cand preotrul ofrera darurile spunand: Ale Tale clia:1,tro ale Tale, ,+ie itl aducem de toate ~i pentru toate, intreaga ob1;'teCl'e~tina prezenta 1a Litrurghie sa-IIi .readueil in cerrol 1uminos al COl1J:;'itiinici. intr-un zbor lute 1)iconoenstr,atal gandului, toate domvele1)i. intJentiiie legate de darurile predate de eipreotului la proscornidie; spre a fi primite 0 data cU acestea, ~n jertfa ,Trupului ~i a Sange1ui 1ui IiiSUiS. cad Litu1'ghia reprezinta un olocaust, iri CM'e, 0' data ell Jertm euharisltlca, se consumil 1/iosardill,. rogadunile, l.auda ~i muItumirile noastre
784, Nicolae Cabaslla, op. ell., cap. 'I, P. G. rol.l A; d. ~i oop. XLI. P. G:, CL. col. 466 C. Vezi ~iO. N. Caciulii, op. ell., p. 324, ~. u. 785. Dr. N. Glhr, op. ell., vol. !, p. 135. 786. Cf. Orlgen, Omilia IX Ia Levitie, P. G. XII, col. 521-522.

266

LlTURGHIERUL EXPLlCAT

LITURGHlA

267

cMre Dumnezeu-celrn Treime, ajl1J1ganda fi primite asHel de El prin Domnul nosrtru Iisus Bristos. Aceasta rechemare in memorie ~i prezentare a intenti'ilor de catre credindo~i trebuie sa a1ba loc intr-o dispozitie sau spirit de sacrificiu, cad se cuvine ca, in Liturghie, jertfa sa fie nu numai a Capului Bisericii, ci~i a tuturor membrelor care alcatuiesc Trupul Lui tainic, care este Biserica. Pentru ca Jertfa euharistica sa fie intr-adevar ~i a intregii Biserici, este adica necesar aa, impreuna cu preotia ieratica ~i externa a liturghisitorilor, sa conlucreze ~i preotia intern a a credincio~ilor. Prin Taina Botezului ~i a Mirungerii, ace9tia au ajuns preotie sfanta, "preotie imparateasca, imputernicita ~i iI1ldatorata !Saaduca jertfe duhovnice~ti, placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hris.tos" (I Petru 2, 9 ~i 5 ; d. ~i Apoc. 1, 6; 5, 10). V,iata intreaga a fiecarui cre:;;tin se cuvine, adic;), sa fie unprinos sau un dar de jertfli, a~a cum indemna Sfantul Apostol Pavel: "Sa infati~ati trrt.,tpurilevoastre ,ca 0 jertfa vie, sfanta' ~i placuM lui Dumnezeu, ca 0 inchinare (cult) duhovniceasca din partea voastra (Rom. 12, 1). au deosebire insa in clipa aducerii Sfintei Jertfe euharisti'ce, fiecare credincios trebuie sa se sileasca in chip special a face ca sa moara tot ceea ce akatuie9tc intr-insul omul eel pamantesc, adiciL.. necuratia, patima, pofta rea, mania, iutimea, I'autatea (Col. 3, 5, 8), sau, precUlmsfatuia Sfantul Apostol Petru: "Sa va departati de poftele trupe~ti, care se o~tesc impotriva sufletului" (I Petru 2, ll). Este yorba deci deo infranare ~i amu1ire a tot ceea 'ce este pasiune ~i preocupare omeneasea, in clipa suprema a Sfintei Jertfe, 0 dominare plina de sfortari ~i 0 golire eroica de egoismul nostru, pentru a deveni astfel ni~te rastigniti impreuna ou Hristos, in aceasta' c1ipa a aducerii Jertfei Trupului ~i Sangclui euharistic al Domnului. Negre~it, "expiatiunea (ispa~irea) noastra personala este indispensabila, darea inseamna prea putin lucru, dad tinem seama de ceC'a co suntem datori'. Iisus insa Se face prezent pe sfintele altare, pentru a primineinsemnatele noastre dispozitii de pocainta ~i pentru a Ie da 0 valoare nemasuI'lata prin unirea lor cu suferintele sfintelor Sale Patimh 787. Fiind cieci ca ni~te morti care traiesc ascun~i eu Bristos in Dumnezeu (Col. 3, 3), Jertfa Biseridieste primita, intrucat este ascunsa in JertfaLud, in care; 0U care ~i prin care jertfim. lata deoi ceera oe tn~bule sa fie invatati sa :;;tie~i sase sileasJCii indeplini ~i credinda~ii, a macaI' latimpul epic1ezei: sa se infati:;;eze ca ni~te victime de jertfa, fiind morti paoatului, ouhQtararea de a lua &supra lor cmoea indeplinirii obligatiilor ce Ie suntimpusede conditia sau situ~tia fiecarula, cat ~i de incercarile la ,care ar i sUPlli?iin viata, facand pe DumneZeu stapanul vietii lor, voia lor supunandu-se 9i urmand porunJCilor Ltii. o jertfa spirituala' totala dcci, in sensul meditatiei Fericitului Augustin in legatura au text'lll din Matei 22, 73 (<<Saiube:;;ti pe Domn'lll Dumnezeul tau din toata inima ta...) : Ce-ti mai ramane din inima ta, cu ce sa te mai i'llbe~ti pc tine insuti? Ce-ti maLfamane din sufletul ~i
787. Mgr Chevrot., op. cit., p. 173.

dln cugetul tau? Caci Dornnul a zis: din toata, din tot ... Cel 'ce te-a flkut iti cere totuh 788. iEsentialul este, adiea, sa ne' sHim a reraliza in aceasta clipa 0 stare de spirit de -adevarata inoandescenta, infati:'landu-ne, precum zieea Sfantul loan Gur.a de Aur,cu a vainta ~i eu 0 inima incalzite de ravna religioasa 789. La aceasta se margine~te preotia credinrclo9ilor in Liturghie, 0 preotie interna, adica 0 slujba la a~tarul inimii, spre deosebire de preati,a ,e:x;terna~i sacramentalil. exerdtata de liturghisitorl. la Sfantul Jertfelni'c. Chirar pentm IClce!)tiain urma, ~i mai inainte dcaricine pend tru ei, slujba la altarul ini'mii este prima dintre datoriile lor sfinte, intrucat prin limba, adioa prin rugaciunile, ~i 'mana 10.1' se s'o3'var~e~te sfintirea J ertfei. Ca unul ce este"insarcinat sa se roage pentru toti, preotul - precum conchide Sfantul Iaan Gura de AuI' - se wvine sa-I intreacape toti, eu ,atat rou cat un ocrotitor este firesc sa depa~easca pe aceia pe oare ii ocI'ote~te. Dar atunci cand lnvoca pc Sfant'lll Duh :'Ii savar~e~te infrirco~a.to.areaJertfa ..., ce curatie, ce cucernicie nu avem dreptul sa-i pretindem? Cat de ourate trebuie sa-I fie mmnire, ca instrumente ale infr'ico$atoarelor Taine, cat de curata se cuvine so3-ifie Iimba insardnatii sa rosteascaeuvintelene care Ie ~tim! Exista un grad de sfintenie, de curatie, la care sa ~u fie vorba ia se ridica un suflet care prime9'te DuhUJl lui Diumnezeu ?... Sufletul preatului trebuie sa straluceasca intoomai ca razele soarelui, care lumineaza lumea 790. Prin redtarea plina de patrundere, a stihurilor care prefateaza rostirea troparului Oeasului al ,treilea ~i prin ins'ii1?i ugaciunea epidezei, lir wrghisitorii se silesc sa ajunga pe treaptacea mai inalia a urcu~ului l1i desavar~itei lor cre~teri duhovnice~ti, prin lucnarea harului curatitor al Sfantului Duh. Ei trebuie sa ,facii insa in acela~i timp sfartari cruciale pentru a iConlucra cu actiunea harului,lepadandu-se de ,ei in~i~i, in scopul unei sfinte simplificari :;;i purificari interiroare. Cadeste Iucru evident ca, a~a precum sublini,a Sfantul Grigorie de Nazianz, <mimeni nu este vrednic de Marele DLimnezeu, de marea J ertfa ~i de Marele Preot, daca nu s-a dat mai intal pe sine jertfa vie ~i sfanta lui Dumnezeu, daca nu I-a adus 0 inchinare dreapta ~i bineplacuta, daca n-a adus lui Dumnezeu 0 jertfa de la'llda ~i a inima zdrobita, singurra jerWl. pe care Dumnezeru, Oel ce ne-a dat tobul, 0. pretirnde de la noi 791. Para indoiala, ce poate fi mai deplin sacerdotal, precurn preciza alt Sfant Parinte al Bisericii, decat a afierosi lui Dumnezeu un cuget eurat ~i a-I aduce darurile neprihanite ,ralecurcerniciei, pc altarul inimii.? 792.
1

788. Fer. Augustin, Se.rmo XXXIV, 4, 7, tP. 1., lXXXVIII, co!. 212. 789, Omilia IV, despre Anna, 6, P. G" LIV, co!. 667-658.

790. Sf. loan Gura de Aur, Despre preotie, cartea IV, cap. 4. 791. Sf. Gr,igorie de Nazianz, Cuvdntare apologetica despre fuga, cap. XCV, trad. de Pr. N. Donos, Apologia ..., Hu~i, 1931, 'P. 105. Aces,ta este sacrificiul cel dintAi, cAnd fiecare se aduce jertfa ~i lncepe de' la el, pentru ca dupa aceea sa-~i poata aduce paml". Sf. Ambrozie al Mediolanului, De Abel, cartea II, .c. 1 792, Sf. Leon cel Moire, episcopul Romel, Sermo IV, cap~ 1 (CuvAntpentru aniversarea hirotoniel sale), P. L., LIV, co!. 149..

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

268

LlTUHGHIERUL

EXPLlCAT LlTURGHIA 269

Mai mult, 'adidi, dedH in oricare alte cHpeale serviciului sa'll, liturghisito1'ul se cuvine sa se gilseascil desprins cu desavar$ire de orice umbra de vremelniCie, intr-o stare de anmtire 11ide 11tergeredin spirit a oricaror preocupari, prin care ar putea sa fie dist1'as sa'll captiv al urmelor ;;i ecourilor acestor~L ,Chiar numai atat nu este suficient; a:ceasta ar fi numai un aspect negativ al unei stari de spirit din care lipse;;.teellementul vi'll 11i ctivo ,0 stare de suflet care nu este nici rece, a nid fierbinte, d numai calduya sau [ncropita (Apoc. 3, 15, 16), nu conduce la contactul ou valorile transcendente, .ci lasa pe liturghisitor intr-o indiferenta ucigatoare a oricarei spiritualitati. El trebuie sa tinda ~i sa promoveze intr-un act de concentrare vie ;;i activa asupra motivelor rugaciunilor, oucerit de scopul lor, pe care sa-l traiasca cu toata fiinta lui, intr-un elan ,sinceI' ~i staruitor.Cad nu trebuie sa ne inchipuim ca rugadunile ~i toate lucrarile Liturghiei ar fi simple tlalismane, ea simp1a lor executare formala ar fi de .ajuns ca li'turghisitorul sa se considere achitat de rolul sau sacramental. Insufletit de credinta ~i de nadejde in ajutorul harului divin, incalzit de iubire de Dumnezeu ~i pentru credincio$i, el trebuie sa se sileasca a ajunge sa inoerce sen:;,atia spirituala a prezentei lui Dumnezeu, aconta1ctuluj eu lucrarea Lui ~i a efectelor acesteia. Ca organ sau instrument al harului, liturghisitorul trebuie sa tinda a s'e 1'eaUza in acest sens, in masura puterilor lui, pentru ca ceea ce este dat sa se imparta;;easca printr-insul spre mantuirea credincim,;ilor sa nu-i fie spre pierderea propriului sau suflet. De aceea,in clipele de cea mai inalta sfintenie ~i de infrico~i:itoare taina, liturghisitorii reourg la ajutorul divin, imploran~ sprijinul harului ineiortul lor spiritual, siguri fiind ea tpe cele de lipsa ale slujitorilor Lui sinceri, Dumnezeu Ie va complini. Liturghisitorul s-a1' putea 'considera achi;j;at de slujba lui, insa numai in masura in care ~i el personal s-a sUit sa partidpe sau sa conlucreze aetiv cu gratia dumnezeiasca, prin care se face inceputul lIi desavar;;irea mantuii'ii. Fara un ata~ament insufletit de credinta, fara un efort al vointei pentru mortificarea vietii simturilor, fort incalzit de dragostea fierbinte a inimii pentruunirea cu Hristos, Sfanta :Euharistie va trece prin mainile IHurgbisitorilor, care 0 ating .~i 0 poarta, fara ca ei sa-l/i improprieze binefacerHe pe care, lor in primul rand, Ii Ie ofera Mantuitorul. Fara indo~ala, sfintirea darurilor nu este impiedicata sa: se savar~easca din cauza pa'oatelorlli scazamintelor omene9ti ale liturghisitorilor, deoareoe aceasta sfintire nu este erectul virtutii omului, ,d a haru;lui. Cea de a doua lucrare a harullUi insa, adiCa sfintireaslujitorilor lIia oredincio~ilor, este absolut (xmditionata de conlucmrea fieciiruia prin vrednicie morala ..

f. Rugaciunea euharistidi.

dipticelor

sau a pomenirilor

de

la

Sfanta

Jertfa

a) Cateva consideratii teologice. Cu epideza, am putea spune ca Anafora liturgi'ca a incheiat rugaciunea de doxologie ;;i euharistie (mulyumire) propriu":zisa. Jertf.a fUnd savar$ita prin prefacerea darurHor, aoum este momentul 'potri,vit pentru rugadunea de cerere. ,1nainte de crice, Jertfa euharistica este adusa,fara iOOoiala, spre slava lui Dumnezeu eel in Treime ; este, adica, un act de adoratie ~i de multumire pentru toate cele ce s-au .fikut in soopul mannuirii noastre ; este forma sa'll, mai bine zis, actul desa'Vaqit, prin caTe Litu~ghi:a i~i ~ndepline$te functia sa latreuti'Ca ;;i euharistica. Pra'Ctioc insa s.co.pul ultim .al Liturgbiei este sfintirea credincio~ilor, adica iertarea paaatelor, imp,karea lIi justificarea lor prin imparta~irea de efectele Jertrei lui Hristos. De aceea, acum,dupa sfintirea darurilor, fi.ind indeplinite toate conditiile pentru inaltarea rugaciunilor de cerere, liturghisitorii se adreseaza lui Dumnezu .ell mijlodri pentrua face pe credin'Cio~iparta~i 1a binefacerHe Jertfei Trupului lIi Sangelui Fiului Sau .. o datacu epideza chiar:, c~ptr:til de greutateal AnaJorei incepe sa s:e deplase" de pe terenul latr~utio-euhafistk propriu-zis pe cel al cererii. Miai mult, s-ar pute<;l. spune ca epideza insa:lIiformeaze. linia de trecere de 1a rugaciunea de adoratie ~i de. multumire la rugadunile de ,cerere. Finalul textului ei se desfa~oara intr-o succesiune ,care conduce in chip natural~i logic 1a marell luge.ciune de cerere : . ..Fa,adica, painea <lceasta cinstit, Trupul Hris,tosului Tau, iar ceea ce este in potirul aoesta, cinstit Sangele Hri!stosului Tau, prefacandu-le ou Dubul Tau eel Sfant, anum,e (pardi ar vreasa spuna formu1arul Liturghiei Sfantului loan Gura de Aur) pentru. ca' sii fie celar ae se VOl' imparta~i spre trezirea sufletului, spre ieftarea piicatelor ... spre implinirea imparatiei \cerurHor..., iar nu spre judecatii sau spre osandii)} . sau,ca in redactarea Sfantului Vasile oel Mare :(~..ca sii aflum milu!ji har impreuna eu toti . sfintii care din veac au bineplacut Tie.... .Futerea rugaciunii dipticelor se intemeiaza pe prezenta ~i mijlocirea Mantuitorului in Sfintele Sale Taine. 'Biserica nu se gase~te deci singura, "cum, in rugadunea ei. Prin rugadunea epidezei, comunitate'a liturgica reprezentata simbolie prin da.rurile de paine~i vin, predate preotului 1a Pros'oomidie, a fost primitel in umanitatea Mantuitorului, adka in Trupullli Sangele Sau. Noi suntem acum in El, Care a recapitulat astfel toovelucruri1e in uJ;litateanaturii Sale umane. Deci, precum se exprima Fericitul Augustin, cand ne rugam lui Dumnezeu in rugadunile noastre, nu ne despartim de FiuI. Cand se roaga corpul F'iului, adLoaBiserioa, iEl (acest corp) nu se desparte de Oapul sa'll.." Care este Domnul Esus Hristos, Cel ee se roaga pe!1Jtru noi, eel ces. roaga Cll nbi, ~i Care este rugat de noi. El se roaga pentru noi capreot al nostru ; se roaga in noil .00' Cel,oe esteCapul nostru ; este rugat de noi ca Dumnezeu al nostru ... II rugam ~i ne rugam prin El lIi ne rugam in El 7in.
793. Fer. Augustin, In Psalmum LXXXV, I, 4, P. L. XXXVII.

i i
! I

II

Ii Il 'I II
I
j

I I

II IIII
i
I

i
j

I I

I
II

I
!I

1111

I
J

Ii

II 'I II

.-

.~

270

LITURGHlERUL EXPLICAT LITURGHIA

Am put0aspune, de asemenea.,.cu Fericitul Augustin, ca\ Biserica intreaga, de la 0 margine la aIta a pamantului, se maga ca un singur om cu Capul ei ~i srubOapul eh 794. Asistat de .un sprijinitor ~i rilljlocitor atat de puternk, preotul da ded curs, plin de incredere9i de speranta, cererilor sale inaintea lui Dumnezeu, pentru membr:ii Bisericii. in esenta, obieetul acestor mijlociri este ca Sfanta Jertfa sau Darurile, care au fost ,primite, sa-~i faro Daruri, harul efeetul lor 795, adiea sa se acorde, iin schimbulacestor dumnezreiesc, iertarea pacatelors,i mo~tenirea imparatiei oel'urilor, iar cei vii sa fie invrednici,ti a se imparta9i fara :a eadea in osanda. Cum este 9i firesc, 1a lac de frunte in aceste mdjlociri stau ce1e pentru intentiile liturghisitortlor 796 9i ale credinci09ilor oare asista 1a slujba 9i au adus darurile pentrru Sfanta Jertfa, precum $,i ale tuturm pe eare preotul i'-a pomenit 1a Proscomidie, sau ii pomene~tenominal chiar arum dupa sfintirea darrurilor; ...Pomene~te (adu-Ti aminte), Doamne, pe (de) eei ce Ti-au adus Tie aceste daruri ~i pe aceia pentru care ~i prin caire ~i de 1a care au fost aduse acestea (Liturghia Sfantului Vasile eel Mare). Rugacirunea dipticelor iinbratigeaza in cererile ei nn numai bunurile supranatrurale ~i nepierHoare din ordi!l1eaharului ~i a mantuirii, ci ~i trebuintele 9i nevoile din toate conditiile s,i situatiile vietH vremelnroe ale credi!l1cio~ilorde pretutindeni, care se gasese in unitate de eredinta s,i impacati CUJ Biserica 797. Obiectul acestor pomeniri, randuite intr-o lunga, arrianuntiUl 9i impresionanta enumerare in formularul Liturghiei Sfantului ValsHe eel Mare, se poate rezuma in formula scurta din LitUirghia Sfantului Joan Gura de AuI', prin care se cere ca Darurile "puse inailnte ('to: n-poxdp.s,a, care se afla de fata), Slpre binele nostru al t:uturor sa Ie intocmeasca (Hor-elf-laoy, sa Ie potriveasca, sa Ie aplice), dupa trebuinta deosebita a fiecaruia ... (prima rugaciune dupa Tatal nostru ...). Negre;;it, Dumnezeu ne acorda oricimd harurile Sale,cand I Ie cerem prin mijlodrea Fiului Sau, adica pentru meritele Lui. In Liturgrue insa mile'le ;;i indurarile Sale se revarsa mai bogat, intrucat aici, a"?apreeum remawa Sfantul loan Gura de AuI', rugadunile noastre au o putere deosebita nu numai pentru ca sunt intafi.te, insufletite ~i sustinute de rugaciunile preotilor 9i ale sfintilor ingeri,eare parti:cipa in chip nevazut la sfanta slujba, ci mai ales pentru ea Tugaciunile noastre sUnt insotite 9i sustinute de mijlocirile Fiului lui Dumnezeu, Care infati~eaza Tatalui Jertfa Sa adusa pentru mantuirea lumii 798. De aceea,
794. Ibidem,

271

in rugaciunea dipti.celor 9i a Sangelui Sau toti inaintea Domnului, in prezenta chiar a Trupuluise face amintire de799. Desigur, nu este in puterea noastra sa s,tim in ce maeura se VOl' implini cererile noastre, cad precum nu putem gasi cu mintea un termen de comparatie pentru chipul in care darurile se fac sau SUnt primite in Trupul ;;i Sangele Domnului, tot .a9a nu se poate cunoa;;te mi:i.surain care ele SUnt primite de Dumnezeu 800. Ne referim astfel la daruri, avand in vedere sau intelegand valoarea morala a actului in sine de oferirea sau, aducerea darurilor de catre credincio~i, sau, mai precis, moralitatea, adka grad'lll lor de pregatire. Prin ele insele, darurile, ca creaturi nerationale sau neinsufletite, nu pot fi atinse de pi:i.cat,deoarece acesta este 0 boala a vointei, apartinand astfel fiintelor rationale. Deci, daca cel 'C aduce daruri este pacatos, aducerea lu1 es,te zadarnica, intrucat nu-i aduce nici un folos, de$i prin ele insele darurile nu sUnt neplckute lui Dumnezeu, caci tot ce a fa{)ut Dumnezeu este bun (I Tim. 4, 4). Ca atare, nimic nu se opune ca ele sa fie bineprimite de Dumnezeu, cand sun taduse de Biserka', prin litur'ghisitori (1ta:po: a:)"Ix&WY IZY3pwy, zice Nicolae Cabasila), spire slava Lui ;;i pentru mantuirea SUintin stare [Ele se sfintesc, adka, sfintind apoi s,i pe 'credindo~ii care a toata lumea.de vrednicie. Sfintirea daruriilor nu poate fi impiedicata de nimic, deoarece ea nu se si:i.vaqe9te prin puterea sau virtutea omului s,i deci nu poate i zadarnicita din pricina eventualelor piicat~ omene9ti ale liturghisitorilor. Cad, propriu-vol'bind, eel ce savar~e~te intr-adevar aducerea fiU es,te preotul, ci harulcare sfinte;;te darurile (ead aducerea daruriior este de rapt sfintirea lor). Preotul liturghisitor nu es,te deeat U!l1 slujitor al harului. EI nu aduce !l1imicde la sine inses,i s,i niei nu cuteaza sa faca sau sa rosteasca ceva din propria-I socotinta Sau judeoata.. Totul, fie cuvinte, gesturi sau IUcrurL, sUnt aduse de el a9a cum l~a primit, adica a9/Cl cUm i~au fost prescrise de Biserica. Rezu1ta deci lamurit ca Sfiniele Daruii sfintesc toate si totdeatma pe credincio;;i, fiind primi,te intotdeauna de Dumnezeu ... Sfintirea cr'edincio;;ilor este insa neaparat C'onditionata de rav:na sau conlucrarea lor ; .de a'ceea, ea poate sa fie impiedicata de nepasarea noastra. Ced harm ne sfinte;;te prin Sfintele Daruri nurnai daca ne-a gasit pregatiti pentru sfintire. Dwca insa ne-a .aflat nepregati,ti, nu <ne aduce nid un folos, ci, dimpotriva, l1.e pricinuies,te 0 nemas<nrata paguba ...; haruJ. poate fi impiedicat de nevrednicia noastra 801. Aceasta rezulta 1?idin in?u.;;i felul in care preotul liturghiS,itor se maga pentru sine in partea finala a dipticelor di!l1Liturghia Sfantului Vasile 'cel Mare ; "Pomen~te
799. La divine liturgie meditee par Gogol. Traduction fran9ilise faite sur 1934, p. 46. russe par Ie R. P. Dom Theodore Belpaire, Prieure d'Amay sur Meuse, l'originale

I I I I I
IJ

ii

~
'II
11

II
..II

co!. 1084.

795. Nicolae Cabasila, op, cit., cap. XXXIII, P. G., CL, co!. 44 A-B. 796. !ndatii dnpii sfin\irea . darnIilor, diaconnI se adreseazii, ehiar preotnIni: "Pomeneste-mii (aminteste-mii) in sfinteJe rugiiciuni, piirinte, Ia care preotul riispunde: "Sii te pomeneaseii Domnul Dumnezeuintru imparii\ia Sa...". 797. Vezj Sf. Chiril al Ierusalimuluj', Cateheza V mistagogica, 8. 798. Sf. loan Gura de Aur, OIi1iJia III, impotriva anomeilor, despre necuprinsQ natura Q lui Dumnezeu, 6, 7.

800. Nicolae Cabasila, op. cU., cC\j). XLVII; P. G., CL, co!. 469 B. 801. Ibidem, cap. XXXIV, co!. 445 A Pentru pe~~ltimele donii alineate vezl [/)idem, cap. XXXIV:, col. tit. si cap. XLVI, co!. 400 A/ B, D. si col. 469 A Vezj si traducerea: Ene Braniste, Tiilcuirea dumnezeieslii U{urghii, Bucuresli, 1946.

,'-

iI'"
!II.

I~
;

i,1
ti'

I I I I I I I I I I I I I I

272

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHIA

273

(adu-Ti aminte), Doamne, ...~i (de) a mea nevrednicie; iarta-mi Joata gl'~eala cea de voie ~i cea fara de voie ~i sa nu opre$ti, pentTu pacateLe d meZe, haruZ SfdntuZuiTliu Duh dinspre 802(ci7to) arunile ce isuntpuse
.inainte)..

Trebuie sa admitem deei ca Dumnezeu, Care cunoa<ite inimile ~i cugetele tuturor, va primi darurile nQastre ~i ne va imparta~i de binefaeerile Sale in masura in care noi in~ine no. suntem 0 piedi,ca prin nepregiitirea ~i putiniitatea evlaviei noastre. Acordarea sau neacordarea binefacerHor, ,care ni, se mijlocesc prin Sfanta JerWi, sta insa in legatura nu numai eu vrednicia ori nevrednicia noastra, ci depind<ii de gradul in care cererHe ~i dorintele formulate se incadreaza in pl,anul Proniei ~i al iconomiei divine pentru mantuirea lumii. Sub aceasta rezerva ~i in aoest spirit se inalta, de artful, ruga1ciunile Bisericii, care mijloce~te c.a buna cerere ~i clorke a credincio~ilor sai, 'uotdeauna spre bine sa 0 primeasca Dumnezeu ~i dupa voia cea sfanta a Sa sa
o faca
803.

Fara indoiala', mijlocirile Mantuitoruilui pentru noi sunt ascultate intQtdeauna de Tatal Sau, Carilla El ii infati~eaza necontenit in Sfanta Liturghie comoara:fa'f(~ pre~ a merLtelor Sale. Se intampla totu~i uneori ca cererile -pe .care Biserica, pre-otii ~icredinrcio~ii Ie unesc eu adncerea Sfintei Jertfe euharisti<ce sa nu se implineasca. Aceasta nu constituie in5a un motiv pentru a conchide la inefieacitatea ei, deoarece adesea, preeum sublinia Sfantul Apostol Pavel, noi nu ~tim ce se cuvine sa cerem (Rom. 8, 26). Jertfa nu ramane faraefe<ot, intrucat, dacabinefacerile a~teptate nu sunt acordate sub chipul in care au fost formulate dorintele noastre, Dumnezeu Ie inlocuie~te cu altelece sunt spre fo1osuI nostru $i la timpul pe care E1 il socote~te potrivit. Dumnezeu asoulta ded rugaciunea pecal'e Biseriea 0 une.'?te cu Jertfa FLului Sau, dar, a~a pl'ecum observa pe drept cuvant Sfantu1 Grigorie eel Mare,El vrea sa fie iubit mal mult dedit hlcrurHe pe care Ie-a creat. E1 voie.<;tesa-I cerem cele ve~nice mai multdecat pe -cele pamante.<;th>0".Acesta este 8 spiritu1 in careeste oonceputa rugaciunea dirpticelor din Liturghia SHin-: tuluiVasile eel Mare, prin care se cere pentru faptele bune ale credincio.'?ilor; RasrplatJe.<;te-le eu bogatele ~i cere9tile Tale daruri. lor Daruie~te-le lor cele cere~ti in locul -celor pamante~ti, cele ve~nke in locul celor vremelnice; cele nestricacioase in 10 cuI celor stricacioase,;, pentru a culmina in final; Pe noi pe to1;ine pomene~te in imparatia Ta, fii ai luminii ~i fii ai zilei aratandu-ne. b) Observatii privitoare La istoria textuLui. Rugikiunea dipticelor este primitiva sau oonstitutiva, am putea zice, in Anafora Liturghi,ei cre$tine. Lamurit 1nsa despre aceasta veche practica Iiturgica ne vor802. In ,aeest moment al Liturghiei, prepozitia 'alto recla ideea de pornire, in legiitura eu darurile privite ca punct de plecare il actiunii de sfintire, iar nu :icleea de separatie sau de departure (de la), ca in serviciul Proscomidiei, unde aceasta mgaciune i~i mai gase~te 0 intrebuintare adecvata. 803. Ecteniil pentru cererea ~i ca~t<igarea eelor de trebuinta ~i de folos. 804. Sf. Grigore cel Mare, [vlo[alia in lob, lib. XV, cap. 20,

besc Serapion de Thmuis: in EvhoLoghionuI sauS05, Sfantul Chiril al IerusaIimuhii, in ExpIicarea Liturghiei Sfdntului Iacob SOli, Sfantul Ioap. Gura de Aurin OmiIiile sale S07,ConstitutiiLe ApostoLice (cartea a 8-a, cap. 12) etc. Se faceaU ,aid pomenir~ chiar pe nume de vii ~i de morti, precum ne lasa sa vedem Rugadunea Anaforei episcopului Serapion, de la incepurtul veacului 'al IV-lea. Se intocmeau 9i se pastrau in aces:t scap Iiste sau pomelnice, in formatul a9a-nup.1itel:ordiptice, care erau un fel de camete obi.'?nuite in diferite imprejUrari din uiul civil. Cele mai multe din ele erau aleatuite din doua coperte de 1emn, de fiIde.'?, de auI', de 'argint sau de alt metal, uniteintre ele pe 0 1atura, prin ni~t'e belciuge s!'lu un fel de mid balamale, pentru ea sa se poata deschide sau inchide una peste aHa. De laaceasta ,conformatie ~i-aluat .'?iobiec= tul denumirea de diptice (o[7t'tuXa: o[~ 7t'tux:li, indoitura .in doua; o[~ de douaori + i'tUOOlO indoiesc). Pe, fetele lor interioare se inseriau num.ele de pomenit (viii pe una, iar mortii pc cealalta din cele doua coperte), ,iarcand ~irul acestQra, era prea lung, se. adaugau intre cele doua scoarte, inca una, doua 80S,irei ~.a.m.d. foi, depergament sau de papirus('tp[7t'tux.a,.7te.~~ci7t'tux.a:7toAu~'tux.a:), sau. obtinandu-se astfel adevarate cai17te sau ,carti,8?? ])~ laintrebuin~are.~acestor diptke in cursul rugadunii de mijlocire duparep~c1eza S-a ajuns)a acceptarea denumirii lor in limbajulliturgic, ca termen tehhic pentruinsa.'?i rugadunea: I'il LiturghieruL bizantin, Iistadiptlcelor: se desehi:de prin ponlenirea ded'unctilor, ~i anumeincepand intili eu mention area diferitelor categorii de membri ai Bisericii triumfatoare (stramo:?i, parinty, patriarhi,pro'O;roci, apostoli, propovaduitori, evanghe1i~ti, mucenid, marturisitori etc.), ultimul alineat din a'ceasta prima parte incheindu-;-se iI).cele dou~ Lllturghii priI?-dpale Coli cer,erea pentru toticeimai dinainte adormiti intru

805. ('...Ne' rugam ~ipentru toti cd adormiti, care, sunt pomeniti (dupa pomenirea numelor): ,Sfinte~te aceste suflele ....Prime~te~i (rygaciunile de) multumire ale poporului ~i binecuvin1eaza pe eei ce au proadus da.rurile ~i (rugaciunile de) multumire ~i la tot aces! popor daruie~te-i sanatate desavar~ita, de:plinatate ~i bueurie ~i taala propa~irea sufleteasea ;~i trupeasca" etc. ' 806.: 'cateheza V mistagogicd, 8, 9:,: A,.poi, dupa savar~irea Jertlei duhovnice~ti, slujba cea fara de sange, rugaIIl pe Dumnezeu in prezel1ta acelei Jertfe de indupleeare, pentru pacea de ob~te a Bisericilor, pentru buna rAnduiala a lumii, ... pentru cei ee sunl in boale, ... ~i adueem aceasta Jertla pentru toti eei ce au nevoie de ajutor;Apoi facem pomenire~i de eei mai dinainte adormiti, mai Intai de patriarhi, de profeti, de apostoli ...". " 807 .. Sa plangempe mortiLno~tri ~i sa Ie venim .in ajutor din loata puterea no astra... Nu in zaclar ne-au lasat Aposlolii obiceiul ~i porunca: Voi ~titi ca, potr,ivil lor, in Sfintele ~i infrieosatoarele noastre Taine trebuie sa se fad! pbmenirea' eelor raposati. Ei ~tiau ce 10los ~i ee nemasurat bine Ie aduce 'aeeasta pomenire . .!ntr-adevar, in momentul in care tol poporul binecredincios, laolalta cu eeata preoteascii illpicioare ~i eu mAinile ridicate edue infr'ico~atoarea Jertfa, cum nu s-iu indupleca Dumnezeu prin rugaciunile pe care Ie facem pentru ei? No.i vorbim insa la Eplstola cdtre. FiJipeni, 4). de eei ce s-au sfAr~it in dreapta credinta" (OmiliaIII 808. H. Leclercq, Diptyques, in Dietionnaire d'Areheologie chretienne el de Liturgie, t. IV, partea I, col. 1045-1170. Vezi ~i brosura noastra Diptice sau po. n,elnice, Pite~ti, 19215. 809. Ad1r. Fortesque presupune ca dipticele lau fosl primele piirti din serviciul Liturghiei, scrise in forma de carti (op. cU., p. 152). 18 -

Liturghierul explicat

274

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

275

nadejdea invierii ~i a 'vietH ve~nice ~i-i odihne~te pe dan~ii, Dumnezeul nostru, acolo unde striUuce9te lumina fetei Tale. Inseamna, oare, ca prin aceasta ultima cerere ne referim ~i la membrii BiseJ'icii triumfatoare? Lamurirea acestei intrebari este im-pusa indeosebi de urm~torul curs a1 rugaciunii dipticelor din formularul de sub numele SHintului loan Gura de Aur, care decurge astfel : Inca aducern Tie aceasta slujba duhovniceasca pentru eei adormiti in credinta : stramo~i..., patriarhi, prooroci, apostoli, evangheli~ti, mucenici etc .... , dar mai ales pentru ,Preas,fanta, curata de Dumnezeu Nascatoarea ~i pururea Fecioara Maria, "pentru Sfantul loan Proorocul, Inaintemergatorul ~i Botezatoru1.... Un raspuns afirmativ la intrebarea de mai sus se gase~te categoric exclus pentru temeiuri teologice, intrucat in primul rand sfintii se bucura deja - de9i inca nedeplin, pana la judecata universala - de bunurHe eterne 810. In deplin acord cu invatatura Bisericii, Nicolae CabasiIa sublinia - tocmai in legatura cu textul de mai sus - ca Biseriea nu se roaga pentru sfinti, ci pentru cei ,eare au raposat fara prea muHa siguranta ~i nadejde de mantuire 811, adica pentrn cei inca nedesavar~iti, care au nevoie de rugaciune 812. Pentru sfinti, Biserioa multume9te, pentru ca... intr-in~ii Biseri,oa ~i-a ajuns telul viizandu-9i implinita rugaciunea pentru imparatia cerurilor 813. A9a precum remarca acest teolog; in Liturghie Jertfa noastra nu este deci numai de Cffere, d ~i de multumire Sil'. Mai mult chiar : ea este,in primul rand, 0 jerWi de multumire, precum rezulta din jnsa~i denumirea ei de ,euharistie. Ca 9i la Proscomidie,a~a 9i acum, cand Darurile au fost jertfite ~i sfintite, prin ele preotul mulvume~te lui Dumnezeu, dar n ~i roaga ;el eXiprima ~i motivele multumirii, dar adauga ~i obiectele cererii. Cine constituie motivele multumir'ii ? Sfintii! Pen~ tru ca intr-in~ii Biseriea a 9i mo~tenit de fapt imparatia cerurilor prin nenumaratii ei iii pe care i-a trimis ca pe 0 colonie in eel' ~i pe eare Fericitul Pavel i-a numit Biserica celor iri:tai-nasouti, care SUM inscri~i in ceruri (Evr. 12, 23) 815. Formula dipticelor ne lasa sa subintelegem ca Jer.tfa este adusa intre altele 91 pentru motivul eaDumnezeu a ridicat sfinti din.tre oarneni pentru ca sa se roage pentru noi. Astfel, in rugadunea dipticelor din cele doua formulare principale ale Liturghiei se cere ea Dumnezeu sa primeasca mijlociri1e lor pentru noi: pentru ale carol' rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Dumnezeule, fapt prin care apare exdusa ideea caaceasta rugaciune ar fi conceputa in beneficiul sfintilor. Sensul prepozitiei pentru din primul aline at al dipticeLor, din formularul Sfantului loan Gura de Aur, apare precizat de altfel in perspectivaadverbuluJ inca din cuprinsul .acel'Uia~ialineat, termen care marcheaza 0
810. 811. 812. 813. 814. 815. Hr. Andrutos, op. cit., p. 445. Nicolae Cab asila , op. cit., cap. X, P. G., CL. co!. 388 C. Ibidem, cap. XXXIII, co!. 441. Ibidem, cap. XXXIII $i XLIX. Ibidem. Ibidem $i cap. X.

I
~ ~
.\
11

schimbarede plan, constituind 0 indicatie pentru un motiv sau scop nou, pentru care este adusa Sfanta Jertfa euharistica, spre deosebire de cel exprimat in alineatul de dUipaincheierea epidezeL Anume, aceasta slujba .cuvantatoare Ti-o aducem 'incii ~i pentru alt motiv sau in alt scap, care se concentreaza in multumirea pentru daruirea de sfinti in sprijinul nostru. Printr-o sti'lizare mai directa a textului rugaciunii dipticelor din formularul SHintului Vasile cel Mare, claritatea sensului pomenirii sfintilor este asigurata in chip expres ~i scutita de greutati de interpretare. Anume, dupa epideza se continua (( ...Tie ne ruga'll ...) pe noi pe toti, care ne imparta~im dintr-o paine ~i dintr-un potir, sa ne une~ti prin imparta~irea aceluia~i Sfant Duh ..., sa aflam mila ~i har cu toti sfintii: cu;stramo~ii..., patriarhii, proorocii, ,apostolii, dar mai ales cu Preasfanta de Dumnezeu Nascatoarea ..., cu Sfantul loan Botezatorul,cu. sfin.tii Apostoli ~i cu toti sfintii. Precum se vede, rugaciunea dipticeLor apare in acest leI ca un act de mijlo.cire pentru impi'ir~irea credincio~nor, in comunitate cii sfintii, de madele sau efectele uertfei de pe Golgota actualizata in Liturghie. Nu este greu de observat raportul de oarecare analogie al aeestei formule cu cea din primul alineat dupa epicleza din Liturghia Sfantului loan Gura de Aur: "Pentru ca sa fie (Jertfa euharistica) celor ,ce se VOl'.mparta~i, spre iertarea pacatelor, spre imparta~irea cu Sfantul Duh i spre implinirea imparatiei cerurilor .... Incepiind inca din prima perioad:a a: e,vului mediu, dipticele" ea ~i intreaga Ru:gadune a Anaforei liturgke, se redta tainic Intr....oenumerare sistematizata a tuturor categoriilor de eredincio~i 9i in referire 1a trebuintele specifice respective. Editiile de astazi inscriu inca formula corespunzatoare pentru pomeniri nominale de vii 1/i de morti -"- in taina insa -, 'pe cine va voi preotul. De9i editiile LiturghieruLui n'll sunt uniforme in reg-ulile privitoare la acest' lucru, totu~i cele mai bune dintre ele prevad pomenirea defunctilor in timpul Ax.ionului, ~i anume - a~a cum este ~i logic - in continuarea formulelor generale ale dipticelor pentru eei adormiti, incadrand pomenirea eelor vii inlauntruI formulelor generale pentru aeeasta categorie, 1/i anume dupa edonisul privitor la chiriarhul locului. .Fara indoiala, in aceste momente este locul potrivi.t pentru poinelnicele aduse de credincio~i dupi'i Vohodrul eel mare, dar pentru care acum nu se mai scot miride 816.
816. De la 0 vreme a inceput sa se practice 'pe alocuri $i la noi obiceiul din Biserica Ortodoxa Rusa de a se scoate partioele la proscomidiar $i pentru numele din aceste pomelnice, ducAnd'll-1e apoi pe SfAntul Disc de pe prestol pAna la, epicleza, ba uneod pAna inainte de inaltarea SifAntului Agnet. 0 data insa eu sfintirea darurilor Jertfa este 'adusa, a$a incAt transportarea de particele nu mai are sens. Gasindu-ne deci dupa epicleza, in cursul rugaciunii de mijlocire, singurul ritual propria. momentului nu poate consta decAt in simplele pomeniri nomina Ie in prezenta Jertfei' euharistice, in rAnd cu celelalte diptice. De altfel,' dupli ducerea darurilor pe SfAnta Masa, scoaterea de .miride la proscomidiar, apa1rtinilnd unui moment anterior, v,ineo

I I I I I

ii
!f

i:!

I I I I I I I I I I I I I I

276

LITURGHIERUL EXPLlCAT LITURGI-IIA

277

Instructiunile tipiconale din Liturghier nu se gasesc intr-un acord perfect asupra liturghisitorului caru~a Ii revine sarcinapamenirilor nominale lasate; ad libitum, in cursu] rugadunii dipticelar. Se pare di ea intra indeosebi in atributia diaconului. In unele texte ale Liturghiei, pamenirea numelor celar nepauzati este pnescrisra, dimpotrh"a', rolului preatului, $i anume indaItii dupi'i formula eu care se incheie raminrtirea sfintilor 81:7. Alteediti insa indici tot aid pomenirea atat de marti, cat I$i de vii in sarcina preotului 818, pe cand altele dau ,aoela$i drept diaconului in timpoe cade~te in jurul Sfin,tJeiMese, dnd se rcanta.Axionu1819 $i dupa eefonisul urmator acestui imn 820. Aceasta inseamna ca recitarea diptk~elor de vii $i de morti se putea face in trecut, ca $i astazi, atat de preot cat $i de diacan 821. De 0 pomenire nominala sub forma de ecf.onis, adica in auzul tuturor, nu se bucura decat PreasHmta Nascatoare de Dumnezeu, in fruntea cetelor Bisericii cere9ti, iar dintre cei vii numaichkiarhul locului. Caracterul de privilegiu al acestar dou~lpameniri este subliniat prin expresiile adverbiale cu care incep' farmulele, respective, $i anume in primul oaz: ,Mai ales pentru Preasfanta, curata ...", iar in cel'de~al doilea: intdi pomene$te, Doamne, pe ... (numele iemrhului). EcflOnisul pentru pomenirea Sfintei Fedoare este acel~i in ambele Liturghii biin corllrazicere cu ordinea, logka ~i semnifioatia oficiului; distragand ,In<lcela$i timp pe preot de la trairea ,a.ctinnii Uturgice. Se cuvine deci sa se .especte SCr1Jpu-, los fizionomia originalaa Liturghiei, ferind-o de desfigurarile ope care i Ie' pot aduce pogoramintele ce vin incontrazlcere cu spiritul ei. 817. Vezi, de exemplu, in Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. la F. E. Brightman, Liturgies eastern and western, vo!. I:, Eastern Liturgies. Oxford. 1696. p. 338.; de asemenea in Liturghhi Sfantului loan Gura cle Aur 1a Dom Placide de Meester, La Divine Liturgie: .., p. 78. ' 818. Vezi. de pilda, Iacob Goal'. EiJxoA01"OV. stye rituale Graecorum, Paris; 1647, p. 78; Ieraticonul de Constantinopol, 1895; Liturghi/wnuI, editia de Atena. 1924 etc.; LiturghieruI, editia de BUCUfC$ti,1902 etc. 819. Iacob Goar, op. $i Ioc. cit. 820. Constilutia Iui Fi/otei, cod. 6277-770. Mll.nastirea Pantelimon (veaeulal XIV-lea),la Pan. N. Trembela. op. cU., p. 12; Ierotelestikon, Atena, 194-8 ~i editiile Liturghierului romanesc, de exemplu, indica pomenirea numelor celor. vii".de. catne diacon in tirnpul Axionului, iar a celor raposati, dupa ecfonisul(\Intll.i pomene~te, Doamne, pe Prea Sfintitul ep1scopulnostru .... 821. Acest rol al diaconului nu trebuie ,confundat cu 0 actiune sacerdotala; Diaconul i~i exercita a,ci nurnairolul sau specific ,de ajutator. Actiuneadirecta $i principala nu estea diaconului niciaci, cum nu este uici atunci cand toarna vin la proscomidiar. ori arata ell orarul p'ainea $i vil1ul in timpul formulelor deinstit1iire 'ii la Rugaciunea epiclezei. In cursul rugaciunii dipticelor, diaconul uumai roste~te numele acelora carora Ie dore$te sa se faca part<l$i la roadele Jertfei euharistice aduse de preot. neindeplinind deci prin aceasta un rol sacerdotal. Actitinea de pomenire a diaconului se deosebe$te. prin urmare" 'esential de ceaindeplinita de preot. pomenirea facuta de' d1,acon depinzand de Jertfa adusa de preot $i de' rue gaciunea de mijlocire Iacuta de el. IIi. cursul acestei rugacirmi. diJpticele din seamd diaconului reprezinta conlinuarea vechiului obicei al lecturii numelor "facute"uneori de pe' amvon. de catreacest slujitor bisericesc in auzul preotului care"se ruga (vezi Testamentum Domini,ed. J. Quasten,' Monumenta Eucharistica et' Lifurgica .ve';; tustissima, p. 5/239). Pomenirile facute de diacon in acest moment, ale dipticeIor; nefiind de fapt decat ectemii rostite in taina pentru cei morti$i pentru cei vii, Ieprezinta deci un rol pe marginea actiunii sacramentale a ipreotului. '

zantine, eu singura modificare ceruta de adaptarea lui in textul.deosebit al rugaciunii dipticelor. Mai ales pentru (ur.ep) Pre asfantJa, aIrata ... incepe formula din Liturghia SHmtului loan Gura de Aur, in conCOl'danta sintJactica CI\1v01'bul(1ti) aducem, din alineatul precedent, in timp ce in cealalta Liturghie avem: Mai ales eu (p.c't&:) Preasfanta, curata, .., ca urmare a cererii ca sa aflam mila $i har eu toti sfintii $i, deci, mai ales eu Preasfanta ... pururea Fecioara Maria. La aceasta din urma formula de exprimare a iperduliei, poporul sau corul raspunde cu cantarea imnului cunoscut sub titlul general de Axioll. Se pare ca aceasta cantare S-a instituit aiei printr-o trecere in seama poporului sau a corului a unui rol indeplinit odinioara in taina de catre liturghisitori. Manuscrisele ne informeaza ca aC$tia adaugau la formulapentru pomenirea Sfintei Fedaare redtarea troparului:. BuaIra-te Cea ce e1?tiplina de dar ... 822 sau a data eu aceasta chiar recitarea altar a, ca: Vrednica e9ti... ("A~t6vsO''ttv ... ) $i Te d'ericim pe tine toate neamurile 823, ori Nasci'itoare de Dumnezeu Fecioara ... 824 sau De tine se bucura ... 825. Sugestionati de aceasta practica transmisa din vechimea indep~rtita 826, ul1ii autori 'privesc eantarea Axionului ca 0 institutie de origirle apostolica 827. Ca ium intonat de popor insa, ea i$i are originea intr:"o epoca mai no~a. Cti aIte cuvinte, s-a statornidt obiceiul ea strana sau corul sa intoneze clI voce tare unul din troparele rostite in taina de liturghisitor. Dintre e1e, a intrat in uz pentru zilele de duminica imnul Vrednica e~ti... saU Cuvine-se cu adevarat.... La sarbiitorile impa82Q. Cod. Basi{ji Falascae(veacul al XIV-lea). Cf, Dom Placide de Meester, Genese sources et developpemcllts du texte grec de la liturgie de S. Jean Chrysostome. Rome. 1908. p. 102, n. 3. 823. Ms. Bibl. Mctocului Si{mtului (veacul al XV-lea). Cf. A. Dmitrievschi. 824. Ms. 162 EUXoAo"(LIl ... p. Bibl. .. Miiniistirii Mormant
EUlo),oI'Il ..

Sinai, nr. 986 (veacul al XV-leak

de la 'Constantinopol, m. 8/182 p. 475. Cf. A. Dmitrievschi.

825. Aceste tropare erau rostite tainic. dupa unele manus crise (Bib!. Nat. Atena: nr. 703 $i Uf. 759, veacul al XVI-lea; Uf. 780. veacul .a] XVII-lea). inainte cleecfonisul Mai ales pentru Preasfanta, curata ..."; dupa 'altele (Bibl. Nat. Atena: Uf. 752, veac. al XVI-lea; nr. 770, veac. al XVII-lea; nL 767~ veac. al XVIII-lea). in urma acestuia. sau une]e tropare inainte, dar altele dupa accst ecfonis.' Un manuscfis (nr. 776, veac.a] XVII-lea, Bib!. Na,t. Atena) p~escrie aup'a cclonisul Mai ales ...>, ina.]tarea particelei SHntei Fecioare. probabil sub influenta Rfmduielii ri, c]icarii Panagh1ej,>.Acela$i manuscris lasa Ja latitudinea liturghisitorull,li sa zlca sau nu ~i Boteziitorule al llli Hristo-,?", precum $1 Rugati-vapeiitru nOii!' in legatura cu pomenirea Sfantului loan Bcitezatoru] ~i a Sfintilor Apostoli. Cf.Pall. N. Trembe]a. op. clt., p. 116-117. 826. Troparul Bucura-te ceea ce e~ti plina de clar... se gase$te intrebuintat 5i in textul bizaJitin al Liturghiei Sfantului Iacob. Cf. F. E. Brightman. Liturgies eastern and wcstern ... p. 56. ,In aceasta Liturghie, dupa ecfonisul preotului pentru amintirea Sfintei Fecioare, poporul raspunde:, Pomene$te. Doamn,e Dumnezeul nostru ... (vezi editia Liturghiei Siiintului lacob. iratele Domnului, tiparita in 1912 ]a lerusalim, ' cu aprobarea patriarhului Damian 11 vezi 5i Dom B.-Ch. Mercier, in op. clt.'; R. Graffin, Patrologia Orientalis, XXVI, lasc. 2, Paris. 1946, precum$i editia greaca a LiturglJjei Siiintului Jacob. iratele Domnului, Alexandria 1931). 827. Bingham, Antiquitates ecc1esiasticae, lib. XV. t. VI. p. 38.

278

LlTURGHIERUL EXPLICAT

ratel/ti insa se intrebuinteaza in chip de Axion irmosulodei a IX-a din Canonul sarbatorii, care este consacrat de obicei Sfintei F'ecioare. Prin faptul ca in Codicele Barberini 336 se 'indica penuru cor, in Liturghia Sfantului loan Gura de Aur, irmosul cantarii a IX-a din Canonul Botezului Domnului; Nu s'e pricepe limba a ,te lauda dupa vrednicie ..., am putea deduce ca, la origine, fUnctiia de Axion a indeplinit-o irmosul odei a IX-a din canonul zilei. La originea intrebuintarii sale liturgice, chiar Axionul duminkal a inceput numai cu partea a doua, adica cu "Ceea ce el/ti mai cinstita ..., care este irmooul cfmtarii a IX-a din tlrioda deniei din Joia Mare. Sub forma de astazi, adica intregit eu par-tea de 1a inceput, apare numai de la finele veacului al X-lea inooace 828. Pomenirile nominale se incheiau odinioara eu strigarea diaconului inainte l/i dupa eofonisul pentru pomenirea episcopului eparhiei; $i pe cei pe care ii are in minte fie-care 1;ipe toti l/i pe ,toate 829 (adid pe to? credinciol/ii-barbati 1)i pe mate credindoasele~femei). EXlitiile grec~ti de astazi ale Liturghierului 830 mentin inca aceasta propozitie, pe cere 0 recomanda l/i instI"luctiuniledin serviciul arhieresc publicat la finel.e Liturghierului de Bucure1)ti, din 1887. Une1e edi~ii ale Liturghierului roman din veaouriLe a1 XVIII-Ilea 1?ial XIX-lea prescriu driaconulll.li orf mula; $i pentru toti l/i pentru toaten 831. Din ea n-a mai ram as insa in practica curenta de la noi deeM raspunsul $i pe toti l/i pe toate, opeoare 11 dacorul, alia precum, de altiel, se obi1?nuiain unele biserici inca din veacurile al XII-lea ~i al XIII-lea 832. In orkare din extinderea lor formala,aceste propozitii liturgice indica unul din momentele l/i chipurile in care se exercita in Liturghie preotia spirituala, eu care credinciol/ii se alatura la preotia sacra mentala extern a a liturghisi1lorilor, dupa ce, prin puterea prim ita de acel/tia la hirotonie, s-a savar~it sfintirea Darurilor. Preeum se vede din .chiar aceste formule, credincim;;ii i1)iexercita preotia lor spirituala prin asociere la sacerdotiul preotUor ~i prin mijlocirea acestui saeerdotiu. Jertfa euharisticii a Trupului 1)i Sangelui Domnului ,este oferita de intreaga comunitate - (iti) aducem aceasta slujba duhovniceasca ... -, insa prin mijlocirea liturghisitorHor sau, mai exact, es1!e adusa de ace~tia in nume1e tuturor l/i pentru intreaga comunitate. In timpul rugaciunii dipticelor, Jertfa euharistica este adusa sau oferita atat pentru 'cei prezenti, cat' ~i pentru oei pe oare ace'?tia ii reprezinta, inscriindu.,.i pe listele de pomenire date preotului, 0 data cu predarea d,arurilor materiaJe pentru Pros,comidie. Cei ce se gasesc prezenti in acest moment al dipticelor trebuie sa se uneaslea la rugaciunea de mijlodre a liturghisi828, Vezi lucrarea noastra, Despre poezia imnograficd din cdrlile de ritual $i cuntarea bisericeascd, Bucure$ti, 1937, p. 176-179. 829, Ea era In uz Inainte de veacul al XI-lea, deoarece 0 gasim in versiunea latina a lui Leon Thuscus. 830. A se vedea, de pilda, edHiile de Atena, 1912, 1924, 1948 (Ierotelestikon). 831. Ca, de pildii, editiile: RAmnic, 1733, 1747; Blaj, 1756, 1775, 1807; Bucure$ti, 1711 $i 1780. 832. Cod. 662 Bib!. Nat, Atena, La Pan. N. Trembela, op. cit" p, 1'2.

I
~

I" ;
"

UTURGHIA
279

torilor, readucandu-l/i in minte, in gand sau in memorie ~i ope aceia pentru care ei au nu-i pot pomeni nominal. adusa Sfanta Jertfa, dar pe care liturghisitorii cerut sau doresc sa fie De altfel, nu este greu de vazut ca aceasta rememorare in gand, recomandata de dia~on eredinciol/ilor in cursul rugi:iciunii de mijlocire a preotului, in prezenta Sfintei Jertfe euharistice, preeum l/i raspunsul "Pe toti $i pe toate, generalizat in pflactka mai' noua" reprezinta forme condensate de stilizare, adoptate cu vremea, ca mai corespunzatoare caracterului solemn al ofieiului Liturghiei, in locul practicii din BiseTica veche, cand toata multimea oamenilOT s'e stre:cura cu mare ,tacere in jurul altarului l/i asculta in timpul citirii dipticelor ... 833. In unele locuri, aeeste diptice eral!.L citite de diacon, sus pe amvon. Rugadunea de mijlocire se incheie in cel din urma eu cereri pentru miluitori $i binefiiIcatori, in Liturghia Sfc1ntului loan Gura de Aur, iar in cea a Sfantului Vasile eel Mare, pentru a ni se darui pacea l/i dragostea lui Dumnezeu. Sfar1)irtulRugaciunii anaforei il face in ambele Liturghii edonisul ; "$i ne da noua cu 0 gura l/i cu 0 inima a slavi ~i a eanta preacinstitull/i de mare euviinta numele Tau; al Tatalui l/i a1 Fiu>Iuil/i al Sfantului Duh, acum $i pururea ..., la care corul raspunde : Amin ! . Astfel, lauda l/i doxologia, care, mai ales in Anafora Sfantului Vasile eel. Mare, erau indreptate catre Dumnezeu ca Tam, devin in acest ecfonis final expresia adoratiei Sfintei Treimi.
c), Aspectul ec\eziologic 8:J4 sau comunitar al rugaciunii dipticelor. In rugaciunea diptkelor, mai mult dee<it in alte parti ale ei, Liturghia se afirma in ,fapt nu ntlmai ca 0 rugaciune comuna sau a tuturor, ci l/i pentru toti. Intr-adevar, rugadunea dipticelor se infati1?eaza ea 0 exeelenta l/i neegalata forma de sOlidaritate, 'oaritate ~i asistenta mutualii. Dupa cum Jertfa lai Hristos a fost adusa pentru toata lumea, alia ~i Jertfa euharistica se aplica la lume. De aoeea, dupa sfintirea Darurilor, liturghisitorul se roaga Iui Dumnezeu pentTu sfintirea tuturor celor ce se vor impa'rtii:!iidintr-insele, prectlm s-a rugat $i l'a Proscomidiar, eu deosebirea insa ca eeea ce S-a facut in lucrarile Proscomidiei in mod figurat l/i spiritual se Sal\TaI1$B$te acum tainic l/i real 83". 833. Vezi mai departe nota 846.

J
!f;",i.

Ii

;t,

j
a!

~j tl

~
B

i I

I
~~;

are la bazii substanHvul grec h%A'la[a. DerivAnd din verbul (a' chema pe cine va sa vina), substantivul ~ h%A'laia. care in greaca pagAna inseamnii adunarea poporului, desemneaza in sens cre$tin adunarea credincio,5i1or sau a poporului cre$tin, dintr-o comunitate sau Biser;icii locala, da\" mai ales a poporului lui Dumnezeu, ad-ica totelitatea dreptcredincio$ilor ca membri ai impiiratiei cerurHor.
o%1taAEw-w

834. Termenul

jjj'

Sub denumirea de ecIeziologie se Intelege deci doctrina despre Biserica, privita ca org,anism sau comunita.te conceputii In dimensiuni ecumenice, pAna chiar dincolo de tiirHle cosmosului $i considerata ca Trup tainic al lui Hristos. Axa $i punctul central al ecleziologiei rezida in ideea de unitate $i In contiinta de comunitate in laolalta in timp Hristos, care stapAnesc sufletele membrilor Bisericii $i Ie articuleaza ~i spatiu.
835. Liturgica." trad. rom, de Iconom N. Filip, Bucure$ti, 1899, p. 270. precum ~i Dr. Vasile Mitrofanovici $i Dr. T. Tarnavschi, Liturgica ... p, 523.

I I I I II I I I I I I
IIi II
i:

.~

I I I I I I I I I I I I I I

280

LlTURGHlERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

281

Anume, ne rtigam lui Dumnezeu ca mai intai pe noi pe toti; care ne imparta'1im dintr-o paine $i dintr-un potir, sa ne uneasea unul aU altul, prin impart~irea <aoeluia$i stant Duh$i, totodata, sa afliim milii $i har impreuna cu toti sfintii care din ve,a'CI-aUibineplaeut : eu stramo$ii, parintii, patriarhii, proorocii, apostolii, propoviiduitorii, evangheli$tii,mucenicii, marturisitorii, dasdilii 'Ii cu tot sufletul drept ce s-a s'avar$it in eredinta", dar mai ales eu PreasLfanta, curaba, prea-binecuvan<tata,slavita Stapana nO<llStra, DumnezeuNaseatoarea de $i pur urea Fedoara Maria; eu Slffmtul loan Pmorocul [naintemergatorul, co Sfintii, slavitii $i intru tot liiudatii Apostoli, eu siantul a carui pomenire se SaVar$e$te$i 'Cu toti sfintii. Afirmam in acest chip, pe de 0 parte, ca sfintilor Ii s-a acord<atdeja sfintirea de la Jertfa riiscumparatoare a lui Hristos $i, in acela$i timp, cii J ertfa euharistica une$te intr-un singur Trup tainilc allui Hristos pe toti care se impartii$ei:lo$i s;-au pomenit in prezenta ei. Aceai:lta relatie tainica a dreptHor cu, membrii nedesavaqiti ai Bisericii Ie aduceaeestora din urma ajutorul rugadunilor membrilor Bisericii cere$ti, in care scop se $i l'oaga preotul : ({Pentru ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi" Dumnezeule. Se mijloClIte apoi ca Dumnezeu, Cel ce $tie pe fiecare $i cererea lui,casa IIi trebuintele lui" (Siantul Vai:lile,cel Mare), sa aeorde harul corespunzator fieciireisituatiL In 'aceasta intentie, se face ,amintir,e. de toti inaintea Domnului, precUm s~a spus mai inainte, dar mai intai de toti eei mai dinainte adormiti., intru nadejdea inyierii $i a vietH ve$nioe, pomenindu-se chiar, pe nume, dar, in general pe toti, $i,pe toate, intr-o lunga mentiune de categ0>rii sociale, profesionale $i stii~i, incepand 'cu cei ee se ami la' slujba $i continufmdu-se cu, ierarhia bisericeasca$i capeteniile politicetoata .carmllirea $i pe frati}no$tridin dregatorii $i toata oastea - $i pana la locuitorii dincetati, Ora$e,$i sate, care Se nevoiesc in variatele aspecte ale 'luptei $i stramtorarilor acestei vieti: in calatorii pe uscat, pe apii $i pdn aer, $1 in orice fel de necaz, nevoie $i stramtorare, in deznadejde, in, suferintii de, boli, in vaduvie, in sliibidunile varstei inaint'ate, in sliib'idune, de sufIet, 1I\ viatii vir,tuoasa, ,pell1tru'cei ce ne iubese $i ne urase, 'in sfaqit pehtru toti cei din s,fanta, soborniceas,ca $i apostoleasca Biserka, cea de la 0 margine pana la cealalta a lumii", :care n-au fost mentionati din ne$tiinta sau uitareori ,pentru mul~imea numelor, clair ,care au nevoie de mila $i ajutorullui'Dumnezeu 836. Prinaceste pomeniri, rugiieiunea dipticelor adunii, precum vedem, la altarul lui Dumnezeu intrreg upiversul cre$t'in, ,ca sa fie ,toti una, un trup eei multi care gusta dintr-aceea$i paine $i dintr-acela$i potir al impiirtii$irii, sau se aduna ori sunt recomandati in prezenta Trupului uharistilc al Domnului. 'Deja 1a proscomidie comunitatea ,Bisericii a fast simbolizatii prin figura concreta formatii din parti'celele a$ezate in jurul Sfantului Agnet pe Disc, in care, preoum talouia Simion, arhiepis836. Vezi prima rugaeiune de Ie Proseomiclie turghia Sffmtului Vasile eel Mare .. $i rugaciunea dipticelor din Li-

copulTesalonicului, vedem pe Iisus insu$i $i toatii J3iserioaLui, una>'. Din conceptia 'EI'Ceasta intre'(;inutii prin pomenirile de ob:;;te, generale sau universale, a rezultat numirea desobornic, ee se dadea, pfma ca,tre ill'ceputul veacului trecut chiar, pomelnicelor de la Proscomidie, in care se gasea integrata 0 rugiiciune aproape identica cu eea a diptJ:.oelor. Prin pomenirea lt1umelor $i 'a diferitelor categorii, de la Adam pfma astazi, se sensibilizeaza in con$tiinte unitatea in Hristos a soborului intregii Biserici,comunitatea universala sau sobornicitatea ei 837. Prin rugEl'ciuneadipticelor indeosebi, Liturghia asigurii viata $i respiratia vie a Bis:ericii. Unitatea $i co11tunitatea biser'ieeasca apar ad in toata miiretia $i plinatatea ei de Tr'llp tainic al Iui Hri-stos, ,eu toate membrele eare il compun $i incheieturile in care 5e articuleaza. Un organism viu care, insuflet1t de Duhul lui Hrisros, respira inpacea ~i in dragostea Lui $i a unuia catre altul. Cei de pe pamant, avand intr-ajutor pe prea feridtii din cea,ta sfintiloT, se roaga unii pehtru altii, pentru fratii lor vi,i $i repaUza~ de pretutindeni $i din toa.te generetiile, iar pentru toti laolaltii, Capul lor, Hristos, Care, prin Jertfa liturgircii,ul1i$te intr-un trupcele douapiirti ale Bisericii, a celei cere$ti $i a celei piimante$ti. Hristos reste ded in Biserica; preoum Tatal este in Hristos, ea iubi~ rea cu carre Ta,taI a iubit pe Fiul sii fie in ei 9i El in ei (loan 17, 21,
23
1)i

26).

Biserica este pusa astfel in mi~care pentru a se afirma in vi,ata Dtlhului ~i in unitatea dragostei. De aceea, pe drept cuvEmt,Alex:eiHomiacoy califica rugaciunea unora peritru a1tii cu numele de sangeleBisericU" 838, ea fiind seva prin care J3iserioa i$i afirmii vitalitatea. Prinea, eei morti $i 'Biserica din cer, aeeea a transfiguratilor, intr'iiintr-un raport organic foarte intlm eu credincio$ii, 'care raman pe piimant, toti uniti prin potirul euharis,tic 839, in care rugiiciunea dipticelor sau a pomEmirilor Ii une$te prin harul lui Hristos intr-o std.nsa comuniune, iar prin El eu Dumnezeu~Tat<'il$i cu Stanttil Duh, in care s:e desiivar~~te unitatea $i comunitatea bisericeascii. In Liturghie deci eu nu sUnt singur; sunt unit in Duhul SMnt eu toti fratE mei, care au trait pretutindteni 'in toate timpurile. Prin mtalnirea eu Hristos in L1turghie, omul nu este un izolat..., ci se afla unit eu tot universul cre1)tin, cu apostolii, cu sfintii, cu fratii in Hristos, eu mortii $i Cll viii... Suntem rasa, uniea a lui Hristos H40. Este intreaga umanitate cre$tina, care, precum zicea Fericitul Augustin, ca 'UTI singur om se intinde pEm-ii a sfar$itul timpurilor$i membrele lui striga me1 reu" 841. Rugaciunea dipticelor ne aduce intr-un chip impresionant de viu;
837. Vezi Sbomicul sau Pome1nicul Miiropolici Ungro-Vlahiei ddn anu1 1661, publicat In BiseriC<l Ortodoxa Romana, XIII (1890), nr. 12, p, 689, Cf. C. 'Bobuleseu, ObCil'$ia mo1itvei pentru morti de 1a proscomidie ... (extras din revista de lstorie bisericeasca, nr. 2 $i 3, iu.\ie-decembrie 1943, p. 4, n. 2, p. 23 $i 24). L'Eglise . 838. Opere (in mS$te), t. n, 1867, p. 18-'20, apuct Nicolas Arseniev, d'Orient, Prieure d'Arriay sur Meuse (In Irenikon, colee!. IV, 1928, nr. 3-4), p. 70. 839. Ibidem, p. 68. .. 840. K. Pfleger, La gnose de Berdjaev, in Irenikon, IX (1932), nr.3, 1., XXXVII, 1085. 841. Fer. Augustin, In Psa1mum LXXXV,P. p.22.,
n 1
1r

i
:1 fi
.11;

~f

~ ~

~:
~ ~

282

LITURGHIERUL

EXPLlCAT LITURGHIA

283

in planul luminos al eon~tiintei, toote piirtile componente ale comunitatii biserioe~ti, in dimensiunile universalitiitii ei crono-spatiale. De aceea, dupa parerea noastra, unei astfel de rugaduni nki un titlru nu-i este mai potrivit ca acela de Tugaciunea eclezioLogica a Liturghiei. Cat de viu era intretiriut prin ea sentimentul de comunitate, in timpul primelor patru-cinci veacuri Icre~tine, cand era rostita aproape in totalitatea ei solemn ~i in intregime in auzul credindo~ilor, iar nu in taina, cum s-a luat obiceiul dupa a'ceea! Nimeni nu se roaga aci pentru sine, ci fieeare se roaga cu eon~tiinta ca e un .simplu membru din Trupul ( lui Hristos ... 0 parohie, 0 biserica, orioat de mica, este nu numai parte" ci ~i i'COanaintregii Biserid nedespartita de unitatea ~i plinatatea ei.111 fiecare Sfanta Liturghie exista ~i se simte Biserica intreaga 81,2 de pre-' tutindeni ~i de totdeauna. ,In Jertfa euharistica ~i in rugaciunea ecleziologid, fiecare .comunitate parohiala, eu viii ~i mortii ei :?i cu totisfintii calendarului'i este preZienta in UiJurghiiJ.e ce se savar~esc in' aceea~i zi sau in orioare alta zi in toate bisericile din lume, ,a~ p:recum aoestea sunt la Iel unite in Liturghia ,celei mai modeste biserici dintr-un ditun izolat. Comunitat'ea cre~tina sala~luiel?te ~i se afirma ded in conl?tiinta fiecaruia ~i a tutuwr, prinLiturghie :?i indeosebi prin Sfanta Jertfa euharistica ~i prin rugaeiunea dipticelot, care 0 insotl?te843. k;;a 5e explica pentru ce SfEmtul Ignatie Teoforul numea pe credincio~i naofori (vCI:O'f'OPOl ), adiieiipurtatori de biserica 844. Liturghia administreaza un pretias invatiimantcu privire la criteriul ecumeni'Citiitii Bis<ericii, atund eand eanu a~ceptii in 'comunitatea dipticelor diin rljgikiunea edeziologica decat pe ,episcopii ortodo~i, adica (pe eei) care invata drept (ortodox) euvantul adJevarului, iar dintre laidi cre:?tini numai pe eei care IS-ausavar~it in 'credinta, :?i pe Icei ce cu eredinta vietuiesc in to'ate oral?ele ~i satele, ameii numai pe aceia care, prin unitatea de eredinta, prin paoe l?i runire in dragoste realizeaza, sustin l?i intaresc unitatea cre~tina in aducerea Sfintei Jertfe. Uniunea morala eu Biserica ~i eu toti sfintii ei constituie unsemn de ortodoxie, care, in practica, este demonstrat prin imparta~irea laola]ta de efectele Jertfei euharistice, despre care formula liturgica a pome::' nirii inseamna 0 marturie publica. La cei ce submineaza unitatea comunitatii e~el?tine prin schismii ori erezie, rugaciunea dipticelor nu se refera decat in chip indireot, dar tot in spirit ecleziologic, :?i anume ca ei sa fie reintegrati prin ajutorul harului' in Trupul tainic <11 Iui Hristos: ... pe eei riitiidti Ii intoarce ~i-i impreuna eu sfanta Ta soborniceaoca ~i apostoleasca Biserica ... Fii sa inceteze deZ!binarea Biseridlor, ...razvratirile eresurilor strica-le degrab cu puterea Sfantului Tau Duh (Srantul Vasile cel Mare).
842. 843. de a se a acestei in auz, a 844. Ref. in Raze de lumina, an. V (1933), nr. 3 (mai~iunie) p. 228-229. Cat s-ar inviora simtul nostru de comW1itate daca s-ar putea da dezlegare repune in functiune, macar demonstrativ, in Paresimi, puterea comunitara rugaciuni din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, printr-o rostire solemna. intregii rugaciuni a Sfintei Jertfe (anafora)! Sf. Ignatie Teoforul, Epistola catre Efeseni, IX, 2, P. G" V, col. 652.
:<,
>,;:{J

Negre~it, unitatea Trrupu1ui tainic <11 lui Hristos se Infaptuiel?te mai intai prin contopirea oamenilor in unitatea vietii harice; aeeasta un itate ar ramane insa ceva fluidic daca nu s-ar sprijini pe unitatea marturisirii dogmelor Bisericii, pe 0 profesiune pubUcaa credintei. Formurate sub asistenta Sfantului Duh, dogmele sustin conl?tiintaecumeni1ca a Bisericii pe linia neintrerupta a Sfintei Traditii, Icare, in definitiv, este tot o unitate in Duh" sau memoria ei harismaticii 845. Naofori sau puriii,tori ai unitiitii Bisericii in con.;;tiinta 1m nu sunil;decat aceia oare pastreaza legatura Duhului prin uniotatea de credintii exprimata in dogmele Biseridi. Iel?irea ,din aceasta unitate dogmatica sau, uneori, numai biinuia1a atragea in trecut scaaterea nume10r de pe lista diptieelor din rugaciunea elCleziologica,ceea ce echivla1a cu excomunicarea sau s'coaterea din comunitate 846. In spiritu1 diptice-lor, 'comunitatea se invemeiaza pe un fundament liturgic - peTaine -, adica pe har ~i pe eredinta, adica pe dogme. Inainte de oriee, comunibatea consta deci in comunitatea de' viata supranatura1a a dogmei ~i a haru1ui, care face sa se sala~luiasca in spirit ~i in inima 0 comoara pretioasa : omogenitatera conceptie'i ~i a cugetiirii, oomunita,tea sensWbilitatii,a simtirii ~i a voin~ei 847. In exterior, aceastii comunitate se manifesta in primul rand prin comrunitatea actiunilor cu1tuale, Biserica devenind astfel 0 comunitate vazuta, iar nu miirginita. numai 1a 0 simpla existenta invizibi1a, in adancul con~tiintei, al?a cum cred indeosebi protestantii. Aistfel, unitatea ~i universalitatea Bisericii se manifesta, intr~altele, in ruga'Ci1.meaiubiriiob~t\'iti 848, care este realmente un act sau 0 fapta de solidarrtate ~i de asistentii mutuala. In rruga'Ciuneaedeziologic.a, in care se exprima asistenta mutual'a a tot ce este sruflet cre~tinesc, duhu1 iu:birii S'te cel care se roaga in noi. Ea il inmulte~teehiar ~i-l spore~te, cad rugandu-ne unii pentru
845. Ref. in Raze de lumina, an. V (1933), nr. 3 (mai-iunie), p. 226. 846. Un document din veacul al VI-lea ne informeaza ca credincio~ii dadeau (J mare atentie acestor liste de comuni\.ate, pe care Ie urmareau cu un deosebit interes. Dupa ce se incheia pomenirea Pal:irttHor participanti la primele patru SillOade Ecumenice ~i se facea amintirea nominala a episcopilor in viata, de la principalele Scaune ale BiseriCii, poporul exdama solemn: "Slava Tie, Doamne, slava Tie (Concilium Constantinopolitanum sub Mena, anno Domini DXXXVI... contra Anthimum Harduin, Acta Conciliorum et epistolae decretaies .., t. II, etc., Actio V, la Joannes co!. 1340). Toate schismele declaTate intre Biserica Romei ~i cele de Rasarit (Constantinopol ~i Antiohia), Indeosebi dupa Sinodul de la Laodiceea ~i in urma certurilor monoteHte ~i iconoclaste, s-au tradus prin ~tergerea numelor E\piscopilor Romei din !ista dipticelor (ef. L. Duchesne, Autonomies eccIesiastiques. Eglises separees, ed. II, Paris, 1905, p. 164-165). S-a uzat pana la abuz de 0 astfel de masura. AsHel, in urma exilarii sale de cMre imparat, Sf. loan GWa de AUT insu~i a fost ~ters din dipticele Bisericilor patriarhale din Alexandria, Antiohia ~i Constantinopol ~i, CU toata interventi'a papii Inocenti.u I, reabilitarea pomenirii Sf. loan Gura de Aur nu s-a facut decat dupa moartea lui (Cf. Erich Gaspar, Geschichte des Papstums von den Anfangen bis zur Hohe der Weltherschalt, vol. !, 1930, p. 320-321). 107-108. Hrysostomus 847. Panfoeder, Die Kirche ais liturgische Gemeinschaft..., p, 848. Ibidem, p. 139.

I I I I I 1 I 1 I I
II
If
t

I'

1~!

,'i
{\1~

;1

,~~

I I I I I I I I I I I I I I

284

LlTURGHlERUL

EXPLlCAT

LITURGHIA

285

altii,chiar pentru vrajma~i ad'U~+i aminte, Doamne, ...de cei ce ne iubesc ~i de cei ce ne urwsc pe TIoL.,,),ajungem 'Sane eliberam interior de tot' 'ce ne desparte : de ura, de egoism ~i de iorice'sentiin'entjosnie. De acee<a,SfantulIgnatie Teoforul indemna pe credinCio~i: ,Ramaneti tan in 'llnirea voastra ~i in rugikiunea deob~te 849. Este insa , un mister adanc, a~a cum remarca un distins teolog, cii unitatea ceruta leu ealdura a~a de duios ~i de staruitor de Domn'lll, in rugikiunea So. arhiereasca, nu s-a realizat ~i nu s-a ihtarit fara multa rugadune, nid prin daritatea euvantului ~i a intelepciunii Lui, nid prin credinta ras'Colita de minunile Sale, .Did numai prin porunca iubirii, nici numai prin Botez ~i Sfanta Euharistie, cia fast nevoie de 0 adanea, de o ras:colitoare~i mi~eatoare rugalciune din partea" Sa, pentru aeest deosebit dar ~i har al unitatii. A contopi inimile oamenilor iniubire ~i in armonie ~i a Ie pastra intr-un singur trup ~i 0 singura unitate, aceasta este, preeum sevede, eeva neasemanat de greu. Rugaeiunea Mantuitorul'lli ramane nu numai un prototip pentru toti oamenii ~i pentru toate tirnrpurile, ci~i un patrunzator avertisment spre a uni neconltenit..rugadunea lor cu rugadu.nea de Mare Preot a lui Hristos, pentr.u co. Tarol sa tina pe ai Sai intr-o unitate desavar~ita 850. De ,aeeea, 0 astfel de unitate, Liturghia 0 implora in cele din urma prin ecfonisul de 10.sffu~itul rugadunii sale ecleziologke, co. un dar de sus 851: $i ne dii noua, cu o gura~i 'cu 0 inima a slavi ~i a canta prea cinsrtitul$idemarecuviintii numele Tau: al Tatalui ~i a1 Fiului ~i al Sfantului Duh .... A.eestepf9riis urmeaza ca finalul ICelmai firesc ~i logic al unei rugflciurii 0.1earei scop este, intre altele, ad6ncireu in. cOntiinte a unei unitiiti de co,nceptie $i de cugetare, de iubire $i de sohdaritate. Pentru 0 comunitate ai carei membri sunt uniti prin Duh'lll Il\1iHristos, Care sala~luie~te in fiecare din ei, nu sepoate concepe decait 0 singura simtire~i aee}a~ifel de exprimare. 0 asUel de dispozitie rsaustare de spirit este de ,altfel indispensabila, preeum su:blinia Sfantul Gherman I, arhiepiscopul. Constantinopolului, in vederea Sfintei Impacrta~anii, de care cre;dincio~ii trebuie sa se apropie in curfmd, uniti leu legiitura de dragoste 852.
(<< .

5. Oficiul Sfintei Litnrghii dupa dipticele de la finele Anaforei euharistice ~i pana la inaltarea Sfantului Agnet
a. Momentele Anafora;c. istoria principale din ultima parte a Lilurghiei. b. Eclenia dupa in Rugiiciunea Tatar nostru. d. Rugiiciunea Domneasca Liturghiei. e. Finalul primei pihti a oHcinIni dujla Anafora

a. Momentele prfncipale din ultima parte a Uturghiei. Unii autori considera ea fee parte din Anaforra chiar rugaciunile care urmeaza dupa eo. pana 10.Ruga~unea Domneasca 853, iar dupa panerile aItora, Anafora s-ar intinde pana' 10.incheierea imparta~irii sa'll ,chiar pana la sfa~itul Liturghiei 8M. 0 astfel de impresie ne-!3r purea-o lasa insU'~if'aptul ea unele cereri din rugclJciunea,de mijlodre (diptfice) a Anaforei Sfantului Vasile eel Mare se giIsesc ins~rate .in Liturghia Sfc'mt'lllui Io.an Gura de AuI' tocmai in rugaciunea de dupaTatal nostru. Areesta este eazul frazei urmatoare :Cu 'eei .carE navigheaz.a peape, impreuna navigheaza, cu.eei care 'calatoresc pe us'cat, impreuna ealatore~te)}. Tema ~t'icontinutul rugadunilor: ,care urmeazii, dupa edonisul Anaforei, ~i inde6sebi alcelor din Liturghia vasiliana, ne lasa Sa vederri insa ca aeeste'Tugac'iuni au un' ait caraoter, ele. fiind anu!11erugiiduni de pu'egiitire in vederea impiirt~~irii, a~a ca nu se incadreaz'a in genul ruga'ciunii'Sfintei J'ertfe: ' De aceea, no~ ne so'cotim indrepiliti,ti sa consideram Rugachinea anaf()rei ineheiatacu ecforiisul $i ne da, noua cu 0 gtIra /?i.'CllO'inima a slaiVi~i a mnta ...". Cel mult, ce~e ceurmeaza dupa a1ce:o;t ecfonis ~i paM la inaltarea ~i, frangerea Sfantului Agnetpot fi privite co. rugaduni de tranzitie. rntr~adevar, aceastiipante lasiiimpresia unui epilog al rugaciunii ecleziologke, mai ales infurmularul Liturghiei de sub numele Sfantului loan Gura de Aur. lndeosebi natura cererilor din prime1e trei alineate ale ecteni~i ce ur~eaza dtlpa Anafora pare ea 0.1' putea constitui un rIlOtiv ca ele sa fie' considerate co. fa,cand parte diIi rugaciunea edeziologicii /?i deci din Ana:fora. A.ceastaeste insa 0 simpIa aparenta, expli.cabilii prin lo~ca desf~urarii ofidului ~i prin eontinuitatea sa'll legatur.a!dintr~momentele 1ui, aparenta :pe care {) inMtura in chip, categoric. textuJ' rugii!ciunilor citite iIi taina de preot, rugaduni ce au co._obiect, precum s-a spus,. pregatirea pentru impar~ ta~ire, in toate cele trei formulare ale Liturghiei. Ramanem cleci la calificativul de rugaciuni de tranzitie pentru aeeasta parte a oficiului Liturghiei, dintr-e rugadunea ecleziologica sau a dipti<celor /?i a-ctele nianuale in vedereapregatirii imp3Jrta~irii.
853. Ca, de pildi:i, Dom FI. Josaphat Moreaux, Les anaphores Saint Jean Chrysostome et de Saint Basile, Paris, 1927. des liturgies de

849. Sf. Ignalie Teoforul, Episto]a acestui paragraf, vezi lucrarea noastrii Liturghiei, Bucure~.ji, 1'9146,p .. J 5-20.

cd/re Tra]ieni, XIII. Pentru ultim.a parte Funcliuneaeclesiologicd sau com.unitard

a a

850. Vezi ~i Raphael Molitor: Ut omnes unum sint, herausgegeben von der A.btei SI. Joseph zu Gerleve, Munster (WesIL), 1939; p. 19-20. 851. Sfantul Apostol Pavel privea inlr-adevar ca un dar divin realizarea aceslei omogenitati a cugetelor, cand scria cre~linilor din Roma: ,$i Dumnezeul rabdarii ~i al mangaierH sa va daruiasea putin/a sa hli unili I11tre voi lricugete, dupa in2 vi:itiitura Jui Hristos lisus, ca intr-un cuget $i cu 0 gura sa slaviti pe Dumnezeu, Talal Domnului nostru lisus Hrislosll (Rom. 15, 5, 6). 852. Sf. Gherman I a1 Constantinopo1ului, Teoria mistica ..., P. G., XCVIII, col 440 D.

8&4. A se vedea Dam Placide de Meester, Genese, sources et developpements du texte gree de ia liturgie de Saint Jean Chry!;ostome; Rome, 1908, p. 87, 95, 104-109.

286

LlTURGHIERUL EXPLICAT LlTURGHIA

287

~i alte candice 856 de altfel, intrebuinteaza chiar titlul de rugadunea de 1a mijl1oc(f1so'Yj EUx.1i) pentru ectenia cu oare incepe aceasta parte. Prin analogie apoi cu inceputul Anaaceasta forei, care este introdusa priI1tr-o salutare ieratica, vedem noua sau ultima parte a Liturghiei 'oredindo~no.r este des'chisa tot printr-o bineouvantare adresata poporului de catre preot: $i sa fie milele marelui Dumnezeu ~i Mantuitorului nostru Iisus Hristos eu voi cu toti". Este, prin urmare, un indirciu ca se trece 103 alta f.aza a slujbei. Momentele principale ale 'oficiului din aceasta ultima parte a Liturghiei sunt urma.toarele : a) Rugadunile dupa Anafora (Sfanta Jettfa) S<lU inainte de imparta:')ire; b) Actele manuale pentru pregatirea sfintei impartii~iri (inalt.area :')i frangerea Sfantului Agnet, unirea sfintelor elemente :')i caldura'); c) Imparta:')irea :')i rugiiciunile de mu1tumire dupa imparta:')ire; d) ApoUsul Liturghiei. Cel mai insemnat dintre acestea este actul impiirtii$irii cu Sfdntul Trup $i Sdnge euharistic. El formeaza punetul culminant al ultimei parti din Liturghie, reprezentand Taina prin care se admini5treaza <;redincio~ilor impartal';lirea de Jertfa savar~ita In timpul sfintiril Darurilor. Imparta:')irea :')i jerta sunt doua lucruri deosebite ~a momente ~i lu-:crari, dar in legatura indivizibila ~i inseparabila, a~a <cumau fust. instituite de Mantuitorul. El a spus: Luati, mancati ... ~iBeti. pintru acesta ..., ded impiirta~i1;i-va cu Trupul care se range ~i cu Sangele care se varsa,adilca se jertfesc. Aeeasta relatie nemijlocita. a imparta~iI"iieu Jertfa a fost, poate, un~ dintre motivele care au fiircutpeunii autori sa priveasca nooespartite aceste doua ritualuri in Liturghie,'s(msiderand extilliderea Anaforei pana la imparta~ire sau chiar dincol6', de ea, precum am mentionat mai sus. Totu~i, in 'cea de .a treia Liturghie a ri.tului bizantin, adk.a in Liturghi,a Darurilor mai inainte sfintite, oele doua mom~nte. (al Jer.tfei $i a'l Tainei imparta~irii) se infati~eaza distantate in timp. De fapt, ea este, o Liturghie a il1lparta'7irii, Jertfa ~i 0 .parte din adele pregatitoare ale imparta~irii fiind indeplinite la liturghia din. duminica pre<ceqenta, 1a Uturghia Sfantului Vasi1ecel Mare. Dupa Vohodul eel mare' 5e trece, anume, direct la ultima parte a Uturghiei credincio~ilor; a carei randuia1ao urmeaza exact ca in celela1te doua formulare, incepand de la rugaciunile dupa Anafora. Se deosebe~te de acestea numai prin cMeva nein.semnate modifilcari de cuvinte in ectenii, impuse de incadrarea a~estei Liturghii in serviciul de seara, preoCum11iprin textul special al unora dintr+e rugaduni. ,In 1ipsa Anaforei, accentul in LiJturghia Darurilor mai inainte sfintite cade pe randuia1a imparta~irii, care incepe
Codicele Barberinei
336855, ca

cu rugaciunile dinainte de imparta~ire din Liturghiile Sfintilor Va&ile eel Mare ~i loan Gura de AuI'. a dovada mai mult deci ca in aeeste doua din urma furmulare Anafora trebuie incheiata 0 data eu vosglasul $i ne da noua eu 0 gura ~i eu 0 inima ... , Ceea oe urmeaza dupa aceasta reprezentand ri,turile d'iIllaintede Taina imparta~irli. b. Ectenia dupa Anafora. Partea din oficiul Liturghiei, care urmeaza dupa Rugaci'llnea anaforei eUharisticre, ~i anume indata dupa incheierea diptioelor, se descl1ide prin formula: $i sa fie mile1e marelui Dumnezeu ~i Mantuitorului nos'tru Iisus Hristos cu voi cu toth, pe care preotul 0 roste,~te dintre sfintele u~i, binecuvantand in aoelaliitimp pe credincio11i. Aceasta urare ieratirca apare ca 0 formula generala de aplicarea efedelor mijlocirilor facute in 'cadrul rugadunii edeziologice. Preotul i:')iexprima astfel dorinta ca toti sa s.e imparta~easca de milele sau harul dumnezeies:e, care a fost cerut de el, in 1egatura cu diferitele intentii mentionate in cursul rugadunii diptice1or, ea, adica, efectul rugaciunilor sale sa se reverse peSJte comunitatea intreaga. In terna ~i chiar in text'lll el, aceasm formula de bineouvantare apare de fapt ca 0 reluare ~i preluerare adecvaroaa tlIleia din oererile afl.ate in partea finalaa primei rugaciuni din dipticele Liturghiei Sfantului Vasile eel Mare (<<Adu-Ti minte, Doamne Dumneze'lll nostru, ~i de tot popqrul ~i a revarsa peste toti miJa Ta coo bogata, implrinind tuturor oerenle re'le spre mantuire). Rugaciunile propriu-zise dupa Anafora incep insa, de fapt,ou ectenia diaeonului : Pe toti sfintii pomenindu-i, iara !?iiara cu pace Domnului sa ne rugam". ,Intr-un manuscris din veacul al X-:lea 857, acest text este redat cu 0 varianta' in care, pe l<angasfinti, SUnt adaugati :?i and deci astfel; Pe toti sfintii drePtii>}(aL Xa.LWV), inceputul e.cteniei SUn :?i dreptii pomenindu-i.... Este ded un indemn la rugaciunea publica, cu luarea intr-ajutor a ,tuturor sfintilor. Una din caracteristici~e fundamenta1e ale oficiului Liturghiei 0 formeaza ~i faptul ca rugaciunile sUnt adresate numai Sfintei Treimi, persoana catre care se indroapta in ultima linie fiind Dumnezeu-Taml, pe CareIl slavim, Ii multumim ~i Ii adresam cereri prin Fiul Sau :?i impreuna eu lEI..Rugaciunile Sfintei Liturghii. nu se !fefera niciodata direct 1a sfinti. De aceea, :?i la inceputul acestei ectenii, credinci09ii sUnt indemnati sa-~i aduca aminte, adica sa cherne in memorie pe sfinti, pentm a-I lua intr-ajrutor; deci, aid, a pomeni pe stinti inseamna a~i chema, a-I Ie sustina 859.ruga 858 sa-~i uneasca rugaciuriile lor 1a ale no.astre ~i sa
857. Codex Porphyrios din fosta biblioteca imperiala din Petersburg.Cf. Dom Placide de Meester, Genese, sources et developpements du texte gree; de la liturgie de Saint Jean Chrysostome ..., p. 104.

I I I
I'

I
Iii
!
i

II

IiI
11

Ii! :
:11

III
I!
II

~
.f..I.

855. Vezi F.E. Brightman, Liturgies eastern and west.em, vo!. I, Eastern Litur~ gies, Oxford, 1896, p. 338. 856. Codicele Sebastianov (veac. al X-lea al Xl-lea), nr. 374, Muzeul Rumiantzev.

858. Nicolae Cabasila, op. cit., ca,p. XIV ~i XXXIV, P. G., CL, co!. 400A ~i 445 B; ct. ~i Simion, arhiep,iscopul Tesalonicului, Despre sfintele rugdciuni, ca,p. 332, trad. rom: Tractat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, ...retiparit... ~i indreptat de Tome. Teodores-cu, 1'mcure~ti, 1865.. 859. Consideram ded fara temei interpretarea data de Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi in manualul de Prelegeri academice desprc Liturghia Bise~ic~~ rdsdritene, 1909, p. 526 (<<Sfinti se numesc aici nu numai sfmtll dreptcredincioase

Iii
i

~f! It

I
i

in ii~&

I't
.f.: .~

~;t

._----._--~.~, -, ......
,. '._, ---. 'n, '_n_

286

LlTURGHIERUL

EXPLICAT LITURGHIA

287

~i alte candice 856 de altfel, intrebuin(p.so'1) s6X-lj) pentru eeteteaza ehiar titlul de rugadunea de 1a mijllQIC nia eu oare in<eepea,eeasta parte. Prin analogie apoi cu inceputu1 Anaforei, care este introdusa printr-o salutare ieratica, vedem ,ca aceasta noua sau ultima parte a Liturghiei ()redincio~iloreste des'chisa tot printr-o binecuvantare adresata poporu1ui de catre preot: $i sa fie milele marelui Dumnezeu ~i Mantuitorului nostru Usus Hristos eu voi cu toti". Este, prin urmare, un indidu ca se trece La alta f.aza a slujbei. Momentele prineipale ale 'oficiului din aceasta ultima parte a Liturghiei sunt urmMoarele : a) Rugadunile dupa Anafora (Sfanta Jer.tfa) sau inainte de imparta~ire ; b) Actele manuale pentru pregatirea sfintei imparta~iri (inaltarea ~i frangerea Sfantului Agnet, unirea sfintelor elemente ~i caldura); c) Imparta~irea ~i rugaciunile de multumire dupa imparta~ire;_ d) Apo1isul Liturghiei. i, Cel mai insenmat dintre aeestea este ac;tul impiirlii$irii eu Sfdntul Trup $i Sdnge euharistic. EI formeaza punctul c;ulminant al ultimei parti din Liturghie, reprezentand Taina prin care se administreaza credincio~ilor Impartal~irea de Jertfa savar~ita In timpul sfintiril Darurilor. rmparta~irea !Ii jerta sunt doua lucruri deosebite <ea momente ~i luerari, dar In 1egatura indivizibila ~i ihseparabila, a~a .cum au fust ,instituite de Mantuitorul. EI a spus: Luati, mancati... ~i"Betl (jintru acesta ..., ded Imparta~iti-va eu, Trupul ,care se fn1nge ~i eu Sangele eare se varsa, adiica se jertfese. Aceasta relatie nemijlocita a Imparta~irii eU Jertfa a fost, poate, unul dintre motivele care aU fa1eutpeunii autori sa priveas~a nedespartite' aceste dio-uarittialurt In, Liturghie, 1,~lI1~ siderand extin!derea Ana:forei pana la Imparta~ire sau chiar dinco16"de ea, precum am mentioriat mai sus. Totu!li, incea de ,a treia Liturghie a ri,tului bizantin, adica in Liturghi,a Darurilor mai inainte sfinpte, oele doua mom~nte (al Jer-tfei, $i aJ Tainei imparta~irii) se Infati~eaza distantate in timp. De fapt" ea est~ o Liturghie a impaI'ta~irii, Jertfa ~i 0 parte din a-ctele pregatitoare al~' imparta~irii fiind Indeplinite la liturghia din .. uminiea pre<ceqenta, la d Uturghia Sfant'l11ui Vasilecel Mare. Dupa Vohodul eel mare se trece, anume, direct la ultima parte a L'iturghiei credindo~ilor, a carei randuiaEi 0 urmeaza exact ca in celelalte doua formulare, Incepand de la rugaciunile dupa Anafora. Se deosebe~te de acestea numai prin cateva neinsemnate modifilcari de cuvinte in ectenii, impuse de Ineadrarea acestei Liturghii In serviciul de seara, pre.cum ~i prin textul special al unora dintre rugaduni. ,In lipsa Anaforei, aooentul in Lirturghia Darurilor mai Inainte sfintite cade pe randuiala Imparta~irii, care incepe
Codicele Barberinei
336855,

ea

eu rugaciunile dinainte de Imparta~ire din LHurghiile Sfintilor Vaslile eel Mare ~i loan Gura de Aur. 0 dovada mai mult deci ea In aceste doua din urma formulare Anafora trebuie incheiata 0 data eu vosglasul $i ne da noua eu 0 gura ~ieu 0 inima ... , Ceeace urmeaza dupa aceast-a reprezentand ri-turile dinainte de Taina imparta~iri'i. b. Ectenia dupa Anafora. Partea din oficiul Liturghiei, care urmeazadupa Rugaci'l1nea anaforei eUharistice, ~i anume indata dupa ineheierea diptioe10r, se deschide prin formula: $i sa fie milele merelui Dumnezeu ~i Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toth, pe care preotul 0 ros~te dintre sfintele u~i, binecuvantand in acela9itimp pe eredincio~i. Aceasta urare ieratica apare ea 0 formula generala de apliearea efedelor mijlocirilor falcute in caldrul rugadunii edeziologice. Preotul I1?iexprima astfel dorinta ca toti sa se imparta!leasca de milele sau harul dumnezeiesc, care a fost cerut de el, in legatura ,eu diferitele intentii mentionate in cursul rugaciunii dipticelor, ca, adica, efectul rugaciunilor sale sa se reverse peste comunitatea, Intreaga. In tema ~i chiar in textul ei, aceasUi formula de binecuvantare apare de apt ea 0 reluare ~i prelucrare adecvaroaa 1:U1eiadin cererile aUate in partea finala a primei rugaciuni din dipticele Liturghiei Sfantului Vasile eel Mare (<<Adu-Ti minte, D(}amne Dumnezeul nostru, !Ii de tot popqrul ~i a revarsa peste toti mi;la Ta ceo oogata, impl<inindtuturor oererile reie spre mantuire). Rugaciunile propriu-zise dupa Anafora incep insa, de fapt,cu ectenia dia00nului : "Pe toti sfintii pomenindu-i, iara ~i iara cu pace Domnului sa ne rugam. ,Intr-un manuscris din veacul al X-:lea 857, acest text este redat cu 0 variantii, in care, pe ranga sfinti, SUnt adaugati ~i dreptii (at xtX.twv), inceputulecteniei sunand deci astfel ; "Pe toti sfintii ~i dreptii pqmenindu-i.... Este ded un cu luarea intr-ajutor a ,tuturor sfintilor. Indemn 1a rugiiciunea publica, Una din car.acteristidJe fundamentale ale oficiului LHurghiei 0 formeaza ~i faptul ca rugaciunile sunt adresate numai Sfintei Treimi, persoana catre care se Indreapta in iUltim:alinie fiiud Dumnezeu-Taml, pe Care 11 slavim, Ii multumim ~i Ii adresam cereri prin Fiul Sau l?i impreuna eu lEI. Rugaciunile Sfintei Liturghii nu se Tefera niciodata direct la sfinti. De aeeea, 11ila ineeputul aeestei ectepii, credinciol;>ii sUnt indemnati sa-l;:iaducii aminte, adica sa cherne in memorie pe sfinti, pentru a-I Iua Intr-ajrutor; ded, aid, a pqmeni pe sfinti inseamna a-I cherna, a-I Ie sustina 859.ruga 858 sa-11iuneasca rugaciuriile lor 1a ale no-astre ~i sa
857. Codex Porphyrios din tosta bibliotedi impericala din Petersburg. Ct. Dam Placide de Meester, Genese, sources et developpements du texte grec de la liturgie de Saint Jean Chrysostome ..., p. 104. 858. Nicolae Cabasila, op. cil., c~p. XIV ~i XXXIV, P. G., CL, col. 400A ~i 445 B; ct. ~i Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele rugliciuni, c~p. 332, trad. rom: Tractat asupra tuturor :Bucure~ti, 11865. dogmelor credintei noastre ortodoxe, ...retiparit ... ~i indreptat de Tome Teodorescu, 859. Consideriim ded fara temei interpretarea data de Dr. Vasile Mitrofanovi<;i ~i Dr. T. Tarnavschi in manualul de prelegeri academice despre Liturghia Bisericii dreptcredincioase rlisliritene, 1909, p. 526 (.Stinti se numesc aici nunumai sfintii

I I I
n_

I'

I
,!
;1 .j

Ii

I,':
il

I,i
Ii

II, I
II

IiI
~

II

855, Vezi F.E. J31rightman, Liturgies eastern and western, gies, Oxford, 1896, p. 338. 856. Codicele Sebastianov (veac. al X-lea al XI-lea), miantzev.

vol. nr.

I, Eastern 374, Muzeul

LiturRu-

I' r I'll: ,Iii

d], t~ ,It#'

Ii!
i
'HI

1'11 /r ~.
!'t'c

I I I I I I I I I I I I I I

288

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHIA

289

RugadunHe la care ne indeamna diac'Onul la ineeputul acestei eetenil se desffu/'O:aran sensul temei enuntate in urarea de mai inainte i a preotului, 9i anume ea SfinteIe Darori' sa-9i oaoa efectul asUipr,anoastra S60. Este, .adica, 0 rugadune in Iegatura 'OuSfintele Dal'uri. 'Obiect care este preolzat prin indemnul dea ne ruga pentru Cinstitele Daruri. dar nu simp1u pentru cinstitele daruri ce sunt puse inainte. ea in ectenia de dupa Vohodul eel Mare. Acum nu ne rugamea ele sa fie primilte 9i sfintite, ci pentru CinstHele ,Daruri 'oe S-QU adus $i s-au sjintit}) deja in timpul epidezei. Soopul rugaolunii in aeest moment, pentru (urc~p =7tspl) Cinstitele Daruri. es,te ,expus pe larg in rererea urmatoare a ecteniei. 9i anume : ea iubitoruL de oameni DumnezeuL nostru, Celce le-a primit pe dfmsele in sfantul. cel mai presus de ceruri ~i duhovniees,cul Sa'll Jertfeinic. intru miros de buna m'ireasma duhovnieeasea, sa. ne trimitii noua. dumnezeiescuL har $i daruL Sju1lJtuLui Duh)) ~6i. Prin prefacerea Iror, Daru!T'ileBiseridi au fast primite in Jel'tfa Trupului 9i Sangelui Domnului, adidi a naturii umane a Fiului lui Dumnez-eu; El este astfel nu humai vicitimade jertfa 9i preotul Jertfei Sale, ci' ~ialtarul .sau jertfelnIcul in care sunt. primite daTlUrilenbastre HUt <ciniru miros de 'buna mireasmadtihovnieeasea; altar 'oare S-a iniiltat mai presusde eeruri aturici oand Dumnezeu-Tatal.a primit Jertfa de pe Goigata 9i cand, ,prin Invierea ~i Inaltare.a Sa la' oeruri. Fiul Sau S-H intors in sanul Tatalui (l'Oan 1, 18) :;;i.ea biruirtor al mortii. a intl'at in'templul slavei pe 'care :a 'avut-o mai Ynairutede a fi lumea .(loan 17, 5). Nerugam dedTatiHui. Care 'a primit umilele 'noastre jertfede laud!:'l. demultumire, preoum 91 rugaduntle de oerel'e. prin mijlpCirea Jertfei oea eubuna mireasma a Fiului SaU, sa neaeoI1de acum dutnnezeies'eul har :;;idarul Sfan1Ju:luiDuh". Intr-un Clivant.ne rugam 'sa ne irriparta:;;eas'ea efectele' Sfintei J ertfe euharis<tioe.
din eer, eu ale c'dror rlluaeiuni s-a l'UUat preotuI, sa ne cerceleze pe noi DUffil1ev.eu, ci toti credincio05ii vii ~i morti. ale direr nume s-au amintit In diptice.). precum si Ih Despre ceZe .mai lnsemnate LiturghIi ale Biscr.Jcii orientale ..., In Candela>" 'XII (j89G). p. 65 (<<Sfintise numesc aei toti credi!ncio~ii vii ~i morti care s-aucomemorat mai Inainte); ei confunda sensuI termenuIui de sfinti. din aceasta .edenie. cu cel din aecCiPtia curenta. In Biserica primara, In caire erau numiti sfinti toti ere$tinii l:ar,e se mentineau In dreaptasi vi'a credinta si In viatamoraIa (Fapte g, 13';' Rom.' I. t; Ef. 3. 8). Aplicarea aeestei interpretari In textuI ecten.iel' ,In cauza este contrazisa, deaItfeI, de sensul destuI de elar In care se gaseste intrebuintat termenuI de sfinti In invocarea Pe Preasfanta. culr,ata cu toti sfintii pome... nind-o, din ceIeIaIte ectenii. 860. NicoIae CabasiIa, op. cit" cap. XXXIV, P. G. Ct, col. 445 C. 861. Pentru punerea in evident a a Iegaturii stranse dintre membrele acestei prime parti a eeteniei si,ln consecinta, a sensului ei, se impune 0 punctuatie corespunzatoare In text, ~i. anume doua puncte. ca semn aI enumerarii. dUipa aI doilea aliniat: Pentru cinstitele Daruri... sa ne rug am : (ee anume sa ne tt"ugam?) -Ca, .. sa :ne trimita noua dl.lmnezeieseuI har .... 1:, 862. Cf. Pseudo-Dioi:tisie AreopagituI, Despre ierarhia biserieeased, cap. IV. 12, P. G. III, col. 484 D - 285 A: Cac'i daca Usus este aItaruI nostru eel preadumnezeie'sc... In care - dupa' cuvantul Scripturii - noi cei afierositi si ,~diJjsi In chip tainic ca ardere de tot (oIocal.lst) avem ap.ropiere ... P.G" I'll.col. 484 D - 485 A; veilsi N, Cabasila. op: cU., oap. XXX, P. G. CL, col. 436 C si cap. XXXV. col. 44.8C.

In a'eelafii senseste intocmitil. :?i rug.aciunea pe care a roste~ in taiml preotul, in timp oe se fae inderrmurile publice ale recteniei. !ntinderea textului aoes-tel ruga'Ciuni reste di:f!eritil. n cele trei formulare ale i j~it!urghiei. dal' in fond ea este brodata pe ,aeelea9i motive. .. .Invredniee9rbe-nesa ne imparta~im cu cuget eurat. cu eer~tile lIi infri'COlIatoarele T.ale Taine 'ale :aoestei sfinte 9i duhovniee9ti mese. se ruaga preotul in LiUurghi.aSfantului loan Gura de Aur. spre Iasarea paoatelor, spre iertare.a gre:;;elilor. spre imparta9ir,ea Sfantului Duh. spre m09tenirea i:mparatiei ceruriIor. spre indraznirea eea ,eatre Tine, iar nu spre judeeata SJauosanda; iar dupa formularul Sfantului Vasile eel Mare: Dumnezeul nostru, Dumnezeul mclntuirii... curate:?te-ne pe noi de toata ne'cura~enia trupului ~i a sufletului .... ca. intru curata marturisire a eugetu1ui nostro. primind parlicioa Sfint,elor Taine. sa ne unim eu Sfiinrtu'l Trup 9i Sange ,al HristO'su'lui Tau... 9i liberandu:ne pe noi :;;i credindo'Sul T:au popol' de rtIJataneouratira- ea in varianta din Liturghia Darur<Hor mai inainte sfintite -, 's[in~e\?te sufle:tele, 9i trupurHe noaSitre ale tUJturor, au sfintire ne~tearsa 0Ci. intro 'cuget curat eu fata neinfruntatil. 9i eu inima luminata, impikta:?ipdl,l-ne eu 'aeeste dumne'C zeie9ti lIi Sfinte T,aine 9i printr-insele vii j'ac::andu~ne.'Sa ne unim eu Insu9i Hristosu~ Tau, ,ad~valratul Durimezeul.nostro ...;" !n enuntarile urmaroare ale ecteniei seformuleaza aeele89i cereri ea ~i in celel.alte edenii 'eU structura similara, din partea fina'la a Vecerniei lIi a Utreniei. cerandu-se adica aparare de orice necaz:. primejdie lIistramtor:are. mila ~i ier,ta1'ede piilcate. eele ee sunt de foaos pentrusulet. pace lumiii. tr-eoerea zilei infapte desavaqite f;>i epa'tate de pa!eat, n pentru ca. sub Oieroti:rea~i indrumarea ingerului pazitor. sa avem un Sfar9it demnde adevarati er~tini. spre a putea sa dam raspun.s bun la infrioco9at0'3rea judecata a lui Hristos: Daca in 'eererile de l'a inoeputul aeestei:;erotenii se remarcii.,a stnlnsa legartura logka eu rugaduneaecIeziologicii..cererHe din finalul ei pun acoentul pe elementele prin 'care se asigura intarirea unitatiisufletei. in 'care trobuie sa se prezinte in cuTand oomunitatea la iffitPar;ta:;;irea u e 8fintele Taine. De aeeea. oererea in ,ear;es'e fueepomenil'e in chip obi:;;nuit de Sfanta Feoloara ;;i de totisfin~ii. in 'par-tea de l,a sfan;dtul tulturor eeteni'ilor. nu mai figureaza aeum ad, deoarece acest lueJ::Us-a faleut deja printr-o formula gener,aiJ.a,in indemn,ul 'pe toti sfintii pomenindu-i.... eu ,care '3 fost_deschisaectenia. Oa atare. in finalul ei S-a in-trodus 0 rormuila ,adecv,atascopului din acest moment al ,cursului Liturghiei, in care. precum s-a spu's. comunj,tatea trebuie sa 5e gaseasci'i ooncentraw intr-un chip deosebit in spirit de unitate. In 'chip. firese, oamenii se 'Simt l~gati. prin iOeeaee au 'oomun in adanoul fiintei }or; 'ea 'atare, unifi.aarea in cugete nu se poate 'Opera prin nimic altceva mal multca prin profusareaaceleia:?i drepte credinte 9i prin imparta,,?irea de aeelal;)iDuh al Iui cHristo'S.prin Dare au devenit membri ai Biseridi Lui lIi deci frati antre ei, m.itrindu-'1l1 intarindu-9i '9i viat'a duhovniceasea prin harurile ce Ii se imparta~esc prin Sfintele
19 Lituruhierul explicat

III

290

LlTURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA 291

\Daine;Pentru acest moti,v, se cere in finalul edeniei ajutarul lui Dumnezeu, pe-ntruJ ,cai prill unitatea credintei" 1?iimparrta~ire,a Sfantului Duh;':BisedcSa Iui Hristos sa fie runa 1?i,inchinanJdu-'-lLui"ltoata viata; siilxfata .chema ;impreuna iCU iEl pe DumnezeuT;ati'il nostru, a~aprecum Ii&us,a spusM'ariei Mag'dalena in 20rii zile'i in'care El a 'inviat (loan 20, 17). Preotul se roagachiar expres in edonisuLprin care se face introducerea TecitEirii Rugaci.unii' Domrie1?ti. Lit'llrghie: $ine 'invredin adidi, favoaI1adea ne socoti vrednici ; incli'viinteaniee$tel> (aiOOI'ida-ne, ~a-ne) pe noil> (fiB cei pami'intel1ti, pentruca), Staparie, cu indraz~ nirel> (fara sfiahl), farO. osanda (fara sa 'ne atrag'em sa'll sa ne 'expu~ nem 1'a pedeapsa) sa cutezam (sa ne luam indrazne:ala) (L Te chema
pe Tine, Dumnezeul eel cerese, Tata $i a ziee.

nez!:'u tata).;Cu 'aIte euvinte, gura care-L marM,l.rise1?te eDumnezeu p Tata, sa se gaserasea :'in deplinaeordoGU faptele, I2n~cumzicea Origen866. Sa indraznim nu numai sa~L ehemam Tatalnostrm>, a~a cum L-,a numit Fiul Sau, oel Unul-Nascut (~<Ma .sui 1a TatalMe'll 1?i, atal T ) direct,toti, prevostru (lo.an 20,17), ci sa-L 1/1invodim (E7tLxa.Asi:altal cumne-a poruneitDomnul, candne-a invataIt cum 's<~i ruga11i(Matei ne, 6, 9 1/i.Luca 11, 1-2). In oofonisrul amintit, a-L eheman'll inseanma deci numaia-L ,numi, ci 1?ia-L ruga, dar mai ales aceasta.
..

c. Rugaciunea Tatlil nostru .. se mai zice ~l Rugaciunea Dornneascii; pentru .ea OOa fost .rdata.de Domnu:L nostru lisus.Hristos uce-

"

[nurma pacatuh,li Iieascu1tarii, oamenii s-au instrainat de Dumnezeu, rarriiinand sub pOVlaraoles'temuhii. FiHnr Biseridi 's'6bornice~ti insa,care fiind spalati prill si'irigeleJertfei Fiului Iui DU!mnezeu~i L:-a:u primit 1/icred in numele Lui, Ie-a datputere' sase f,ad fLl lni Dumnezeu (loan 1, 12).Primind astfel Duhul infi'ei'ii priri liar (Rom.: 8, 15),"'1 au prins c'llraj sa'll indrazneala de a ehema pe Dumnezeu, T,atal: Ded, caoo preotul se roaga in edoniSIUl de' maisus :~H rie invrednice~te:..}) el 'OereIui Dumnezeu sa ne de'a'iriouv'iin1area sau sa ne soroteasca vrednici ~i pe noi, eeice am devenit fii adoptivi dupi'i har priri lisoo Hristos, sa-Lchemarm Tam, iJmpreuna <cuFiiul SauCel de 0 fire-cuDi'insu186B, Sc'hLchemam Taw nu nutnai eu indriaznire'(p.s'tcl. 7ta.pP'l)a[a.~), adica fara s'fia'la, ci 1/ifara osanda( 'axa.'tllxp[<\:(J)I;j, numind .pe Dumnezeu dici \rata,trebuie sa ne 1/i pUf,tam ca fir ai Iui Dumnezeu ...,. faptele noastre sa nti fie nevredni'Ce de spiritul nostru ..., al'; celor' care am i[)jcepurt'sa fim cere1/ti1/iduhovnice1?ti864. Cand tu aialungat de la tineorice Iel ,de patimi: pi~ma, mandria, ur,a, barfirea, tmfia, 18Jaomia~ pofta' neinfranata, dorin.ta de sla-va etc.,wUu:nci,ohe:ail11.a ziOeSfantul Grigore de Nisa '- eu glasul tau, plin de incre:dere,pe Dumnezeu '~i.n'Ume9te-L Tatalta'll 865. Fiii Iui Dumnezeu 1/ifiii diavnlu1ui se cunos-cdupa' faptele lor;' precum observa Sfantul Apostol l1i Evanghelist loan (I loan 3, S....:-10).cei ce sunt dintatal lor di<alV'b[ul, faptele tatalui lor, care de l,a incpil1t fac a fost ucig~ de om (loan 8;' 44) 1?i,ca atare,'n'l1. pot chema pe Dum.'863. Acest ecfonis apareca un ecoli litu,rgic in te:x:tul de introducere la eartea I din Constitutiile Apostolice; text, care constituie in, acela~i ,timp 0 confirmare.11 sensului din eomentariul. nostru,: A .Jui Dumnezeu sad ire Bisericii sobornieeasei'i ~i vie a Lui aleasa, eei care at( creztit in neratacita cinstire de Dumneteti, care va bueurati prin credinta de roadele imparatiei Lui eelei ve~nice, care ati luat putere de la EI ~i imparta~irea .Sffmtului Duh, inarmati prin Iisus ~i patrul1l;i de frica Lui, parta~i ai stropirii eu cinstitul ~i nepatatll!l Bange al lui Hristos, care ati luat lndraz~1 parneala sd chemati 'TaW pe AtotlDtorul Dumnezeu, ca lmpreunamO$tenitoIi ta$i a1 iubitului Sau ,Fiu .... 8~4. Sf. Ciprian, Despre Rugaciunea Domneascq, 11, traducere II, .. de .Pr, Matei ipislalU,Ramnicu-V~Jcii, 865. Sf. Grigore 1935, p.43 de Nisa, Despre rugaciune, '.' P. G., XLIV, col.

nicilor: Sai, 1/.u.) ... aoe1/tia L-au rugatsa-i (Luoo.ll, 1 cand

inrvete cUlI;ntrebuie sa se roage

In Liturghiile ritului b1zantin, Rugaciunea Domneasca este redtwtft in forma tex'tului din Evanghe'lia dupa Matfi G, 9-13. Continutul e1 este brodClt in jurol a ~apte motiv,e, constitujpd(.,astfel ceea ce se nu,. me1/te,in general cele $CLpte cereri 867 ale r.ugad.uni1 TwUil nos:tru. Cele dintai trei se refera. la Dumnezeu irisul1i 1/i SpUitexpresia iubirii, r~spectului 1/i.supuneriifiliale fata de. ELJn celelalte patru se cuprind cer:eri priv1toare la tuirea sufileteaSiCa trebuint;ele noastre temporale 1/iin leg.at'llra eu man.,. .. ,.
f

a) Prima dintreaceste cereri este 0 marturisire a respectuliUi nastru pentru numele l'lli Dumnezeu; Tatal nostnf,' Care 'e,~ti;}nseruri, sfinteasca-se numele Tau: !!> ...

I I I I I I I
Ii
,

~ In ::J..egatura u titlul sauformula de adresa Tatal nostro, Sfane tul' loan Gurade Aur sublipia ca, inacest chip, Mi'intuitorul ne-a invatat sa nerugam pentru tOOtiratii n01/ltri; de aceea, El n;-azis Taml me'll, f c1 Tatal nostrui Care el?ti in ceruri ..., painea noastTa,... da-ne-o noW1 astati,1/i ne iarta noua grl1'lilenoastre,prercum 1?inoi ierti'im.,., 1/inu ne duee pe noi in ispita, ci ne izbi~ivl1teJide ra.''ll, acmai pentruca, -eel t 1/tiind ca avem un Tata ,comun, sa incercam unii pentru.alW (},iubire fra1easca..: 1?i,Hstfel, .r'llga.ciuneanoastra, 56 se fad intr-un glas pentru tot corpul Bisericii indeob1/te ~i ,pentruca fiecare sa aiba invedere nu interesul sau, perSIOnal,ci pe al tuturor.,. ELavo1t sa ne Tugam intotdeauna in camun" perutru CIasa, ne invetesa fiim oontinuu perfect uniti, fara a rami'ine lUl nostru 868.cea mai mica 1..lrma\Ie vrajba -ori de lira impotriva frate,.
Desj:ne rugiiciune, XXII, gene, S66.0rigen, De la Priere ..., Paris, 1932,p, 101-102, 3: Vezi lraducerea lui G, Barely, Orl-

11
I ! Ifr I
f

1148 C.....

cuviintarea

867, Tratalele SfintilorParinti ~i ale scriitorilor biselrice~ti orientali, in genere, sistematizeaza explicarea Rugaciunii Domneni 'numai in ~ase cereri, deoarece cele din urma doua - ~i nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbave~te de eel rau" _ sunt tratate laolalfa. Noi am urmat impaqirea din Miirlurisirea ortodoxa a lui Petru Movila, care distinge ~apte cereri,dupa obiceiul Apusului.' 868. Sf. loan Gura de Aur, Omilia XIX la Matei, 4 ~i 7, P. G., LVII, col. 282, af. ~i OmiIia la textul Matei VII, 14. Vezi Saint Je.al1 Chrysoslome, Oeuvres compU~tes,1865, p. 162 ~i 165.direction traduits sous la de M. Jeannin, t.IV,Palris, 1864, p. 22~i t. vn, Paris,

I; I' I,
~' Ij II
;1 ~

I!!
!!
U

ii
>.

J~ ~~

;.~

lfi

~; i".i

I I I I I I I I I I I I I I

292

LITURGHIERUL EXPUCAT

LITURGHIA

293

Prin insa~i struaturro ei, furmu[a de invooare Tart;iH nostru implica in sine marturisirea di Dumnezeu este principiul unit~ii sodale in 00munitatea bisericeasca. Ca fii adoptivi prill har ai. unkU'lui lor Parinte ceresc, credindo1?ii se gasesc astfel frati. intre dan~ii,a~a ca ei trebuie sa 80einfati~eze ~0U/ffi ooivizati inrterior :?i exterior, prip resentimente n ~i framantari sau actiuni frai'riK:'ide. hem~rea Tatar nootru trebUiie 8-0 C pronuru(;amdeci intr-un simt sau spirit de solidarit'aIte bisericeasca, in care, printr-un zbor tu-te al gandului, pe de 0 pante, sa ne reprezen.tam in comunitatea integra1a a fiilor 'Jui Dumnezeu prin har, iar pe die alta, sa-i ouprindem cu caIdura dragostei noastre Wte~ti. La acestea S-<3neferit, intre altele, preotul in ecfonisul pentI"UintroduOnea rocitarii Rugaciunii Domne1?ti,dnJd cere oa fara de osanda sa~L putem chema TaIta pe Dumnezeu. TereUiUlsau oonditiile unei astfel de dispozitii ~i stari suflete~ti se gases.c, de alitfel, d~j.a pregilitite prin rugadunea diptioelor, care ne-3 adus in oercul 1uminos 131coniin1iei intreaga ob:?te dreptcredincioasa, functiune -cu '0 efiden~a' mU!lt mat sen8oibi'lain epoca in care' Anafora euharistiJca era rostili in intregime in auz. Desigurr, acestaa :?i fo.st ffiOtivuI care a didat in' chip logica:?ezar-ea Rugadunii Domne~ti in 10cu1 pe care 11 ooopa in Liturghii1e BiserkHor Rasariltene ; .inrvoc~atia'DaJtii1 nostI"U))venea asHel foarte firese dupa moment'lll hi care membrii [Biserleii pamanrb~ti ~i cere~ti S-<3U gasit intr-o comunitate derugaci:une. In LiturghiHe ritului bizantin, precum !ii incelela1te Liturghii orientale, lOa:?i in rea a vechillllui rit g.alican, Rugadunea Dorm\.easca s-a rocitat, potrivit obieeiului tr<lJdi~j.onal, catTe in!treag.a asis-tenta; 1aode !alta eu litlllrghisitoTii869,s.pre deosebire de Miss.a Bisericii Romano-Ca<tolice,in care Tatal nostru este rostit sau caritat tot de Hturghisitor, credincio~iicantand l1umai u!lkimacere!'e. ASitazi'insti<uctiunile tipiconale din LiturghiereLe mal noi presori'll,atonci 'cana aoeasta rugadunenu este cantata de oor, sa f1iespusa de Sltrana sau de cel mai mare in r,ang dintre cleridi care asista '}aslujba, credincio~ii din biserica putand sa 0 spuna in:aoela~itimp fieoare intru sine870.,In unele biserici de parohii s-a r-eluat vechea praotica tradi-tionala. Astfel, rugad'llnea Tatal no:stru apare ca rugadune a unitatii -cl'e~tine prin exce1en1;ii. - {(Care e$ti in ceruri. Dumneze'll este nelcuprins ~i mai pre-suisde Pseudo-Dlontsie Areopagitul, nu este toate. El, a~a precumobserva in spattu, -03 sa, se pOlata spuDe oii lipse~te .din vreun lac sau ca trece dintr~un lac intr-altul... ; nu este in vreo parte, dar este pretutindeni 871. TIed, dnJd zi'cem "Care ~ti :in ceruri, nu trebuie sa invelegem un 10c anumit, pentru -cw Dumnezu nu 'este drcumscris in timp ~i in spath!.
869. Vezi ~i Nicolae Cabasila, op. eit., cap. XXXV, P. G., CL, col. 447, precum ~i Teodor de Andida, op. eit., P. G., CXL, col. 461. 870. A se vedea, de exemplu, editiile de Alena ~i, editiade Bucure$ti, 1965. 871. Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre numele divine, cap. III, 1. Vezi trad. rOIll. de Pro Cioerone Iordiichescu ~i Theofil Simenschi, Ia~i, 1936, p. 25-26 ~i traducerea francezii de Mgr. Darboy, Saint Denys l'Arcopagite, .Paris, 1932, p. 181-182

El are 'llbiiOUi-tah> -eterniiate. Rugadunea lDomneas<ca, recum :?i anu~i p mite texte din Vechiul ~i NOiulTeSltament se refera la' cerun ca sediu a1 Divinitaltii, intrucat stilul graiu:l'lli Offienesc n'll 'a gas'it in naItura un domeniu in care strelucirea .dumnezeiasca sa se exprime intr~un chIp atatde maret :?i de impresionant, cape fundalul firmamentU!lui, 3!?aprecum de altfel remar~a poolmistul: CerUJri1e spun slava lui Dumnezeu, :?i facerea mainilor Luio ve<stei?'tearia (Ps. '18, 1 ; d. ':?iPs. 88, t 6 IIi Ps. 96, 6). Existenta materiaM sa'll ca Spatiua cerului nu poate fi deci tagaduita. Spre deosebire insa de limbajul eomun, in vocabtularuI religios ~i, deci, ~i in rugaciune-a Domneasca, cuvantul'Cerurin ne d8. notiunea infinitului :?i 'intangibilitatii. 'De acord en Origen, Sfantul Chiril al 1erusalimul'lli socot':/te ca prin eeruri Se poare intelege :?i lU/ffieaslpirituala 872, dka ingetii ~i sufletele drepti'lor, in oare a salal/luie!iteDuhuI lui Dumruezeu, a~a precum El salaliluie:?te ~i pe pamant in sufletele oamenilor drepti (I Cor. 15, 49 ; II Cor. 6, 16). Co alte ouvinte, se pO!3tespune ca Dumnezeu este in lume :?i milL presus de lume. E ara lac (anumi,t). E prezent pretutindeni, precum se exprima patriarhul oonstantinopolitan Ghenadie al II-lea Soolam1873. De fapt, prinexpresia Care e;;ti in ceruri , intelegem ca, prin natura Sa, Dumnezeu nu Se numara printre existente1e din cosmos, ci El este mai presus de orice exisienta. Tatal nostru, Care ':/ti in eeruI'i inseamna ded "Tatal nostru, Care ~ti mai pres us de orice sau de toate. Cu alte 'curvinte, prin expresia in eauza, noi nu facem aJroeva decat sa recunoa~tem infinita deosebire dintre natura noastra de creaturi piimant~t'i,aJdica 'treca:toare, ~i nartura lui Dumnezeu, fiinta absQluta, v,:/nica :?iatotputernica. Pe de alta parte, ia:?apre.cum 80e exprima Sffmtul Joan Cura de Aur, invatandu-rl'e sa-L numim Tatiil nostru ceLdin ceruri, Mantuitoru1 a voit totdeauna sa faca pe cel ce se roaga sa-~i mtoarca cugetul de 1a eele pamfmtel/ti 1a cele eere~ti 874. - Apelatiune.a sau invocarea C'll ca-re se deschide Rugwciunea Domneas'ca este completata cu formula de omagiu: Sfinfeasca-se nusfinteasoa-se din mere Taw>. Ar fi, desigur, un nonsens caverbul aceasta expresie sa se ia in intelesul soo propriu din V'orbirea obi~nuita. A~a precum martorisesc serrafimii in cantarea lor: Sfant, Sfant, Sfant es<teDomnul Savaot (Isaie 6, 3), sfintenia esie un atribwt absolut :?i ve:?nicalfiintei dumnezei':?ti,depa:?ind ~i exduzand interventia ~i influent a creaturilor. Sfant:?i infriCQ~tor este numele Lui, exdama pe de alta parte psalmistul (Ps. 110, 9).
,'"

872. Sf. Chiril a] IerusalimuJui, Cateheza V mlstagogiea, 11:' Prin ceruri poale sii se inteleagii ~i cei care poartii chipUI celui celresc, in care locuie~te ~i umblii Dumnezeull. 873. Confesiunea patriarhului Ghenadie a-I II-lea Scolarul, cap. 1. lrad.ucere de Dr. AureI Decei, dupii versiunea lurceascii, in volumul Omagiu J. P. S. Sale Nieolae Balan, mitropolitul Ardealului, Sibiu, 1940_ p. 392. 874. 162. t. VIII, p. S/. loan Gurii de Aur, Omilia XIX la Matei, 4 ;la M. Jeannin, trad. eit:,

I ,
ti

rl

,I ~'
11,

ijj

~j II
~I

r
'8 iJ

~~

294

LITURCHIERUL EXPLICAT

LlTURCHIA

295

A~a precum. remarca Sfantul Maxim Mar1Jurisitorul, verbul sfiriteasdl.-se din' prima 'cerere a Riugaciunii Domne~ti 'are' sensul unui vot religios, adica al uneifagc1Jduinte sau prom~i<t.mi rin 'carefiiipamanp 5e te~ti ai Tatalui .cerE$C ang,ajeaza a faoe ~afel '0a, pr:in rtoaJtemani:fiestarilelor,numele lui Dumnezeu sa fie cinstit cusfintenie. Gasind'll-se peaceelCll?ili!l1ie.cu Sfantul Ciprian ili euOrigenj SiantuI Maxim Martutisitorul' 'lamure~,temai departe ca, intrueat DumneZ'eu neeste Facator dupa fire ili Tata dupa ,har, aceasta ne obliga 'Oa,cinstind numele NaseartoTuluinostru dupa hal', sa ne silim sa intiparim in viata noastra itrasaturile Celui ce ne-a nascut, adica sa-l' sfirutim nume1e pe pamant, sa ne asemanam Lui ea unui T.ata, sane aratam iii 'prinfapte ~isa preamarim pe Fiul natural al :rat~lui, pricinuitol'ul acesrtei infieri,> prin .tot oeea ee .gfmdim ilifaoem 875.Inexplkarea expresiei Sfinteasea~senumele Tau, Sfantu1 Grigore de Nisa subliniase 'deja ca ((Ioe1 mairnare dintre to:ate bunurile eslte 'Ca numele lui Duinne~u sa fie preamarit prinviata mea.$i, de. asemenea, dl. oel mai impOTtantlucru pentru cineva care 5e waga este ca prin vi,ata Sa numele lui Durrmezoo sa nu fie barfit, d preamadt ili sfintit ~76 .. Pe drept' cU'vant explioa Sfantul loan Gura de AUJ; ca' expresia sf1nteasd-se (IiTta~Eo{tO:t ) este intrebuintata in prima fr:azadin rugaciunea Ta1al nostru in loe de .proslaveasea-se (ao~a~e.{tO:t, preamare.asea-:se sau fie preamarit) numele Tau. Dumnezeu are slava Sa', tatdealina desavar~ita, infinita ~i mereu aoeea~i. Deel eand TI'oizieemsfinteaSd-se n'llmele Tau, nu f.acem altoeva deeM' Sa dedlaram oeea ee El are. Dumnezeu ,oere tOltillii '- zioe aoest Siant par.inte - oa aeela oare se roaga sa consimta rea El sa fie cinstit prin sfinvenia vi'etii noastre. Este tocrnai ceea oe deja spusese prin euvintele: A~a sa, lumineze lumina voootra lnaintea oameniilor,ca sa vada ei f,aptele voastre eele bune. ~i sa sliiveasca pe T,ata'lvostruoel din cI1uri(Matel 5, 16) 877, Dezvolrtand - ca incheiel!'e - stUul 5ae[lU;1'aruvel11l1nei parafl'aze u interpretative, prima 'eer>eredin Rugaciul1leaDomneasca ar putea suna deei arSItfel; Tatal .nostru celcerese, Cel ee, e~ti mai p~esus de toti,ili de toate, proslravit se,cuvine sa fire sfantul Tau nume prin viata fUlor Tai de pe pamant. b) Incererea a doua ni s-a poruncitsa ne rugam ; "Vie imparatia Ta. Ne rugam, radica, pentru realizaJrea ~i desalVar~ireain noi ~iprintre noi a imparatiei ~ui Dumnezeu, despre care rue-ad vorhit Fiul Sau (Luea 17. 21 ili Matei 12, 28). Dor:im deel sa nu fim dominati de pacat~hd:e patimHe trupe~ti, care intretin in noi omul ,pamantesc (Rom. 6, 12 9i Col. 3, 5) ~i tir,ania duhu'lui acestei lumi, oi sa Se s'tatorruceasea in noi ~i printre noi Imparatta lui Dumnezeu.
r

Sfantul Grigore de Nisaadmite ca aeela care vrea savina imparatia lui Dumnezeu ehe-amaajutorul Sfantului Duh, prineererea adoua din Rugaciune'a Domneasca. Cad 'atuncicand noi cePem sa vina imparatialui Dumnezeu .la noi, este ca ~i eand ne-alm ruga 'cuaceste euvime : ,fa ...sa fieneputindoasa tata de mine puterrea rautatii, sa nu ma eavarilea&ea lulupta pacatull/i sa nu ma tina prins in mrrejel lui, ci sa vie' impal'apaTa 'la noi1iisa-l spulhere'8i~.Fara indoiala, ajutorul harului neestene:eesar in primul rand. Practieinsil imparatia lui Dumnez,eu nuse poate ol'ganiza fara SUpunerea voij noastre veil lui Dumnezeu, prin exeeutarea porunei'1or Lui. Numai 'astfel se va imp1ini fiigaduinta Fiului Sau: DaeaMa iube9rte cine.va, va pazi cuvankll Meu ili Tatal Moo H va iubi1ii, vom veni 1.ardansul ~i 1a dansul yom faG:e,oca~ l (loan ,14, 23). Pe d:rept CUvant deei zioea Sfantu:l Chiri:l allemsalhnului : Cine aauzit pe P,arvel5punand : Sa nu mai domneas,ea paeatul in trupul vostru eel murito:r (Rom: 6, 12),aoela,Jcuratindu-se pe sine insu~i in :5apta,in gand ~i incu,vant, va (putea) spune lui Dumnezeu : Vie imparilrtia Ta 879. c) In oontinuarea cererii a dona ~i intr-o stransa legatura C:u ea urmeaza cererea a treia : ;Faca-sevoia Ta pe pamdnt, ca'$i .in cer. Mai ine-inte dea venl imparatia ee Vasa fie lasfa~itul veacuri1or, DumneZcune~a porundt sa facem din pamant un cel', tralnd, vor-bind ili lu:crand ea ~i cum am i in eer ... El vrea astfel ca, in.a~teptarea vietii viitoare, sa i<mitamehiar pe pamunt viata ingerilor din oeruri~>,care .exeoutajntotdeauna in intregime, ,iiar nu numai in parte, voia lui Dumnezeu 880.ESlte,desigur, eeeaceseva intamplaili eu noi, preCUmzke.a Origen, dad! nu vom face nimka fara de a'eeasta voie 881. Cand insa ne rugam faea..:sevoia T.a ..., reste ea 9i cum am zioe: 1mpar<1tecerese, invrednioe~te-'ne sa traim ea eei din' eel', pentru ca sa vaim ~i noi lntoomai ceea ce voieiltiTu ...Sprijine~te vointanoastra eea slaba;..; intinde-ne '0 mana de ajut0r noua, celor ce vmm sa:alergam, dar care abia putem .sane taram 882. Se .intelege deoi ea 0 astfelde rugadune o' facem nu uumai pentru Dol, ci pentru toti, chi-ar ~i pen1ru eei rai, pentru ca !?i ei' sa ajunga eu'ajutorul harului sa incleplineas.ea vota lui Dumnezeu, 'ca eei buni . d) Dar noi suntem fiin'teiri trup ~i train'l pe pamfu1t, 'ailcl"ea, otrivit p riciturii rioasrtre, avem nevoie de 'hrana ~i' demij'loa;Ce oorespunzatoare, priri care sa sustinem oor-pill s1'ded e:xistenta noastra.Era natural ~a~ dar ea Domnrul'~ .ingaduie a neradresa Tat~l'Ui eeresc,' Cel' ice;cia.hra;na 1a tot trupuh (Ps. 135, 25), pentru a cerr'ein rug6dunea clava de rEI;
Pdinea noastrii cea de toate zilele dii-ne-o noua astazi.
D - 878. Sf. .Crigorie 1157 'A. de Nisa, op. dit., cuvantareaIII, P. G., XLIV,col. 1156

I I I I I I I I' I' I.
I
I I I
j

1'1,

Ii
II

875. Sf. Maxim Marturisitorul, Scurtii talcuire a rugiiciunii Filocal!a, tnld. roni., vol; II. Sibiu, 1947, p. 260 ~i 263. 876. sf. Grigolrie de Nisa, Clivantarea Itldespr~rugiiciune, 1153A~iC. 877. Sf. loan Cura de Aur, veii Omiliile citate supra, in nota Despre rugiiciune, XXIII, 3-4.

in , P. G., XLIV; co1. " .. 868; cf.~i Origen,

Tatii! nostru,

II
ti 11;. UI

~I ~

879. Sf. Chirilal lerusalimului,Cateheza V' mistagogiccii13. 880. Sf. loan Gurade Aur, Omilia XIX 1a Matei,5. 881. Origen, Despre rugiiciune, XXVI, 1. 882. Sf. loan Cura de Aur, Omilia ..asupra lextului .Stramtii este u$a. (Mate! 7, 14).

~~ ~t
In
crt

!If

I I I I I I I I I I I I I I

III!

296

LITURGHIERUt

EXPLlCAT

LlTURGHIA

2m

Aproape la tati Sfintii Parmti ~i la scriitarli biS'erice~ti, care au comentat Rugadunea Damneasoa, aceas,bii de a patra cerere este aplicata 1/ila PiHnea euharistica sa'll chiar numai la ea, Painea vietti, "Painea oea vie, ce S-a pO'garat din eel' (IO'an 6, 41, 48, 51), ca una ce este spre paza fiintei nO'astre,oaaceea ee intar:e~te~i sfinve~te ,trupul ~i suHetul 883. Aceas'ta 'extindere de sens 884 este ,explicabila in Liturghie, intrucat rugadunea "Tatal nastru se redta in momentul imediat anterial' imparta~irii. Obiectul propriu-zis al cererii a patra este insa ,"painea cea de to'ate zilele, hrana trebuita8re su,bzistentei, 'exist<entei, adica intretinerii fEntei sau vi'etii no.a&tTe aceastiJ.lume vremelnidi. a cein rem sa ne fie acardata in 1'iecare zi (y.cd}'1]p.epctv),adidilnic, oa in texz tul din Evanghelia dupa Luoa (11, 3) sau astazi (o6p.epov), a in versic unea din Evanghelia dupa Mate'i (6, 11), ,acceptata in uzul liturgic. Este a cerere in perfecta ,oonOOiI1danta spiritul invataturii Mantuita,au rului, Care, incredintandu-ne ca Tatal nostru ~tie ca avem trebuinta de toate aoestea, ne-a indemnat sa nu ne to'rturamcu gtr'ijile pentru ziua de maine, did ajunge fiecarei zile grija (nelini~tea) ei (Matei 6, 32-34). ' Fara indoiala, ace:asta nu inseamna a excludere a virtutii prevederii. Acel astiilzi este numai un semnal deatentie oa preacupadle nO'astr'epentru mijlO'acelede existenta indi'Viduala nu se cuvine sa tr:eacii din,colo de limitele neces:arulu'i,adica de satisfacerea eumpatata a cerin- . telor naturale de existent<"i.Altfel, iau na9-tere liieamia, rafinamentul ~i abuzurile, stO'carea ~i acumularea de bunuri peste nevO'ile prezentului, prin S'Ustragerea lor din circuJ.a,tia larga, ceea 'ce paate pune uneori in stramtarare si in criza exis,tenta 'cell()rlalti sau 'a unara din s'emeni'i no::rtri.De .aceea, prin Rugaciun~a Damne~sca, suntem avizati ca dorintell' din cererile prin oare recurgem la ,adutorul Providentei divine sa se limiteze 1a ceea ce ne asigura exisrt:enta zilnka. Ca atare, in viata de toate zileie, sa ne aratiim, a~a precum s:eexprima Sfantul Maxim Marturis.itorul, mancand peritru a trcli, iar nL!traind pentru a manca 885. e) In al cincilea rand ne rugam : $i ne iaTta noua gTe$elile noastre, precum $i noi iertam gre$ipilor nO$tri. Avem astfel in primul rand pri1ejul de 8 ne umili, adlca de a incerca un sentiment de sme:renie, deoarece, intrucat ce:rem sa ni se ierte gre~elile, implicit marturisim ca fie<caredin noi sunrt:em supu~i pacatului. MijlocU'l,de a obtine ier:tare esie lasat in. pute:rea noas,tl'a ~i eloonsta in a ier.ta ,altora, ca sa ni se ierte ~i nO'ua. FEnd to'ti fii ai aceluia~i Ta,t'ciCl1SC ~i avand aceea~i natura, este logic sa. ne aminrt:im totoda:ta ea se cUf\7ine ne lasam insa
883. Simian, arhiepiscopui Tesalonicului, Despre sfin/ele lUgaciuni.... cap. 320. 884; Astazi, el prevaleaza in chip exc1usiv in conceplia Bisericii Romano-Catolice, influentat desigur de Vulgata, in care termenul gree 1tloua'o~ (ee tlrebuie spre fiinta sau existenta) din Malei 5i Luca a fast redat in textul latin de la Matei 6, 11 prin pan em nos/rum supersubs/anlialem, ceea ee soar putea traduce pciinea noas/ra suprana/ura1<l. "deei hrana sufIetului, adiea SfAnta Euharistie. L. A. Mollen. La priele de l'Eglise, Paris, 1924, p. 383. n. 6. 885. Sf. Maxim Marlulrisitorul. op. cil . /lad. cil., vol. II, p. 277.

~.

I
,'" f
.1

'1

sufletiti de sentimente de iubire, de ingaduinta ~i de blandete fata de aproapel-e, eaue poate camite fata de nai unele gre1/eli. Aoestea sunt insii neasemanat mai mid in romparatie 0U pacatele prin care nai afensam maiestatea divina. Es'te locul 'sa mentianam ca arice datarie nelmplinita este 0 calaare de datarie ~i deci a gr~eala sau un pacat. In textul Evangheliei dupa Sfanrt:ul Matel (6, 12), se cer sa ni se 7]P.W'I lerte datoriilte noastre ('to:OtpelA-ijP.ct'tct ), precum Ie liisam (iertilm) ~i noi dato-rnicilor n~trl ( 'tOt<; OtpelAE'tctl<; 1]p.wv), sau,ca in EvangheHa dupa SHintul Luca (11, 4), aricui ne eme datal' (1tctV't1 otpeAo'l'tl ~11tv)>>. Se face astfel a evidenta aluzie la parabola servitorului nemilas, care, de~i fusese'absolvit de stapiinul sau de 0 darorie de 10.000 de talanti, el n-a voit totU'~isa ieI',teunui'a din confratii sai a infima datarie de 100 de dinarl (Matei 18, 23-25). De aceea, in cererea a dncea suntem fa,cuti judeci:i>tarii atararH de iertare a pro,prii1or naastye plicate, po:trivit legii inh scrise in Evanghega Domnului: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea vetl fi judeoatl, ~i eu ce miisura veti masura, cu aceea vi se va masura (Matei 7, 2). De 'acee,a am fast pU1/isa cerem Tatalui eeresc s'a ne acarde iertare pentru calcarea parundlar Lul, in masura in ,care am fast ~i nai in stare sa fim crutMori fata de semenii no~tri. a adevaraia iertare a gre~itilar no~tri trebuie inteleasa inM in sensul de a nu ne mai aduce' aminte nidooatacu ura, cu necaz sau au amaradune de eei care ne-au pradus suparari. implinirea acestei canditii nu ne scute.':)te tatu~i de da'taria de a ne lnfati~a 1a scaillnul de duhovnicie pentru a ne marturisi gre~elile ~i indeasebi pa'catele marl sau caiJDitale ~ia indeplini aiOtelede pacainta recoma:ndate de sQujitarii Bisericii, carora Ii S-a da:t harnl ~i puterea de a ierta sau nu paeatele aamenHor (loan 20, 22, 23 ; Matei 16, 19 ; 18, 18). f) Ne rug,am mai departe: .$i' nu ne duce pe noi in ispita. Este a ~asea cerere pe caire 0 facem. Precum suntem j'ncredintati de diferite Ie texte ale Sfintei Scripturi, viata decurge in lume in mijla'0Ul tentatiilor (lov 7, 1; Ps. 17, 30; 23, 19; Matei 4, 1-,10; MarC'll 1, 12-13; Luca 4,2-12 ). Virtutea se verifica, intr-adevar, prim rezistenta 1/i birninta repurta.te asupra ispitelor (Ps. 25, 2; 65, 9-11 ; II Cor. 12, 7), iar imparati'a lui 'Dumnezeu se cuceI'e~t decei ce se lupta sa a abtina s,crierea F,aptele Apostoli1or (14, 22), se (Matei 11, 12; Luoa 16, 16). gase'ilte consemnart;ca Sfantul ApostoI Pavel ins;u~i in1Ji:irind sufletele ucenicilor ~i indemnandu-i sa ramana in credinta, i-a avertizat cii prin muUe necazu:r:i se ouvine sa in.triirrnin impar.3ltia lui Dumnezeu. Nu este deci de oouceput ca, proprlu-voflbind, ne-am pute<a ruga sa nu fun du~i in ispiti:i, deO'arece inoorcarea intra in planul lui Dum nezeu pentru mantuirea omului. lspita in sens de ineeroare sau verificare 1/i intiirirea Virtutilor are I('.a scop perfectianarea 1/ideci ,mantuirea. In pI,anul divin, ispita este, ou a1te cuvinte, un Iffiijloc pedagogic sau eduoativ. Este insa ~i ispitii ale carei ourse sunt intinse de duhul eel videan, in soopul de a-I face pe am sa;oadL~isa piara: Inacest caz, prln cererea

I:

!
\'

I
I

I
Ii I II

I
jl

I
.

! I
j

~ ;
1.1.1

tll III
1'1

I
,il

ill. i

'~l

298

LITURGHIERUL:EXPLICA T

LITURGHIA

299

dea 'nu fi du~i in ispita, ne rugam ca Tatal nostI'UDel oeresc sailll ingaduie du~manu1ui mantuirii noastre sa ne isptteasdi 88~.Fentru a seoate in evidenta aoestslens, Sfantul Ciprian887()a~i Sfantul Ammozie all Mediolanului tradue .rDextulcererii respective intr--'Oforma interpretativa: $i sa nuingadui '(ne patiaris) sa fim du~i in ispita. "Vezi ee zice ?, adauga Sfantul Ambrozie: $i sa nuingi'iduisa fim du~i in ispita pe care nu putem sa 0 suportam 88S.Nu zice.: Sa nu ne duci in i:;pHa, ci, asemenea unui atIet, vrea acea cereare pe care natura umana sa 0 poata suporta 889.,De altfel, aceasta interpretare. consuna cu oee? ce ne invata Sffmtul Apostol Bavel, eand serie ca Dumnezeu admite nu ea sa nu Hm ispititi, eeea ce este 'Ouneputinta pentru conditiile firii noastre omene~ti,ci ca sa nu fim ispititi .peste puterile noastre. Fe voi - ziCe aeest Sfant Apostol - nu v..,a,'ajuns dedit '0 ispita omeneaSca, dar Dumnezeu, Care este bun (credineios), nu, v.a, ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, d, 0 data cu ingaduirea ispitei, va trimite ~i u9urare, ca,sa 0 puteti birui (1001'. 10,,13). Dadi ~rtimca midle pasareIe, oare nu s-au folosit oum trebuie de atipile'ce Ii s-au aat pentru a se ridiea inaer, nu cad in lat fara ~tirea Iui Dumnezeu (Matei 10, 29; Luoa 12, 6), 'apoi trebuie sa intelegem ea, atunei dind eerem lui 'DUIIIlnezeu nu ne duce pe noi in is!pita, n rugam sa ne crute sau, mai bine-zis, sa ,nu ne lase sa eadem in ispita; ell alte ouvinte, cerem in rugadunea naastra sa ne ajutesa ramanems1;lb ascrultarea indemnurilor eon~tiintei ourate9isafacem uzoorect de ratiuThea sanMoasa, pentru ca 'sa,nu sa'var'9imnimic prin oare am ajunge prada vreunei ispite &upuse dreptei judeciiti a 1uLlJumnezeu, oum se intampIa de obicei oeloree se }asa l,a discretia poftelor desfranate ale inim,i-: lor lor, a patimilar ru~inoase sau sub condueerea mintii lor de'Zondo~ nate 890.,Este toomaieeeaoe se C\'plicain serierile Sffmtt1lu,i Apostol
386.. Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 6.9. 887. De oralione, 25, PL., IV. 888. Temeiul acestei interpreUiri se gaseste de fapt in insusi textul epilogtilui sau adaosului pe care il rosteste preotui in 'Liturghia Sffmtului Iacob, dupa ce clerul si poporul au red tat Rugaciunea Domneasca, epilog oare nu este altceva dedit 0 forma dezvoltata.a ultimei cereri: $i nu ne duce. pe noi in ispItii, (cer(urrevep.Elv), Doainne al puterilor, Cela ce cucarea) pe care nu 0 putpmsuporta nosti nelPutinta (s11ibiciunea) noastra,ci ne' apara de cel rausi de lucriirile lui 'si de toata bfmtuIrea (vata'lllarea, sUipararea. 'm'l)pE[a,), si uneltirea' (/J;E!fooda')' luL pentru,n,umele Tau cel sfan,t, pe ,care, n chemam peste smerenIClJnoastr,a.; vezi textul original la Dom. B.-Ch. Mercier, op. cU., in R., Graffin, Patrologia orientalis, XXVI. fasc. 2; p. 224/110. ', .', . 889. Sf. Ambrozie alMediolanului, De sacramentiiJ, cartea y" cap.,.A: ,Vide, quid dicat: Et ne patiaris induct nos in tentationem, .quam lerre non ,possumus. Non dicit: Non'inducas in tentationem j sed quasi athleta talem vult tentation"em, quam ferre,passit huma!lJa ,conditio. La Johannes Quasten, Monumentapatristicaet liturgica vetu,stissima, pars., III,in Florilegiumpatrisqc;:um, fasc. VII" edit.,pe Bernhalr.dus Geyer si Johannes ZeIlinger, Bonn, 1936,' p. 170/58. Sesizand aceast~ particularitate, Fericitul Augustin tine sa' remarcecamulti' insa, Ctmd se [Oaga, zic astfel: Sa nu ingadui sa fim dusi in ispitall, elGplicilnd adicii cum .-sa se !nte~ leagii (expresLa) si nu n~ duce. De sermone ,in monte, II, 9, 30, I',., L\ )(XXIV, col. 1282 j la Johannes Quasten, op. eil., .p. 170/58, n. 6. 890.Cf. Origen, Despre. rugiiciune, cap. XIX, 17, In trad. elt., p.179.

Pavel, ratadrilor'lumii vechi: De ,aeee-a,zice el, 9i'Dumnezeu i~a dat pradafaptelor oelor necurateale inimii lor, incat eisinguri 9i-au intinat trupurile ..., i-a dat prada 'unor fapte rU9inoase... 9i, cum nu s-au Ingrijit s'a aibape Durrmezeu in cu.get, i-a dat '9i Dumne2)eu in seama mintii lor ee1eirataeiie,ea saf.ad ceea ice nu secaide (Rom; 1, 24-28). "Dar ce,Dumnezeu duee pe om In ispLta?, se intreba Sfantul Gherman I al Cm'lstan:tinopolului. Fereas'C3.Dumnezeu! Caci Dumnezeu nu este autorul celor rele, dar noi sa-L rugam ca 'prin multele Sale ind'llrari sa nu ing'adtij,e sa eadem in ispita : Doamne, dadi necauta pe noi satana', casa ne cearna ca pe grau, preouma cautat ~ipe Sfintii Tai Apostol'i, dar nu 'areu9it, sau ea pe lov odinj,oara, sa nu-i dad iui pu;tere asupm noastra! Dar chi-ar da,ea un om rau va voi sa ne duea, in is:pita, nu ne lasa pe noi in voia lui, d oerote9te-ne ou aeoperamantul aripilor 1,;ale891.Rugandu-ne $i nu ne rduce pe n'Oi in ispita, intelegem cil oerem ca, prin puter,ea Sa, Tat-ill oerese sa domol.e,asea in noi vifornita patimilor, neutralizand inHuentele lor' vatamatoate ~i, astfel, sa nu eadem infranti sub atacul ten:bat,iilor~ !n pIus, cererea $i nu n~ duoe pe no~in ispWi este menita sa ne adulOaaJ;Il,in:te, preou1n sublinia Sfanttil Ciptian, d suntem fiinte slabe ~i ea ded nu trebuie sa. ne mandrim ca victor~a s_ar pUitea obt.ine sau s-ar put{(a ,atribui exdusiv meritului nostril 8H2 .. g) A ~aiptea 'cerere - "Ci ne izbiive$te de eeL TaU - 'llrmeaza ea o intilrire 9i eompletarea celei pr<C~edente. Cad, precum observa Sfantul Chitil al lerusalimului, dacaouvintele Nu ne duce pe noi in is~ pita iffi' fi ,avutsensul de a nu fi ispititi, Domnul n-ar fi spus ci ne izbave9te de eel .videan 8H3. eel l'au este ,,,spiri!tul eel rau ..., autor'ul 9i adevaratul principilu al tuturor relelor>~ 894,oare ne vine fie direct prin cursele .intiruse de el,fie prin oanreni sau pofte. Dad n-a putut sa se atinga de t'll.J.'lIllele lov farilJinvoirea lui Dumnezeu 9i n-a avut putere Jui sa intre in turma .porella-r dintinutul ghergheser;tllor mai inainte de a i primit ingilJduinta de laFiul lui Dumnezeu, vaavea el pu1Jel;'e zice Sfiint'lll loan, Gura de Aur ~ as'l1q;ma oamenilor veghetori ~icuvio~i, paziti de Dumnezeu, Carui,a ei Ii sIuje~e ca stapi'mului 9i imparatului lor? 89~. Izba'Virea de eel rau trebuie in,teleasa deel nu In sensul de a nu fi ata~ eati de el, d in aeela ca,atunci d'md ne. gasim stramtorat,i, sa. nu ne sim~ timparas!iti,ci sa luptam J\mpDtriva lui fara a deznadajdui (II Cor. 4, 8). De a'ooea, in a'ooastJaultim{l cer.ere, ne'rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa-l bimim pe oel l1iJJu i de cat,; Dri ajungem abiectul saoU! m tinta atCliouril'Or luL . Rugaciunea Domneasca este incheiata, in Liturghie, ou ecfonisul preotului: Ca a Taesteimparatia $i puteTea $i slava: a Tatalui $i a
891. Sf. Gherman I al Constantinopalului, op. cit., P. G., XCVIII, col. 445 B. 892. Cf. Sf. Ciprian, De oratione, .26., .' ... 893, Sf. Chiril al Ierusalim\iIuL' Catehezd V mistagogicii, 18. .894.. Sf. loan Gurade Aur, ,omilia XlX.la Matel,6. 895. Idem, Omilia asupra textului: stramtd este u$a., ..5.

I I I I I
I:
i
1

I,: i
IiI II

II
,
1

I,
I
I.

~ I
o I,

'j
~I,t

!
!!
..

11 i

I'l
:1
.'f

il ~

i~

298

LITURGHIBRUL:''EXPLICAT

LITURGHIA

299

dea "nu ii du:;;ian ispita, ne rogam ca Tatal nostm'oel .oerescsa ,flU ingaduie du~manu1ui mantuirii noastre sa ne isp1teasea 88~. Pentru a S'eoate in evidenta a'cestsens, Sfan.liul Ciprian887oa:;;i Sfantul AmmozieaJ Mediolanului' tradue ,:tJextul cererH respective intr-D fO'l'lma interpretativa : Si sa nu ingadui(ne patiaris) sa fim du:;;iin ispita.. Vezi ce zice ?, adauga Sfantul Ambrozi.e:; $i sa nuingqduisa fim du:;;i in ispita pe eare nu putem sa 0 suportam888. Nu zi~: Sa nu ne duci in i&pita, ei, asemenea unui atlet, vrea aeea cercare pe care natura umana sa 0 poata suportal>889.: De' altfel, aceastii interpretare,consuna cu oeefl oe ne invata Sfantul Apostol P~vel, cand serie ca Dumnezeu ~dmite nu ca sa nu fim ispititi,ceea ce este 'Ounepl+tinta pentru ~onditiile firii noastre omene:;;ti,ci ca sa nu fim ispititi peste puterile noastre. Pe voi>~ zke aeest Sfant Apostol - nu v-a ajunsdecat 0 ispita omeneaSca, dar Dmnnezeu, Care este bun (credinciO\S),nu. va ingiiIdui sa fi'(;1ispititi peste puterile voastre, el, 0 data cu ingaduirea ispitei, va trlmite 1 u9urare, ,ca,sa 0 putetl blrui (IOor. 10,,13). Daca :;;rtimca midle pasareIe, oare nu s-,au folos1t oum trebuie de aripile'O Ii s-au dat pentrua se ridica in ,aer, nu cad in lat fara lItirea lul Dumnezeu (Matel 10, 29 ; LJUea 12, 6), 'apoi trebuie sa intelegem ca, atunci dind cerem l'lli 'Dumnezeunu ne dU0pe noi in is\pita>?, 1:r<Ugam 1 sa ne crute sau, mai bine-zis, sa mu ne lasesii. eii.dem in ispita; eu aUe auvinte, cerem in r.ugadunea noastrasa ne ajutesa ramfmems,ub asoultarea indemnu:rilor con:;;1iinteioumte lIisafacem uzoorect de ratiuThea sanMoasa, pentru oa 'sa,nu sa'var'limnimic prin care am ajunge prada vreunei isplte ~upuse dreptei judecati a 1ui.DUimnezeu, oum se, intampIa de abicei oelorce se J>asa],a dis.cretia poftelor desfrfmate ale inimilor lor, a .pat:imHorru~in()ase sau sub condueerea mintii Lor dezoI1do ... na te 890. oEste toomai ceea "oe seqpliea in ser,ierile Sfantul'lli Apostol
886. ~r. T. TarnavscJ:ii, op. cU., p, 69, 887. De oratione, 25, ,pL.,IV. , 888. Temeiul acestei interpretari se gase$te de fapt In Insu$i t<ix:tul epilogului sau adaosului pe care Jl roste~te preotul in 'Liturghia Samtului Iacob, dupa ce clerul ~i poporul au red tat Rugaciunea Domneasca, epilog oare nu este altceva decal 0 forma dezvoltataa ultimeicereri: :$i nu ne ducepe noi 1n ispitii (cer: careaF pe care nu 0 putem suborln (uit.'El'X.E")" Doamne al puterilor, Cela' ce cunO$ti n~putinta (slabicilin:ea) 'noastra,Ci 'ne' apata de! cel rau~i de lucrarile lui\'ii ~i uneltirea -.( tLE&ood<to;), lui, de toata bantuirea (vatamarea, suopararea, 'm'l]pda<:); plJ.trl).uumele Tau cel sf~~t, pecare, II chemam peste smereni,a, noa,tra.;' Vezi textul Original la Dom, B.-Ch. Mercier, op. cit., In R. Graffin, Patrologia orientalls, XXVI, fasc. 2, ,p. 224(110. ' , " .889., Sf. Ambrozie alMediolanului, Desacramentis, cartea, y" cap.,,4 '/" Vide, qUId dieat, Et ne patiaris induci nos in tentatiollem,quam terre non possumus. Non dicit, Non induca, in tentationem; oed qua,i athleta talem vult tentalion-em. quam ferre, possit'humana -conditio., La Johannes Qua,ten, Monumenta patristica 'et liturgica vetu,stissima, pars .. m, in, Floritegium ,patristicum, fasc. VII" ~dit. ge Bernhalrdus Geyer ~i Johannes Zellinger, Bonn, 1936, p. 170(58. Se,iza,nd aceasta p.artlcularitate,v Ferieltu!' Augustin tine sa' remarced "multi insa, cand seroag'a; ZIC asHel: "Sa nu ingadui sa fim du~i in ispita, e~licand adica cum ,'sa se inte~ leaga (expresLa) "~i nu ne duce". De sermone .in, monte, II, 9, 30, R" 1. XXXIV, cdl. 1282; la Johannes Quasten, op, eit., p.170j58, n. 6. " 890. Cf. Orlgen, Despre, rugdciune, cap. XIX, 17, in trad. dt., p.179.

Pavel, r.atacirilor lumii vechi: De raeeea, ziee, eJ, :;;iDumnezeu i~a dat ' prada faptelor eelor necurate ale inimii lor, ineat eisinguri si-au intinat trupurile ..., i-a dat -pradaunor fapte rUllinoase... lIi, cum nu s-au ingrijit s'a aibape Dumnezeu in cuget, i-a dat 'lIi Dumne2Jeu in seama mintii lor ce1eiraJta.cite,ca sa f,ad ceca ce nu se cade ,(Rom. 1, 24-28). {(Dar ee,Dumnezeu duee pe om in isp1ta ?", se intreba Sfant'lll Gherman I al CoTlstantinopolului. Fereas'CB. umnezeu! Cael Dumnezeu nu D este autorul celor rele, dar noi sa-L rugam ca, prin multele Sale indurari sa nu ingaduIe sa cadem in ispita : Doamne, daea nec8'uta pe noi satana', 'casa ne cearna ea pe grau, preouma cautat :;;ipe Sfintii Tat Apostol'i, day nu ,a reu:;;it, ~au ca pe Iov odinioara, sa nu-i dad.'Iui pute're asupra nO'a:stra! Dar ehiar daea un om rau va voi sa ne duea. in is:pi:ta, nu ne lasa pe noi in voia lui, ci oorotellte-ne au acoperamantul aripilor ca 'tale 891. Rugandu-ne $i nu ne duee pe noi hi :ispita, in:(;eLeg<Jil cerem ea, prin puterea Sa, Tataloerese sa domoleasca in noi vifornita patimilor, ne'lltralizand inHuenteTe lor vatamatoate :;;i,astfel, sa nu cadem infranti sub atacul ten:tatiilor.. In phi,s, cererea $i nu n~ duoe pe no~.in ispita este menita sane adUioaamTnte, preoum sublin.ia SfEmtul Ci:prian, ca suntem fiinte slabe :;;ica ded nu trebuie sa ne mandrim Qa victoria s-ar pUitea obtine sau s-ar put~~ -atribui exclusiv meritului nostru g) A 1?apteacerere - Ci ne izMve$te de ceL 7'au - 'llrmeaza ca o intiirire:;;i completare a celei precedente. caci, preoum obs-erva Sfantul Chiril al Iernsalimul'lli, dacaauvin:tele Nu ne duce pe noi in Ispita rar fi avutsensul de a nu fi ispititi, Domnul n-ar fi spus ci ne izbav~lIte de oel .viclean 89:3. Gel r,a.u este ,spiri!tul eel rau ..., autorul ~i adevaratul princip:iu 'al tuturor relelor?~, oare ne vine fie direct prin 894, cursele intiruse de el, fie prin oarrreni s'au pofte. Daca n-,a pl+tut sa se atinga de tuNnele lui Iov farilJinvoirea lui ,DunmezeUlli n-a avut putere sa intre in tu.rma ,porci10r dintinutul gherghesenilor mai inainte de a ii primit ingilJduinta de la. Fiul lui Dumnezeu, va avea el putere - zke Sfantul loan Gura ide Aur ,--- aSUipm oamenilor veghetorisicuviosi, paziti de Dumnezeu, Oarui,Cl, eiii sIuj.e~cc'a stapanulul :;;iimparatulolli l~r? 895. Izbavirea de eel rau trebuie inteleasa ,deci nollin sensul de a nu fi atacati de el, ci in aoela ea"atund'cand ne,gasimstramtorati,sa nu ne simtimparasiiti,ci sa luptam impotriva lui fara a deznadajaui (II Cor. 4, 8). De aeeea, in aoeasta /Ultima cerere, ne' rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa-l biruim pe eel TiB.Ju de eate ori ajung,em obiectul sa<Ui ori tinta ataaurilor lui. Rugaciunea Domneasca esteincheiatil, in Liturghie, au edonisul preotu1ui: Cii. a Taeste'impiirii.tia $i puterea $i slava: a Tatiilui $i a
H!J:!,

I I I I I I II I:
!,

~ !

Ii

Ii I!
,
i

I
"

I,

891. Sf. Gher~an I al Constanllnopolu!ui, op. cU., P. G., XCVIII, col. 445 B. 892. Cf. Sf. Ciprian, De oratione,. 26. , ., 893, Sf. Chiri! al IerusalimuluL' Catehezrl V mistagogicii, 18. 894. Sf. loan GUTd de Aur,,Omilia. XIXla Malei, 6. 895. Idem. Omilia asupra textului: stramtii este U$O, '5.

Iii
';
\l
'J

lj

Ii

~
1!
'~

I~
"

I I I I I I I I I I I I I I

300

LITURGHIERUL EXPUCAT

LITURGHIA

301

FilLlui $i a Sfantului Duh, acum $i pururea $i in vecii vecilor

896;

la car,e

strana, corol sau eredindol?ii' raspund amin! Aceasta doxologie vine ca un fel de expunere solemna a :temeiurilor prin oare se explidi curajul noSitru de a 'ne i adreoot Parintelu~ oerese eu cererile din rugaciunea oe ne-a fost data de Fiu~ Sau. 'fi-am facut, adica, atiitea ceTeri, pentru oa .'?timca ai putere sa ni Ie impline.'?ti,pentru ea a T,a este im-paratia 1?iputerea. Este, dupcl exegeza Sfantu1ui I~n Gura de Aur, ca :;;i cum am zke: Iti ceTem to,ateacesltea, intr'llciit Te recuno~tem era Stapanul a toate, Care ,ai 0 putefle ce nu se va srar:;;inicioelata, Care poti n toate cate Ie v'oie1?ti:;;iposezi 0 slava pe care nu ,+i~opo,ate l1,1,aimeni. Pentru toate aceste motive, iti multumim ,+ie, Oelui ee ai binevoit sa ne daruie:;;ti atatea bunaMti, :;;imarturisim ca ,+ie 'fi se euvine toaUi slava, toaM dnstea, oa unu1a ce ai toata puterea; ,+ie, P<1I'inte:;;iFiule :;;i Duhule Bfinte, lacum $i pUTUma !?i in vecii vedIoI' 887. d. Rugaciunea Domneasca in istoria Liturghiei. De~i documentele nu ne procura date diflede despre intreibuintarea Rugaciunii Domne:;;tiin Liturghia Biseridi pI'imare, este totu!?i greu de admis eil. ea ar fi pUJtut lipsi din cadrul Liturghiei primitive. Autoritatea divina a autorului ei $i proprietatea acestei rugaciuni de a se rezuma numai la cateva cere!'i soUTte ~i, totu$i, atiit de complete, atat de desavar:;;itaJdaptate :;;i corespunzatoaTeconditiilo'l' omului, oa fiinta I'e'ligioasa, reprezintii consideratii pentro care ea s-a putut impune de la inoeput in schema vechii Liturghii, inaintea oricaror alto'!' compozitii ale primelor generatii de cre$tini 898. Recomandatia din Didahia celor 12 Apostoli (intre anii80 :;;i 100) de a se redt.a de trei o1'i pe zi <\TataJ nostru, d~i inscrisa in capitolul VIII, adica imecliat inaintea capitolelOT privitocw:e 1a SfantaEuharistie ~i 1a imparta~i'l'e, nu poate fi invocalta totU9i in sprijinul coriduziei de mai sus, din oauza lipsei de legatura Iii continuita!te intre partile citate. S-a presupus, pe de alta pa['te, ea 0 anumita expresie din titl'lll l'l1gaci'llnii din EvhologhiuL lui Serapion de Thmuis (in preajma jumatatii veacU'lui al IV-lea), in legatura eu frangerea Sfantului Agnet, arputea fi interpretata in sensul existentei rugociunii TaMl nostru in randuiala Liturghiei din a'eea epoeil.; textul Rugiilciunii Domne:;;tilipse:;;teinsa, ca :;;irecomand:atia de a fi rostJita. Nici in Liturghi.a tronsmisa de 3$anumitele <\1'anduieli biseric'1?ti n'll se gas~te mentionaIta. Astfel,
896. Adidi a~a cum se gase~ie redactata aceasta rugaciunc in Evanghelia dupa Matei 6, 13, text care lipse~te ins'a din versiunea lui Luca 11, 4, unde lipse~te, de ,altfel, ~i ultima cerere ("ci ne izbave~te de cel rau). 897. Sf. loan Gura de Aur, Omi!ia asupra textului de Ia Matei 7, 14. 898. "Cel Care ne-a dat viata ne-a invatat sa ne ~i rug am..." - zice Sf. Ciprian, episcopul Cartaginei -, "pentru ca sa fim mal lesne ascultati, cfmd. volrbim cu Tatal prin cererea ~i rugaciunea ce am fost invatati de Piul (sa Ie zicem) .... Caci care rugaciune poate fi mai spirituala decat aceea .care ne-a fost data cu adevarat de catre Hristos, de Care ne-a fost trimis noua ~i Duhul Sfant ?n. De oratione dominica, 1, trad. de Pl'. Matei Pislaru, in colectia Serieri alese din operele Sfdntului Ciprian, episcop al Cartaginel ,?i martir, RAmnicu-VAlcii, 1935.

ea lipse:;;tedin s1ujba Lit:urghiei redata in cartea a VIII-a a Constitutiilor Apostolice,precum :;;idin coo cuprinsa in apocriful Testamentum' Domini. CelPUtin, in aoest din urma document, dupa impartiil:;;irefigureaza o I'Ugaciune parafrazata pe tema Rugliidunii Domne1?ti,din CaTe se pot recuno~te faragmutate primele trei cereri 1?i 0 parte din doxologia
final<1899.

De vreme ce insa Fericitul Je:ronim la putut serle, pe ean:d se afla la Betleem, in anul 415, ca MantuitorUil a invatat pe Apostolii Sai ca, in fieoare 21, la :Tertia Trupului Sa'll, credincio:;;iisa indrazneasca a ziee <\Tatal nomI'u... 900, insea:mna 'ea intI'e'buintarea litu'l'gica a Rugaeiunii Domne.'?tiin Biseriea din Pmestina avea temei in vechea practica a traditieh::re:;;tine. Prima in:f1ormatiecategorica despre uzul liturgic al ocestei rugaciuni,:;;i anume chiar la lo'cul in oare se af1a fix,ata :;;iastazi, ne-o da insa Sfflntul Chiril al Ierusalimului (t 386), in Cateheza XXIII (a V-a mistagogica, 11-18) 901, rostita poate in j'llrul anu1Ui 350. De1?iin omiliile Sfantu1ui loan Gura de Aur Rugadrmea Domneasca se gase:;;.teexplicata de dorua ori U02, pe candse aila in Antiohia, totul?i, despre praclicaTeal ei hturgicil. nuface decit 0 menti'Ull1e~tearsa in OmiLia asupra lui Eutropiu, 5903, la Constantinopol. Contemporanul acestui din urma Sfant PariI1'te, Sf<1ntul Ambrozie al Mediolan'lllui (t 397), co!!"l1entea.za asemenea pe la annl 387 rugacitlJIlOO de Tatiil nostru '90", dar ea lipS'e~te din LiturghiJa puis2.S<t1b umele 1ui. ,In schimb, n
899. A se vedea textul in traducerea fcallCJeZaa lui F. Nau, La version syriaque de J'Ootateuque cle Clement, C<liP. XIII, 15, Paris, 1913, p. 36. 900. Dialogus contra Pelagium, carte a LII. cap. 15, P. L., XXIII, col. 585; vezi ~i Pierre Ba.tiffol. Le(':ons sur la messe, XI; ed., Paris, 1927, p.277 ~i 280; de asemenea, L. A. Molien, op. cU., .t. T, p. 391, 3804. 901. P. G., XXXIII, col. 1117 A - 1123 A. 902. Omilia XIX la Matei, 4. 7, P. G., LVII, col. 280 ~.u. ~i OmiIia despre paralitieul eoborat prin aooperi$, 3.-5, La Jeannin, op. oil., t. IV, p. 21>-24. 903. P. G., LII, col. 396. La Jeanllin, op. eiL, t. IV, p. 285. 904. "Sf. Ambrozieal Medioranu1ui, De saoralIlentis, cart V, cap. IV. Explicarea Rugaciunii Domne~ti a fkut obiectul multor comentatori dintre Sfintii Parin\i ~i scriitorii biserice~ti, ca, de exemplu: 1. - In rasarit: - ,Clement Alex'andrinul (+ inaintede 215-216) - partial ~i incidental: cererea I in 'R..~&v 1tpO'l'~'Cl"'&V 'E-X.AO"(O:[, 19, 1 ; cererea II in 'r1tOtoltwaeLr: ; cererea III ~i IV in Stromata, cart. IV, cap. 8, P. G., VIII ~i cart. NI; .cap. 13, P. G., IX; - Origen( + 254-255), ITepl eox~r:, P. G., XI; - Sf., ChLrilal lerusallmului (+ 386). Cateheza V mistagogicd, P. G., XXXIII (traducerea in limba romana de PI. D. Fecioru in colectia Izvoairele Ortodoxiei, 7, BuclNe~ti 1945); -Sf. Grigore P. G., XLIV (traduceTea in limba romana la de Nisa (+ 394), Ri, ~~v 1tpoaeox~" teza pentru Nicolae D. Popescu, Cele cineJ euvantc'iri des pre RugdeiuneaDomneascd, licen\a, Bucure~ti, 1907); - Sf. loan Gura de Am [+ 407), Omilia VIlla Matei, 14 (i'stramtii este u~a...,,) ~i Omilia XIX Ia Matei, 4, 7, P. G., LI; '- Sf. Maxim Marturlsitorul (+ 662), Scurtd taleuire Ia Tatdl nostru, P.' G., XC (traducerea romaneasca (+ 733), in FiIocaIia, vol. 2, Sibiu, 1947); - Sf. Gherman ,I alConstantinopolului Comentariu liturgic (Teori:a mistldi ...), P. G., XCVIII; - Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (veacul al XV-lea), Despre siintele rugdciuni, cap. 320 ~i Despre sieinta Biserica, P. G., CLV (trad. in limba romana de Toma Teodorescu, in vol. Tratat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe ..., Bucure~ti, 1865); Petru ortodoxd, partca II, Ilntrcb. VII-XVII. Movila (veacul al XVII-lea). Mdrturisirea

302

LITURGHlERUL EXPLlCAT

LffURGHIA

303

scrierile cre9tine din Biserica Africii de Nordcuprind date care. se;re-, il'era la folosirea,de timpuriu a Rugaciunii Domne:;;Hin Lituxgl;1iei\,4):tfel, Tertulian, oare oonsidera Rug,acinnea Domneasca degiJtima,qratio 901>'9i ca ea rezuma intreag,q.Evanghe1ie 90G, firma ca,ea se recita. in cursul a btllrr'ghiei 907.De;;i:TertuHan .mu,i determina precis locu1, totu:;;i se poate deduce ca, din moment oe el califica sarutarea pi1ciridrept sigilirul rugaciunii (Domne~i), ace,aslta rugaciune ocupa 10C'llI~ care nil are in Missa romana, in care sarutarea pocii se da dupar!Oi,Uqrea~i,adiddmediat inainte de 'impaTita~ire 908.Acesm este, intr-adevar, momentuLdb Sfanta Lirtocghie pe care Flricitul Augustin il preGi~eazacaeifa destin at pentru redtareaRugaciunii Domne:;;ti; la acestea (dupa doxolqgia,c'll <oarese incheia rugadunea de sf:intire, a SfinteiJerrtfe) ziceti; amin ... Se spune apoi R'Ug<1aiunea DomneasdL.. Dupa aceasta, se zice; Paoe voue, :;;icredincio:;;ii se saruta C\.1. sarutare sfant:a 909. Fapt este ca 019sirea Ruga:ciunii Domne:;;ti in Liturghie se constata in ~giuni1 bise:race:;;tiin mre se practica LitlM'ghia zilnica, :;;i anume I1a'lerusalim:;;i in Biserica Africii de Nord. Acest amanunt a dat .na:;;tere Ia ipotez.a, ca, poate, initiativaaoestui uz arapartine aoes,tor Biserici, sub, su;gestia oererii painea noas,tra ,cea de toa,te zilele da-ne-o. nou~ a~tazi 910. RugaciUil1eC\ Domneasca figureaza in toate Liturghille, av~~dru-~i10cuI intre Anafora :;;ijmpar:ta:;;ire,de1li nupreb.lJtindeni chiar':1it aqela~i mOfll>nt. FixareaRug~ciunii Dornne~ti in a-ceasta,palifu a LjJurghieia fost determina,ta, desigllrr',de faptUi ca, prin continuwI Ii, a'fost corisider ata proprie ca PTegatitoare pentru primirea sfiDJtei impEiTta:;;iri. i $ anume, pe de-o parte, prill extinderea sensu1ui cererii p<1!inea oasitT.a n cea de toate zilele...l/i l:a Sfanta Euharistie, iar pe de aHa, pentru considerehtul sUlbHlt1Jiat de,Feridtul Augustin ca Cil'eJ:'ea1Iine 'iiarta noua " gre:;;elile noastre ... are eficacitate in materie de iertarea pa,carel'or veniale,mia incat imparta:;;ireasa poaJta urma fara osanda pefitrll' credindo:;;i911.
II. - In Apus: - TertuJian (+240), De oJ'aliol1e, P. 1., I; - Sf. Ciprian (+ 268), De dominica oratione, P. L, IV (trad. inhmba romana de Pr. Matei Pislaru, in BibJioteca Parintilor biserice~ti, nr, 1, Ranmicu-Va1cii, 1935); - Sf. Ambrozie 01 Mediolanului (+ 397), De sacramentis, P. 1., XVI; - Fer. Augustin (+ 430), EpistolaCXXX, cap. XI, 21~i XII, 22-23, P. L; GXXX, co!. 502-504; iiar in alte scrieTi ale sale, referj.ri~i mentiun~ incidentale ~i fragmentme: Asupra Rugaciunii Domne~ti s-au o,prit cu seuNe explicatii; ~i litelrati profani dumnezeie~tii -'Liturdin cpoea noastra ca, de excmplu: Nieolae GogoJ,Expliearea ghii (in limba rusa ~i in traducerea ,franceza de Dom Theodore Belpaire, La. divine liturgie medite par Gogol, I\rieure d'Amay sur Meuse, Belgique, tradusa in limb a romana sub acela~i titJudc ,Pr. Marin Dumitrescu, Ramniou-Vft1cii, 1937),; Giovanni Papini, Histoire du Christ, trad.fr., Paris, 1923, p. Z!2i2-2fZ5, ' 905, TertuJian, De fuga, 2, p, L,', II, coJ. 105. 906. Idem, Deoralione (compusa intreanii 200 ~i 206), p, 1., I, col. 1153. 907. Ibidem, 3-4,P. 1.., 1, co!. 1156-1157, 908. Osculum.pacis, quoclest' signaculum oratibnis, De oratione, XIV;' 909. Fer., Augustin. Sermo VI. 3,cf. ~i SermoXLIX, 8; XLIII. 12; CCXXVII; Epistola CXLIX, 16, 910. Cf. Fer. Auguslin, De seImone in monte, n, 26; Vezi la Mgr. Piene Batiffol, op. eit., p. 217. . 911. Fer. Augustin, Sermo VI. 3~i Sermo XVII, 5.

e. Fiil;ill1il'priniei parUaoficiului dupa Anafora.lFl' :cadrul pregatirilor pentru momentu1 imparrta:;;irii intra, potrivit regulii din Liturghia bizantina,:;;iobiceiuloa'i'.in timpul Rugaciunii:"nomn'e~ti" diaconul sa-:;;ia.~ezeoraru1 'Cl'uci:~'pespa,te :;;ipe piept, in a:;;a.fel oaambele capete sa cada egal in fata, pentru ca. e1 sa raman:a mati libel' in mi:;;carile sale, in legaturaoo a'Otuhimparta:;;irii. S-a asociat in acela:;;i timp :;;i0 semnificatie simbolica acestui ritual prescris diaoonului, :;;ianume ca, avand sa seapropiede Domnul euharistic, diaconul amita pe sera .. fimi, care i:;;iacopera fata cu doua aripi 912. Dupa oe s.tNln'a,corul sa'll credineio:;;ii au raspuns amtin 1a edonisul intonat de preot eand S"3 incheiat rostirea rugadunii Tatal nostru, preotul ii binecuvinteaza cU!!Qbi:;;ll'uita formula; Pace tuturor,Ja careei raspund in aoela:;;ispirii de ural'e ; $i duhului tau. Asistentaes.te apoi invitata ; Capettele voastre, Domnului sa Ie pIe-oath> :;;i,in limp ce 'ea i9i.iao pozitiede smerita indinare :;;iS-'a dart,intr-o intonare ,mai largasau prelungita,H'ispunsul "'fie,Doamne,preotul cite~e in taina rugamunea p1ecarii capetelor, lnaihte de impar.ta:;;ire. . Prima parte a oficiuluidupa!Ainafom se incheie aste<leu 0 rugadune speciJala,in rore preotul prezintii.; :am pUitea 'spune, pe credincio:;;i indurarii dumnezeie:;;ti;inane de primirea Sfi,nteloa-Ta,IDe.Textul aeestei rugaciuni este diferit ill eele trei formulare ale L1turghiiei. Cea din LituI'ghia Sfantului loan Cura de Am" se arata preocupata in fond de apliearea efeate10r Jertfei euharisitice; "corespun,zMor trebuintelor fiecaruia ; ih toiate insa"se cere Parintelu!i indtirari:lor, sa mute ell ochi rriilo~ivi 'spr~ tot POPOIrUl, (~irturghia'Daruri1Jor mai inainresfintite ~i Uturghia Sfan~ului lo.an.Cura,de Aur), sa-I bineouvintez,e :;;isa-l invredf nieea~di 5'<\ se 'impart~.:;;lar~ o~anda .9u a.ceste,a1e Ta1epreactirate :;;ide via,ta' fac~rtoar,eTaine".spre :~ertaTf.:lpapatelor ~i spre unirea eu Sfantul Duh (Utulrghia Sfan,tu~ui Vasile o~I1\1a~e). Cu, alte ellvintte, "procedandj'ntocmai oa .av:ocatii, ,plrcumi,se exprima Fericitul AugUSitin, preotii ii!1ifa~i:;;eaza Fut!erll. milostj,ve. pe eei de sub pmtectia lor.(pe cI"edincio~iilor)"prin punereamainii 913. Toate acestea ei 1ecerlnsa 'de la PJrinte1:e !ceresc,.pentru meifrtele' Mantuitop rului :;;i. rih mijlocirea L~i 91\ 'm!.rtllrr'isn-ee care 0 fac prin edonisul p din'Lit"urghier, oomun tuturor celortre!i rugaeiuniamintite; "Cu harul :;;i cu indUrarile.:;;.i.ou iubirea. de,,?<3ilJ'enia Unuia:'miscU:t Fi'UlUi Tau, cu Care :;;tibinecuvan~t, impre'lJiilacu PreasfantU1 :;;i bunul :;;ide viata facaltorul Tau Duh, aoom':;;i pUlI'urea... Credincio:;;iiconfirmaprin ras. punsullor; amin.
912. Sf. Simion. arhiepiscopul TesalonicIilui, DespIe sfintele lUgaeiuni, cap, 174, 913. Fer. Augustin, Epistola CXLIX, 12-16: ... cum popUlus benedicitur, tunc. antistites, velut.advocati, susc~tos suos per manus impositionem misericordissima oferunt potestati.
an 1893, p. 70.

I I I I I I I I
I:

Ii
.1
I
1,/

'I

914. Dr. Vasile Mitrofanovici $i Dr. T. Tarnavschi, op, cit . p. 527 ~i Candela,

If

I~
,
>.

",i

I I I I I I I I I I I I I I

304

LITURGHlERUL EXPLICAT

LITURGHIA

305

D. ;!MPARTA$IREA IN CADRUL SFINTEI LITURGHII

1. Actele manuale preglltltoare. 2. Impllrtii~lrea. 3. lmparta~irea Sfanta Llturghie privitll sub aspectul spiritualiliitU cre~tine la

1. Actele mannale pregatitoare

a. lnllitarea Sfantului Agnet. b. Frangerea Sfantului Agnet. c. Amestecarea san unirea slintelor elemente. d. Cllidura

Dupa rugi:ictunea Tatal nostru" urmeaza partea finala <aLi.turghiei, care culmineaza in actul imparta~irii. [nainte de aoes.t act me, Sfintele Daruri SU[lJt upus.e unei serii de actiuni rituale manua1e,menite in pris mul rand a erea conditiile praotice potrivite in acest scap. P.rin semnificatia simbol,ica a aoesltor actiurn se sUibliffiazain aceLa8,itimp~i ideea de jertfa, de la baza Sfintei Euharis.tii, precum ~i',unitatea aoesteiJertfe, in cele doua materii ale ei, painea 8,ivinu1915.Aoeste acti-urn soot: &p'too); - InalVcireaSfantului Agnet ("ro/UJat~'toi3 CUJ"f/'P6pOO - Frangeree. (MeAtap.6~, dezmembrarea, impartirea) ; - Amestecarea oou uniree. ("EvUJat~ ) s:intelor e1emente; 8,i - Ci:ildura (Uov). a. Inaltarea Sfantulni Agnet. Actele manuale 5unJ precedate in toate cele trei Li.turghii, intocmai ca in Codi.cele Barbetirz4.336, de .ruga,ciunM /(liltita in ta.tna de oi~tre proot: La aminte, DOiamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul postru, din sfantul .Tau loca~ 8,i de pe scaupul slavei imparatiei Tale' 8,i vino ea sa' ne sfiI1~ti pe n~, Gel' ~ sUf Hripre.unij.eu T'ata~ ~ezi 8,iaiai, in chip. nev<lzut, Iinpreuna eu riai e$ti. $i fie invrednke7te a nd se da noua,(liturghisirorilor), prin mana 'Ta cea puterniea, Preacuratul Tau Trup :;;iSeumpul Tau Si!mge ~i, prin noi, La tot poporuh. In Codicele Barberini 336, aoeasta TUgaciune esrte inti.tu1aUi "Rugaeiunea inalti:\TMPainii 916. Ela lipsee din unele manuscrise, iar in altele se gasesc in 1000 ei ori' chiar dupa ea rugaciuni deosl6bi.te,ca, de exemplu, troparelie <\Milu:ies,.te-heenaL p ~iDo:amne, mihiie~e-ne pe noi..., uneo~ multip1ieate prin reci1Jare<augacil1iI1iilmparate oef resc... sau a stihului 1 .dlinPsalmu~141 (",lniHta-'I1e-voi, Dumnezeul rneu, Imparatul meu, :;;i voi binecuvanta numele Tau ill veaeul veaClJp lui), ori a s1;ihului 6 din Psalmul 107 (<<In:alta-Te este ceruri, Durnnezet/le, 8,i peste tot pam~ntul (sa stralueeasca) slava Ta,,), in timp ce p.reotul cade*te Sfintele Taine 917.
341.

p_

915, Cf. ~i Joannes Michael Hanssens, op.cit" t. !II, 503. 916. F. E. Brightman, Liturgies eastern and western, vo!. I: Eastern Liturgies,

9i7. Vezi, de exemplu, Ms. 425 (veaculal XVr.lea), Bib!. Metocului Sfantului M0nnant laConstantinopol: la A. Dmitrievschi, EUloAolta.,., p, 824; Ms. 780 (v'eacul aJ XVI.lea), Bib!. ManastLrii Sf. Pantelimon din Atas; Ibidem, p. 828';Ms, 341 (vea.cul al XVI-lea - al XVII-lea); Ibidem, p. 950. Vezi ~i Candela", 1893, p, pO, n. 2.

In rugiiciu.nea inal~acr-iiSfint'ei Pitini se re1a, preoum se vede, se de:?:volta~ise <aplieain chip propriu ~i intr-o forma inte,rpretativa ideea deja exprimata in rugaciune<a tatnica din ,t,impul Imnului her:uvic: Tu, e$ti (Cel ce aduci ~i Gel ce Te adud, Cel .oe prime~ti ~i) CeL ce Te impaTti, Hristo;ase, Durnnezeul nostru .... A~a, <adidi:,precum lJa Gina cea de \taina, cand a anticipat in chip tainic, prin moorte s.acmme.ntala ili ded sub forma neselngeroasfJ:, erifa Sa de pe criUoe,Domnul a dat SfinJ tilor Apos,toli Trupul ~i Sangele Sa'll, !tot astfe! f/i in Liturghie, uncle este preZ!ent in chip nevazut ciar real, sub forma Painii ~i a Vinului euharistic, i8,ida spre impartaf/ire Preacumtul Sau Trup 8,iSoumpul Sau Bange, insa acum, prin intermediul sfintitilor slujitori. Indeosebi pentru aceasta au fost sfintiti liturghisitorii: Sa infati"leze adica iui Du:mnez,elfproaducerile Bis'eriICii8,ipen;tru a primi de la El 8,i a imparti eredincio8,iLor darurile bunatatii Lui. Deooee,a, inainte de a ineepe operatiuniJle sacre pregatipoa!re in vederea impartiii/irii, Hturghisirtorul cere harul de. a fi vrednie deaceasta "ilujba, prin ear,e el, un am, imita pe purp.nezeu,~i deci dea infati~a .5au reprezenta pe Iisus Ij:ristosin Sa,vfli~irea~i.di,stribuir!a Sfinrtelor Taineale Trupului.8,~ Selngelui Sau.; pe de alt~psrte, se roaga ca acela .pare JU!rmeazas~ 5e irnpartii8,easea sa Ie primeasca int!r-o ,(lesa'Vars,ttacur~tie 91S.Mai laJ}1Ur~.t" liturghisitorii se maga Mantuit{)r'lll.uilOasa leajute s.a fie IniVrdnlci~isa primeas:ea mai inteli ei imii8,ip>reaeuratul Trup 8,i,Sfantul Sau Sange, din mana Luf (lea puternica, pentru ca, apoi, prin intermediUl lor, Sa fie impar,ta8,iti ou Sfintele Taine 8,icredincio8,ii. Intr:uceltin timpul, operatiunilor pregatitoare pentIru impdr,ta~ire, preoum 8,i al o210r pentru ,administrama ,ei, liJturghisi.torHsevor atinge de Sffu1trulTrup 8,i,Sange, luandu-le eu propriile lor ma~ni, ei eel' ;cu umilinta sa fie .cura'tltLprin harm;lSfantl,l1ui Duh. :In ac~st scap, pneortul in altar, iar diaconul, in loeulunde s,ta, se inchina de trei ori plecelndu-se 8,i ros.tind de, fieoa;reda,ta sttiflul DumneLJerue,curate8,tbma .,pe mine pij.catosul...{o adaptare liturgica .atextului din LU0a 18, 13 $,i Ps. 50, 3), ITnvec;lereaacestui moment, ei~i-,au curatitot;'ja mainil prin spaIare, inca din timpul AxiiOnulni,simbolizand ,totdeauna prin :areaslta 8,i'curatima sufleteasdi, eu oare se c.uvi.nea se .apnopi.a8,i a sJuj,i eele sfinte. Cursul Liturghiei ,a :ajun:$'astfel la pundul cand pI'eotul t't"ehuie sa guste el irnsu8,idin ospatul oeL,dumnezei,esc 8,i Sa :invite dti'pa aceea ~i pe credincio9i. Oa atare, indatd dupa ecfonisul Cu haml .8,icu indu/rarile..., di!IlJaiillitea rugaciunii inaltari,i Sfintei 'Paini; di'aconul roste7te din mijlocul biseridi, eu vore inalta 8,iae,ren:t'lliElJta, loom aminte I, Sa ca pe vremla Sfantului loan Gma de Aur~~19 8,idupa obj,oei'ulconsenjnat in Constitutiile Apostolice (cartea VIII, 13), facand atenyi in: acest chip pe eredindo8,i <a~upraaoou1ui insemnat al impa11tc1s,irii e ,are sa urc
918. Cf. Pseudo-Dionisie Ar~opagitul, 919. Sf. loan Gur.a de Aur, Omilia LXTlI, co!. 132.
Despre ierarhia bisericeasca, cap, III, 12. XVII Ia 'Epistola catre Evrei, 4, P. G.,

20-

Liturghierul explioat

306
meZ!e.

LITURGHIERUL EXPLICAT LITURGHIA 307

Luand in a.eest' ,timp Sfantul ,Trup eu p1'imele t1'ei dege,te de la ambele maini, p1'eq,tull. i[lla,lta f,kand 'ou el semnw' C1'uraii easup1'a H d sfc1n'iuluidise $i rostind iCIU acelia$i ton UnpresilQn<IDt: Sfintele - sfintilo:r ( 'to. tiTler - 'tOt<; (I:"([Ot<; ) 92U, radilea Sfintele (Tame) sunt pentru sfinti. -In lipsa diaconului, preotnl rostei;ite el singur ambele parti ale aceSitei fraze' liturgice, aJ cArei eehivaloo.t poate fi U901'descidTat in formula De este cineva s[ant sa vie (sa se apropie), iar de nu este, sa se poca1oodh (Didahi:a cdor 12 ApostoU iX, 6), ob~uirta in rfmduiala Sfi.ntei iEuharis.tHdin epooa Parintilor <ipostolici. Nu este greu de observart dUibla functiutne a aKJsrtei ltnterrjectii lipentru tu1'gice, care constituie, pe de-a parte, 0 i:nvitatie la imp~e eei pregiititi, dar in aoelal)i timp 0 oprire pe.ntru ee-Halti.Ca un crainie al lui Dumnezeu, preotul pe unii Ii eheama - zioe Sfantul loan Gura de AuI' -, i'ar pe altii. ii indepa[",teaza,faeand aooas'ta nlil!eu mana, ci ou giI"aiul,mai lamurit deea,t ou mana; dci arttLnci:cand zice eu g1as 1'idioat 9i puternic "Cele sfinte sunt pentro eei sfinti, este ca$i cum ar vrea sa spunlii; Inapoi oel oe nu este stant! 921 Te1'menul stinti este intrebulntat aei 1n sensul comun din Biseriea piimara, adica pe.ntru toti credincio$ii care nu s-au despMtit de Hristos prin pacate de moar.te 922, ci se nevoies'C in viata v1!r:1Vt.loas,a 9i sUnt prega1:iti poo pociiinta. Este mai mult ca sigur ca, in fapt, oprirea de La jjmparta~ire a celor nevrednici nu se rtraduce'a prmtr-o indepartare a lor in biserica, ci prin obligatia de a se abtine de la impaT,ta$ire. Ln Oomentariu1 liturgic ail.Sfantului GheiIman 1 al Consrtan.tiiIlDpoJ.uIUi, se recoma'l1da '0 intreita repe.tare a acti.unii de maJta!fe a Sfanrtu1ui Agnet, Ia ilniiltimi difecite, locepaoo de sus In jos, dea.supm potiru'hrl 923, Unele IDan'l:.lScr1se adrauga chiar ca, in ,timpul aceSitei intre1te insemnari in chipul crucii., preortUilrecitta Tnisaghi'Onul <leI mile (<<6fiJ1te Dumnezeule) 924. Se pa're, rto.W$i,cii In vechimea mai depar,tata Iirturghisitol'ul obi.!?nuiasa ridice ma:iJnilein aoest moment, 1ar nu S.fanta J'a.ine. A$a, eel PUtilfl,ne lasa' sa intelegem Sfan,tul loan Gura de AU(['" care, oprindu-se astLpra impresiei produse de pronuntarea propoiitiei Sfi.nJtele920. La Liturghia Darurilor mai inainte sfinti.te, preotul se acomodeaza situaliei respective, atM in <JeeCIJe prive~.te aqiunea, cAt 5i textu!. IntrucAt,adica, c Sfanta PAine a fost sfintita ~i deja inaltata la lAturghia 'Precedenta a ~fAntului Ipan Gura de Aur ori a Sfantului Vasile cel Mare, cand a fost pregatit Sfantul Agnet, acurn ea nu mai este inaltata, Preotul vAra numai mana pe dedesul:ltul aerul'ui, cu care se afla acoperita Sffinta Faine ~i, atingand-o cu toata .evlavia ~j frica, fara sa 0 ina1te, zice cu glas mare: .Ce1e mai inainte sfintite - Sfinte1e
stintilor .

.~. .:~

~I

sfintilor;' de~~ie _as'tf~l<:ctiunea preotuL~i.in '~c~s:tmom;nt: "Cu glas ndllCatnd mana spre (cer) mare, ()U stngat l'l1fncoilator, ca un ,craiJ.iIlJ.C iniiltime -( '[;'~v XEtper apwv d<; 'to u~o<;),a1Jnrtitin sus ... 925. SPire finele veaculuial V-lea iru;a, cand a f.ost probaibH scr['s8.lucrarea Despre ierarhia biserioea.sca a lui Pseudo-Dionisie Areopagirtu1,se pare ca inMtarea Sfintei Paini constituia 0 pmotilCa cmenta. Acesta era, eel putin, punctul de vedeTe al Sfootului Maxim MartlH'isj,torul, pe la mijloool veaoului al VII-lea. !E1se opre9te anume as'llpra pasajului din Ierarhia d bisericeascii, in care se vorbel/te despre actiunea arhi,e1''l.llui e a aduce sau a scoate darurile in vil:zul sau sub pri<virea poporului -(U'lt '00/1 v) 920. Sffu11tul axim socote$te oa aces.t U'lt 'O~t v nu poa.teavea aLta expli:catie M decM in practica de pe vremea acelu.i Sfant Parinte (Pseudo-Dionisie Areopagitul), de a 1'amane Dumnezeie.!?tileDarori aooperrite dupa sfintire pana inainte de imparta/?ire, cand ele erau in.alta,te 0 data eu vosglasul : Sfirutele- sfintiloT 927. La o1'igi'l1edeci inaltarea Sfinrtei Paini ,a avut un seop practic, in primul rand, ~i anume de a p'lUleSfant'lll Agnet su.b privirHe credincioliiilor din biserica, spre a-I determina as.tfel sa reflecteze asupra vredniciei lor penltru Sfanta [mparta$ire. Mai tarziu insa - can.d grilajul sau ilirul de coloane scun.de, p1',inoare se desparvea in vedlime altarol de naos, a evoluat, ajungand iconostasul sau tampl<l inalta de asi1:aziili deci Sfintele Daruri nu maJ. puteau sa fie vazute de credincw9i - aotul inaltarii Sfantului Agnet in <lcesi moment a Tamas il1.umai u 0 semni['ic catie simbolka. Se i'l1chipuie anume, Pran aceasiJa, ridioarea lui Hristos pe Cruce, adica rastignireas<tu orudmoarea. De aceea, nu se malta Sfantul Disc cu toate darurHe de pe el, pentru oa acestea reprezinta numai membre Sla'll.parti ale Tmpuillii Iui Hristos. Se malta numai Sfant'lll Agnet, pe de-o pa!fte, pentru ca numai In el S-<'lU inchipuit, prin ritualul de la PirOSlComidie, patimhile Celui ce S-a jertfit pentru vi.ata lumii, iar pe de .alta, pentru a se arata ca a venit sa'll es.te de fata in chip nevazut "Hristos insu$i $i pe Sine Be da naua, cad iEl este Cel ce S-e 1'astignit pentru noi$i pe Dansul 'l1i-L ara,tii noua ell taina (prin s-ar aoeas.ta l.naltare), ca a tpiitimit pentr'll. noi 928. site ea 9i C1Um spune; lata Sfan,iJul care Site iPainea cea Sfanta a vietii, destinatii sfintilor. Raspunsul Unul Sfant, unul Domn, lisus Hristos, intru slava 1wi Dumnezeu-Tatdl. Amin, au care eorul saucredincio$ii I.ntampina
925. Sf. loan Gura de Aur, Omilia XVII 1a Epistola cdtre Evrei,1 5, P. G., LXIII, co!. 131. 926. Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeascd, cap. III, P. G., Ill, co!. 425 D. 927. Sf. Maxim Marturisitor~l, Scholia 1a Despre ierarllia bisericeascd, cap. III, 2, P. G., IV, co!. 137 Ai cf. ~i co!. 14B B. 928. Simion, arhiepiscopul Tesalonioului, Despre Sic1nta Liturgllie, cup. 99, P. G., CLV, co!. 297; cf. ~i Exp1icarea despre Sianta Bisericd, trad. cit., p. 266, co'!. 2; Sf. Gherman'I al Constantilno.polului, op. cU., P. G., XCVIII, co!. 448 ~i 449 A-B; vf'zi ~i Despre ce1e mai insemnate Liturgllii ale Bisericii Orientale, in "Candela, 1893, p. 71 i Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 528; P. Lebedev, op. cU., trad. rom., p. 272-273.

I I I I I I I I I I
I'
I

921. Omilia XVII 1a Episto1a cdtre Evrei, 5, P. G., U~lI, co!. 133. Cl. si Sf. Chiril al Ierusalimului, Catelleza V mistagogicd, 19. 922. Nicolae Cabasila, op. cit., P. G., CL, co!. 419 A-B. 923. Sf. Gherman lal Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII, co!. 44 BC: ...0 cruce care se lace in sus arata ca s-a sfintit eterul de SUS, cea de la rnijloc, aerul, iar cea de jos, care se face deasupra discului ~i aproape de el, pamAntul, ill care s-a ingropat ~i trupul de viata facator al lui Hristos. 924. Ms. 709 (an. 1260) din Bib!. din Patmos. La A. Dmitrievschi, Ell'X.OA01lt1.
p. 158.
.1

II
It

II I I

I I I I I I I I I I I I I I

LITURGHIA
308

LITURGHIHRUL EXPLICAT

309

ecfonisul ce insoyel1,t'e inaltar,oo Sfantului Agn-et, vi.ne in parte ca 0 confirmare atat a aoestui ecfonis, cat l1i a:rugaciunii tainice dinaintea inaltarii SHlntului Agnet, l1i in a1cel:ai/itimp ca 0 n1iinturi&ireinspwata l di.ntre noi, adica, poa,te Sa spuna ca este de 0 fi!'easca smerenie. Oiil1<e curat 1/i sfant, a~a C'l1iIl1 SUU1t umiti in general aredincio1/H vrednki n de impa!'ta1/lre? ({Sfant ou adevamt este unul singur: Domnul nostr'll Usus Hristos, eel ce eS!te sfant prin nwtura Lui>, 1/i Care se afla intru slava lui Dumnezeu-Ta,tal Cel ce srus impreuna eu TaMil 1/ezi...)~i pe toti ne sfinteste din marea Sa iubire de oameni. Si noi sun:tem sfinti,' dar nu Prin 'fire, ci prin partkipare ~i prin ruga:Ciune929.Vechimea a'cestui imn se poate urman in dOOlID1enteleiturgke, pana in l veaoul al IV-lea 930.
(<< ..

b. Frangerea Sfantului Agnet. Intre timp, :;;i anume dupa ce a pronuntCbt interjectia Sii luiim aminte, diaconul intr<'i in altar 1/i venind de-a dreapta preotului, caI'e tine inca in maini Sfantul Trup, zice: "Sfarama, stapane, Sfanta Paine; iar preotul .0 frange in paJtr)-l parti, pe urmele t<'ii'eturi'lorfacUite crucil1 La ProSicomidie, zicfrnd :"Se sfarama l1i se imparte Mielul lui J)umnezeu 931, Gel ce se sfarama~i nu se desparte, Cel ce mananca l1i nieiodata nu sesf;ir,~e~,te, cipe eei ce se imparta~esc ji sfint81/,te 032.Le ~aza apoi pe sfantul .disc, cu miezul in SUS, in chip'lll crudi, potrivind sa fie :sus, adicaspre rasarit, partea eu insemruarea IIS, jos, adica spre apus, ceaoo HS, inspl'e s,tanga preotului, NI, jar spre dreapta, KA. Precum se vede, prin formule' eu c,aTese iooote'ite aotul JrangerH recunoal1te l1ise marturise$te ca, del1i in Liturgh1e Trupul euharis,tic al Domnului este fra'I1t ~i impartit in mai multe parti, '1n vederea impartal1irii Murghisi,todlor l1ia credin.ico1/ilor,,~i el ramane neimpartit ~i nedespfirtit; Domnul Se afla,adiJca, prezent in fiecare din partioelele in care a fost sf8.ramat Sfantul Agnet, fara ca aceastaPaine a vietH, venitA din oer, sa sle sfaqeas<C8. vreodata prin imp~r,ta~irj,1e simuliane l1i succesive in sensul cronospati,al. Frflllgerea painii este 'Un ritual legat de insal1i savaqkea Sfintei 161. EluhariSltii,inca de la 1nsti<tuir,oo Aceasrta expresie reprezentachiar una dintre denumki1e tehniJoe, pri:n care' em desemna,ta 1a inceput ,Jertfa
1312 512

929. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogicd, 19; ef. si Simion, arhiepiseopul Tes'alonieului, Despre Sf(mta Bisericd, trad. rom., cit, p. 266, eol. 2. 930. La St. Chirilal Ierusalimului, Cateheza V mistagogied, 19. ln Constitutiile Apostolice, VIII, 1\3: Unul Stant, unul Domn Esus Hristos, intru slava, lui Dumnezeu-TataJ, binecuvimtat esti in \reel. Amin. 05ana, Fiul lui Dumnezeu, bineeuvantat Cel ee vine in numele Domnului. Dumnezeu este Domnul s1 S-a atatat noua, Osana in eele de sus. 93,1. Iacob Goaq-, op. clt., p. li4~, si editiile Liturghierului de VenetiJa, 1644 si 1687, adauga aid: /; r,o<:~ou IIa~p/;, (Fiul Tatalul). 932. Manuserisele au inregistrat variante deosebite ale aeestei formule., ca, de exemplu, in Ms. 719 Bib!. din Patmos (veacul a1 XIII-lea): "Se staramaTruptil Domnului si Dumnezeului nostru Ilsus Hristos, fara impartire si fara'schimbare, pentru viatil $i mantuirea lumi!. Cel ee ridtca paootele lumil, totdeauna, aeum si pururea .... La A. Dmltrievsehi, EU'l.0AOjla , p. 174. ...

liturgica. De altfel, ruperea Sf~ntului Agnet in: particele oonstituie 0 operatie necesara mai in,tai din punot de '\Tederepractic;in. vederea imparta~irii. Ba es'te atat de d'ireasca in ordinea aotelor manuale, incat Constitutiile Apostolice (VIII, 13) nici nu soco,tesc neces,ar Sa 0 mentioneze aparte, cOillsiderand-o, des:igur, :implidt inltre adele legate in p!'ealabH de pregatirea impantal1irii. Cand anume a imbracat aotul manual al frangerii formele cu C6rader simb01ic de mai tarzi'll, este greu de spus. In tot cazul, originea lor este des,tu'l de veche, de vreme ce pe la mijlocu1 ve,acului al IV-lea EvlwLogiul 1u:1Serapion de Thmuis cupcinde urmEltoaI'ea indica tie pe:ntru rugadunea oare urme.aza dupa Anafora : Dupa rugadunea (Anaforei), frangerea. ~i rugaciunea in'rtimpul frangeri! 933.UilDurid asupra amanunltelor actiunii frangerii incep a fi inserise insa in documente abia de la veacul al IV-lea'incoace, 1a inceput mai sumar, iar apoi mai pe largo Felul in caTese facea se Itransmitea de obicei prin practiea traditionala, ded fara a Ii descrisa in intregime. Asrtfel, Codicele Barberini 336 cuprinde instructium.ea ca preotul ,,,ia particele din Sfant'lll Trup ~i Ie pune i.n sfintele potin~',fara sa i dat mailn,tai vreoindicatie asupra ,aotului frangerii in sine; al1apreoum lainaltarea Sfantului Agnef a facut numai mentiun~ despre ela, fara sa,-i descrie momnrti:~leomponente. Se inte;:' c lege irisa ca a trebu:ht Sa aiM loc mai. intai frange-rea,.din Inoment ce se preseri'e punerea. inpotirenu a Agnetelor intmgi, ci Itlumai a unor parti din eIe,al1a cum se 111tira adica de lHurghisitori" din practica. In veacurile al IX-lea l1ial X-lea, manuscrisell'l934mentioneaza insa precis frangerea Sfantului Agnet in .patru parti, practica cu care sUnt de acord ;:;i manuscrisele din veacurile urmatoarIe, cu except1a unui'oodice din veacuI al XIV-lea 935,care :indica frfmgerea in. trei bucati. 0 lamurire in plus 0 adruce din V'eCbCul XI-lea ~i ,al XII-lea versiunea latina a lui al Leon Thuscus, care, reproducand ,vechiul obioei ;al Biseridi dim. Constantinopo'l, preserie al1ezarea parwcelelor in forma de cruce, a~a CIU:ffi este uzul ~i asw'Zi, del1iinstructiunile din LiturghieT au ramas inca deficiente [ata de uz. Frangerea Sfa,rutului Agnet constitui'e un act ritual, prin care, sub raportul pmotic, Iiturghisitorul imitaceea ce Mantuitomi insillii If! faout la Cina cea de Taina, in vederea impartal1irH SfintEor Apostoli. Be simbolizieaza insa in acela~i timp pMimiI'ile ~i moanoea Sa pe Cruce, da.ndu-ne, indeosebi prin a~ezarea partilor din Sfantul AgJ1Jetin forma de cruce, imaginea l'ui Hristos cel rast:igni1t 36.Aceas.ta figura 'l'ezultata din 9
933. Me"" ~1)veu'l.'~v~ ~J,,:bt<: "at -I ~~ ,.Aaaeteu'I.~. 934. Cod. Porphyrlos, Cf. Dom P!. de Meester, Genese, sources et d6veloppements dutexte grec de la li!urgie de S. Jean Chrysostome, Rome, 1908, p. 105. 9'36. Cod. BasJ1ii Falascae; Cf. Iblelem $i rev. "Candela 1893" art. cit., p.70, n. 2. 936. Simion, arhiapiseopul TesalonieuJlui, Explicare despre SfUnta Biserlcd, lrad. lorn. cit., p. 266, co!. 2; rev. "Candela, 1893, art. ell., p. 72;' P. Lebedev, op. cll., p.273.

310

LlTURGHIERUL EXPLlCAT LITURGHlA 311

pazitia pe disc a oelor patru parti ale Sfintei Paini, inchipuie, dupa unii, ~i cele patru margini ale 1uroii, care s~au marutUJi,t prim.moariJea ~i prin 'invierea lui,Hris.to&937. c. Amestecarea sau unirea sfintelor elemente. Cele patru parti ale Sfantului Agnet mnd astellCl~ezarte disc, maconul ar.aJt.iou oraNI pe Stantul Potir, zicand: Implirre~te (intrege~be), parinbe (stil.pane), Sfant'1.Ll Patin>, iar preatul luand particirca din SfantuiJ.Agnet, care este a~zata in partea de sus (IIS), d'acecu rea semnul crucii deasupra potimlui zicand: Implin'ke,a (intregirea) panarului credanvei Sfanroulruii uh, dupa D care a pune in patir, i'ar diaconu1 raspunde : Amin. Prio.1.aceasta iClme&teoaree srubliniazii unitatea ~i mdiwzibilirtatea s Trupului ~i Sangel'Ui lui Hristas, ~i anume (precurn deJa s~a araltat) ca in fiecare din par;ti,oeleleelementelor Sfintei Jerte reuharistIice LEIS,te prezent 'in 'intregime, eu ,Tl'upru1 cu Sangele, :eu sufletUll ~i eu Dunmetii zekea Sa. Desparti,te insa, Sfantul Tmp adica pe disc, iar Sfantul Sange in pour, a'1a cum se gasesc Lnainte d~ unirea 10.1' Ln potk, simbolizeazii, 1n aceasta situatie, suferi.ntele ~i moartea, detii 1n' real1tate Danmul Iisus Hris,tos reste prezent LnS:intele Taine in starea Sa de prosliiirvire~i ded viu. De aceea, prin amesteoarea sau <unirea lor Ln potir, se inchipuie Lnvierea DamnUilui. Ritul amestooiini sau un1rii sfin'belor elemente este inspirat deci de 0 preact1pare dogmatica, pentru a sreocata pe de-<a parte ca Hristas este unul, ma,oarca se vede a fi in pai.ne :;;im potir 938, iar pe de alta, pentm 'a se simbali2!a invierea Sa 939. Aoeasta unire SIteCOllsidera,ta ca $Iesavar'1:;;rte, cal1i sfint;irea darurilor, prin lucrarea Sfa.nt1Jlui Duh, ea :Diand astfel un mister al credintei 940. ~n formula de mai sus, eucare preotu1 insove~tJepunerea particelei ns in potir, Be exprima tacmai marturisirea aoestei crediin1;.e. r Trebuie sa observam totu~i cii variantele in care se arl'1iiiedam aooasta formula in di!feriJtJele manuscrise ~i edi1ii, atat in 'ceea ce prive.!/te redactacr-eatex,tului, cat ~i punctuatia, fac oarecunu abscur sensul
937. Vezi Sf. Gherman I ,aI Constantinopolului, op. cU., P. G., XCVIII, eol. 448 C. si Ghenadie., fost episcOip de Arges, Liturgica sau explicatia serviciului divin, Bucuresti, 1877, p. II 7. in trad. 938. Simion, arhiepiscopul TesaIonicuIui, Despre Stanta Liturgllic, cU., cap. 99. 939. Cf. P. Lebedev, op. cit" p. 273. Deaceea, in Liturghia DaruriIor mai inainle sfintite, particica IlS se pune in ,potir fiicandu-se cu ea numai semnul 'CIuoii deasupra potinllui, rara a se mai recila formula "Imp'linirea paharulUJi..., intmcat unirea sau amestecarea se gaseste deja implinita, de la LitulrghiJa ,p.recedenta, dmd Sfantul Agne! a fost imbibat cu SIantuI Sange $i deci S-B simbo1izat astfeI invierea Domnului. Pe de aHa parte, ,ceea ce se aHa in potirul de la Litmghia Darurilor mai inainte sfintite nu este Sangele euharistic aI Domnului, ci vin simplu, amestecat cu apa, asa cum au fost turnate la proscomidiar. Netiind deci S'fin!ite, intrucat .aceasta Liturghie ... nu are epicleza, continutul potiruIui ei nu poate servi ca implinire &ali inlregire a Sfantului Trup, vi constituie acum IUn simplu mijloc de vehiculare a Sfintelor Taine, Ia impartasire. 940. Dr. Vasile Mitrofanovici si Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 531 si rev. "Candela>!, 1893, ar!. cit., p. 72.

ei. Astfe1,.in unele manus,orise lipsesc uneori wnbele genitive ale scrbstantivelor pahar l1i cTleidin\ia, in altele cand u.nul, cand ce1iilalt iar din ele, farmula prezentandu-se in urmiirtoare1e redaotiiIi: ,Implinirea (estJe 1ucraroo) Duhului s'au :fmplinirea Duhu:Iui Siant , ~rmplimrea pa!tarulu.i (este 1ru?I"area)S~antului Duh;, sau. <<,Lmplinirea . credintei Sfanuu1ul Duh, 01'1 <dmphnll'ea paharulUl cred:mVei Sfantului Duh" a.ceasta din .urma forma aflan.oo-se in uzu1 Liturghiert~Lui Bisericii Or~ todaxe Romane. Pe de aItEl paIlte, in unele editii giisim vn-gula dupii fie,oare din prime1e daua geniti'Vredin propazitia 1iturgica in cauza, in timp ee altele intrebuin1;.eaza,aoeSitsemn de pllLll.Otuatielumai dupa f primul genitiv sau nu raodeiOic U'Zde virgula in textul acestrei formule 941. Explioa1ia LIlUpoate fi 'aHam, credem, decat in fuptul ca. amanun.te1e s'au momentele companente ale rirtUialului uniriisfinrt;elor elemente nefiind 'i!1lI'egistratein v,ecl1ilemanoocrise, siivaqirea actiunii a ramas pe seama pI1aomoii raditiooale, care a aj'llns in eele din urma t Ia forme Iooale diferitre 942. Ca~i in 1egatura cu cele1al.teacte man'lla'le, vechi1e manuscrise S-a'l1 mentinut deci :;;iaie1 1a 1aoonismu1 10.1' caracteristic, in ceea .ce prive~ i.nstructiunile de upic. AsHel, CodiceLe Barberini 336 cansemneaza, precum am vazut, numai 1amurirea: iPreotu1ii:aparti din Bfantul q'rnp ~i Ie pune in SfinteIe Potilre ~i ziee : spre implinirea DuhulIl:l!i fant 943. S Transcria, desigrur, un manuscrUs mai vechi, deoarece se refera 1a obioeiul cand se impar,tii"1a toata asistJen\a, fiind asMe1nevoie s'a se seoata mai multe Agnete ~i sa se intrebuinVezemai muite potire 944. Care erau insa piirtile anume, pecare Ie 1UJadin ISfintele Agnete, CodiceLe Bara berini 336 n'll precizeaza, consider-and <lceSit manunrt cunoSicut din practica. Este ca :;;icum ar fi Z1'S : ,Preatul ia piirtile respeotive din Sfc1nJtul Trup.
941. Vezi locuriJe indicale in lucrarea noast,ra: Contributii Ia rcvizuirea Lituro roman, BucureS'ti" 1001, p'. '1'4/4', 2.:i8, 269 si 260. m. 942, In Liturghia SfantuluiIacob, formulele intrebuintate in ril'l1alul actelor manuale sunt mai claJ"e: ?reotul frange painea si tine in mAna dreapta jumatate din ea, iar in mana stanga, ceaIaIta jumatate si moale in lPotir si pe cea pe care 0 tine in mana dreapta, zicand: Unireea Preasfantului Trup $i a CinstituIui S6.nge
ghieruIui
{II Domnului

$i Dumnezeului

nostru lisus Hristos.

tij

11 t'll,

lIi

Si fa'ce semnuL crucii peste par.tlCicil! din mana stanga si sehimba in maini cele doua parti.cele; face (apoi) semnuI crudi (sl) peste cea de-'a doua particica. Unind apo! cele doua particele sl muind in ,potir marginea ceIorIaIte paJ"ticele si facand semnuI crucii peste ceIe1aIte paini, zice de fieoare data, cand Ie moaie, cuvantul unirii sl .tncepe indata sa Ie sfarame (imparta) si inainte de toate pune ;n fieeare potir cate 0 sing.ura particlca zicand: .S-a Implinit ("Hv",~"d sl s-a sfintit si s-a desdvar$it (~'~'Ad",~",) (aceste Stinte Darur!: in ed. de Alexandria, 1931, p. 42), in numele Tatalui si aI Fiului si al Sfiin1uIui Duh (a Caruia este slava si puterea in veci)>>: ed. cit. de Alexandria, ibid. Ia Dom. B.-Ch. Mercier, op. cit., in R. GraWin, Patrologia orientalis, t. XXVI, lasc. 2, 1946, p. 228/114 si 230/116. 943. La F. E. Brightman, op. cit., p. 341. 944. Este de presupus ca 'amestecarea Sfintelor n-a putut Ii practicata. '~tat~ vreme cat credlnciosii pl1imeau Ia iTI1lpartasVre mai intal Sfant'UI Trup in mana ~l apoi gustau din potir. Punerca Stintei Faini in poti'!' n-a .putut fi necesara ~ ~eI pUtin in intregimea Sfantului Agne! - decat atuncl cand s-a introdus oblceluI de a se intrebuinta lingurita penlru impartasirea poporului. Vezi si intra, p. 814.

I I I I I I I I I I
I,
i:

I I~ I
~ ~

I~

~ t

I~

I I I I I I I I I I I I I I

312

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LlTURGHIA

I' J

313

Un manuscris de pe 1a mij1acu1 veacului al XII-lea cEi a indicayie Pune parvile in patir, zke; fmpLinirea Duhului Sfant. Amin 945. Caraoterul de simpla enunyare al 'acestui gen de ins.trucYiuni tipicanate, intrebuin\ia't ~i mai inainte pentru iniH1iarea Sfintei PaLni, relese :;;idin faptu1 eel pwpaziyiile sunt in1anyuite .Lndependerut, did fara a Indicayia din aces.t manuscris se refera deci servidul conjuncyiHar n'U 1a depunerea dintr-a data a tuturor miride1or, in Sfantul Patir. Un manuscris din veaou1 urmatOir prescrie chiar ca se ia din Sfil.ntul Trup a singura mirida ~i se pune in Patir, dar, desigur, din acelea:;;icansideratii, nu precizeaza caTe anume (y.ed AI7.p.~civ8Lp.lav P.8pl0I7. 'toli &'1l00 owP.I7.mai generala;
U4U.

'to<; y.aL ~ciAA8L 8[<; 'to CqlOO 'lto't~P\OV 'l.aL

,,6Ft:

IIA~p(j)p.a

II vsop.a'to<;) 947,

Pla'Cide de MeeSiter S'emnaleaz&praotioa iza}ata conS'emnata intr-un manu'Scris, de a se pune $i mirida SfiirLteiFecioare 6 data eu particica IIS din SHmtul Agnet 9/,R.
Dam

d. (:iildura. Dupa punerea partii respective din Sfantu1 Agnet in Panr, diacanul da indaM. preatului, prin parte a dre-apt'a, caldura,adica apa calda 949, into:'~unvas mic, speciall pentru aceasta intrebuinyare, zicand: Binecuvin.teaza, stapElfi!e, ildura, iar preotul zice, binecuvand taIl'd-a ; Binecuvan:tata eSlte caldura sHntilar Tai, ,totdeauJlla, acum ~i pururea :;;iin vedi vecilar. Diaconul raspunde ; amin $i apoi a toarna in Patir in chip11lerucii, ClJtat at chibzuie~te ca ajunge sa inciilzeasca c Sfintele, zicand in acela$i timp: Caldura C!redintei pUnd, de Duhul Stant. Manuscrisele ~i editiile LiturghieruLui repraducaceasta formula sub diferite variante, :;;ianume; CiHdura Sfantului Duh 9,;0, "Ga1dura cre945. Ms. nr. 973, din op. cU., p. 85. anul 1153,al Bibl. Manastirii Sinai. La A. Dmitrievschi,

dintei Sfa:n,ltuluiDub>} "Caldura plina de credinya a Sfa.ntului Duh" 952 051, sau "CiildUTacredintei, p1ina de Duhul Sfant 953. Ca ~i in cazul farmulei pentru unirea sau ames,tecarea Sfintelar Taine, sensul acestar var'iante ale textului, oare insateSlc turnarea 'caldurii, estealCoperit de oarecare obscuritate. Exegetii admit in8a in gener.al ca apa calda aminte!ite $i simbolizeazaClJpa care a ours odata ell sangele din caasta Mantuitarului, impu'ilsa cu lancea, carpul Sau nefiind inca rece. Pe de aWi parte, apa calda ar'ata ca, prin ca'ldura, da semnul vietH 954, a:;;a ca turnandu-se inainte de imparta,:;;ire pentru incalzirea Sfintelar Taine eaintregeilte imaginea desavar$ita a Tainei, oelar ca,re se impMta'$esc din P,atir, oa ~i Qum s-ar atinge de insa~i caasta datataare de viata 95\ Ie da, eu alte cuvinte, senzatia ca au primit insu:;;i Sange1e Damnului. Caldura simbalizeaza deci puterea datat6are de viata a Trupului :;;iSangelui Damnului, care, chiar dupa despartirea de trup prin maartea de pe cruce, au ramas datatoare :;;ifikataare de vi'aya,deoarece Dumnezeirea :;;ito.ate lucruriie Duhului nu 'S-au despartit de Trupul Sau dupa maarte Formula rastita a data ICU turnarea 'caldurii (<<CalduraSfantului Duh, "Caldura eredintei p1ina de Duhul Stant ~. a.) reia inca 0 data sensul farmulei de 1a ameste<area Sfin.telor Taine, $i anume ca Sfantul Duh, prin lucrarea Caruia s-a savar$it intruparea Damnu1ui :;;ise realizeaza prezenya Sa in Sfanta Euharistie in tinipul epidezei, se afla de asemenea prezent ~i este Imparta~it intregii Biserici, 0 data eu dar,ea Sfintelar Taine ale Trupului :;;i Sang~lui Damnului. pe Idealta parte, farmula caldura credintei. .. 057 implica in chip hQtarflt, prin termenii
fJ5u.

7.,,[ intre cele doua pro946. Dam Placide de Meester intercaleaza conjuncti'a pozitii din oare se compune instructiunea inscrisil in manuscrisul de mai sus. In text ea 'uu este Insa, verbul urmand indaHI dupa substantivu1 ;codplov_ op. cit:, p. 174. 947. Ms. nr. 917, Bibl. din Patmos. La A. Dmitrievschi, 948. Coel. VaUcan gr. nr. 1283. CHat de Dom Placide de Meester, op. cit., p. 105, dupa Krasnoseltzev, Svedenia ..., p. 135-136. liturgic al Sf. Gherman I <11 Constantinopolului, P. G., 949. In Comentariul XVJII, col. 449 B: "Se aduce apa toarte colda Inlr-un vas mic si amesteca din aceasta ,in cele puse inainte pe dumnezeiesca M.asa, fie cil sunt clllpe, fie ca sunt potire .... Cf. si Comentariul lui Balsamon la can. 32 trulan (in Sintagma Ateniana). 950. Ms. nr. 713 Bib!. dinP,atmos, veacul ail XIII-lea" la A. Dmitrievschi, op. cU., p. 174 Diataxo potriarlmlui Pilotei, veacul al XIV iea, la Pan. N. Tre'mbela, op. cU., p. 13 i Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Explicare despre Sidnta Biserica, p, G., CLV, col. 741-742., in trad. TOm. cit., p. 267, col. 1; Idem, RdspuJ1sul 58 la

intrebcjrile

unui

arhiereu.

951. Ms. nt. 425, Bibl. Metacului Sfantului Mormant la Constantinopol, veacul al XVI-lea. La A. DrnitrievscM, op. eil., p. 825 sl ms. l1l. 120, Bibl. ManastiIii Esfigmcnu, Atos, ,anul 1602. La A. Dmi1rievschi, op. cU" p. 961. 952. Ms, din an. 1306 de la Bib!. Manaslirii Esfigmenu, Atas, Ja A. Dmitrievschi, op. cit., p. 268. 953. Ae,~ouP1,'t.6v, edi\ia de Ierusalim, 1908; La divine Jiturgie de notre Pere S. Jean Chrysostome, text grec s1. traducere franceza, editata de Dom Pladde de Meester, Roma si Paris, 1925. 954. Simion, arhielPiscOplll Tesaloniclllui, Explicare despre Stdnta Biserica, trad. cit., p. 266, col. 2. '. 955. Sf. Gherman I al Constan1inop'olului, op. cii., col. 448 B. Cf. si Simion, Explicare despre Sldnta Biserica, p. 267, col. 1. arhlepiscopul Tesalonicului, 956. Ibidem, p. 266, col. 2. ,Caldura se pune acum nu pentrll vreo savdr$irc ..., cl pentru ca, gustdnd cald, din infricosatorul potir, sa intelegem cum ca Hristos, chiar murind, Trupul Sau cel .facator de via,ta a fost nedespaa-tit de Dumnezelre, 58 la c:a sl dumnezeiescul sufJet $i plin de luc:rarile Duhului... (Idem, Raspunsul intrebarilc unui arhiereu). 957. 'In Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, pronuntarea acestei formule !~ turnama caldurii nu mai are sens, $i de aceea nici nu mal are loc, pentru acelea.~i motive pentru care am vazut mai sus ca nu se repeta nici formula respectiva pen tru implinirea, completarea sau int.regluea potirului. Sfantul Agnet pregatit pentru Liturghia Darurilor mai inan.nte sfintite a fost imbiba! sau implinit cu Sangele euhauistic Ia Liturghia prec:edenta, wpa ce a fost turnata caldura in potir, 8$a incat rostirea formulei "Caldura credintei..,,, nu mai corespunde acum semnificatiei simbolice de baza a actului in sine. Turnarea ciildurii la LitU'rghia Darurilor mai inainte sfintite nu poate avea,credem, decat un scop p1nactic, si anume pentru Cl inciilzi conlinutul potirului $i a-I face agreabil la impartasire.

,.

:i j

~ I'
if,

314

LITURGHIERUL EXPLICAT

~r
.w."i

! ~

LITURGHIA

315

~'I

diferitelor ei variante, ~i 0 aluzie la credinta ~i dragostea fierbinte de care trebuie sa fie lnsufletiti tredincio~ii prin harul Sfantului Duh, atunci dlnd vin sii primeas<Cii fanta rmpartii~anie 958. S Nicolae Oabasila iConsiderii lnsii cii turnarea dildurii si formula ee lnsote~te acest act liturgic aminte~e ~i simbolizeazii pogora'rea Sfantului Duh peste Bisericii. Odinioarii,acest lucru s-a petrecut dupii ce se siivar~ise de Hristos ,t'oata ioonomia mantuirii, iar alCurn,dupii ICeJertfa a fost adusa ~i Darurile s-au sfintit, se salii~luie~te in oei oare se lmpiirtii~es'Ceu vrednide dintr-insele ... Venirea Sfantului Duh In Biserica n-a fost altceva deoat efectul ~i urmarea piitimirilor, lnviitiiturii ~i faptelor Mantuitorului. Se cuvenea deci ca, dupii cele dinainte, sii se reprezinte In Liturghie ~i aceastii venire. Ea este reprezentatii prin turnarea apei calde In Sfintele Talill1e,cand a'ceastiiapa, prin ea lnSJii~iapa, dar totodatii lmpiirtii~itii ~i de ciildura focului, inchipuie~te pe Sfantul Duh, Care e numit ~i apa (loan 7, 38-39), ciaI' oare S-.a ariitat ~i in chip de limbi de foe, atund dnd S-a revarsat peste Sfill1tiiApostoli. 1ar momentul acesta din Liturghie pe eel de atunci 11,simbolizeazii. Atunci, Sfantul Duh S-a pogorat dupii ce se lmpliniserii toate cele privHoare la Hristos, iar acum aceastii apii oaklii se toarnii peste Sfintele Daruri, dupa ce au fost sfintite. lar prin Sfintele Taine este semnificatii ~i Biseri~a, ea fiind TruiPul lui Hristos, ~i credincio~ii,ei, fiecare In patrte, tind membre ale acestui TI'lUp(I Cor. 12, 27) 959. 0 astfel de interpretaI'le se gase~te In 1C0ncordanta,de altfel, eu uzul cousemnat In unele manusense, de a se recita, pe langii formula obi~nuita in general in ritualul pentru turnarea ciildurii, IIi primul ,tropar din ada a patra a Canonului oompus de Sfantul loan Damaschin pentru siirbiitoarea Cincizecimii !l60. Negre~it, introducerea acestui tropar aiICi a fost, inspiratii toemai de intentia' de a se imprima ori de a sublinia In ritualul ealdurii semnificapa corespunziitoare. Documentele nu ne i'l1formeaza asupra timptllui cand a luat nal/itere obiceiul de a pUne apii calda dupa amestecarea Sfintelor Taine . .In veacul al VI-lea lnsa, catolicosul armean Moise al II-lea (574-604) a giisit un pretext In aceasta praoticii a Liturghiei bizantine pentru a formula un refuz pe ton ironicla invitatia ce-i faeuse, in preajma anului 593, im]Diiratul Mauriciu, de a veni la Constantinopol, In vederea conversatiilor In legiitura cu separarea armenilor de Biserica Ortadloxa, dupa Sinodul de la Calcedon. ,,,Sa miifereascii Dumnezeu, se apara el, sa tree fIuviul Azat,ca sii miinan1cpaine coapta lncuptor ~i sa beau ciHdurii001.
he].,

Ciildura constituia deci In aceastii vreme 0 nota caraoteristicii lndatlnata a Liturghiei bizantine in comparatie eu cea armeana. Un codiae din veaculal XlU-lea 962 se referii pentru temeiurile acestei practici la Liturghia Sfantulut Vasi,le oel Mare, prooum ~i la analogi He din figurile de stH ale trooarului citat mai inainte din Canonul Sfantului loan iDamas<chin Cinc{zecime. la Cele mai vechi codice liturgice, lntre care ~i CodiceLe Barberini 336, n-au lnseris lnsii cu privire la caldura nici instruqiuni asupra actiunii ~i nici cuvintele diaeonului sau binecuvantarea preotului. Asupra observiirii riguroase a acestei practici staruie totu~i, cam in aceea~i epocii, patriarhul constantinopolitan Niehifor Marturisitorul, care preserie In canonul 13 cii e<UU se ouvine ea preatul sa liturghiseasca far a apa calda, decat numai de mare nevoie ~i numai daca nicidecum nu se aflii apii calda. 2. Imparta~irea
a. Referintele vechiIor mallnscrise. b, Ritualul san randniala ~irii c1ericiIor. c, Imparta~irea credincio~i1or Iaici impartli-

i~
~i
'fO'"

w'! li'.'!

958. Cf. V. Vlac1is1avev, Obdeasnenie bogoslujeniea sv. pravoslavi ferkovn, 2, Tvera, 1876, p. 399, la Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op, cU"

p. 531.

959. Nicol,ae Cabasila, op. cH. cap. XXXVIJ, P. G., CL, col. 452 A-B, 960. Baia cea dumnezeiasca a na!/terii cclei de a doua" cu cuvantul 'amestecand-o,,, peeetluind-a eu caldur,a Duhullli. Manuscrisele citate din A. Dmitrievschi, in natele 37 ~i 38 de mai sus, Vezi de asemenea ms. nr. 986, veaclll ,al XV-lea, Bib!. Manastirii Sinai, A. DIIlJitrievsehi, op. cU., p. 613, :precum ~i manllscrisele din veaeu] al XVI-lea ~i al XVn~-lea mentionate de Pan. N. T['embela, op. cil.. p. 137. 961. Narratio de rebus Armeniae, P. G., CXX,xlI, caL 1248 B - 1249 A, la J, Hanssens, ap cil., t. II, pars prima, p. 156-157 ~i 235.

a. Referintele vechilor manuscrise. Dupa amestecarea sfintelor elemente IIi turnarea caldurii, urmeaza lndatii imparta~irea, mai intai a liturghisitorilor ~i apoi a credincio~Hor. Vechile manuserise liturgioe prezintii lnsii 0 mare lacunii In ceea ce prive~te consemnarea regulilor ce se observau In acest moment. Astfel, din ceremonialul lmparta~irii nu se giii5'e~1Je lnscrisa In CodiceLe Barberini336 963, ca, dealHel, ~i in alte manuscrise din) cele mai veohi, decatfurmula eu frica lui Dumnezeu, prin carecredincio~ii erau invitati \Saprime ascii S'f'antul Trup Iii Sange. Nu se face dieci niJCi0 mentiane despre impiirtii~iTea lirturghisitorilm. Dr-mand imediat ~i in chip au1JomaJ!: 0 consecinta fireasoa a ca 'lueriirilor manuale pregiititoare eu acest scop, actul impiirta~irii a fost considerat, desigwr, de la sine lnteles, iar pe de alta parte, desf8:~urandu-se In altar, adica numai in cercul slujitorilor bi:serice~ti, fiira VI'ieo participare a credindollilor la ceremonialul l'mpartii~irii deridlor, este de admis cii deserierea lui n-a fost privita ca necesarii. Tacerea manuSicriselor asupra ritualului imparta~ir'ii In genere se poate explka ~i prin caracterul ei de actiune care, dupa vechiul obicei, era liisatii In seama practicE, obiectul evhologhiilor fii,candu-l indeosebi ~i cu preciidere textul rugaciunilor. Faptul se verifka In acest sens ~i in cazul altor aotiuni liturgice, ,ca : citirea Evangheliei ~i a Apostolului, Intrarea cea mare, binecuvantarea ,caldurii etc., peste care Codicele Barberini 336, ca ~i alte manuscrLse ceva mai tiirziu - ca, de exemplu, un suI sau un kontachion de la In'ceputul veacului al XV-lea, eu Litur962. Cod, Palmas nr. 713, la A. Dmi1rievschi, op, cil., p. 174. 963. TextllJ publicat de F. E. Brightman, op, cit . p. 341.

I I I I I I I
1'1 !

I I I I

II
11
':

I I

I
I

Ii',
I
.

I I

I
f

1:11
I

In Ii I~
JIll

ili

(I' 11

J1

IH~ "I'll

II

, l

'H'li

I I I I I I I I I I I I I I

316

LITURGHIERUL EXPLICAT LITURGHIA

317

ghia SfEmtului Vasile eel Mare !lG4, reproducand desigur pe altul mult mai vechi - trec fara lamuriri Cll privire la felul cum se face' impartal'/irea. Tacerea manuseriselvr nll 'constituieinse. un motiv s'erios pentru a exclude exist'enta unei. ceremonii a impartal'/irii, in epoca pa,tristica. Lamuriri pozitive in aceasta privinta ne adulC abia documentele din primele veacuri ale celui de-al doilea mileniu crel'/tin. Astfel, des.pre infati$area gener>ala a Iceremonialului imparta$irii liturghisitorilor, in veClicurileal XI-lea $i al XII-lea, ne info;rmeaza un manuscris a caiI'ui vechime dateaza de prin jurul anului 1200 DG5. Astfel, facand 0 miea rug,aciune de ier,tare I'/i euratire de pa'cate, indata dupa plinkea potirului, preotul se imparta$e'ite eu Trupul Domnului, daca este singur. 03.nd insa sunt mai multi preoti $i dia,coni, protosul imparte Sfantul Trup celorlalti, zidlnd: "Cinstit!ul I'/i Sfantul Trup al Domnului nostru Iisus Hristosti se da spre ieTtarea pacatelor $i viata vel'/nica. Cand 11 primesc, fiecare dintr-in$ii Ii saruta mana $i obrazul; prot<Jsul prime0te, de asemenea, el insul'/i, painea euharistita de la unul din preotii coliturghisitori. pnand euambele maini partieelele respective I'/i insemnandu-se ell ele in senmul crudi, zic: Cred I'/imarturisescca Tu el'/ti Hristos, Fiul lui Dumnezeu eel viu ..., dupa care, pledindu-I'/i impreuna capetele, in fata Sf:intei Mese, zic inceti$or : Cinei Tale celei de taina ..., ,Impfuate CiI'esc,mangaie,torule..., <'0, Pa$tile cele marl 'Ii preasfintite, Hristoase .... Se insemneaza apoi din nou in semnul crucii eu Sfanta Paine zicand ianJ.i'ii: Cred, Doamne, $i ma.rturisesc..., dupa care, plecandu-$icapetere, spun: Cinstitul $i Sfantul $i neprihanitul Trup al Domnului nosrtru Iisus Hristos mi se da mie spre iertarea pacatelor $i vi'ata ve$nica $i consuma painea euharistica. Un ipodiacon sau altoineva pI1ezinta caldura, pe care protosul 0 binecuvinteaza eu formula; Binecuvantat este DUn1ne~eU'lnosrtru, to.tde-auna, acu'ffi$i pururea '$i in vecii vecilor$i 0 toarna apoi in sfintele potire sau cupe; daca sunt. $i asHel se imparta$esc $i eu Sfantul Sfmge, dfmdu-$i unul altuia, pf'ecum s-a pT'ocedat la imparta$irea cu Sf'antul Trup, zicand: "Cinstitul 'Ii Sfantul $i neprihanitul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos ($i celelalte>. Diaconul, care s-a imparta$it 'cel din. urrria, de$arta particllele de pe SfantulDisc in Potir, il acopera $i invita apoi pe 'credincio$i zicand: Cu 'frica lui Dumnezeu, apropiati-va. Dupa raspunsul acestora $i dupa binecuvantarea lor de catre preot, SEntere Taine sunt duse de diacon la Iocul unde au sa se impartal'/easca eredincio$ii, sau 1a proseomidiar 96G. Precum se vede, aceste indicatii sunt inca destul de sumare, deoarece ele nu predzeaza anume care parti din Pflinea euharistica sunt destinate imparta$irii liturghisitorilor :;;i care sunt rezervate credincio$ilor. Pe de .alta parte, imparta$irea diaconilor I'/i cea a credindo$Hor
964. Ms. aflat in biblioteca
Zugrav, op. eil. 965. Codicele Engdahl, op. eil.

sunt numai mentionate, fara sa se fi inscris instructiunile ce trebuiau observate in actele respective. Tipi.cul impartii9irii este ce-va mai complet in Dvataxa patrvarhului Filotei (veacul al XIV-lea) 007, pe baza careia sunt redactate intr-D forma dezvoltata regulile respective din LiturghieTUI contemporan. De observat este ca, precum se poate constata din alte manuscrise 9GS, diaconul primea Sfantul Trup spre imparta$ire numai dupa ce preotul gustase $i din Sfantul Po-tir. ManiUscrisele de dupa veacul al XII-lea in'coace nu mai prescriu imparta$ire1a preotilor cu :Painea euharistica inaintea diaconilor, ci, a$a cum este pradica astazi, adka pentru ambele categorii in acela$i timp. b. Ritualul sau randuiala imparta:;;irii clerkiIor.

a) Ordinea La imparta{iire. Editiile contemporane ale LiturghieTULui cUPr'ind instructiuni amanuntite au privke 1a desfa$urarea actului impartai?irii, atilt ad,edcilor ca't $i a la!icilQT.Potrivit regulii sta:bilite inca de la inceputul B:1sedcii,deridi se impar,ta$sc ina:intea credincio$ilor, pr'eoumse 'constata din ordinea inscnsa in Constitutiile ApostoLice, catfe3 VIII, 'cap.. 13 ; "...Sa,. s.e impiJ:I1ta$easca episcopul, Clipoi reotii' $i p diaconii $i ipodiaconi'i 9ianagno$,tii i?i psaltii $i ascetii, i,ar dintre femei, diaconijiele $i fecioarele $i V'aduvele, apoi cOplH 'Ii laurma pop<JTUil intreg, dupa randuia1a$i eu evlavjje, fara zgomot. Clerul stlperior, adica cel dingradele eu hirotonie (episcopii, preotii $i dia:conii), se imparta~'e$te hi alia-r, la Sfanta Masii, sprle deQslb1re de clerul inferio~ sau prin).1irotesie (ip'odiacopii, anagno$tii etc.), >careprime9te Sfintele l1airie, ca, $i >credin!ciol'/ii, fata sfinte10r u:,/i. Aceaslta In distinctie .se jnte'ffiiazap~ faptul di numai clerkii din primele trei trepte ale hirot<Jniei supt sfintiti inauntnil altarului, pe cand ceilalti primesc hirotesia afar a din' altar mi!!. Imparta$irea li!turrghisiilorHor are 109 indata dupa turnar<ea caldurii. Deja din timpul actelor manuale pentrupregatirea imparta$irii, 'Ii anume indata dupa imnul "Unul Sfant...", cat $1 in timpul adului Insu:,/ial imparta$irii clerului hirotonit, atentia credindo$ilor este intretinuta prin cantarea pe larg a chinonicuLui ('l.Ot VOlVl XO'I ) ~Jif), adica a imnului care, a$a precum arata insa9i denumirea sa, se gasc$t in legatura cu imparUneori, $1 indeosebi cand Liturghia este oficiata in ta$irea I.xOlywylo:). sobor, in acest moment se rostJe$te predica de, catre unul dintre coliturghisitori, care s' imparta'$e$te fie in timpul primei pa.rti a ehinonkului,
co!. 2. 968. Ca., de ,exemplu, COdicele nr. 662 din Bib!. national a Atena (veacuriJe al XII-lea - al XIII-lea), la Pan. N. Trembela, op. eiL, p. 13, co!. .1969. Cf. Simion,a:rhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sf{mla Liturghie, cap. 99. 970. Cu termenul derivat din 1imba slavona: priceasnd, de la prieeastinia (stiM) - stihul lmpartasirii. 1n zilele de dU!llJinica,textul chinonicului este luat din Ps. 148, 1: Laudati pe Domnul, Cel din cermi". La sarbatorile mari de peste an lnsa, stihul chinoniculni v'ariaza, fiindales in concordanta cu caracterul sau evenimentul sarbiitorit, ia, la, Litu:rghia DalJ'mi1or mai lnainte sf.intite se canta chinonicul Gustati si vedeti ca bun este Domnu!>,.
967. Publicata de Pan. N. Trembela, op. cU.. p. 1-16,

UnQversitatii din Ia'si si publicat

de Pr. Dr. loan de Richard

E. M. 6 din Bib!. Curtii Ducale din Baden, publica!

op. eU.,

966. A se vedea textul la Rich. Engdahl,

p. 31-33.

318

LlTURGHlERUL EXPLICAT

UTURGHlA

319

impreuna cu ceilalti olerid, fie dupa rostirea predidi, in timp cese !intoneaza chinonicul. [n bisericile din ora~e, in locul chinonicului se canta de obieei concertul religios. Pentru imparta~irea dericilor hirotoniti este destinata partea cu initialele HS, din Sfantul Agnet, care formeaza bratul de jos sau dinspre apus -al chipulw crucH, in care au fost a~eza;tecele patru fragmente din Sfanta Paine euharisticii.. lndata dupa turnare'a caldurii, preotul imparte in doua, cu copia, pe sfantul disc, partidea mentionata ~i apoi face impreuna C'UI diaconul tTei inchinacil:lni adanrci in fata Sfinteli-Mese, zicand amandoi : Dumnezeule, milostiv fii mie paca1Josului ~i ma miluie~te)}. Dupa ce i~i eel' iertare unul altuia 971, dioconul care, dupa turnarea dildurii, a ramas in dreapta preotului, este invitat de preot : Diacone, apropie-te. Tr>ecandprin partea de rasarirtJa Sfintei Mere ~i venind la stanga preotului, eu pailmele intinse cruci~, dreapta peste stanga, diaconul se adreseaza: Da-mi mie, stapane (parinte), Cinstitul !?iPreasfantul Trup al Domnului ~i Dumnezeului !?iMantuitorului nostru Usus HristQs 972. Preotul, avand buretele in palma st'anga, ia eu degetele de 1a mana dreapta una din c;ele dQua j'llmat<1tidin pa-rticica'HS ~i, tinand-o deasupr.a buretelui, 0 da diacQnului zicand 973: Cinstitul ~i Preasfantul Trup al Domnului !?iDumnezeului !?iMantuitorului nostru Iisus Hristos se da tie, diaconului (N), spre iertarea pacatelor tale ~i spre viata de veci. Primind partidea din Sfantul Trup in palma dreapta, diaoonul raspunde amin, saruta mana preotului !?ise retrage in partea de rasarit a Sfintei Mese !?i,plecandu-!?i capul, a!?teaptii.sa ia ~i preotul cealalta jumatate din particioa HS. Deschizandu-:;;i palma dreapta I?i ~ezand buretele pe sub degetul mijlodu !?ipeste aratatorul !?iinelarul, vecine cu eel dintai, preotul 1a eu degetele de la mana stanga eealalta jumatate din partieiea HS !?i0 pune in palma dreapta rostin:d: Cinstitul !?iPreastantul Trup al Domnului ~i Dumnezeului ~i Mantuitorului nostru Iisus Hristos se da mie, preotului (N), spre iertarea pacatelor mele ~i spre viata de veci, formula prefatata in Lit~rghierele de limba greaca de aceea~i introducere -ca ~i cererea diamnului : lata, ma apropii de Hris971. In Liturghie1ele greee~ti ~i mai ales in eel slavo-bulgar (Sofia, 1928), dialogul respeeliv se desfa.'~oara in forma urmatoare: (preotul) larta-ma, frate ~i impreuna-slujitomle ~i roaga-te pentru mine paeatosul; diaeonul, inelinandu-se: Dumnezeu sa. te leI'te ~i sa ,te mHuiasca; iarta-ma ~i lu, parinte, ~i roaga-te pentnu mine paeatosuill. Prentul: Dumnezeu sa te ierte ~i sa te miluiaseall. 972. In editiile grece~ti ~i eele sla.ve aeeasta formula este preeedata de propozitia: lata, ma apropii de Hristos, ,lmparatul ,eel nemuritQr ~i Dumnezeul nostru. 973_ Numai dupa editiile Liturghierului roman ~i de Moscova (ea de exemplu, eca din anul 1854), da preotul Sfantul Tmp mai intai di'aconului. Toaie Liturghierele greee~li, ea ~i eel de sona, 1928, prevad intai imparta~irea preotului eu Sfantul Trup, ior pe urma. imparta~irea dia-conului. Ec!iitiile romane~ti de Ramnic, 1747 ~i 1759, subliniaza op-rirea diaconului de a se iri1parta~i inaintea preotului. De fapt, de~i in praetiea romaneasca. diaeonul prime~te el eel dintai, <.Iela prreot, Sfantul Trup, totu~i nu se imparta'~e~te eu el deeat in aeela~i timpeu preotul. Randuiala din Liturghielul Biserieii Ortodoxe Romane apare inspirata de eonsideratiuni de ordin praetie, asigurand adica toemai aceasta coneomHenta, intemeiatii pe ideea fireasea a participarii slujitorilor biserice~ti impreuna la Cina Domnului.

tos, Imparatul cel nemuritor ~i Durnnezeul nos'tru. l~i ~terge apoi eu buretele, .deasupra Sffmt'lllui Disc, degetele IOU Clare a luat paTtioica ~i a!?ezand palma stanga Sll!lJb dreapta se inclina in -fata Sfintei, Mese, Ca spl:lnand in taina data ~i diaconul. rugadunil.e impartii.~kii,a'cela!?i lucru fii!candu-l totQb) Rugaciunile dinaintea actului zmparta$irii, - Cea dintai din aceste rugaciuni este 0 marturisire de Icredinta ~i recunoa~tere din partea slujit<Jril<Jra nevredniciei lor, exprimate amandoua prin cuvintele Sfintilor Apos,toli Petru I;>iPavel: Cred, Do'arnne, ~i mar,turisesc ca Tu e$ti cu adeva.rat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16; loan 6, 69), Care ai venit zn lume sa. mdntuie$ti pe eei pacato$i, dintre care eel dintdi sunt eu (1 Tim. 1, 15). Inca cred cii.acesta este ins~i Preacurat Trupul Tau... Deci ma rog Tie : m;nuie~te-ma ~i-mi iarta gre~elile mele cele de voie ~i fara de voie, cele cu cuvantul sau cu lucrul, eele cu ~tiinta sau cu ne~tiintii., ~i ma invrednice~te sa ma imparta~esc fara de osanda cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea pacatelor ~i viata de ved. Amin. Cea de-a doua este Imnul heruvic de la Liturghia din Joia 1000 ma!!'e(<<A<J. Tale celei de tama paTt~ priCine1 spre j'llme~tIe-ma astaZli, ~ul 'Iui Dumnezeu ...), iar oea de-a treia (<<Nu decata sa'll spre osanda sa-mi fie mie imparta~irea Stintelar Tale Taine, Doamne, ci spre tamaduirea. sufletului ~i a trupului) apare ca 0 varianta a uHimei rugaciuni din Canonul Sfintei Imparta~iri, In actul imparta~irii se reflecta inca unul din aspe.erele chenozei Mantuitorului, Care, din rnarea 1.ui -iubire, IOUcare ne-a iubit (Ef. 2, 4), ne da Trupul ~i Sangele Sam cel proslavit, spre man care ~i bautura, sub f<Jrma painii ~i a vinulni, nQua, oamenilor muritori; El, Cel oe petreee In cele de SUS, vine la noi eei de jos ; El, Cel atoUputernic ~i perfectiunea alx:){)luta, e [ace parta~i Lui p~ noi flinte s'laibe!?i patate n de pacate, pentru lOaastfel sii. ne sfinteasca ~i sa ne readuca in loea1iurile din casa TatMui Sau ~i al nostru (loan 14, 2), pe care am parasit-o prin neascultare. Durnnezeu ~i omul, la care EI se pogoara prin Fiul Sau - iata ce ne pune inaintea oehilor duhovnic~ti Sfanta Euharistie! iIn fata prezentei reale a Dumnezeirii ~i a neslfar~itei Sale bunatati care, prin Painea ce S-a pogorat din cer, ne face eel mai mare dasr, este firesc ca li:turghisiJtmul sa se s!imta oovar~it de Sintirrnentu1 nimioniciei: I?i a1 nevredniciei saleomene~ti. Prin troparele Canonului din RdnduiJa~a Sfintei lmparta$iri, pe care I-a citit deja dupa slujba de seara, el a reounoscut lOaintinwt fiilnd ou lucI'U.rinetrebniJcre,eu, tircalosul, nu sunt vredniocsa ma impal'ml?\Scu Prrea.ourartulTau Troup ~i eu Dumnezeiescul c Tau Sange ... (cantarea 1) ~i ca avand suflet int'inat ~i buze neeurate, nu cutez sa ma apropii de Tine, Hristoase, ~i sa primesc Trupul Tau ... (cantarea V), a!?aincat a fost nevQie sa marturiseasca impreuna cu sOta~ul din Evanghelie: nu sUnt vrednic, Stapane Doamne, sa intri sub aooperamantul sufletului meu (Matei 7, 8 ; Luca 7, 6) 974,
974. Rugaciune'a lmpartil$iri,

I I I I I I

I'

II II I.
.) '!f

I: I'
~.
I

a lX-a

'II

Sfantului

lOlln Gura de Aur, In Rilnduiala

Sfintei

I-lc',:,!I
:1 !i

:,

rl
Ilf

4
!ii

I I I I I I I I I I I I I I

320

LITURGHlERUL

EXPLICAT

LITURGHfA'

Acest sentiment ,adane de smerenie ~i de recunoa~tere a nevredniciei noastre pul:seaza in nenumarate nuante, indeos,ebi in rugaeitmile care aldituiesc a doua parte din randuiala sfintei imparta9iri, ce trebuie citite dimineata sa'll dupa slujba ceasUJrilor, precum prescrie regula biserieeasd'i. Pentru sensibilitatea unui suflet eu adevarat religioo 9i Gomie in chip sinceI' de unire eu Domnul, troparele, psalmii ~i rugaeiunile din rmduiala imparta~irii, inscrisa 103 locul cuvenitdin Liturghier, ofera 0 gama completa de tonuri, care pot provoca ~i angajo3vibratiile unei pocainte vii, profunde, rascolitoare, eu zdr6bire de inima, innoitoa,e ~i adueatoo3re de curatie launtrica, o3tatde indispensabila pentru primirea eu vrednicie a Sfintei Taine. Dupaee, putin mai inainte de momentul impaI'ta~iTii, liturghisitorul ~i-a exereitat privilegiul de a chema pe Iisus, Hristos sa-l invr,edniceasca a primi din mana Lui cea puternica Preaeuratul Sau Trup, pentru sine 9i pentru a-I distriibuiapo1 cred{ncio~ilor, 5e simte clator sa I'ecunoasd acum ca-i lipse:;;te vrednicia pent'ru un haratat de sfant, marturisind il1SU~iea el se, numc1rr:a, ai mult de,eat oricare .aHul, m printre pacato:;;i. El trebuie, saSie roage ded ca sai se i.ertegre~elile de tot felul, pentru ca inwartasirea .eu Sfintele Taine sa pu-i fie spre adaugirea pacateloL si ded spr~, judecata si osanda; ci spre,mantllirea sufletului :;;iatrupului~i spre viatade veci:Lui\nd' exemplu de' po~ail1ta de 103 talharul de pe, cruee,care, priJ) fx?cainta sineera, din u1hmul ;ceas, a ea:;;tigat de 103 Domnul rainl, liturghisitorul s.tri:ga ou el:,Pomene~te-ma, Doamne, intru imparati,a, Ta,,(LUDa 23, 42). Daroie9te-rpi, adici\, 9imie harul de a fi primit parta9 vrednic 031 Cinei .Talec~lf.'i de taina de acum, de care ma aprQpii eu poeainta sin'cera a acelui aeator de rele, iar ,nu cu fatarnicia lui lucia. ; . Con:;;tiinta vie :;;i,patrunzateare ,a pa'catului :;;i a ne,yrednteieLtreze:;;tejnchip firese accente de poeainta :;;ideci de purifieare. Vrednicia pentru imparta:;;ireaeu Sfintele Taine ale Trupului:;;iSangelui Dqmnului este insa in fUlnctie, in ultima instanJi;a,<;Ie sinoeritiitea :;;iadancirrnea pocaintei:;;i a umilint'ei din aeest moment.Pr.ofunzimeaumilin~ei sau a smereniei (~a{}o~ 'l:a.'ltSLvwasUl~ ), aoeeastJaeste perfeetiunea, zicea Isaac Sirul. Ea este una din chipurilede participare 103 crucea lui Hristo8 sau rastignirea impreuna eu El cea <euratitoare de pacat~i bo.gata in .,iEfrtare ~i impaeare. c$tiu, zicea Sfantul loan Gura de Aur, ca nimeni dintre noi nu este scutit de gre:;;eli, nimeni nU. se peate laudq ca .,ar avea a inima cur-ata. Ingrozi.tor este insa nu at<it a nu RV'ea .inima curata cat 'ea, neavand-o astfe1, nu alergam 103 .eelce poate sao curateasca... Cine a fost odinioara mai pacatos decat vame:;;ul? Totu:;;i, eIn-a avut decat sa zica: ,Doamne, fii milostiv fata de mine, car~. Bunt un p~',c;atos (Luca .18, 13) :;;i s-a pogorat din Templu mai' iildreptat decat fariseul. Ce putere a fast .in aeeste euvinte? In cu:vinte, niduna ; toata putei:ea se aHa in caldura eu care au fast spuE;esau, mai de.graba" nup.umai in alooasta caldrl.rra,d, inainte de orice, in burratatea lui DU:ffirueze'U 975.
, 975. Sf. loan Gura de Am, OmWa VIla Osea, 3.

I i i

!
.

~
f

t'

,
t!
r

:!

21 -

Liturghierul explicat !!
qH ihll

322

LITURGHIERUL EXPLICAT

l'i'~~ lifTURGHIA
-..~'~ I;:

~ ~

323

conul raspunde: Maapropii ~ara1/ide nemuritorul Imparat 980. Apudind apoi cu mana stanga coltul liber ,al acoperamantului, cu care preotul tine Sfantul Potli[''1/i a!?ezandu-1/i-lpeste barba, sustine eu drea;pta margine a pootamentului Sfantului Patir, spre a inlesni. preotului lU1CJ.'a981 rea, iarpr'eotul, dandu-i sa' guste de trei ori, zice: Se impana1/e1/-te robullui Dumnezeu, diaconul .(N)"eu Cinstitul1/i Preasfantul Bange etc.... Dupa .impa[',tal?ire, diaconul saruta' de asemenea marginea Sfantului iPotir 982, ~ar preotul zice: lata s-a at1ns de buzele tale ~i va ~terge faradelegile tale 1/ide pa'catele tale te va curati 983. Cand Liturghia a fost oficiata in sobor de preoti ~i diaconi, protosul desparte cu copia particica HS in atatea miride dciti coliturghisitori sunt, a:}zandu-le in rand pe ma!fginea Sfantului Dilsc.La vremea impart'al/ini, ~n mai inrtai pr'Otii de pe latura de miaza'zi a SfintJei Mese, o:co1ind prin partea de rasarit ~i:a~ezandu-se in rand cu cei de pe latura de miazanoapte, in ordinea protiei canonice, adica a rangului lor. 'Protosul se reltrage putin mai inapo~, in fata Stintel. Mese, ~ar ceilalti pr'O!ii:}i iau fiecare cate una din miridele in care a fost impartita particica RS, /Ii anume in ordinea aratata ~i 'cu indeplinirea regulilor stabilite ~i mentionate mai inainte 'pentni imparta~irea preotului eu Sfantul Trup, retragandu-se apoi prin fata rel'Orlalti, pe dupa partea de rasadt a Sfintei Mese 1/i a~ezandu-se unur dupa altul pe laturfl de :miazalzi a acesteia. Dupa ce au luat Itoti partllcelele din Sfanta Paine, protosuJ. se gase!/te in situatia obi~nuita a slujlbei preotului cu diacon 1/i,ca atare, urmeaza rnai departe regula prevazuta pentru acest eaz, cu privire la dania ~i .luarea Sfantului Trup. Dupa rugaeiunile de pregatire 1/idupa impart~irea tutUfO\rcu Sfanta, 'Pa,ine euharistiea, se impa'fta~e~te din Sfantul Pofu mm intaiprotosul, dupa el urmand prin partea dreapta (miazazi) ceilalti
980. Dupa editiiIe Liturghierului de Iimba greaca, diaconul este obligat apoi, repetand formula intrebuintata pentru cererea SfAntului T;rup: Da-mi, stapAne (piirinte), 'cinstitul si Preasfantul SAnge.... 981. 'Pentru expresia se impartase~te, din formula pentru darea si pnUlllrea Sfantului Trup si Sange, se int-rebuinteaza cAnd verbul ,"E't<lA<l,"5c:l~< (ca in manuscrisele: nr. 1020 Sinai, veacul al XII-lea - al XIII-lea; nr. 709 Patmos, anul 1260 i nr. 986 Sinai, veacul al XV-lea i nr. 8/182 Metocul SfAntullli Mormfmt la Constantinopol, veacul al XVI-lea (Ia A. Dmitrievschi, op. eit., p. 1146, 1158, 61(3 si 475), (Constitutia' IuI Filotei, la Pan. N. Trembela, op. eil., p. 13). sau cAnd I'-E't<lMao't<lL chiar lamAndoua in unul ~i 'acelasi manuscris (ms. 425, Metocul Sfantului MormAnt la ConstantinQPol, veacul al XVI-lea, la A. Dm1trievschi, op. cit., p .. 825). 982. Gherasim Saffirin (Tiplc asupra serviciilor divine, Bucuresti, 1905, p. 59) este de par ere ca, atAt dupa impartasirea preotuilli cAt si a diaconl!lui, Sfantul Polir ti"ebuie pus pe antimis, fara a-I si'iruta, pentru ca sarutarea este impartaslrea de binecuvilntare, iar cel care s-a facut una eu Hristos prin lmparta~ire, de ce biuecuvAntare sa se mai impartaseasca ?" . 983. Instructiunile din Constitutia Iui Filotei obligau pe diJacon sa-~i ceara ierlare de la preot, de Ifiecare data, inainte de primirea particelci din Sfantul Trup si mai inainte de a gusta din Sffmtul Potir, preseriin{lu-se in ace}asi timp diaconului ca, dupa ce s-au imparti'isit amAndoi din SfAntul Polir, sa sarute pe preot pe obraz, urmAnd ca acesta sa seadreseze apoi diaconului cu formula de la samtarea paeii: Hristos in mijlocul nostru, la care diaconul raspunde: Este si va fi".

';\
",:!

preoti, in ordinea descrescanda a mngului lor, eel din urma dintreei avand sa imparta~eaSicape diaconi, daca sunt. Pentru bunul exemplu de pietate ~i de viata spirituala, dericii au datoria sa fie pregatiti a se imparta:}i nu numai cand liturghisesle, ci ohiar ~i atunei cand numal asista la Liturghie. Clanonul 8 apostolic prevede pedeapsaafurisirii pentru clericul care nu s-a impaI'ta~it ,fara 0. cauz'a binecuvantata, atunci cand s-a adus Sfanta JeTtfa liturgidi, deoareceS-a facut astfelvinovat de demoralizarea poporului. La aeeasta a doua categorie de derici (episcopi, preoti /?i di'aconi) se refera, desjgur, Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, atunci cand mentioneaza ca, dupa imparta~irea episcopilor ~i a preotilor IIDpreuna-slujitori..., 11i :alti pneoti se cumineca iaI'a9i dupa a doua randUliala984. lEi trebuie sa se apropie deci de Sfintele Taine, atat la vremea iinparta~irii eu Sfanta Paine cat /?i in reea C'e prive~te Sfantul Potk, dupa preotii liturghisitori, avand epitrahilul :}i conformandu-se ritualului stabHit. In aceea~i situatie trebuie &ocotiti 1/i deridi care au pierdut, temporal' (prin suspendare) sau pentru totdeauna, dreptul de a savar~i serviciil-e sfinte (lepooPTelV) prin depune.rea din 'tneapta, faJ:al sa fi pierdut insa calitatea sau cinstea graduluiierarhic respectiv, ceea ce Ie dii dreptul de a ~edeaintre preoti ~i' dreptul de a se cumineca in ,altar 985, negre~it dupa cele doua categorii de derici mentionate mai inainte. d) Dupii impiirtii$ire, preotul cite~,te rugiioiunea de multumire: 'Mu1tumim, Tie, Stiipane, 'Iubitorule de oameni, facatorwle de bine a1 sufletelor noastre, ca 9i in ziua de acum' ne-ai inv,rednicit pe noi de eere~tile ~i nemuritoarele Tale Taine. [ndrepteaza calea noastra, intafe1/te-ne pe ooi toti, intru fnca ITa; pil:ze1/tevia~a noalstra" inta['e~te ;Pa~ii no~tri..., ca in formularul Sfantului loan Gura de AuI'. Textu1 acestei rugaciuni prezinta variante neinsemnate in celelalte doua Litur.:. ghii, tema euhologiea a rugadunii fiind Ynsaaceea~i in teate. 1n ,editiile Liturghierelor contemporane, locul acestei rugaciuni se a.f1afixat dupa operatia rasturnarH oontin'Utul:uiSfantuI1.1.i isb in .Potir, adica imediat D [nainte de imparta~irea credincio~ilor, iar in Codicele Barberini 336986, abia in timpul ectenjei finale de multHmire eb~teasca dupa imparta~irea credincio~ilor. In timpHlacestei ectenii preotul este insa ocupat eu strangefea Antimisului, ar;;aincat eme logio ea 10,oulrugaciunii de multumire sa fie ridieat mai sus, chiar mai sus decat eel pe Icare il are in editiile curente ale Liturghierului, ~i anurne ea t.rebuie 'w;;zataindata dupa imparta~irea clericilor. Fa'cand parte din ritualul imparta9irii aeestera, este
984. Simion, arhiepisco.pul Tesalonicului, Despre Sianta Liturghie ..., cap. 99. La acestia din urma se refer a formula rugacJunii oare insoteste proseomidirea miridei (prima de sub SfAntul Agnet) pentru cinul preotesc, dnd pe la:nga c1ericii I~turghisitori, preotul, proscomidindi se roa-ga: (<<Pomeneste ...,,) si pe toti fratii nostri, pe care i-ad chemat la lmparti'isirea Ta, prin milostivirea Ta, prea bunule StapAne. 985. Vezi comentariul la can. 9 al Sin. de la Neocezareea, Canoande Bisericii Orlodoxe, vol. 11, lrad. cit., part. I, .p. 3-5. 986. La F. E. Brightman, op. cit., p. 342. la Nicodim Milas,

I I I I I I I I
I'

.I

;I~
',~I

il

326

LITURGHIERUL EXPLICAT
-Jli ii,.,'1

LITURGHIA

327

vechea practica a imparta~irii poporului in acela~i fel ca ~i deridi se gase~te atestata de documente pana catre finele perioadei patristi<ce990. Astfel, Sfantul, Chiril al Ierusalimului' recomanda neofitHor: Cand, te apropii sa te imparta~e1?ti,nu te apropia eu palmeie mftinii intinse, nici eu degetele rasfirate; dimpotriva, fa mana stanga tron mainii drepte, ca una ce are saprimeasca pe'imparat. Fa-ti cau~ paLma ~iprime1;lte Q'rupul lui Hristos ...n991.De asemenea, Sfantul loan Gura de Aur, privind ca pe un simbol al Sfintei Euharistii carbunele aprins cu care un serafim a atins buzele profetului Isaia (6, 6), zicea: Serafimii n-au indraznit sa'ia (carlbune aprins) dedit au oll'/tele"dar tunu te temi dnd 11.tii in mana 992; iar cu aHa ocazie: Sa sarutamcu smerenie Sfanta ~{ preacurata Jertfa pe oare 0 primim 993.Laaeeea~i practica se refer a ~i Sfantul loan Damasehin, in veacul al VIII-lea, cand sCda:,,,Sa ne apropiem de ea (de :Imparta~anie) cu 0 dorinta infocata ~i, ineruci~ ~and palJ.11ele, a primim (frupulCelui rastignit. ,,punfmd peste d<iln~ul s ochii, buzele i/i fruntea, sa ne imparta1?imcu dumnezeiescul carbune-p9r,: Apostolice (cartea VIII, 13), Potrivit randuielii din Constitutiile episcopul sau preotul impartea Stantul Trup, iar diaeonul dadea saguste din potir 995.Se pare insa ca spre finele veaeului al VIII-lea aparuse deja lingurita la imparta9ire, in Biserica Siriei 997.VeRi earn eu un veac mai inainte, Sinodul Trulan' hotara princanonul 101 respectarea vechiu'lui uz, separe totu~ica lingurita n-a putut intarzia prea multo Dejape regul-a a primiriii vremea SfantJului 'Deodor Studirtul (t 826), V1!Chea Sfantului Trup direot. in mana il1i pierduse din r~goarea ei 997.In tot cazul, trebuie ,admis ca introducerea linguritei in ritualul impartaiiirii a fost deterrninata de preocuparea Bisericii dea inlatura ocaziiledeprofanare a:Sfin tei Euharistii, pe de-o parte;. prin primirea ei in maint, ne990. Teodore.t al Cirului, Istoria bisericeasccl, oart. V, 17, p,. G" ,LXXXII, eol. 1232; Sf. Vasile eel Mare, Epistola XClII, P. G., XXXII, eol. 485. Sozomen, Istoria bisericeasccl, VIII, 5, P., G., LXVII, col. 1528; Can. 101 ,al. Sin. Trulan. 991. Catehez(,l V mistagogiccl, 21, trad. de Pr. D. Fec;ioru, in colect.['a"'(Izvoarele Ortodoxiei, nr.7, Bucure~bi, 1943'. ",r ' Ozeea 3: ,In legatura oil' faptul 992. Sf. loan Gura de Aur, Omilia VIla pe vremea lul Balsamon . (veacul al XII-lea) Jaicli nu mai primeau Stfmtuj ,Trup euharistic in mana, ci ,de-a dreptul in gura, Nicodim Mila~ observaca Balsamon lumurea ca aceasta se face nu '''pentruca laieli nu ar fi v,rednici, ci pentr'u ca. in felul acesta a predanisit d.reapta credint.a, frica de Dumnezeu ~i evlavia adevar,ata. Sini'agma ateniancl; )1",548, la' N. Milas, Canoanele BisetieiiOrtodoxe ..., vokI;' trad. eit., part. II, p. 48'i;(comentalriu la can. 101 al Sin. Tru1an). 993. Sf. Io,an 'Gura .de Aur, Omilia la Nasterea Domnullfi nostru Iisus Hristos, 7; VezI P. G., XLIX, col.208 ... 994. Sf. loan Damaschin, Expunerea ingrijitcl a credii1tei, cart. IV, carp. 13. 995. ln Biserica primara, SfAnta lmparta~aniese distribula chiar de diaconi, precum relateazaSf. Iustin Martirul ~i Filozoful: Dupa ceintaistatatorul (episcopul) a savaqit Euharis1ta~itot poporuI a dat raspunsul 1a"sfar~it, aceta 'pe carenoi i.i nurriim diaconi dau. fiecaruiadtntrecel ce' sunt de,'fat.a sase imparta~easca cu painea, vInul ~i a,pa eUJharistica (sfint.itE~) (Apologia intiii, cap. LXV, 5l. Cf. ... si can. 23 si 58 ale Sin. Trulan. 996. Cf. Sf. Grigore Decapolitul, Cuviint istorie, Vr,. P. G." C,col. '1204 B. 997. Cf. Sf. Teodor Studitul, Epistole (219), cart. II, P. G., XCIX, col. 1661 B.

~
~J
f
'J

'1

curate, iarpe de alta 'prin 'intrebuintarea inscopuri superstitioase 998. iEste firesc ded sa se admita, pe de aHa parte, ca originea sau inaugurarea ceremonialuluiunirii Sau amestecarii tuturor partilor Sfantului Agnet in Potir trebuie cantata in aceste imprejurari, cao aeomodare neeesara la noua regula de imparta~ire eu lingurita 999.Primirea separata a painii l1i a vinului euharistica ramas' de aiei inainte unprivilegiu exdusiv al c1eddlor, credine-wl/iiurmand a fi impartal1iti eu linguri,ta. ~naceasta intrebuintare, linguri~a capata semnificatia simbolica a cle~telui cu care serafimul a luat carbunele aprins, pentru a atinge~i curati buzele profetului [saia. b) D'e$ertarea SfdntuLui Disc: - Pregatirile in vedenea impa.rta1?lrii creditleio1?ilorincep prin de!;lertarea particelelor de pe Sfantul Disc in Potir. AoeaSta ope.<l\;ie0 indepIine!;ltediaconul, ia,rcand sunt mai multi diaconi aceast~ actiune. Ii .revine aceluia dintre ei care, a fost imparta1?it oel din urma,. lnllpsa diaoonuhii, de~l'tar~a se face de mire pre'Ot, iar cand, Liturghia este ,oficiarti'in sobor de pre:oti fara diacon, Stantul Disc i este turnat in ,Potirde .ca,tre predtul de: rand .sa'll'd~ selcare. a pr,oscomidit ori s-,a imparta~it in urma tuhlror. J:)upa ce .s-a citit rugaciunea de mul,tunua:,'in, uiTIDa i~P~Tt~~irii~u~ul ,qin' ae'e1?~ai~ S~an,~l Di~ in mal}as.tanga l1i;r~dicardu-l dea:~upra Sf3ntufui Potir, .a;pudib)iretere in mapa 'dreapta iii' cu, a:jtltorul luU,~ PiT, rang par;tile NI' ~i KA 1?iIe pune una dqpa aItfi in PotiT. Ca lIi puner~a partii JIS mai inainte, arpe'stecarea in Potir",i aelor dOUiaparti din urma simbohzeaza de asemenea inyierea Domnului. Cad, a1?a precum s-a suiblinia,t prinanamneza, in Sfanta Euharistle se comemoreaz3 sau se face i amintire nu numai de jertfa Dom.nuhii, adicii de moartea Lui(;<de' cruce, de groapa), ci 1?ide invierea cea ge a trela zi,ca moment sau episodinseparabil, d1 toate cele" CEl s-au faeut pentru noh. Aceasta' idee a simbolismului ~nvierii illi gase~te'expresie in formele lirismului 'poetic din cele trei tropare ale Canonului Pa1?tilor compus de Sfantul loan Damasehin, pe care .liturghisitJortil Ie :l'Ostl11te rtimp ce. pune in Botir pa-rtile ~I I/i KA. Avand in ded suo ochii credintei imaginea invierii Domnului, el :marturise~te in prima ,din aceste Tugaciuni: !nvierea Lui Hristosvazand ~i continua indemnand : sa neinchinam Sfantului Domnului lisus, unuia Celui far a 'fa 0 de pacat .. Crueii T.ale ne, inchiriam, Hfistoase,~i sfdntainvierea Laudam, {ii 0 sJavim,.. yentti. toti credincio1?iisa ne inchinam, sfinte~ inCruce bucuria a venit la toata vierii. lui Hristos, .caei, iata,prin lumea .... !ntr-un stil ,exl,lberqp,(se manifesta apoi inal doilea imn bueuria pentru' proslavirea ca!;ltigata de Mantuitorul prin inviere, bucurie. care face sa tresalte noul Ier,usalim 1?iSionul cel cie s~s, adka intreaga Biserica, cea triuillfatoare, in frunte cu Sfanta Sa Maka l1iceaa credindoiiilor care senevoiesc;'inca pe pamant pentru mantuirea lor: Luminea998. Cf. Nichifor Calist" Istoria biserieeasccl, cart. XIII, cap, 7, P. G., CXLVI, la Dr. Vasile Mitrofanovici ~j Dr. T. Tarnayschi"op. cit" p. 226 si 538. 999. Cr. supra nota 944.

I I I I I I I I I I I
:~

I 11

It
-\Ii :m

!
:

11,['
';;

"

I I I I I I I I I I I I I I

328,

LITURGHIERUI:.

EXPLICAT

!
.~

UTURGHIA

329

il

za-te, lJ,1m,ineaz,a...ste,' Xerusalime, ca' 'slava Domnului peste tine"a noule rasarit Salta acum, ~i te bucura, Sioane, i,artu, curata, "Nascatoare de [)umnezeu, vesele~te-te intru invierea Celui nascut al taw>. Prinana10gie,apoi, cu mi~lulmesei pascale din Vechiul I Testament, Esus; lY,IielBI lui Dumnezeu, Care ni se da spre mancare ~i bautura ,in dumnezeiasca 1i1indumnezeitoarea masa euharistidi, este ,numit in al treilea twpar 1000 Pa1iti.le,7celemari 'iipreasfintite. ,Intr-o'atitudine de contemplare ~i intr-un toil de admiratie ~i de transport spiritual' (<<0, intelepciunea ~i Cuvantul Iui Dumnezeu 1;>i uterea!), liturghisitorul incheie acest P imn eu rugaciunea de la finele lui: Da-ne noua sa ne imparta~im eu Tine, mai adevi:i:ra,t,n ziua cea neinsera-ta a imparatiei Tale. Tu, adica i Cel ce ai fclgaduit Sfintilor Tai Apostoli : va voi lua 1a Mine, Ca sa fiti $i voi unde sunt ~i Eu (loan 14, 3) $i Te-ai rugat Parintelui Tau ~i al nrosku : Pa/finte, voies-eca unde sunt Eu sa fie $iaceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava Mea, pe care Mi-ai dat-o,)' (lo,an 17, 24; .,ef. ~i 12, 26; 1 Tes. 4, 17), invrednice}Jte-ne prin aceasta, imparta1iire cu Trupul ~i Sangele Tau euharis'tic sa, ajungem, sa. ,ne';imparta~hXl ~i de vederea directa a I siavei Tale in viata cea ve$nica; pentru aceasta'ni se dau Cinstitul ~i Preasfantul ';l'au Trup,precum ~1Cinstitul' $1 Pr;e$l:-:, sfantul' Tau Sange:.la dna, liturgica: spni iertarea i pacaielor '$i Spre viapa de veci. Tuel1ti Pa~tillf, noastre cele marL, Pa~ti" pesa'~, trecere ; ~eei, numai prin Tine, PFinmijIo'cirea Ta putem aj.unge sa;,trecem de la pamant la cet, sa ne' indumnezeim ~i sa privim la slava Ta cereasca! , : 'J, ... ,,\if' Dupa ce s-a incheiat ritualul punerii partilor, din Sfantul Agnet in Po~ir, se trag in el eu buI1eiele celelalte midde, adidia Sfintei Fecio,are, ale celor noua cete,. precum ~i cele pentru vii ~i, repauzati, rostindu~se in acela~i timp rugadunea: SpaW, Doamne, pacatele celor ce ,s-au pomenit aid, cu cinstit Sangele Tau, pentru rugaciunile sfintil,or Tai 1001.
. 1000. ;In Liturghierul gree:, acest tropar ocupa al patrulea numar de. ordine, deoarece inaintea 'lui se ana intercalat tr.oparul: ,,0, dumnezeiescul, 0 iUi:litul, 0,preactulcele Tiiu glas !.... ' 1001. Spre deosebire de vechile Liturghiere .fOmAne~ti ~i de cele din. uzul,altor Biserici Ortodoxe Autoced'ale, cele Jnai muIte din eclitiile romAne~ti din a doua jumatate a veacului al XIX-lea, pr~cum ~i ce,le din prima jumMate la veaq,llui al XX-lea au schimbat ordinea rugaCiunilor din ritualul de~ertarii SfAntului Disc, prin a~ezaTea acesteia din urma (<<Spala, Doamne" pacatele ... ) lnaintea" ce'lorlalte, ceea ce, este lipsit de lQgica i ~i in con'tra'dictie CU' semnificatiaesentialii. a\ actului punerii partilor din SiAntul Agnet in Potir. Este probabil cii 0 asemenea schimbare inve'fsa cu privire la operatia ~terger,ii a fost inspirata, poa-te, de 0 concepti,e SfAntulu~ Disc, ~i anuIne de a trage cu buretele mai 'intAi . niiriclele Sfintei Fecioarc ~i ale sfintilor, laolalta 'cu "cele pentru vii ~i marti, 'ludu de 'asemenea,nejustificat. cleoarece, in fire a rHualului sacru al arnestecarii. Sfintelor, primatul nul pot. avea decAt partile Sfantului Agnet, pentru mo.\ive de ordin dogmatic. Fapt este ca, multa vreme, a,'dainuit la noi practica inversa, datorita desigur rationamentului gre~it al unui editor, ca !,de~ertalrea Sffmtului Disc ar trebUli inceputa prin degajarea mai lntAi a marginii sale., spre a se face astfel loc pentru tragerea celorlalte parti. Modificarea vechii practici a fost reprodusa mecanic in editiile urmat9a,re, pierzAndu-se lnsa din vedere nu numaI temeiul dogmatic, cl ~i faptul ca partile din SIAnta Paine se pun distinct una cate una in Siantul Potir, fara a Ii ~terse sau' trase cu buretele, ca miridele celelalte ..

i
,I

,I

!I

Comuniunea cu sfintii, cu care ne gasimlaolalta In 'Biserica hii Hristosj se afirma~i in aeest moment, Jiind luati in ajutor pentru ca9tigarea sfintirii, care este if!.ainte <detoate iertarea de pacate. Randuiala trecerii' bontil1'utului Sfantului Dis'e'ini'Sfantul PO't:k,descfisamai sus, seaplkJ numai in cazul cand sunt putini credindo$i de imparta9it (4-5), Dad!, sunt:'lnsa inai multi, pax tile Nl ~i KA se sfarama mai intaicu copia pe sfantul disc in paxtiJcell 'mid, inal1ClJ ca sa ajunga fel pentru toti cei ce vor sa se apropie de Sfintele Taine" punandu-se apoi ell hngurita in Sffmtul 'Potir, oU randuiala rnentionaM rom inaint1e. Miridele sfintilor, inclusiv a Sfintei Fecioare, precum'$i cele pentru vii 9i repauza',ti sunt 'lasate insa pe Sfantul Disc pana dupa impaTta~ire2 ci'edincio9ilor, pentru ca nU eumva: amesrtecandu-'se in Sffmtul Potk .au particelele din Srfantul Agnet, Sa se intample sa fie imparta'i/it dintr-acelea dneva .. Dupa ce s-a terminat'ritualul de$ertarii sfantului. disc, se aduna de pe el 1)ide pesfantul antimis,cu buretel~, particele'le eventual ramase, pUl1ahdu-se hi' Sfantul Potit. Be a~aza apoi 'peste acesta acoperamanttil desfarut al lui ~i pe sub el 1ii lingurita, in cazul dlnd sunt l cativa credincio~i''de imparta$it. Se intocmesc totodata ~i celelalte acoperamirite;' al1ez,lndu-lepe Sfantul Disc, $i anume mal intai aemIn, peste el steluta 9i deasupra ei acop~ramantul S~antului Disc. Aoea'sta operatie fiind in:cheiata, llttirghisitoI'ul',c!are~'a fac.ut de'$ertarea Sfantulrui i()rrsc, merge de se spala pe.. maini. .. i, n ' ., " ,. " c) Actur, imparta$il:ii credi11cio$iLoT. ~ pupa terminarea acest~r 1ucrari, se' ridica peI'deaua ~i se deschid sfintele u~i, Jar diaconul inchinandu-se 0 data,prime~te d~ lapreot SfantulPotir, in,ambele maini l1i {le venindapoi eu ellntre sfintele ulli il inalta, arotandu-:l crediIliCio~i1or, care.ii invita .sa se apr9pie pentru a se imparta$i : yU frica c;i,e Dumnezeu, cu cT;edinpa $i cu dmgoste, sa va apropiapi!. Aceasta actiul'le este indeplinita de preot, cand nu este diacon. Formula de irivitare 1a imparta~ire este intalpita in cursul timpului in. diverse yariante, tat in ceea ce pr,tv:e~tetextul, cat l?i felul ei de romire. In forma ei oea mai dezvoltata, ea este transmisa de Comentariul Liturgic a1 Sfantului Gherman I al Constantinopoluluii: Cu frica de Dumnezeu,cu credinta ~i cu dragoste apropiati-va de Hristos, Dumnezeul l1i Imparatul vostI'U I" 1002. In manuscrisele dintne veacW"ile al 'XU-lea ~i, al XIV-lea 0 intalnim ceva mai simplificata '$i anume :Cu "frica de' Dumrrezeu"sa va apropiati 1003 sau Cati sunteti Cll friCa ~i cu credinta sa va apropiath>J004,ori Cu frica d~ Dumnezeu ~i .cu credinta sa va apropiati 1005.
1002. P. G" XCVlII, col. 42'5 A . 1003. Ms. nr. 1020 din Bibl. Maniistkii Sinai (veacul al XU-lea"":' al XIIJ-lea). La A. Dmitr'ievschi, op. cil., p. 145; Codicele. E. 'M. 6 din Bibl. Marelui D'ucat din Karlsruhe,la Richard Engdahl, op. eft., p. 32 ~i'74. . 1004. ''Ms. nr. 719 din Bibl. di~ Patmos (~ea~ul i ~l XUI.leaJ, la A "Dmitrievschi, op. cH., ~p. 175. , , 1005. Ms. din an: 1306 din Bibt. Milniistirii Esfigmenu (Atos), la A Dmibrievschi, op. cil., p. 269. I

i
!

I
I , r ,
t l

.",I ~r

Ii f'
tl

III
1,

I!
II

II

~"

@!

~j

~i LlTURGHlA

"I

330

LITURGHIERUL' EXPLlCAT

Ai 21

331

Inunele locuri, prima parte a acestei formule esterecitata de preot 1006, uneori chiar ineet 1007, chemarea sa va apropiati fiind rostita, in' continuare de oortreIdiooon,dUipa ce pri,~te potiirul de la preot. Feriti-va,de'a erede ca'ceea ce mfmcatiarcum ar IT paine, sau ca ceea ce beti arfi' Vinl>,faceaatenti Sfantul loan Gura de Aur pe credincio~i. Cand vaapropiati, sa nueredeti ea prirniti dumnezeiescul Trup din mana unui om,~i reprezentati-va pe in~i~i,serafimii cu un cl~te oferindu-va focul luat de pe altarul din cer, ca. in vedenia lui Isai" (6,6)>> 100~. Deaceea,credi:ncio1/ii trebuie sa seapl'Opie de Sfal1Jtul ell respect. t;:i rcusHaUi i cucernicii Potir eu fridl de Dumnezeu, in. suflete, iar in eomportarea lor exterioara eu cuviinta. rCUfrica 1/i eu evlavie., fara zgomot, preseria randuialadin C01I,stitutiile Apostoliee (cartea 8, 13). Pe de alta parte, precum observa Nicolae Cabasila, ",im:parta~irea cu Sfintele :r'aine nu este de nici un folos credincio1;;ilor care Ie primesc fara credinta 1009. Suntern chemati sa gustam nupaine ~i vin, caci de1;;ila gust Ie simtim ca atare, totu~i ele sunt 'Trupul 1/i Sangele lui Hristos;Taina'se euvine sa .0. judecc'im, precurpstaruia Sfantul Chiril al Ierusaliinului, nu. prin gustare, d prin credinta, .care trebuie sa ne dea .eertitudiriea neindoielnica a faptului 1010.,,P~trun1;;ide aceastacredintii trebuie ~a vina ded credincio~ii ,la imparta~H, ,ceea ce, di? altiel, eichiar marturisesc pr,in raspunsul pe '~are ildau, 1a in:vitatiadiayonului, prin verse,tele24 .'?i 27: din Psalmul ,117: Binecuvantat este Cel ee vine intru numele Dommilui! Dumriezeu 'este. Domnul lIi S-a aratat noua 1. Domnul, prezent in Sfanta Euharistire, este intam'pinat ded in Liturghie cu primul din acestedoua stihuri, eu care a fost ovationat de multime 1a primirea Sa triumfala Jin'lerusalim (Matei 21, 9; Marcu H, 9; Luca 19,38 lIi loan 12, 13). Marturisindu-se venit inlume in numele Tatiilui (IQan 5/43),se-recuastfeI caEl nballte totodata in al'doilea stihcc'i InsUliiDoinnul Iisuseste 'Dum' nezeu (<<Dumnezeu este Domnu!, adica Dommil este Dumr:J.ezeu),fapt ce se gas~te subliniat in chip special indeosebi in forma mai dezvoltata a' fdrmulei! peritru chemarea: credinciollilor de catre diacon, rapcirtata, proc)1m am vazut mai inainte, de Comentariul liturgic al Sfantului Gher" mah I al Cdnstantinopolului: ...Apropiati-va. de Hristos, Dumnezelll ~i Imparatul vostru! 1011. In plus, incalzita de {(dtagoste" trebuieJ sa

fie inima celQr .ce vin sa primeasdi Sfanta Imparta~anie,: iubire atat fata de Damnul ell care se vor uni, cat :;;i fata de semenii ,lor, cild, chiar daca 'am 'avea un numar imens de fapte de dezvinovatire,; dar daca pastram dU1;;manii,nu Vom putea doMndi din acesteamantuirea 1012. Sfiritii iPalrinti au'!!fus-t foaI'te atent} ooupr:a ordinii lIi oompo.l"tarii regula din Concredinci~ilor in timpul i-Il1jparta~i.rii. vazutdej,a Am stitutiile Apo'stoliee (VlI.I, 13) a!oorrdapdoritate per&oanelor de ambele sexe,' caq-e s' gaseau in legatura'ou servi'Ciul bisericesc (ipodiaconi, anagno9ti etc.). Fara 'zgomot trebuira sa urmeze apoi impart~irea ceJiorlalti.credinc101li,preeum recomancLaaoeea1;;iregula.. SfantLil loan Gura de Aur era nevoit sa latraga ,alten~i.a asupra ,crosstuilueru, !in termeni care tradeaza aspe:otulsi,tuatiei din vr>emeacand era in,vigoare impa;rta1;;lTea obli'teasca: De SfinteJie lTaine ale sfintei 1;;iinfricollatoarei mese sa va aprop'ilati ououtremuT, au. cugetcurat; eu post ~ieu rogaoiune, tara ,zgomotli?Lneoranduiala, ' fare a tropai cu'piocioarele, ffire sa vaimbulziti uniipeste altii, cad 'aoeastar esieun ,semn 'dedispret trufa:;;'lIi o nesooOltiritafara margini 1013. In pni.ctica bisericeasca contemporana,'" credinCibllii!'pregatiti pentru impaI1ta~ire prin mWturisirea paoatelor1a duhovnic;' prin po'cainta lIi .oogeteurat, se apropie venind unrul dupa a,uul in fata sfintelor u~i, prin partea de miazazi, 1/ianume prin, fata icoanei Mantuitorului 1/i,in:emnandu-seeutoart;1 sme;r.enia:;;ifrica, illi pun mainile cr'ucif;; a pi'ept 1014. l Preotul Ii a$teapta intre sfintele llllieu potirulin main~,pe care j I-a predat, diaconul in a:l!taT,uncle, s-a intoTS dupa rostirera for1):trulei e. ched mare la impartii~ire. 'stand leu ,fata.,caire loredinci09i, p.reo11ul oste9te r mai intai, in aU:Z'U1 CD muIta evlavie, rar1;;i deslu~1t, .'cele trei ruga:lor, ciuni de pregc1tire (<<Cred,DO'amne, ~i marturisese ...; AI Cinei Tale celei de taina partall ma primellte... 1;;iNu spre jud~<;at~,sau osanda...,), intreJ:lUin1ate de lilturghisitorii inllilli,inainte de imparMlIirea lor .'?i pe care cred'incio~ij rtrebuie sa fi~ inideml1'ati, a' :1e spuna eirecare in sine, s dupa pl'eot. Li se da ,astfel.1;;ilor oeazia de a se oonoentm 9i a incerca sentimentul nimicnj,ciei ~i oa:l milintei, in fa~a unrui dar dirvin Ice oovaru ge~te 00ndi~ia lor :umana, 'lIi de aUl'ma In,acest chip pe lit)1rghisitori pe drumul;curatitor alcrucii, r~stignindu-se simbolic impreuna HriSitos.

'd

I I I I, I I
II
Iii
If

1006.. Cod;::nr. 662, din Bihl. Nat.din Atena '(veacuL al XIl'lea ~ al XI1l-lea), , la Pan., N .. Trembela, op. cit., rp.14; Constitut,ia lui Filote!, Ibidem. ,1007. Ms. 11I, 709 ,din Bib!. din PBtmos (cijnul 1260), La A. Dmirtrievschi, op. cit., ' .. ,'" p. m8. 1008. Sf. loan Cura de Aur, Omilia IX despre penitentd. 1009. NicoLae Cabasila, op. cit., cap. XLVI, P. G., col. 468 C. 1010. Sf. Chiril al lerusalimului, Cateheza N mistagogicd, 6 i Cateheza V
mistagogicd, 20. ". ,

Coli

1011. In, epo~ in cflre credincio~il primeau Sffl.lltul Trup euharistk in lIliina ~i se imparta~eau direct din Potir, aceasta credinta imbraca forme cpncrete de, manifestare, precum se poate intelege din recomandarUe St.', Chilil Brl~ri.1salimul1ii; Dupa ce iti vei sfinti cumulta grija ochii prin alingereB Sfiintului TrJ.lp, imparta~e~te-te, aviind grija sa nu pierzi din el... $i pe ciind sunt inca umede buzele' tale, dn degetele la' gura ~Usfinte~te cu umezeala de pe. buzele tale ochii, fruntea ~i celelalte simturi (Cateheza V mistagogicd, 21 ~i 22). De asemenea, Sf. IoanDa-

Agezandu-lIi apoi sub oolrbie 'linul din capetele acoperamantului ou care preortJultine potirol in mana stanga, prim6lite fiecare, pe rand, de la el Sffmta Impartallanie, in linguriva, sub ambele forme, in timp ce preotulprQnunta form'u'La: Se impOOtalleW:~ robul lui Dumnezeu (N) eu Cinstit1l1.9i Sfantu1 \!.TuB9i Sange' al DO'mnul'l1i' ~i.Dumri.e~eu1ui1;;iManmaschin: ..incruci~iind. palmele, sa pnmlm T'rupul Celui rastignit. puniind peste Diinsul ochii, buzele ~i Jruntea, sa ne imparta~im cu dumnezeiescul carbune, (Hxpunerea ingrijitd acredintei, cart. IV, 13).. ", 1012. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit . P. G., XCVIII, GOI. 452 A. 1013. Sf. Io,an Gura. de Aur, Omilia la Na$terea ',Domnu1ui. 7. 1014. Simion, a'l'hiepiscopul TesalonicuLud, Despre Sf6.nta Liturghie. cap. 99.

I I I I
f

,1

,11

I' 1,1
f I'

l!

II

il
H

I I I I I I I I I I I I I I

332

LlTURGHIERUL EXPLICAT

:LITURGHIA

333

tuitorului noSItru lis-us Hristos;; spreier,tarea, pa.ca,telor $iv;iata ide~' vech>; Dupa jmpama1ilr,e, i'i/l $terge fiecare buze-Je ell capiitul a'ooperaman.tuli.ri; sMuta,Sfantul P,otlr+~i,'jnlchinandu-Osei plea:caimultumind luiDumnezeu. In tot:.timpul .cat a ,tinuf actul 'imparta$irii'eredindo$ilm, strana d.nta rar chinonlcul (<<TrupulIul Hristos primitL sau AI Cinei Tale celei de :1}Clina". parta$ ,m8prime$te ..., ori chia!' peqmfmdoua suocesiv,' daca suntmulti de impaflt.3J$it). Dupa,;ee 'S~a{teTminat.imparta$k,ea, credindo$iIor sa'll,ldaca n-'a:fost nimeni de impart3.$it, preotulTamane irttre'.sfinte1e u$icuSHlntul ,Poti[:in maini, dupa rostireaLchemarii eu fdca Jui Dumnezeu ..., a$teptandsa selncheie rnspunsiul credincio$ilor la aceas.whwitatie; trece apoi Sfantul Potiir in mana 'stanga, iar eu dreapta, binecuvanteaza indata, credindo$ii 1015, rostind'eu voce stihul din:.PsaJmul 27 : Nf6ntuieijte, D1h,mnezeuLe, poponlL Tiiu iji binecuvinteazii moi}tenirea Ta.,, lOW. ManuseriseJ.e liturgice de prinveacurile al XLI-lea $ial XIII-lea ne informeaza;,ca, inainte deaceasta formula,preotuL,obiiinuia sa TOs-teasdL-'-probabil'intaina Cu: adevarat textul diu'Evanghelia dupaSfantul MateF(27, ,54): Fiul lui Dumnezeu a fast ,acesta, prin care sutailul ili ceilalti ,strajeri $i.,.auexprirnat spaima:;;i uimirea iUiurma cutremuruluL ce, a insotit sfar:;;ituiMan1;uitrorului Cruce 1017. ,pe d) MtiLtumirile dupii impartiiijire. Potrivitune1 re'guJi' constant obsefvate in 'cursul Liturghiei credincio~ilor, 0 bil1'ecuvantare data 'de preot 'credinckJ$'ilor rrial'cheaza inaugUl'area unuii moment 11'0U sau tI'ecerealtl 'stadiuJ urmator al dficiului. Asa a fost oazul inainte de in:ceperea, rugadunii Anaforei euharistke, ~ecum $i dupa il1'chci,er,ea. !'ugaciuniidipticelor .. Totasltfel $i' binecuvantarea de 'maT sus (<<ManJtuie~lte, Dun:mezeule,p6porul T,au...) lasa' sa urmeze un moment nou, inoare tema principala :a'oficiuluio formeai.1i rugiieiiLniLe pubIiee de" m1l1'l1Ele,sunt precedate insa de cateva ,actiuni' care mire'dupii 'im,piittiiijire. reprezint3o linie 'de tranzitie de J;a un moment la eel81alt. Esteadi,ca necesar sa stiblinierrica, ramanand cUPotkul intre sfin,teJeui, dUIPachemarea credincio$Hor 1a imparta~ire' 91 dupa indeplinir:ea' aeestui! act, preo,tul se gasete Inca incontinuareamomentulUli aratarii Potirul'lll'cU Sfint'ele. Tame 'in 'fiat>eii'credi~1cio$ilor. Aceas.taprirria ',aratare simboli':' zeazaara:tarea Domnului catre femeile m1ronbsite, indata dupa in:viere;
llJ1'5, Ghenadle.' fost episcop de Arge:;;, o.p eil., p. 123 "i rerom. Gabriel 1870, ,p.' 1'6'21; de a"errienea, Ierotelestilwn, Atena, Ra:;;canu, Liturgiea ..."BuUTe".u, 1948, p. 149"i 198. Codic,ele 11f, 662 Bibl, Nat., 1016. Unele rn:~uscris~. din veacul al XII-lea(cf. din Manastirea,, Pantelimon, la Atenq ,,1 Cqnsti(utia Jul Pilotel, Cod, nr.6277-77Q, Pan. N, Trembela, op, eli., p. 15) ne informeaza Cd preotul facea numal gestul de bi'l1ecuvantare, !n timp ce formuLa era rostltii tainic sau !n sine. 1017. Aceasiit :expresie a uimirii esteadecvata amintirii evenimentelor mortii ~i !miierii"Sale, pe,care Ie miirtlirisimprin' insu~i faptul impartii"irii. Cad pogorarea in trupul nostru a Sf.intei EuharistiV, prin'!mpartii"ire, simboHzeaza lngroparea Domnului, laT prin invierea Ll1i !n noi, !nviem "inoi !,mpr-eund eu E!. Cf. A. I. Dmitrievschi, Istoria' dogmai. i tainstv lzcieasnenie bojestv, Uturgii, St. Petersb, 1884, p. 274, la 'Dr. Vasile Mitrofanovici "i Dr. T. Tarnavschi, op. eli., p. 536.

cand!leaointampinat cu indemnul: "Bucurati-va j", (Matei 28,9). In lornl .Lui deci )ine<cuvinteaz8'acum preollul pecredincio$i eu cAormula de mai sus. Ea este, precum 5'e'Jvede,o scurt'a. TugaiCi'llne, ,prin' care se cere Dom:nului :saledaruiJas1ca! mantuirea $itoate harm-ile', Cle,decurg din.primirea Sfintelor Taine, .cad ei reprezinta mO'i'tenirea pecare El d a Tasouinparat-o ou prevu1'Sange1ui Sau~ 'Prin gl;asUil ntiiretilor o1'i al corului, cr:ediIllcio$ii aspund pe un ton de entuzia:sm relig:iJos, rin canr p tarea, trop.arului sau a stihirii imprumutate din Vecemia Duminidi Pogorarii SfilntuluiDuh, imn ce se intona in vechime de ca'tre rieofiti, dupa primirea botezului': Am vazut lumina :cea adevara,ta, am primit Duh'llJ ceLceresc; am aHat credintacea adevoarata; nedes:paTi;itei (Sfin1ei) Treimi inchinandu-ne,ca' aceasta ne-a mantuitpe noi. Gredincio.;;iiadue astfel lauda $i multumire Sfintei Treimipenti'u binefacerileenumerate in 'aces1 raspuns, primite ;prin:opera mantuirii. Vechile manusctise 'liturglce n-au Inregistrat 'Hceamf1antare.ln inc teryalul dintre' Pa~i '$i IriMtare se d\nw insa troparLil'Hristobs a inviat din m0r'ti:.., iar 1a mariJ.e sarhilltori troparul iilei respeCtivE'.'; 'tn timpul intonaiiiacestui'imn, preotul s~a ihtordn'altar cd'Sfantul p PDtir;,peo~te ilpLmepeSfa1i:tu'l Ahtiniis $i indata: d~acoi1ulsaO,' reotul - daoo sI'llj1:las-afacU'tfaTa,diacon - trage de pe"Sfantul Disc .in Potir, cu,r~dui~a aratatamaf inaip:L'e;partiaelelelas'C1~' ne:burnWten.!ainte'de i lmparta$irla 'QI1e:diild'o~Hor. Dupa l(Je11 ac'opera, pDeotul ,tamaiaza de' trei ori Sfantul Potir, zicand in taina stihul 5 din Psalmul 107 :' lnaLtii-Te
peste ceruri; DurrfnezeuLe. iji peste totprhn6ntuL (siistrii7:11ceasciifsLava Ta, pra:Ctica ce'se gase$te in:scrisa in manuscrise, de Itave1aculal XII.:.lea

inc-dacelOi8. Aces,t text Indepline$te aici functiaunul mota, amplHea spune, iIi care se exprima in rezuma!tqsemnLfiocatiaactiunilor'liturgice careurrneaza. ' PDeo:tul da astfel dia00Imlui cadelnita cUHcare,.~'tamaiat 'Sfilntul lui'discul cui'ceie de pe et' aCeSta if'tihe' eu Potir .~Ip~nandpecapul mana $i, dupa ce se into'arce' s.pre credlncio~i in a$a' fel ca sa-i poata privi prinsfinteleu$i, ocole$teSfanta Masa prin partile'de mtazazi~i rasarit, pana ce ajungela 'Proscomidiar, un de il depUlle:'Dacai:m' este diacon, preotul,inchina'ndu-se d~ irei ori in fata Sfint~iMese,'i!a ,eI insu:;;i Sfantul Potir,in mana di1e.ap'ta, in' stanga, SfantulDisc$i tinfmd' Sfantul iar Potir .deasupra acestuia,' peste acoperamlntele'de: 'pe el, zice in ,',ai11a: t 13inecuv6ntat' este DumnezeuI' 1wstfU. Cand: :"5-a terrrllna.f l,a"strana cantarea !,<Vazut-amlumiria cea adevar~ta ..;); oritroparul sarbiitorii, preoful sle 'intoarce'cu fatacMre ,cDedineio'?iili'zice'eu gI.as'tare; ,rdintre sfintele u$i, in timp ,Oetine Sfantul Potir r1clkat in maini~peste Sfantul Disc;:' Totdeauna, p.cum iji pUTUTew' ijiin veoiiveeilor,lAeeastaa:doua arMare a Sfantulul PotilTihchipuie InaltareaMantuitoplJui la cer,de pe muntele Ma'SIinilor, in fataApQstoIilor 3ar (Fapt~.l, ,Q) !OJ9 ..
1018. Cod. 11f. 662, Bib!. Nat. Atena ~i COllstitulia lui Pilotei, Cod. 6277--770, Manastirea Pantelimon, la Pan, ,N. ,Trembela,:op. cit."p. 15. 1019. Sf. Gherman I al ConstantiillopbJulu'i,bp. eit" P.G" XCVIII, col.'452; B.

-'1
-'.1

il
LITURGHIA
11

334

L1TURGHIERUL EXPLICAT

'~I r
"'1 ?

335

:Ce1edooo membre sauparti ale formu1ei de bineouvantare demai sus,adicaBinecuvantat S'te ~i Tot!deauna, aoom l'Iipururea ..'., ,fund ... rostite cea 'dinUli in 'taina, iar cea:la1ta0 dataou aratarea 'ei daua oata a Sfantului Potir dTre credincio~i, apar independente una de alia. Expres'ia Tortdearma, 800m l'Iipururea/;:i in vecii weilor, ar '81otJua1iz,a, dupa unele inUeTpretard"asigmarea da1i'i de Mantuitocul ueeniciiorSiai, dupa inviere ; '<<lata, u sunt eu wi in toate zile11e, ana 1a sfar:;;itu1vea1cu1ul" E p (Ma1ei 28, 20) ;s';"a socotit deci neces:ar sa se amintea'8oa in rnomentul s:imlbolizarHina'ltarii Domnului, di Hristos va fi eu Bisefiica Sa totdeauna, acum ~i pur,urea... 1020. Prima propozitie, BinecUivanitateste Dumnezeul 1l10SiWu , ramane deci 00 insemlliarea ei de fOl'mulapentru sla'Virea 1u:iDumnezeu, prezent in SfinteleTaine; Aces,va ni Be pareramane aei sensul 'lntregii formule, paTere pe' oare 0 consideram iIllt.emeiata ~i pe f1aptul:ca, in unele loeuri, JormUtla,Inalta-Te peste ceruri... era completa1a in trecurt ~i ou te:x:tul: Binecuvantat este Dumnezeul nostru, Cel ce lumineaz~ I'/i sfintel'/te, totdeauna ... (aeest fina~, fiind rostit eu voce ta}:'ede diaconeare lua Poturul eU Sfil1'tele DaruM), dei in continuarea ideii,din imnul Am vazut, lumina eea adevarata.,.., de la strana 1021., A1tein1erpretil.ri lasa sa se, 1riteleaga 1nsa ca.ambele parii ale propozitiei litu~i~ in cauza nu sUnt dedt membre a1eui:1eila Lace~ leial'/i bi~cu'Vanitari, pe oare 0 da preotul, inai11itede rQStire~rug~ciunii de multumire dopa impart~ke(<<Sa se umple 'gurile noastre'delauda IT'a,Da:amne...) 1022. Stt-ana raspunde IOU l'ecitareaimnului atribuit ',diaoonului ,Gheorghe Pisidul (secolul a1 VII-lea) ~i introdus in Liturghie de patriarhul Sergiu, in anul 6241023: Sa se rumple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca sa larudam s,l,avaTa, ea ne-ai invrednicit pe noi sa ne impaTta~im... lrutare:;;te-ne pe noi intru sfintenia IT'a,to'ata ziua sa ne invatam drep.tatea \ria. Alilui<a... Din veaoul a<lXIII-lea incoace el se gasel'/te numad in . uzul LiturghiereLor s1:ave~i romane, in timpce editii1e Liturghierului de 1imba greaea nu I-au mai in:registrat, probabil pentru ea imparlDal'/irea colectivaa credincio9ilor a ramas un eVe!1[tmerut marginit '1a cateva date din cursul anulud. Prin aoes't imn, credindol';>ijse roaga oa sa Use dea putere de la Du:mnezeu spre a multumi dupacuviint;a perutru .dumnezeie9tile daruri cu oare s-'au imparta~it I'/i totdeauna sa-i intareasca .eu harul Sau pentru a se pUJteamentine in sfintenia ddb,andita, precum~i pe ,calea poruncilor divine. In aoest timp,preotul duoe la propoomi:diar Sfantul PoUr cu Sfan1rulDisc, dad n-<aavut diaeon, ~i ,al'/ezandu-leaoolo tnchipuie prin aeeasta ~ederea Fiului la dreapta Tatalui, dupa inaltarea
1020. Ghenadie, fost episcop de Arge~, op. cit., .p. 123 ~i Iero!lTli.Gabriel Ra~eanu, op. cu.., p. 163 ~i alti!. (Vezi la Dr. Vasile Mitrofanoviei ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cU., p. 540,ur. 4). 1021. Ms. din an. 1306,' Bib!. Manastilrii Esfigmemi, Atos. La A. Dmilrievschi, op. cU., ,po 269 i Ms. 1020, Bib!. Manastirii Sinai (veacul al XII-la - XIII-lea), Ibidem, p. 14&. 1022. Nkolae Cabasila, op. cU., cap. XLI, P.G., CL, eol. 456. 1023. Cronica Pascald, P.G., XCII, col. 989, 1000.

la cer ; dilt1aoeasm c1ip:1,"Sfill1ta Masa ramane ca tron allui Dumne~uTatal, iar:Proscomidiarul, ca scaunul ceL.~e-a; dreapta ,maririi celei. de sus 1024. Tamaiaza apoi Sfintele de treior'i', insemnandprin aceasta ;harul Sfantului Duh; oare s"'adat Apostolilor, prin, insuf1are, dupa inviere 1025. Tr.ecand ,apDila Sfanta Masa, preQtul strange, adica.intoeme~te antimisul, a~a cum a, fost inainte de ectenia pentrucatehumeni, in timp ce rostei'/'te-daca nueste dia'con -, ecteni1afirrala de mulvumire obl'/te.asca pentru imparla~ire : Drepti! Primind (ME't:I7.Aa~6v'tE<;, dupa ce am primit) dumnezeie$.tiLe., sfinteleprea cuTate1e, nemuritoarele, cerel'/t~le~ide viata
fiiciitoareLeale lui Hristos Taine, cu vrednicie sa muLtumim Domnu!uin.

Drepti, adica in pidoare, plini de cu'Viinva!ea pentruaratarea l recuno~tinteil'/i eu oogetul inaltat sa ne e:x:primam mult'UlTI!ire.a pentnu sfintele I'/idumnezei~tlle daruJ:i ce nt S-'aUimpar:tal'/it princerel'/tile:;;i de vi,ata facatoarele ale Iui Bristlos T.aine.IPe de ,aHa parte, Liturghia fiind pe punclulde a-I'/i in:cheia aficiul :;;i,ca atare, not avand sa ne int'Oarcem la ooupatiile camune ale vietH, suntem indemnati la sfarliit sa ne I'ugam oa 'sa ni se lacoI'd~' arul lui Dumnezeu de a petreee fieoare din celelalte h zile in via,ta desa'Var~itE!, ,s.,fan1li,in pace ~ifara depckat ; ,euarte euvinte, pentru oa viata no.astra intreaga sa~e prezil1'te ca 0 jertfa vie, sfan:ta I'/iplikuta Jui Dumnezeuf caun.<eult al nl'lstru spiritual (adiea netulburat de patimi) aGlusneintrerUPt lui Dumnez'eu (R'om. 12, 1). Aceastaeotenie reprezinta un epiLogal .actului imEaI1t~irii, formand deci una din partile componente ale. ,ritual1wui impaI'ta:;;irijcredinciosHor. Ea se in~heiecu efoonisul: '"CiiTu esti sfintireanoastra si Tie ~lava inal\:am..., ,care se rostliite in ,timp ~ se fa~e semnul'C1'ucid.'eu Sfanta EV1angheN:e peste Anti:mis, ai'/zand-o apoi:peste el, Pl'lopriu-vorbillld, Liturghia a luat sfar~iJt,intrucat ~i-aajuns scopul, deoarece Darurile s-au sfintit, iar, printr-insele s-au sfintit atat preotul ou toam ooata slujitorilor, cat I'/i poporul drept-crediaoios 1026. Incheierea formala a afici:ului se 'face insa cu un oeremoniaJl special, numit
apoIis .... 3. lmparta!?uea la Sfanta Liturghie privita subaspectul spiritualitatii cre!?tine

Prin impar;1;8.l'/ire:a liturghisitorilor I'/i a credindol'/ilor dltre sfar~itul poate spune ca, propriu-vorbind, slujba sau ofjdul ei ~i-a atins s'oopul, intmoot, primind Sfintele Thine, lliturghisitodi /?i credinciOliiicare au participat la serviciul divin s-au sfintit prin unirea eu Hristos .. Folosind s'tUrulSfill1tului Dionisie iPseudo-Areopagirtul~:JYLltem spune de asemenea ca, prin imparta~ire,unitatas-a multip:li!oat, penltru ca
Liturghiei,se
1024. Cf. ~i Ghenadie, fast episcop de Arge~. op. cit., p. 123. Incepand din acest moment,lumanare,a de la proscomidiar trebuie aprinsa, avanrl sa ramana astfel tot timpul eat se afla aiei T,ainele cele dumnezele~ti. 1025. K. Delikanis, IIa.~ptClP'Xyx.a "EnpClq>Cl, t. IiII, Constantinopol, 1895, p. 51;. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., P. G.! XCVIII, col. 452 B. 1026. Nicolae CabasiJa, op. eft., cap. XLI, P. G., CL, col. 456 C.

I I I I I I I I I I I I I
I:

I I I I I I I I I I I I I I

3:3

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

337

sa~i aduca inunitate pe t'Oti,'cei care, primesc Trupul1)i Bang.ele Mielului I'lli Dumflezeu, ~I ce'se sfiitama ~i fiU se desparte,i Gelce,se manancii pururea~i nidodata nuse 'sfar~eiTte.Frangand sau sfaramand in multe parti Rainea;.. cefDrmeaza'un singurtot~i imparta~ind petoti din a:ceIa~ipotk, Iiturghisitorul preface astfel in :chip simoolic unitatea in multiplid:M.te'l/i () imparta~ef$te, sa'Var~intdprin ace:s1te }ucrari cea mai sianta dintre ierurgii 1027. ad, pentru marea iubire de oamenta Illi C Dumnezeu, DumnezeiaSica Taina a ImpaTt8.~il'ii- una, simpM, indivizibila in .prrindpiul ei - &emultipli{)a intr-odivers'ii1Ja:tesfanrta de simboluri..., dar se 'int'Oaroeiaral)i in chip unital' din aceasrta diversItate, in unitatea proprie ei,~i unifka pe O8i ee Ou sfintenhe se inalta la
cHinsa
1028.

Prill' im,partal)ire, Sfaruta Euharistie TIU cade s'ubactiunea procestilui fizvologica1 nutritiei naturaIe, caroia'iI sunt supuse alimentele obil)ruite.; deei ela nu se mistuiell)te,nu se aItereazal)i nu se elimi'na,nu se' trahSforma, in tmp omenesc, ci; dimpotriva, Painea vietiischimlM, ,prefa~e I)i umple de viatape eel, 08 seimpaxta'~e~tej02g, ra'spandel)te'Duhulil)i viata Iui Hris1m in'fiai,transfurman'du-ne dupa chiptil "$iasemanaNba Lu:i. ea I)i earbunele':aprins din viziunea Iuils~i!a (6, 6), ,alimeri.tulet1haristic este fac' cura~Hm I)i <)curatitifiind prinel, ri.~ l.iriim10l1Trupul Domnului'l)i eu Duhul, bui 'I)i ajungem astfel' Trup nallui' HrisrtGs1030 Cadiri1parta,~indu~ne t'Oti ,din: a<oela~iPot1reuhaI'isU6'cl..f Pflinea 'vi!etii, ' care eSte TruPuI' unic, nedespartit ~i neimplitinat -al''Ilii Hris'tas,8untem astfel inoorparati hi acest Trup, 'al carlii cap este Hristas; toti' laola1ta, a:dica,ori>cat de multi sunt eei care s-,au Impa,rtal)J.tJ' treout I)i'ceh::are hi ne impartal)im a:stazi,ajungem' un s!ingur trup(I Oo~. 10, 16; 17), iar fieeare in parte suntem membre ale acestui Trup tainic I)i ded' unii altora(l Cor. 12, 27 I)i 5 ; Ram, 12;5)VietuindprinHris!tas'(Ioan;6',"57):, camladitele de, vita din acela~i butue sautulpina (laan 15, 5).' De aceea, 111.ipre;oum remar'ea Sfantul loan Damaschin, aoeasta SfantaTainase me~te lmparta9anie, did prill' ea ne impartal)im cu Dumnezeirealui Hristos. Se nume9te ,cuminecatura I)i esteou1adevarart, pentru ea prill' ea ne cumineeam cu Hri.$tosl)i ne fa6en'1paDta9i aiTrupului 9i Dumnezeirii Lui. Pr'ln ea intra!J.1hlnoamumune,'9i he unim uniL,cu ,al,tii, pentI'u ea ne impantal)im dintr-a singura paine I)i devenim t-ati un trup 9i un sange al I'ui Hristas ~i membre unii ialfura;"ajungand t'Otl impreiHiaTrup ,al Ini Hristog 1031.Sfanita Impiktal)ire neune$te'.istfell)i'he 'lntrhduce in uni:tatea Biseridi Apostalice I)i Eoumenke, in Sioeletate;adrejJtHo'ril)i' a
1027. Sf. Dionisie Pseudo-Areop,agituI, Desprc paFt. III, 12, trad. in Iimba Tomana de Pr. Cicerone trad. fnincezii,
ierarhia lJise.riceGscp, ,ca'~:"IlI, IoIrcllichescu: IerarHid' cereascii ,de MgF'Da-tboy, Saint Denys

sfintil'Or,a fretilor nOl)t!"iin Hrisrtas, care -au adormit impartal)iti cu aeeasta merinde duhCYV11roeasca, cum I)i in ,oaiffiunitatea O8lor care se pre impar1agesc '0 data,ou noi la Liturghia din biseridlJe de pretutindeni. Ea este deci mai muIrt decM semnul s'au simbolU:lunirtatii cre9tine (signum unita1is), oum a numea Yeridtul Augustin, deaaro08 aeeasta. unitate se Sfanta Impartal)ire. realizea2Ja sau S8 produoe chiar prill' iThsi'~il)i Primind dumnezeiel)tile daruri, nu mal suntem sin:guri, d ou Hristas 1032, cad, precum EI insul)i a inC'redintat pe eei care 5e imparta9!esc ou Trupul I)i SangeLe Sau, ei Taman in lEll)i lEI in Ii (loan 6, 56). 0 eompenetratie sau intrepatrundeI'e, 0 oonsangvini1JatJetaini>ca de:ci asupm eareia Sfantul Chiril al Ieruoolimului atragea astfel atentia neofituar : Sub forma painii ti Sieda. Trupul, jar sub eea a vinului Vi'se da Sange}e, ca prin impariJal)irea ICU Trupul I)i Sange lui Hris,tos s,aajungi unit eu El intr-un singur rtrup I)i sange. Ajungem aSitfel f$i hrist-afori (purtatari \rrupul I)i Sangele Lui se impartesc in membrele de Hrist-as), pentru noastre, al)a-ca, dupa cuvintele Sfantului Apost'ol Petru, ne :Daeem astflel partal)i dumnezeiel)tii firi (II Petru 1, 4) 1033. Prin manearea ~i bautura duhovniceasca a SfantJ,:lllUiTrupI)i Sange uharistic ale Iui Hristos, care este painea cea aereas'oa, O8a vie, cea datatoare de viata vel)nica (Ioan 6, 33, 35, 38, 41, 48, 51, 54, 58) fiinta noasrtra intreaga, eu fondul ei eel mai intim, ajl..lingepatrunsa de prezenta MantuiJtorolui: Sufletul, trupul I)i toate puDer].}en'O'astrese induhavnicesc, pentru ca se Unel)De suHet eu suflet, trup eu .trup ~i sange eu sangre1034.Hrlstos ne face astfel paI'ltaf$i1a pr.opria Sa birui~a I)i des'avarl)ire, ne da din insa'~i viata Sa dumnezeiasrca,sfintindu-ne I)i intr-un anumit 'chip indumnezeindu-ne. Purterlle naturale ale sufletului nostru sunt inviorate asHel spre bine, dobiindind puterea necesara pentru infrangerea piedicilor ce stau in ealea vintutilor I)i pentru ferima de pacatele de moar:te. Aceasta Paine este izvor de bunatati, lumiina, viata ... :;;i sol:i.re spre :adaugire.a I)i inmultirea dumneZ'e1e~tii-tuna'tati>>;, spre iertarea pa1catelar I)i spre vi<aVa de veci, &pre euratire, innaire ~i [lUmina'l'ea celor cinc'i simturi, spre sanat<atea I)i s.fintirea trupuluii !?ia sufletului, spre paza, indreptarea I)i intarire.a vietH I)i spre marutuire, spre sparirea in ~pte bune I)i in desavarl)ire, spre implinirea poruncilar I)ispre imprarta~ireade Duhul Sfiint 10);" Pentru dobandirea alcStorbi!J1Jefaoeri, se Impa<rta<iescub diferite farce s me prin prill:nirea SfinteLor Taine leuhqris,tke, liturghisitorii se maga deja dupa incheier~la Ve08miei, prill' trapal'ele odelor &au cantarilar din cananul care aIoatuiel)Deprima parte din Randuiaia Sfintei lmpart:a~iri, pre.ctim I)i prin rugaoiunile speciale de mul,tlUmire dupa dumne-

1932, p. 104,~i $i cea bisericeascii, l'Areopagite, Paris, 1932, 1028, Ibidem,cap; m,part.lII,3. 1029, Nicolae,CabasiIa, Despre

piirta~iri}),

103,2. Rugacillnea Slantului din Liturghier.

Simeon

Noul

Teolog,

in

RanduiaIa
3.
G"

Sfintei

!m-

viata in ',Hristos, tra(L" de .pf. Pro'. Te,QcIor Bodogae (Sibiu, 1946), cart IV, cap,: RoadekSfintei "Impiilrtii.~irj",!p, 95, 1030. SL Ioan':Dam6,schin; ExpunE}re -ingrijitd,u credintei (DogmG/ica); cart. IV, cap, 13. ' 1031, IlJiclerri:

trad.

1033. Sf. Chiri] aI IerusalimuIui, 1034. Nicolae CabasiIa, Despre cit" p. 26. 103-5, Spicuiri
dllpa impi1rti1~ire.

Cateheza viata Randuielii in

IV
Hristos, Slintei

mistagogicii,

cart.

II, P.

CL, co!' 521 in cele pentru

Multumire

din

rugaciunile

jIllpartii,~iri

~i din

22 -

Liturghierul

explicat

338

LITURGHIERUL EXPLICAT Li-tur-

LITURGHlA

339

zeiasca imparta'~ire, care se gasese inscrise in partea a doua a

9 hiendui.

Induhovnidt asrtfel prin SHinta iEuharistie, eredindosul eSite sprijinit in silintele sale de a duoe practic '0 via'ta in Bristlo's, prin conformarea in to'ate actiunile sale sentirnerutero!rlui Iisus, ~a oom indemna Sffmtul Apostol Pavel: In voi tJ'ebuie silt fieacelea~i simtiri ea !Ii in Hristos Iisus (Filip. 2, 5). Cad ,adevarata viata in HriSltos sa'll desavar!lita spiritualitate ,ere;;tina se Tiealizeazaartund dind cineva poate sa spuna eu Apostolul neamurilor: Aeum nu eu mai traiese, ci Bristos traie'i:te in mine (Gat. 2, 20); Gel ce se :lipe~te de Domnul este un singur duh eu El (I Cor. 6, 17) !Ii, ea atare, tr.ebuLe sa-I supuna de bunavoie mintea, inirna, voini,Ja,Icaci. daca oineva nu 'a:T'eduhul lui Hristos, aaela nu este al Lui (Rom. 8, 9). Sfantrul Trup ~i Sange euharistic sunt daruri dumnezeie~i ~i indumnezeitoal'e 1036, deoarece Painea impalTta~irii I1U eslte paine simpla, ci unHa [00 Dumnezeirea, ca un carbu!l1dumnezeiese aprins, din oare, luand sau primind prin imparta~ire foeul, ne indumnezeim prin imparta~ir:ea de foool dumnezeiso, precum se exprima Sfan:tul loan Damas chin 1037. Imparta'~indu-ne ou Trupul pros:lavit ,al DomnuLui, care eslte Painea ce S-a pogorat din oer, ajungemsa ne unim totodam, prin !El, cu El ~i in El, ,ou Dumnezeu-Tarta:l ~i Sfanta Treime, de oare Fiul este nedespartit, a~a precum El insu~i a zis: Eu vietuiesc 'in TaUiL ~i eel ce Ma mananca pe Mine va vietrui' prin Mine (loan 6, 57) ~i, de as'ernenea, in rugadunea din gradina Ghetsimani: Tu, Parirute, ellti in Mine ~i Eu sunt in Tine... Ell in ei ~i Tu in Mine (lo.an 17, 21 ~i 23) 1038. Este tocmai eeea ce marturisim in Canonul din Rfmduiala sfintei imparta~iri : ... prin imparta~irea Sfintelor Taine, avdndu-Te pe Tine Locuitor fntru mine, impreuna eu TataL $i eu DuhuL, Facatorule de bine, mult miltostive1039. Cat de feridt inspirata ,este deei expresia prin care SfflDltuII'Oan Gura de Aur reOUnO<:lllte Sfanta Imparta~ire este nu numai un.izvor ca nesecat de bunatati, d ~i .cheia sp'irituala, :oare ne desouie imparatia ceruril'Or1040. Ea ni se da spre iertarea pacatelor ~i spre viata de veci, cad in Sffmrbalmparttal~anie prrmim ,painea vietH, Painea. eea vie, ce S-a pog'Oratdin cer, din care de va maruoacineva lare viata ve-?nioa~i iEu il voi invia in ziua eea de apoi (loan 6, 35, 41, 48, 51, 54, 58), preeum ne-a asigurart Domnul insu~i. Sfania Impart8.~anie eslte, cu alte cuvinte, leac al nemuririi !Ii ,antidot oa sa nu murim, d sa traim pururea in Hsus Hrist'Os,cum se exprima Sfantul Ignatie (+ 107), episaopul Antiohiei 1041. Ea esibe un ferment divin, Dare face sa germineze in sufletul
1036. Simian NOlll Teolog, rugaeiunea eitaW. 1037. Sf. loan Damasehin, op. eit., trad, eit., p. 266. 1038. ..Sa-Ti fiu Tie loea~, prin imparta~irea ell Sfintele Taine, avandu-T~ pe Tine locuitor 1n mine, 1mpreuna cu Talal ~i cu Duhul, .Facatorule de bine. 1039, Troparul al doilea din oda a IX[a. 1040. Sf. loan Gura de Aur, OmiIia 1a Na$terea Domnu1ui Jisus fIrisios, 7. 1041. Sf. Ignatie, e'Piscopul Antiohiei, Episto1a caire Eieseni, 20.

nostru viata ve~nka, g,asindu-neastfel angajati pe calea ce duce la invierea noastra viitoare, eale pentru care Dumnezeiasca Euharistie ne 1042. srve~te ca merinde duhovniceasca~> Toa1;e acestebinefaceri, ce se lu<xeaza prin imparua~ire, izvoras'c insa din Jertfa 1ut Hrisltos ~idin biruinta Lruiasupra pcl1eatru1luia mortH. ~i ea act de oonsuman~ a J.ertfei euharistice, imparta~irea oonstituie participarea cea mai deplina la Jerrtfa Domnului, pe oare a reproduce ~i 0 actualizeaza Litrurghia; de fapt, ,a'Otulimparta~irii repre:tinta in oadrul Liturghiei m'Omentul fiool, iJ1cheieTeanormala sau desavar~irea Jertiei, facand asHel parte integranta din aatul litrurgLcal Jertfei. Denumirile de Masa ~i Cina Domnruluh (I Cor. 10, 21 ~i 11, 20), Mancare~i Bautura duhovuiceasca (Diduhia eeLor 12 ApostoLi, 10,3), frangere'a pain.ii (Fapte 2, 42 ~i 46), Paine IIi Pahar bineeuvantat (I Cor. 10, 16), sub care era de:>emnarta inceput Sfanta Euharistie, nu lasa nid t() ind-oiala ea la scopul final al Liturghiei era tocmai imparta~i1"ea credindo~i1or. 0 astfeelde destinatie Ii era data, de aLtfel, de Mantuitorul insu~i, prin formulele de iI1Sltituire(<<Luati,mane-ati ..., beti dintru a'oesta toti ...),preoum si prin caraoteruloblig:atoriu, pe oare i-I imprima atu:n.ci eand zke : De ~u yeti manca Truprul Fiului Omului ~i de nu yeti bea Sangele Lui, nu vetiavea via-ta intru. voL. cad Trupul Meu este eu ,adevarat mancare ~i Sangele Meu este cuadevamt Pautura (loan 6, 53, 55). De aoeea, Sfanta Euharistie' s-,a mai nUmiit.ii ,Imparta~anie (I Oor. 10, 16), l i,ar Liturghilei i s-a mai spus ~i (lUVIZ~El';, adiea adunarea eredincio~ilor la mas,a eruharistica. Imparla~irea este de!Ciun aot impUcit Liturghiei, tCeeaee inseamn3 ca nu se pOtateoon{)epeLiturghie faTa imparrta~ire, 'aceasta fiind mijlocuI prin care se face sfintirea deplina acredindo~ilor ~i prin care ei ajung in uniune ~i eomuniune eu Duhul ~i prin El unii cu altii. Chernarea din insulli textul Liturghiei: eu frica de Dumnezeu, cu credinta ~i eu dr,agosltesa va apropiati de Sfintele Taine inlatura ori,ce indoiala in aceasta privinta. Ded rcredineio;di tOaTeasista la Liturghie fara sa se apropie de Sfintele Taine nu se impaTta~ese pe deplin de haruriIe jertiei, delli au parti.cipat la aJducereaei. ImpaTta!lire.a la leoare Uturghie a' trurt;urpreredincio~i1or participanti, 'afara de eei care segaseauopriti de Biserica, pentru motive de nevrednicie, tC\ utrut fio praatiidi generala ~i a Tormat regula oomuna p $i ofidala a vietH cre~tinea'tat timp cat duminic:aa fostsingura ziliturgica din saptamana. A:eeaSita em situatia in 'epolcacr~inismului primal' sau eel putin in primle d'Oua veacuri cre~tine, preaum ne informeaza E\murit scriel'ea Faptele ApostoLiLor (20, 7), Didahia ceLor 12 ApostoLi (14, 1) ~i ApoLogia int6i (67, 7) a Sfantului Iustin Martirul ~i FilozofuI. A:eest din urma Parlnte biSler'kesc precizeaza chiar di duminiJca era ziua in care se imparta~eau toti membrii oomunitatii. :In,oorand iIlSlEi, ~i anume incepand chiar din ,cursul veaeului al III-lea, numarul zilelor
1042. Rugaciunea din tim.pul eeteniei ee se Iroste~te inainte de RugaciuJ)ea Domneasea, in Liturghia Sfantului Vasile eel Mare.

I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

340

LlTURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

341

liturgice de peste septaJrnanaa sporit prin of:icierea Liturghiei ~i in zilele de mierouri ~i vineri, .ca 'la leT'Uslalim, n Bisenca Amiohiei, 'a Afridi i de Nord ie. 1043, sambata, oa 1a Roma, As:iJa Oori Mica, Siriaetc. 1044, afara de sarbiitorile fixe din ocea vreme. In aoesrte .oonditii, oon~tiinta cre~tina a ajuns sa se s,imta oare:cum fortata pe terenul pietatii, pl'oducandu-se in chip firesc 0 r:ezisltenta pioflsa, prin abtiner:ea de la imparta~irea regulaM. Impar.ta'~kea lta fieoare Uturghie a inoetat ded de a i ob~teasca, ea marginindw-se nmnai 13 nUIDIarulde credindo~i care se considerau pregatiti in aoom soap. Aoes;t lucru ne lasa sa-l intelegem dispozitiile CanOoanelor9 ~i 10 apostoHoe, dar mai eu seama Canonul 2 131 Sinodului de ltaAntiohia (anrul 341), prin care errau ex'OOmunicatieei oare 'vitau sfanta 1mparta~ire, fie pled.nd din bisedca in timpul servidului divin, fie neprezentan:du-s!e 113 primire:a Sfintei Taine, de~i asistasera 1a iDJtreagas:lujba. In lumina aoosrtJormasuri, trebuie sa intelegem caceeaoe afirma SfantUil VasiLeeel MCl're la anul 372 iIi EpistoLa pe cUtre patricia Caesaria, ~i anume efl noi, adica aiei la noi, in Cezareea Capadociei (Asia Mid), "Theimparta.;dm de patru ori pe saptiimana: duminica, mi'ercurea, viH'erea~i sambata, precum ~i in ,aHe zile, dadi este pomenirea (sarbatoarea) unrui sfant 1045, 'll se poate inJterprerta in s'enn suI unei regruli generale sau ca termene obligatorH de ~mpaT!tfu7ire, ci numai ca zile de Uturghie obkinuitel:a re~edinta episoopala ~i deci ca ocazii de irnrparta~ire pentT'll derici ~i, cel mult, pentru credincia~ii evlavia:;;'Celor patru imparta~iri saptiimfmale nu Ii se poate recunoa:;;te, a:;;adar, decat un carader de devotie, marginm la un numa'!' restrans de persoane. De altiel, disciplina privito'are 1a impaT1ta'~ire era uniforma in nru to'ata Biseriea. Indeesebi, in prima S'llta de ani de 1a inaugurarea liber~ iJB.tii. Bisericii se stabillsera deprinden regionale sa'll obiceiuri locale, pe oare Fericiitrul Augustin Ie remarca, subliniind oa urni se impartaesc cu Tniprul '~i Sangele Domnrului zilnic, iar allH numai in anumite zile; in unele parti nu ramane nid 0 zi fara Liturghie, in Itimp ce in altele se siivar~e~te numai sambata ,~iduminica, on aiurea numai duminica 104". A:;;aprecum ne lasa sa vedem omiliile Sfantului loan Oura de AUT1047, in cre~tinismul rasaritJean S-1alTIJanifestatde ,timpuriu tendinta :;;ipreferinteie pentru impall1t'~irea (}b~eesd mai mult la marHe Sal1hatori de peste an (Cradun ori Boboteaza, Paresimi, Pa~ti ~i Cindzecime). Lucrrurile nu se p~reoeau altfel nici la Mediolan, UJlde Sfantul Ambrozie i~i dojenea cr:edindo\;>H vin la impiirtii:~i't0 data pe an, a~a pmcum s-au ca
1043. Silviae vel potius Aetheriae peregrinatio ad IDea sancta (ed. II, W. Haereus, Heidelberg, 1929, XXVII, 6, p. 36). 1044. Can. 49 al Sin, de la Laodiceea; Constitutiile Apostoliee, carl. 1I, 59; cart. V, 15, 20; carl. VII, 23; carl. VIII, 23 i Epifaniu, Expunerea ere dIn lei, oa,p. 24, P. G., XLII. 1045. Sf. Vasile eel Mare, Epistola XCIII catre patricia Caesaria, P. G., XXXII, col. 484 B.. 1046. Fer. Augustin, E,pistola LN, 2, P. 1., XXXVI, col. 200, . 1047. Sf. loan Gura de Aur, OmWa XVII la Epistola catre Evrei, 3 si 4, P. G., !tJXIII, col. 131; OmiIia III la Epistola catre Eteseni, 4, 5, p, G., LXlI, eol. 28, 29.

obi~nuitlia faca in Riisarit grecii 1048. Sciiderea Viechiuluinivel a1 ravnei religioase se afirmase pe masura '00 s'e intra mai deplin in epoca IEV'\!llui mediu. In tot' cazul, imparlii~irea deasa ori la fieeare Litrurghie ~i dit.eOidaJta ehiar zilnic a ramas ,o,aact dede:votiune reprezentat in anumite epod de orurentele din unele centre monahaIe, sau, in oamri sporadice, chiar in viata biserkeas'ca din lrume1049. Cu toate depresiunile intervenite mai tarziu in nivelul vietH religroase, impa!Trt8J~irea fieoare Liturghie S!aru putin 13 cea de dumila ,eel nica n-a iThcetart: a reprezenta termenuI, telul saruidealul spiritualide tatii cre~tine 1050.&te locul \Sa lamurim oa prin spiriwaliItate cri1)tina se intelege in general vietuirea in Hristos, adica un 'chip de gandire, de simtire ~i detrB.dre a vietii in duhul lrui Hristos lU51,Elmnd obieotul supremei n'Oastre iubiri, modelul ideal :;;imijolcitorul perfeotiunii noaStre. Punatul culmin:anrtal aoostei spirituaJlitati se atinge in runirea ou Dumnezeru prin Hristos, prin care viata noastra i'~irealizeaza desavarl?ita ei cr~tere duhovnkeMca, inJtmcat in 'aJoeSit chip El ne f!ace parta~i la viata Lui insu~, Intr-un cuvant, viata in Hristxls consta in unirea sufletul'lli eu Dumnezeu 1052; ceasrta partkipare 1'a viata dumnezeiasd'i A neeste inlesnita prin Sfin:tele Taine, Incepand cu Hotezul ~i culminand in Sfanta iEuharisrtie, in care se atinge desa'Vaqirea 'aceslteiuniri, srpre oare se conoontreaza tnate 'aspiratiHe ~i srtrarduintelecre:;;tinului adevarart. SHinta Euhaids.tie reprezinrta in eomparatie ieu ce'lela1te Taine incrununarea urcu~rulruino&tru duho'Vni'0es'c,deoareoo credindo~ii se imparta~ese prin ea n'll numai de damri anumite ale hffi'ului manrtruitor,ca in fiecare din oelelalrte, of s'e unesc cu Hris'tos insu~i, Vistiernicul vietH ~i al harulrui, Impartirtorul tu1iUrordarurilor cele ce sunt de rtrebuinta penR tru via'tiJ.~i pietate {II P,etru I, 3) 1053. epetam ,totul/i primirea acestei
1048. Sf. Ambrozie, De sacramenlis, cart. V, cap. IV, 25 (Text editat de Quasten, Florilegium patristieum, fasc, VII, Monumentaeucharistica et liturgica vetustissima, part. III, p. 169). 1049. Datele in amanunt asupra acestui aspect aI rproblemei se gasesc In stu. diul nostru Stdnta fmpartiisire si spiritualitatea cIestina: Deasa or) rara impart asire?, in StudE Teologicen, IV (1953), nr. 5-6, p. 382-406. 1050. Sunt edificatoar,e in a,ceasta privinta indemnurile Sf. Te'Odor Studitul

Johannes

(t 826) catr.e monahii de sub ascultarea sa: ...Ma mir mult ca, daca e duminica, va aplropiati de Sfintele' Taine, dar nicidecum in aHa zi, in care se savArsesle Liturghie, Soar cuveni, desigur, ca noi, cei ce vietuim' in mMl'aslire, sa ne imparlasim chiar in fiecare zi si nu mai Tar decal la fiecare Liturghie (Cateheza catre cliscipoIi: Cuvdnt CVIl, P. G., XCIX, col. 647) .. !mparlasirea duminieala era considerata de SfAntul Grigore Palama, arhiepiscOjpul Tesalonicului (t 1360), ca 0 datorie a fiecarui drestin. Amintind in al sau Dialog al legiuirfi eelei dupa Hristos ell. duminica esle ziua in care a inviat Mantuitorul, el subliniaza ca aceasla zi este .ooazie de pregatire sufleteasca si indeamna: CU eredil1ta sineera si cu ,cugel nevinovat Ie vei im,parlasi eu SfAntul Trup si SAnge al lui Hrislossi vei pune incepul vietii desavarsite si Ie vei irmoi si te vei pregali pentru primirea bunurilor veacului viitor (P. G., OL, col. 1093 D). 1051. D,aca cineva n-a;re duhul Iui Hristos, acela nu esle al LUl (Rom. a, 9). 1052. Nicolae Cabasila, Despre viala in Hristos ..., col. 521. Vezi si trad. rom.,
p. 26. 1053. Macarie., op. eft., part. III, p. 473 si 532.

34~

LITURGHlERUL

'EXPLICAT

LITURGHlA

343

'I1aine, 'In1parta~indu-ne de multe ori, deoarece, priminJd ,comoara a,ceasta In vase de lut (II Cor. 4, 7),adka In trupuri strididoase, SiUpusealunecarilor firii noasrtre, care nu po'ate sa pastreze mult timp pecetea tainei, "e de' trebuinta sa ne impartallim intr-una de sfanta masa ... pentru ca Fadtorul lumii sa r,amana In tot timpul In lutul nostru. ea sa IndreptJeze chipul Sau In noi, ori de eatre ori da semne d vrea sa se striee 1054. Pe baZ'a experientei de vealOuri,precumlli pentru a -crea oonditiile proprii pentru realiZ'are:a de catre fiecare ererdincios a vredniciei noas-tre pentru primirea Sfintei Impartal?anii (I Cor. 11, 28), Biserka a moderat rigorismul vechilor canoane In aeeasta privin~, oprindu-se in pTiadka la 0 regula conceputa In spirit de liberta1Je. Aceslt fapt re2iuWi In primul rand din sensul minimal pe care 11au termenele fixate in acest scop, fie prin uz, He prin dispozitii ofidale ori in serierHe te010gHoor. Asrtfel, Simion, arhiepisoopul T,esalonioului (+ 1430), reoomanda oredinciollilor mirenica adesea, prin spoved,anie cu 2idrobirea inimii lIi ouoernida suHebului, sa se cuminece 9i nimeni din cei ce sle tern lIi iubesc pe Domnul sa nu tread peste 40 de zi~e1055. Aeest numar de zile nu reprezinta un termen fix in sems de dogma sau hotarare neseh'imbata a Bis,ericii, ci un vermen in extremis" caI1en'\1se ouvine sa fie dePil.:.?it de nimeni, farasa fi prim it eel putino data impartallirea.Un interval, adica, inauntruI diruiafiecare edaltor sa-9ialearga momentulin care se s'ocorte~te pregatit sa se supuna cercetarii duhovnicului, in vederea admiterii la Impal'ta~il'e. Nu se ziee deci caoineva trebuie sa Se impartalieasea 0 singul'a data la 40 de zite '9i nki ca ar fi oprit sa fad acest lucrru mai inainte de implinirea acesrtui teI'men. Orioe Indoiala asupra unei astfel de intel'pr,etari este inmturata de :insu'11i cest ierarh, oare a oomplertJ~aza stfel in oontinuarea ,textului dtat: Ci de se Viapazi, pe a cat se va putea, sa se apropie 9i mai lOul'andde euminecatura cruHristO'S, iar de se va putea, chial' in wate duminiciie, mai 'ales eei batrani ~i eei bolnavi,pentru ea acesta ne este viata lIi tarial>. in acela9i slens sle exprima 9i TomosuL sinodaL din august 1819 al patl'ia,rhului ecumenic Gri.gor~e,cat1'e monahii din Atos,: Fiti ineredintati 11icunoa9teti ca eei evlavio9i sunt datori sa se apfiopie 9i sa se impartalleasca. eu Trupul oel de viata facator, la fdeCiareLiturghie ; pentru 8!oeasta sunt invitati de proot: "OU frica de Dumnezeu, au credintii ~i au dl'Bgos,tesa va apl'opiati. Dal', din pridna aluneca'fii ~i neputintei omului de a se impitrtil.:!?i fiecare zi, a hotarat Bisel'lea a9a, ea fieoare in sa se apfiOp1ede Sfanta Imparta~anie atunci cand, ma:nturisind'\1~seduhovnicului sau, este gasit vl'ednic de dumnzeiasca impal'ta'9ire..., pent.ru care nu exista niei un termen fix de zile; cial' nid nu' se .euvine sa tread ma,i intai 40 de zUe dupa ce S-'Cl apl'opi,at' de .eele dumnezeiei)ti,
1054. Nicalae Cabasila, Despre viata ln Hristas ..., in trad. ram. p. 94. 1055. Simian, arhiepiseapul Teslalonicului, Despre slujba ingrapdrii, cap. 360, P. G .. CLV, ca!. fn2, in tr,ad. rom. intituIat1i Tractat asupra tuturor dogmelor noastre ortodoxe ..., Bueure~ti, 1865, cap. 242.

deoareee.acest luerueste neoprit i)i nelimpiedieat, ai)a oa eelui care vrea sa ia invoire de la duhovnicul Sa'll, ea unul ce este fara vina, Ii este iugaduit sa se impij.rtagea:~ca9isaptamana-h>1D56. Ineele din urma, deprinderea. curenrta in vl'emea Sfantului loan Gura de Aul' lIi a Sfantului Ambrozie, oonsemnata 11iin dispozitii1e unoI' sinoade din Apus 1057 a ajuns sa fie reeunoseuta ca regula oficiala 'in Marturisirea ortodoxa a lui Petru Movila, care imnata ca, potrivit porunciia patra a Bisericii, snntem datol'i sa ne impartal)im de patru ori pe an sau ,cel putin 0 data pean ... in timpul Sfintei Patruzecimi. Ca lIi la arhiepisoopuJ Siuuion al Tes,alonileului,aeeste termene sunt de asemenea minimale, privind impal'ta9irea de obt)te, intrueat se prevede in plus ca ,eei oe sUnt inaintati in cuvio9ie ~i in cucernide sa se marturiseasca in fiecare luna ... ~i sa Soeimpa'rtaiieasca eu Sfintele 1058. Principiul Impartaiiirii mai dese 'este ast:el admis expres Clelputin penltrucei de pe trepte superio:are de p~etaJte1059, im aplic.are.a lui praetka duee la ,cre,are.aunei situatii aproape idenHoe aceleia din. regula lui Siminn arhiepisoopul TeSoalonicului.Cad este necesar sa remaroam ca In poruneaa patr,a a Biseridi nu se indi'ca termene s,au zile determinalte pentru 'Lmparta9irile cerute indeob9te, ci ele sunt presupuse in 1egartura '00 celie patru posturi de peste an; mai muli, Soeprecizeaza ei'i oel putin zn timpuL Sfintei Patruzecimi, iOe!a inseamna in cursul ce acesltui Post 9i ded tot al'?'a11iiricursul celorlialte. Negre9it, treptele pieta'tii religioase nu se pot urCiade toti in aceea9i cadenta, pentruca laeeasta nu se petl'ece chi-ar independent de temperamentul, de starile de suflet, de aptitudinile spiri1tua:le 9i de conditiile sau imprejurarile vie'tii personale ale fiecaruia. Unii au nevole de un timp mai lung de sfortiki, i,ar altH se pot 'ooncentra 9i se aprind mai repede de ravna duhovnieeasoa, simtind gustul s,au fo'crme.a seteas:pi9i ritUiala de masa DomnuJui, fara de carea:cte1e de pietate raman un simplu formalism eu valoare de suprafata sau chilar lipsite de orice vaJoa!"e.Pe IterenuI vieltii cre/ltine, ad'ica, trebuie sa ne imaginam situatiile prih analogie eu intre'cerile la curse, cum se exprima Sfantul Apostol Pavel (1 Cor. 11, 24)9i, dupa' el, diferi'ti teologi lIi serii,tori er~tini. Ter1056. Apud Manuei Ghedeol1, Kavovlowl ~ta~ae~l', t. II, p. 153, 154, 1057. Astfel, din hotiirariIe Sinodului tinut in Irlanda. sub Sf. Patriciu (450462), ale Sinodului de la Agde (506) in Galia, ale Sinodului dieeezall din Ratisbonna (799) ~i ale ConciHului din Tours (813), pre cum ~i din aiirmatiiIe Iui Beda Venerabiiul (in Biserica Angliei (Ii\! veacul al VIII-lea). se poate eOllstata cii se rceomanc1a 0 impiirtii~ire miiear la trei sau patru siiptiimani. de~i in practicii se mma im,p1irt1i~irea; in eel mai bul). caz de trei .ari pe an (Ctiieiun sau Epifanie, Pa~ti 51 Cineizeeime), soeotindu-se minimai1i imp1irt1i~irea eel putin 0 dat1i pe an, ia Pa5ti (Vezi. H. LeeIereq,Dictionnaire d'Awheologie chretienne et Liturgie, t. III. pair!. II, co!. 2457-2462) .. 1058. Mdrturisirea Ortodoxd, part. I, Riispuns ia intrebarE\a XC. 1059. In 'randurile aoestora ;polate fi soeotit oricine se arat1i insufIe\it de iubirea pentru Blristos, slmte darinta ~i bucuria de Cl se uni eu El prin luarea S~i!:telor Sale Taine ~i, pentru aeeasta, avand harnl illtr-ajutor, se sile~te a Ii eurat1t de patimi.

I I I I I I I I

Ii.,..

II !.

I I I I I I I I I I I I I I

344

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

345

menul eel mai inalt 'al spiritJu:aJlitatiibisericec;;:tis,au tinta propusa este, precum s-a aratat mai ina:inte, imp,aTltal'?ireau SfantaEuhari:stie. Unii c sepot apropia deea ma:i curand, pentru di se gasesc in conditH de har 9i personale cal"e Ie permit sa realize21emai repede starea de VI"ednicie neoesara in a'o'stsoop ; altii soseSiC mai tarziu, pentru ca merg mai incet. Oastfe1 de situatie eSlt.e ilustmta adesea de fapt in mu1te biserki parobiaIe, unde se vadcredincio,;;iimparta,;;indu-se unii in sambalta sau in Duminica primei saptamEmi dinParesimi sau in durninicile urmatoare ale Postu1ui, i'ar altii in sambata sau Duminica Florii,lor, in Joia sau Sambata Patirni1or, iar eei mai multi in Duminioa Sfinrte,i Invieri. Tot 09a ,;;ipel1!trueei din gradele avansate de pietate nu se spedfica 0 anumita dumink,a din luna, ea putand sa fie deci rto!tatat de bine pentru LlniIintaia, pentru altHa doua, a .trei,a ori a patra, sau 0 sarbatoare din cursul luniI, deoarece nu se pot gasi gata deodata toti cu dispozitia suneteas.cacerut,:i pentru 0 imparta,;;in: in stare de vrednide. Unll pot realiza oas:tfel de situatie pentru 0 durninica s,au saflbatoare, iar altii pentru celelalte. Inrberpretata, inveleasa ,;;iaplicata in aces,t sehs, care este eel exa:ot, poru11'ca patra a Biseridi ereeaza asHel cele mai perfeote oonditii pena tru 'ea indemnul Liturghiei -Cu frica de Dumnezeu, cU!credinva '9i IOU dragoste sa va OJpTopiati de Srfintele Tame, sa nu rasune in de,;;ert in nici 0 bisedcii. Orioand se pot giisioredind09i ,oare sa vinala cina, eubaristidi, in ,cadrul impartit7irii lor Lunare ori mal Dare, sau din crursul posturilor. Vineamfe1 1a expresie ceea ce noi am numit spiritul de libertat'e, in ,care este oonceputa disdplina BiseridloT Or,todoxe eu privire Laimparta,;;ire, ca mijloc de sfintine ,;;ide perfe:ctiune spirituaia. Cu zel, cu tact, cu actiune ,;;iintelepciune pastorala, aceasta poate fi pe deplin o realit,ate actuah'i in arke biserica, in care nru s-ar mai putea vedea Litunghie la care ma-ear unii sa nu primeasca Trupul ,;;i Sangele Domnului. In praoticacuflenta :as,tazi,impar:tii,;;ireal.a lecare Liturghie a ramas insa aproape in totaUtatea cazurilor numai in seama liturghisitorilor, Printr-un rationamerut oareaum speculativ, imparta,;;ir:ea credineio9ilor de binef.acerile J ertf'i euhariSitioe se considera de unii teologi asigurata. prin imparta~irea !liturghis:1tortlar, ca unii oare reprezinta pe credincioGi,;;ia'll 'adus Sfanta Jertfa in num~le tuturor asisten~t1or, aoe1;>tia in d urma maTginindu-sesa se uneastCEin intentie &au in spirit 'CU imparta'i p 9irea preotilor slujirtori 1060. Ded credindo1;>ii rezen~i 1a liturgh~e, fara a se impartalli, participa numai in spiriitta masa euha.riSltka 1;>i prinu mesc de.eat anafura cuvenita din prescura 'Oese inrtl'ebuinteaza pentru pregatirea Sf'inrteiJertfe 1051. Fa'l'a indoiala, partidparea in spirit reprezlnta. ea insa!,;;i nill dintre u chipurile de unire a omului eu Dumnezeu, uniflecare se savar1;>e1;>te prin ounoa9tere ,;;1iubire. Prin preienta la Uturghieadica, .credincio1;>ii se
1060. Mgr. Chevrot, Notre messe, ,paris, 1941, p. 160-161. 1061. L'Orthodoxie, Paris, 1932, p. 187.

gases,cin cvtmosfera dumnezeie9tii Cine cel<eide Ta1na, par!tidpa la ea ou gEmdul, ou mintea ,;;ieu inima, ca uniI, care urmaresc cu privirea ,;;1 cuauzu1 desfa,;;urareaactiunii sfintei sl'lljbe, dar,neimparta~indu-se, nu se fac pe deplin siUbiectal lucrarii ascunse 9i mis,terioasea Duhului ,Iui Hristos. Printr-o astfel de participar,e, ei pot sa ca,;;tigesfin'\lenia in sensul moralindeosebi al acestui cuvant, ca rezultat al atentiei ~i al concentrarii, al contemplarii, al meditatiei ~i al patrunderii de tot ceea ce se face ,;;ise roste,;;rte cursul servidului divin pentru aduoerea Sfinin tei Jertfe ,;;iin yedema imparta,;;irii din ea. Pe de alta pa,rte, J ertfa liturg'ica este una din expresiile cele mai perfecte aile unirii l1Joastr'eau Usus Hristos, prin faptul transiormarii in Sfal1Jtu1TJ'lUp9i Sange a painii 1;>i vinului aduse de credincio1;>i, a simboluriale vietii lor. In plus, miric dele sooase pe numele fiecEiJrula,iIIliPama,;;indu-se de sfi'lltire, precum abse.rva Simion, .arhiepisoopul Tes'al'Onilonlui, rinaJtingere;a de Tropul p ;;1 Sangeleeuharisrtical Domnului, 'comuniea prin aceasta har ,;;i wfletelor pentru care a'll f'Ostproecornidite~i, dad'i omul este din eel evlaVl09i sau din :celee au ~1 gre91t ciar s~au pocait, atund 11'evazuteI se Imparta'~ec;;te sufletul de imparta',;;irea hamIui, primind in multe cacu zud 9i folos trupesc 1062. Prin urmare, participarea in spirit Ia Liturghie nu ramane absolut fara nid 0 urmare pentru sfintirea credind0'9ilor, dar 0 astfel de participare reprezinta numai 0 imparta,;;ire gandita (adka 0 impiirta9ire cu gandul sau spiritul), dupa expresia lui Simion arhiepiscopul Tesalonicului ,;;i a lui Paisie Velicicovschi lOG3.Alaturarea asistentilor la aducerea Sfintei J ertfe, prin intentie sau in spirit ,;;i prin aducerea lil.untrica de sine, leasigura, rara indaiala, 0 unire spirituala; ea I6ste inSia o participare afectiva, iar nu efectiva. Sfintirea, ca valoare abiectiva, ca dar al lui Dumnezeu ;;i ea lucrare aseunsa ,;;imisterioasa a Duhului 'lut Hristos, prin cal'e sufleiJul sle umple de har ,;;i de toate bunu:dle ~i binecuvantarile spedfice Sfintei J ertfe euharistice, nu se da deplin celor vii decat prin administrarea Tainei Imparta1;>aniei,dnd credincio,;;ii se unesc eu Dumnezeu-Omul, prin primirea Sfantului Sau Trup 1;>i Sange. Participarea in spirit, care reprezinta sfintirea prin mijlodre, cum 0' numea Nicolae Cabasila, este deplina 9i corespunzatoare in chip particular sufletelor ie,;;ite din aceasta viata, lipsite deci de corp, Eirasa se inteleaga insa ea aceasta ar fi pentru eei repauzati 0 forma inferioara
1062. Din rdspunsurile star<?tului Paisie Velicicovschi cdtre un grup de credincio$i, la Pro\. Serghie Cetvricov, op. cit" p. 3GI4; Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Explicare despre steinta bitericd, trad. rom. p. 268, col. 2 $Lp. 269, col. 1. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Expli1063. Paisie Velicicovschi, ibidem; care despre sHInta bisericd, p. 268, col. 2: Ill toata vremea ~i in tot ceasul.

fiecaire credincios po ate sa se imparla~easca ClJJ duhul. avlind foloase deslul de marL In acest fel, e1 se imparta~e~te ~i se hrane~le in chip llevazul cu Usus I-Irislos, ori de clit ori se gande~te cu evlavie la taina inlruparii ~i patimi.rii Sale ~i se umple de iubire calreE!. (Urmdnd pe Domnul, traducere de preotul D. C. Vi~an, Bucur!,$ti, 1927, p. 280).

346

LITURGHIERUL EXPLICAT

LlTURGHlA

347

fata de sfintirea celor vii prin imparta~irea rleala. Dimpotriva 1064. Fi!ecare din cele douil.chipuri de participare la Sfanta Euharistie este insa adecvat ~i deplin in raport au constitutia omului in cele doua stari deosebite. Ca orice act uman din viata aceasta, participarea 'credindOi~ilorl~ Sfintele Taine nu este deplina, adica, decat atunci eand ei Ie primesc sub forma de mancare ~i de bautura sfanta, facandu-se asUel parta~ la sfin1ire ~i trupuI. Ca atare, in raport eu structura fiintei umane in existenta ei terestra, participarea la Sfanta Euharistie prin intelect ~i prin voin1;a este unHatJeraM. i nedeplina. AlcMuit din suflet 9i din trup, omul insu~i ~ nu se simte indestulat numai prin participarea in spirit, ci dintr-o cerinta adanca el tinde 1a unirea intregii sale fiinte, trup 9i suflet, eu Dumnezeu, :sub forma sensibila a Trupului 9i Sangelui euharistic ale Fiului Sau. Tocmai pentru un astfel de motiv a instituit Mantuitorul cina Sa sub forma painii 9i a vinului, invitandu-i pe Itoti, adka intreaga eomunitate, sa se impartageasca din ea, atunci cand a spus: Lua1;i,milncati... beti dintru acesta tofi ... . Nota aceasna die realism se rdlecta lamurit a'tat in 1eologia Sfintilor Pa<rinti, dit 9i in rLlgaciunile care akatuiesc Randuiala Sfintei Imparta9irh>.. Imparta9irea de binefacerile Sfintelor Daruri trebuie considerata deci nu numai din latura ontologica a sfintirii, privind adici:i numai partea lui Dumnezeu in opera pentru mantuirea noastra, d totodata 9i sub aspectul psihologic al sfinteniei sau al consimtamantului :;;i al conlucrarii credinciosului insu:;;i pI'in nevointe personale, adica prin anumite ade, prin care sa se faea vrednic de primirea Sfintelor Taine. Acest aspectconstituie ceea ce s~ar putea numi momentul ascetic al sfintirii, constand din acte de poeainta, de rugaciune 9i exercitare in virtute, de deprinderi Eiuntrice sau 0 anumita disciplina as'cetica. Cad, dad dneva nu se apropie de masa euharistica, de9i ii sta in putinta, .acela nu va putea dobandi nicidecum sfintirea din Sfintele Daruri, iar aceasta nu pentru ca nu s-a apropiat, ci pentru ca, de:;;ii-a stat in putinta, totu:;;i nu s-a apropiat, ceea ce arata ci:iare sufletul lipsit de dispozitiile bune eHute pentru prirnirea Sfintelor Taine 1065. Mai lamurit, cei care far a a se gasi opriti temporal' de la Sfanta lmparta'9ire, primr..iun canon de pocainta 9i indreptare, cei care fara a fi impiedkati de imprejurari fizice de a participa la Sfanta Liturghie, eei care, chiar daca asista la slujba, dar nu aspira .;;i nu incearca dorinta de a se uni eu Domnul prin primirea Trupului :;;iSangelui Sau, eei care se feresc sa 1a sau sa apuce in aeest seop ealea calvarului, adica sa se angajeze in acte de disciplina spirituala, prin care sa arate ca participa la Crucea Iui Hristos, rastignindu-se impreuna eu El 9i integrandu-se asUel in Sfanta Jertfa, toti aee9tia nu potfi considerati ea participa macar in spirit Ia masaeuharistica 9i ca, asUel, s-a1' sfinti cel putin prin mijlocire. Virtutile ee se eer de la cei ce VOl'sa dob{mdeasca sfintirea prin Sfintele
1064. Nicolae Cabasila. Explicarea dumnezeie:>tii Liturghii ... cap. 42. 43 $i 45. P. G,. CL. co!. 457-475. In tract. !rom. 'P. 94-100. 1065. Nicolae Cabasila. Explicwea dumnezeiqtii Liturghii ... ca.p. XLVII. cpl.

Taine sunt deci, pe langa curatia sufletului, iubirea de Dumnezeu :;;i <credinta,inoa 9i dorirea Sfintelor Taine, f<:lvnade a se imparta9i eu 'ele, zel fierbinte, alergarea cu sete catre ele 1066. Intre eonditiile cu caraeter ascetic ce .se eel' liturghisitorilor cat :;;i credincio:;;ilor care vin la imparta9irea cu Sfanta Euharistie trebuie nu'marata :;;istarea de ajunare. Caci, precum se exprima Fericitul Augustin, a plaeut Sfantului Duh ea, din respect pentru Sfintele Taine, sa intre :in gura cre:;;tinului Trupul Domnului, mai inainte de arice alta hrana. De aeeea, pretutindeni se paze9te acest obieei 1067. Potrivit canoanelor 47 al Sinodului de la Cartagina 9i 29 al Sinodului Trulan, Liturghia se -oficiaza numai de derici care se gasesc in stare de ajunare, adica pe nemancate, aceasta intelegandu-se eu ineepere din seara care precede ziua cu Liturghie ~i imparta9irea. I'll eazuri speciale :;;iindeosebi pentru eeice se gasesc in stari de slabidune din eauza sanatatii ori a varstei fragede sau inaintate, ultima gustare de seara poate fi 9i mai tarzie, insa neaparat inainte de miezul noptii 1068, caci acest moment anuntat prin cantatul coco:;;ilorveste9te apropierea zilei urmatoare 1069. A9a precum sublinia Sfantul Apostol Pavel c{md 8'cria ca ori de cate 'ori mancatiPainea aeeasta 9i beti aoest Pahar, moartla Domnului vestitL (I Cor. 11, 26), prin imparta9ir s:e intretine permanent in con:;;tiinta cre9tina amintirea vie a rastignirii Mantuitorului 9i se de9teapta totdeauna in suflete atasamentul moral la Jertfa Lui. Ca actualizare a moriii 9i suferintelorDomnului pe Golgota, Sfanta Euharistieconstituie adica mijlocul eel mai desavarqit pentru imparta.;;irea credincio9ilor de binefacerile acestei J ertfe mantuitoare, participand la moartea Lui prin omorilrea sau inabu9irea pacatelor 9i instinctelor, care reprezinta in noi omul eel ve.chi sau pamantese (CoI. 3, 5, 8 9.U.). Cad, in 9piritul invataturii Sfantului Apostol Pavel, moarte sau a deveni morti pacatului inseamna canonul de pocainta, prin care ne dezlipim de patimi cu zdrobirea de iqima :;;i prin exercitarea virtu1;ilor, care ne apropie de Dumnezeu prin IisusHristos. Prin Sfanta Euharistie, fiecare dintre noi este deci 9i astazi justificat, rascumparat, impacat cu Dumnezeu 9i sfintyt numai daca une9te jertfa sa duhovniceasdi cu Jertfa Domndui, apropiindu-se de masa sfanta patruns de pocainta pentru pacatele sale 1070. 'Murim astfel impreuna cu El, ea sa ne impartaqim :;;ide invierea Lui. 'Cata vreme in'sa nu este eliminat din suflet tot ceea ce este imperfectiune sau pacat, nu sunt intrunite conditiile in care Sfanta Euharistie i:;;i indepline9te lucrarea Sa de leac al nemuririi 9i antidotimpotriva martii 1071.
cap. XLII. co!. 457 C-D, 1067. Epistola CXVIII catre Ianuar. c. 6, La Nicodim Mila~. Canoanclc Bisericji Ortodoxe ..., t. II. part. I. p. 198, nota 2, comentariul can, 41 al Sin. de la Cartagina. e!. ~i can. 29 al Sin. VI Trulan. 1068. Cf. LiturghieruI. la cap. Povatuiri, ultimrul paragra!. 1069. Ct. ConstitutiiIe Apostolice, cart. VIII,. oap. 34. 1070.. Ct. Nicolae Caba~ila, Despre viata In Hristos ..., co!. 588. 1071. Sf. Ignatie Teo>forul, Epistola cdtre Efeseni. 20.
1066. Ibidem.

I I I I I I I I I I
Ii
t j

Ii
I j
I
"

i I

460 B.

II,
"
1I

Ii Ii

li
1

i!
I! !~

..

I I I I I I I I I I I I I

348

LITURGHIERULEXPLICAT

LITURGHIA

349

Prin urmare, in ordinea perfeetiunii ere~tine, imparta~irea cu Sfanta Euharistie reprezinta nu numai termenul sau punetul culminant al spiritualitatii, d este in aeela~i timp ~i 0 rasplata sau un premiu eu caresunt incununati eei care se nevoiesc spre ea eu nevointa eea buna. De aceea, Nieolae Cabasila sublinia ease euvine ... ea intru sudoarea. fruntii sa ne ea~tigam aeeasta Paine (Sfanta Euharistie) ee pentru noi s-a frant ~i numai pentru fiintele euvantatoare s-a randuit; cad Domnul a zis sa ne sarguim pentru hrana nepieritoare care dureaza pentru viata, ve:;mica (loan 6, 27). S-a poruncirt sa Ire aproph~m de aceasiiL cina nu far a nici 0 grija ~i fara a face nimic, ci straduindu-ne 1072, eu alte euvinte, ea oaiffieni oare fa.e eforturi pentru .ajungerea acestui ideal de spiritualitate, ca unii care trebuie adica a urmari bunul (imparta~irea eu Sfintele Taine), nu ea ~i cum am fi impin~i ~i tarati cu sila, ci printr-o ravna ~i printr-un avant spontan, intocmai ea eei priceputi la, intr.eeerile de l'a curse ... 1073. A~adar, in Euharistie, Hrhstos nu este numai curatitor ~i noua ajutor in lupta, ci ~i premiu, pe care trebuie sa-l ia cel ce se lupta 1074, Tainele cele preacurate ~i preasfinte indumnezeiese ~i inviaza numai pe cel ee Ie mananca ~i Ie bea eu inima curata, eu gand infrico~at. ~i eu suflet umilit 1075, Numai in astfel de conditii se poate spune ca. imparta~irea ajuta atat de mult la potolirea patimilor ~i la invingerea, du~manilor celar nevazu1;i, care Ie aprind 1076. LPietatea Iegata de imparta~irea eu Sfintele Taine nu se poateconeepe deci fara 0 euratire a inimii ~i fara silinta de imbunatatire sau perfeetiune morala, atat. inainte ca pregatire, pentru primirea lor ca intr-un templu sufletesc,. cat ~i dupa aceea, din respect pentru Trupul I;;iSangele Domnului, carea primit a intra in acest chip in noi, a sala~lui la noi ~i a pranzi impreuna eu noi la cina Lui (Apoc. 3, 20 ~i Evr. 14, 23). Altfel, eel ce va, manea Painea aceasta ~i va bea Paharul aeesta cu nevrednieie, va fi vinovat fata de Trupul '~i Saugele Domnului ... Cad cel ce mananea ~i; bea din ele eu neovrednicie, acela mananea ~i bea sie~i osanda, nesocotind Trupul Domnului (1 Cor. 11, 27, 29). De aceea, Sfantul loan Gura de Aur, punandu-~i intTelbarea !cin merita sa fie mai mult aprobat dintre cei ce vin la imparta~ire, dedara ca nu lauda 'nici pe eei ce se im- parta~esc 0 daM, nid pe eei oe se apropie des ~i nici pe eei oare vin de putine ori (rar), ci pe. eei care fac aceasta eu euget nevinovat, cu inima, eurata ~i eu viata fara pata 1077.
1072. Nicolae Cabasila. Despre viata 1073. Ibidem, col. 605 A. 1074. Ibidem, coL 608 B. in I-IristosOo" col. 605 C.

Deci nu toti aceia earora Ie da preotul Sfintele Taine se imparta~ese intr-adevar (adid eu vrednicie ~i eu folos), ei numai aeeia earora Ie da II1'Su~i risows. Preotul Ie da in general tuturor celorce se aproH pie de ele; Hristos. insa, Cel ce cunoa:;;te eele ascunse ale fiecaruia, .lmparta:;;e~tenumai pe cei vrednici de Sfintele Taine 1078. Precum se marturise~te in rugaciunea dinaintea inaltarii Sfantului Agnet, Sfintele Taine se impart la tot poporul, prin liturghisitori, dar tuturor - liturghisitori ~i credineio~i - Ie sunt date prin mana cea puternica a lui Hristos. Cel ce Seimparte, dandu-$i Trupul ~i Sangele Sau ca manoaI'8 ~i bautura duhovniceasea eredincio~ilor, este Hristos insu~i. Astfel, EI ne sfinte~te unindu-ne eu Sine ~i imparta~indu-ne de propriile Sale daruri, in masura vre:dniciei ~i 'curatiei fiecaruia 1079, Se imparta~ese deci ~i buni ~i rai 1080, insa eu efeete deosebite : prin <liaeea~i anca're :;;i balltum duhovni:cea:sca, unii se sfintooc, dobandind m adica iertarea de pacate, impacarea eu Dumnezeu ~i viata ve~nka, iar altii i~i agonisese jude.cata ~i osanda 1081. E. RUGhCIUNILE APOL1SULUI UITURGHIEl
a. Prima parte din ritualul apolisului. (consumarea) b. Ultimele rama~i~elor acte din randuiala Taine apolisulul. c. Potrivirea" Slintelor

a. Prima parte din ritualul apolisului. De!?i se poate spune di Liturghia a luat sfar~it odata cu ectenia de multumire dupa imparta~ire, totu~i ineheierea formala a oficiului se face eu un ceremonial special numit apolis. A:;;a preeum se poate intelege din insu~i sensul acestui termen liberare, pleeare, invoire pentru din limba greaca, apolisul (~ ci1toAuat<; plecare) reprezinta in randuielile slujbelor biserice~ti un mic complex de rugaciuni :;;iaetiuni in care se incadreaza eoncedierea sau permisiunea data credindo:;;ilor de a ie~i din biserica, dupa incheierea serviciului divin. Aeesta este sensul larg al euvantului apolis, privit ea term en tehnic mai ales in legatura eu oficiul Liturghiei. In inteles restrans insa, obi~nuit in limbajul bisericesc curent, sub termenul de apolis (slav: oTntlcTh)

1075. Cf. Rugaeiunea Sfantului Simion Noul Teolog, in Randuiala Sfintei Imparta~iri. 1076. Randuiala Sicintului Vasile eel Mare, VI, 98, in Veehile rcinduieli ale' vietif monahale ..., p. 371. 1077. Sf.loan Gura cle AuI'. GmWa XVII la Epistola eatre Evrei, 4. P. GOoLXIII, col. 131-132. Cf ~i GmWa III 1a Epistola eatre Eleseni, 4, P.G., LXII, col. 28..

1078. Nieolae CabasUa, Expliearea dumnezeiesUi Liturghii, caiP. XLIII, ,Po G., CL, col. 461 A. 1079. Ibidem, cap. XLIV, eol. 464. 1080. Cf. Ibidem, oap. XL, eol. 4&4 B. 1081. Cine este in oomuniune eu unitatea (eu Acela ce Unul estel, claca tine sa se mentina in aeeasta stalre fericita, nu estc eu putinta sa traiasca in acela~i ei trebuie si'ii se desparia eu totul de ceea ce ar putea sa timp 0 viata potrivnica, sfarame (intrerupa) unitatea ... Este lucru evident ... ca viata s'P~q-Dbualadobande~te earacterul neclintit al asemanarii cu Dumnezeu numai prin avmturi infocate ~i sincerHate spre unitate (cu Cel ce este unul), prin nimicilrea ~i monbificarea com,pleta a o["iearei inclinari potrivnice (Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre ierarl1ia bisericeasea, cap. III, part. 1'1, 5).

,:~;~

350

LITURGHIERUL

EXPLICAT

LITURGHIA

351

se inielege de regula formula rugaciunii finale .eu care se incheie orice oficiu religios. Cuvantul a capatat astfel sensul derivat de sfar~it~ incheiere>, a slujbelor biseriee~ti. In randuiala Liturghiei, sfar~itul oficiului ~i deci invoirea pentru plecarea credincio~ilor din biserka este anuntata de preot in prealabil sau, mai exact, in principiu mai intai, prin formula <<Inpace sa ie$im (h dp~~r.I 'ltpOo.BWP.E~ sa plecam), iar eateodata sa ie$iti, sa plecat" (b dp~vr.l 'ltpoSAlktE ...) 1082, rostita indatii dupa ecfonisul ecteniei pentru muliumirea ob~teasca dupa imparta~ire. In formularul Liturghiei din cartea VIII, 15 a Constitutiilor Apostolice, aceasta invitatie, in redacsau tarea 1i'ltoMsalh b dp~~'Q (puteti sa ie;>iti>, sa plecati in pace). era rostita de diacon, dupa incheierea tuturor rugaciunilor, a~a incat ea era semnalul plecarii efective sau imediate a credincio;>ilor.In manuscrisele cele mai vechi, rostirea acestei formule revenea, de asemenea, diaconului 1083, iar nu preotului, cum se practica astazi. Voia sa. se spuna astfel : sa plecam sau sa ie;>imdin biserica nu numai in ordine ;')iin lini~te, ci ;>iin pac-e, a~a cum ne-am rugat inca de la inceputu1 Liturghiei : cu sufletul, adica, transfigurat ;>iplin de mireasma haruluL de care ne-am imparta~it in timpul sfintei slujbe, eu 0 dispozitie sufleteasca ferma de a ne conduce de dragoste evangheliea ~i in relatiile din afara de biiSerid. Rilspunsul credincio;>ilor: lntru numele Domnului vine ca un angajament din parte a lor, la indemnul preotului, ca ~i cum ar voi sa spuna : pl1ecamsau ie~im din b'ilSerici'in numere Domnului I?i deci sui pu~i poruncilor Lui. In cadrul ceremonialului fixat ;>i sistematizat a1 Liturghiei bizantine, acest raspuns poate implica ~i 0 alta semnificatie,. inlesnita mai ales de forma plurala la persoana intai, in pace sa ie;>im, prin care preotul s-a incadrat el insu~i in ob;>teasau comunitatea bisericeasca, avand sa sfaqeasca oficiul sau de ruga tor sau de liturghisitor. Aceasta ie~ire se poate referi cleci ~i la iel?irea preotului din slujba,. ceea ce se vooe ca ~i face prin venirea sa mai intai in mijlocul naosului, printre credincio~i, pentru a se ruga in auzul lor, pentru ei. Fana acum s-a rugat in altar ~i in taina, cu cugetul inaltat 1a Dumnezeul milelor, iar a.eum se coboara in mijlocul oamenil{)r, din inaltimea la care se aflase 1084, ie~ind prin sfintele u~i ~i venind in naos pentru a rosti Rugaciunea amvonului",cum se afla intitulata in Liturghierele de

= ...

1082. Ca in Codicele Grotla-Ferrara, B. III, numit Cod. Basilii Falascae (veacuI al XIV-I,ea). Cf. Dom Plac.ide de Meester, Genese, sources et developpements du texte grec de la liturgie de S. Jean Chrysostome. Rome, 1908, p. 111. 1083. Cod. Barberini 336, F. E. Brightman, I.iturgies eastern and western, vol. I, p. 343 I Cod. nr. 663 (veac. al XII-lea al XIII-lea), Bibl. Nat. Atena, la P,an. N. TrembeJa, 0,:,. cit., p. 15. Vezi, Ibidem, p. 154, precum ~i aHe manus crise din veacurile al XU-lea ~i ,al XVII-lea, aceea~i regula Hinel acceptata ~i in editiile tiparite ale Liturghierului slavon ca, de exelTllplu, cea elin 1508, a lui Macarie, precum ~i de unele editii slavo-romAne (Buoure~ti, 1680 ~i Buzau, 1702); Constitutia lui Filotef (veacul al XIV-lea), ibidem. 1084. Cf. Nicolae CL, col. 489 B. Cabasila, Explicarea dumnezeie$tii Liturghii, cap. LUI, P. G .

r.

astiizi. Deci, dtnd credincio~ii raspund intru numele Domnului la anuntul prebtului in pace sa ie~im, se poate interpret a ca ei i~i exprima astfel dorintade a-I vedea venind in mijlocul lor ~i a-I auzi rugandu-se pentru ei. .fn Codicele Barberini 336 ~i in alte manus'crise aceasta rugaciune este numita Rugaciunea din spatele sau din dosul amvonului (EUX7j o'ltt(J&cip.~ovo~), pentru ca in Biserica primara ea se citea stand preotul in urma amvonului sau estradeidin mijlocul naosului, de pe care se faceau lecturile biblice, iar uneori se rosteau ~i predicile. Se intelege deci ca atunci preotul rostea aceasta rugikiune cu fata spre credincio:;;i,care 0 ascultau cu capetele plecate. Traditia aceasta se mai pastreaza numai sub forma obligatiei pe care 0 are diaconul de a sta cu capul pleeat inaintea icoanei M;"mtuitorului, tot timpul cat dureaza cit.irea acestei rugaciuni. Dintre toate rugaciunile Liturghiei credineio~ilor, rugaciunea amvonului este singura care se rotef/te in auzul eredincio~ilor, celelalte toate fiind spuse in taina de liturghisitori. De aeeea, s-a r;"mduit ca acum, la finele oficiului, sa se rosteasea in auzul credincio~ilor ~i in mijlocuI lor aceasta rugaciune, prin care se recapituleaza in rezumat principalele eereri ce s-au facut mai inainte in toate rugaciunile Liturghiei. Pentru acest motiv, Sfantul Gherman I al Constantinopolului 0 nume9te pecetea tuturor eererilor ~i recapitularea in ordine ... a celm eerute prin r.ugaduni 1085. Anume, preotul se roaga,: Cel ce bineeuvintezi..., Doamne, ;>i sfinte~ti pe eei ee nadajduiesc intru Tine, mantuie~te poporul Tau ~i bin:e.cuvinteaze.mOl?tenirea Ta. Biser.ica Ta pastreaz-o intreaga, sfinte~te pe cei ee iubese podoaba eaGei Tale, Tu pe ace~tia Ii preamare~te cu dumnezeiasca Ta putere 9i nu ne lasa, pe noi eei ce nadajduim intru Tine. Pace lumii Tale daruie~te... Ca toata darea cea buna ~i tot darul desavar~it de sus este, pogorand de la /fine, Parintele luminilor .... Aceasta rugaciune provine din textul Liturghiei Sfantului Vasile eel Mare, aflat in Codicele Barberini 336, ~i este comuna celor doua formulare principale ale Liturghiei bizantine. Rugaclunea amvonului indicata sub numele Sfantului loan Gura de Aur in manuscrisul mentionat a ie:;;it din intrehuintare. Liturghia DarUTilor mai inaill1tesfill1tite ~re {) rugaeiune proprie, corespunzatoare aeestui ofieiu <Stapane, atottiiitorule, eel ce... ne-ai adus pe noi intru aceste preaeinstite zile, spre curatirea sufletelor I?i a trupurilor, spre infranarea poftelor ...). Manuscrisele mai vechi variaza rugadunea amvonului dupa sarbatori, prevazand adka pentru sarbatorile principale unele 1086, iar pentru Liturghia duminicala destinandalta rugaciune a amvonului, aceasta insa~i variind dupa manuscrise 1087.
1085. Sf. Gherrnan I al Constantinopolului, Istoria bisericeascd $i teoria mistied, P. G., XCVIII, col. 452 C-D. 1086. Ms. 11T. 958, Bibl. MAnastirii Sinai (vea,cul al X-lea), la A. Dmitrievschi, op .cit., p. 21-23. 1087. Ms. 957, Bib!. MAnastirii Sinai (veacul a1 lX-lea al X-lea), fbidem, p. '1 ~i 67

I I I I I I I I I I I I I
I

I;

I I I I I I I I I I I I I I

352

LITURGHIERUL EXPLICAT

LITURGHIA

353

Sub impresia rugaeiunii amvonului, ".credineio~ii slavesc pe prieinuitorul ~i datatorul acestor bunuri 1088, prin stihul 2 din Psalmul 112 ; Fie numele Domnului binecuvantat de acum ~i p~ma in veac, pe care 11 intoneaza de trei ori in aocente de bucurie duhovniceasca, indata dupa ce s-a terminat ecfonisul rugaeiunii. LiturghieruL roman contemporan indica aci, in continuarea stihului mentionat, ~i citirea psalmului 33 ; Binecuvanta-voi pe Domnul..., care se reeita in Biserica primara in timpul imparta~irii credincioGilor 1089, dar care, in practica de astan, nu se mai intrebuinteaza. Foarte multe din editiile mai vechi, indeosebi ale LiturghieruLui roman, il inseriu dupa rugaciunea pentru potrivirea Sfintelor, ceea ce de fapt nu constituie 0 modificare a locului lui, 181 fiind destinat sa se citeasca la strana in timpce preotul roste~te in taina aceasta rugaciune, dupa intrarea sa in altar. Noile Liturghiere grece~ti nu-l prevad. In acest timp, preotul intra in altar 1090, prin sfintele u~i, iar diaconul prin u~a laterala dinspre miazanoapte, mergand amandoi la proscomidiar, undJe s,e afla depus ceea ee a mai ramas in Potir din Sfintel:e Taine, dupa impartB.~irea credineio~ilor. Cu capul plecat, preotul cite~te aci in taina rugaciunea intitulata in CodiceLe Barberin,i 336, 1a Liturghia Sfantului loan Gura de Aur, " EUX7] ct<; 'to xCt'tCto'tEIA(1t&It(1oiiipCt' 't<l (rugaciunea la potrivirea - consumarea Sfintelor Daruri): Plinirea Legii ~i a proorocilor Tu insuti fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai implinit toata randuiala parinteasca, umple de bucurie ~i de veselie inimile noastre .... Este, precum se vede, 0 compozitie inspirata in motivele ei euhologke de ideea sfari?itu1ui, a lucru1ui finit sau incheiat. Pe punctul de a se snooti descarcat de savaqirea servidului adus 1ul Dumnezeu prin Fiul Sau, in Care s-au implinit prezicerile Legii Vechi ~i 'ale prof.etilor ~i Care a indeplinit El insu~i opera mantuirii in cadrul 'ce I-a fost destinat de Tatal Sau, preotul se infati~eaza inaintea Domnului euharistic, prezent prin Sfintele Taine aflat in Potir, explidndu-se parca sau motivand oarecum ie~irea din ofieiu. Tu, Cel ce e~ti modelul desavar~ital implinirii voii Tatalui ceresc, VTeasa spuna preotul, acore: da-mi harul bucuriei pentru implinirea oficiului, mie, slujitorului Tau, pe care ai binev'0it sa-l randuie~ti la savar;,;irea Sfintelor Tale Taine. Sunt cat se poate de sugestive in acest sens mai ales motivarile din rugaciunea respectiva, ce se cite~te in Liturghia Sfantului Vasile eel EUX7] 'tOU OXE~O. Mare, rugaciune intitulata in Codicele Barberini 336: <pUAaXtOV (rugaciunea din schevofilachion) ; "Plinitu-s-a ~i s-a savar~it,
dumnezeie$iii Liturghii, cap. LIll. cart. V11l, cap. 13. 1090. Cand sunt aduse damri sau prinoase (caIive, branza $i, aua, strugulri, parga de fruete sau alte roduri) intru c1nstirea sarbatorii sau sfantului, se canta indata la strana troparul $i condacul zilei, iar preotlll, ina:i.nte de a intr,a in altar, se opre~te Ianga masa cu prinoase $i, tamaind, zice dupa ce s-au intonat imnele amintite: Domnului sa ne rugam, strana raspunzand: Doamne miluie$te. preotul roste~te apo-i cu glas rugaciunea cOl'espunzatoalre feluilli prlnoaselor, rugaciuni care sunt inscrise in partea a dOllJaa Liturghierului. Explicarea 1089. ConstitutiiJe Apostolice,

pe cat a fcist intru a noastra putere, Hristoase Dumnezeul nostru, Taina randuielii Tale..., referin:du-se mai departe la actele prin care s-a facut amintire in serviciul Liturghiei, de moartea ~i invierea Domnului, precum ~i la imparta~irea de hrana cea neimputinatii. Prezentandu- se, .adica, inaintea Domnului sau, preotul da seama sau raporteaza ca a term inat serviciul Liturghiei, pe care s-a silit sa-l savaqeascii. in miisura puteriloromene~ti, adaugand lamuriri de amanunt, i?i anUffi'ca in acest' oficiu s-a facut pomenirea mortii ~i a invierii Sale, ~i ca <<De-am umplut de viata Ta cea nesfar~ita, indulcitu-ne-am de hrana Ta cea neimputinata, prin imparta~irea de roadele Jertfei sfinte. Codicele Barberini 336 nu cuprinde decat rugaciunile mentionate, din cele doua formulare ale Liturghiei, nefigurand nici una pentru Liturghia Darurilor mai inainte sfintite 1091, care areinsa astiizi '0 rugaciune aparte la potrivirea Sfintei Euharistii. ., b, Vltimele acte din randuiala apolisului. Precum a marturisit In rugaeiunea dinainte de potrivirea Sfintelor Taine, preotul se gase~te in acest moment cu serviciul Liturghiei, din ziua respectiva, incheiat. lEI poate. deci sa dea acum efectiv invoire pentru plecarea credincio~ilor. Dar, pentru ca ei nu au primit hrana cea nepieritoare a Trupului ~i Sangelui lui Hristos, ca merinde duhovniceasca pana la Liturghia urmatoare, preotul se ingrije~te sa Ie dea, in schimb, macar dinfaramiturile ce au ramas din ceea ce a servit pentru pregatirea Cinei Domnului, adica sa imparta anafura (antidoron) in bucatele taiate din painea sau preseura binecuvantatil., din care a fost scos Agnetul pentru Sfanta rmparta~ire . Teoretic, instructiunile din cele mai multe editii ale Liturghierului, urmand indicatiile din Constitupia patriarhului FiLotei 1092, prescriu astfel preotului sa imparta :anafura indata dupa citirea rugaciunii dmplielSte logiea ~i fireasca :0 astfel nirea Legii ~i a pworocilor .... Negre<:;;it, de indicatie, mai ales CB.in acel~i timp are l'0c in altar ~i potrivirea Sfintelor de catre diacon, daca este, ori de catre unul dintre preotii coliturghisit'0ri. Pentru motive de ordin pradk insa, ~i anume mai ales pentru ca sa nu se descompleteze adunarea credincio~ilor inainte de ultimele rugaciuni din randuiala apolisului, Impartirea anafurei este amanata in uz dupa acestea, fikandu-se odata cu miruitul, ca acte ultime din slujba zilei cu Liturghie. Intrucat insa credincio~ii se gasesc deja ajun~i in momentul de a se pregati de plecare, despre care au fost preveniti prin propozitia .In

1088. Nico1ae Cabasila,

1091. F. E. Brightman, Liturgies: eastern and western ..., val. I, p. 344 $i 352. 1092. Vezi Pan. N. Trembela, op. cU., p. 15-16. Vezi $i Ms. nr. 986, Bib!. Manastirii Sinai, la A. Dmitrievschi, op. cU., p. 614. Alte manusdrise, ca $1 unele prescriu insa impartlrea anafurel dupa apo1isul editii moderne ale Liturgllieru1uf, eel mare, inainte de dezl>racarea ve~mintelor llturg.Jce (d. Ms. 1020, BIb!. Manastirii Sinai, la A. Dmitrievschi, op. cU., p. 146), sau chi'a.r dupa aceasta (Cod. Falascae, d. Dom Pladcle de Meester, Genese, sources et developpements ell! lexle grec de
1a liturgie de S. Jean Chrysostome
..., p.

114).

2>3

Liturghierul expllcat

354

LITURGHIERUL EXPLICAT
I

LITURGHIA

355

pace sa ie~im>>'i preotul Ie adreseaza acum, cum este ~i firesc inainte de orice despartire, un' salut ieratic. Venind deci intre sfintele u~i au fata entre eredind6~i,indata dupa rugaciunea ros'tita 1a proiSeomidiar,pentru potrivirea Sfintelor,,'Ii binecuvinteaza eu mana dreapta; in timp 'ce roste~te formula; Bineeuvdntarea Domnului peste voi eu al Sau har
$1 cu a Sa iubire de oameniJtotdeau~, acum $i pururea $i in vecii veciLoTl>.Aceasta binecuvantare, care, potrivit instructiunilor din cele mai autorizate manus crise ~i editii ale LiturghieruLui, Jrebuia sa aiba loc

~\
j,
':1

~,

deaua lor. lese apoi la proschinitar, unde miruie:')te 1094 :')iimparte credincio~ilor anafura 1095, ,inainte de' aple.ca. Aceasta randuiala a sfar:')ituluiLiturghi,ei segasea deja 'in praetica Bisericii inainte de veacul al XII-lea, cand manuscrisele in.oep sa dea instructiuni asupra ei 1096...
c. Potrivirea 1097(con~umaI'ea) rama~itelot Sfintelor Taine. Daca

dupa impartireaanaforei, antidpeaza astfel in practica dlstribuirea acesteia. In semn de acceptare a acestei binecuvantari, credincio~ii raspund "amin. Intrucat pentru orice lucru ispriivit eu bine se aduce laudii Ili multumire lui Dumnezeu, preotul, stand tot eu fata spre credincio~i, se incIina, inchinandu-se spre i'coana Mantuitorului, in timp ce roste~te doxonaastra, slava Tie, logia : SLava Tie, I-Iristaase, Dumnezlmle,nadejdea la care credincio~ii raspund cu doxologia mica ~i incheind eu soliCitarea catre preot : "Bineeuvinteaza. Preot41 roste~te ultima rugiiciune din randuiala apolisului adresata Iui "Hristos, adevaratul Dumnezeul n6stru>;, Caruia se roaga 'sa ne miluiasca ~i sa ~e mantuiasca, ea un bun ~i iubitor de oarneni, pentru rugaciunile tuturor sfintilor, dintre care 9fanta Sa maica, sfantul al dirui hram il poarta loca~ul bisericii,sfantul aut or al formularului Liturghiei care s-a savaqit :')isfantul ori sfintii din ziua respectiva care sunt pomeniti anume. Pentru ca aceasta rugaciune reprezinta finalul din randuiala slujbei biserice:')ti,dupa care adunarea religioasa pentru cult se dizolva, ea este numita impropriu "apolis (liberare, concediere, invoire de pIecare) nu numai in limbajul bisericesc curen.t, preeum am spus, ci chiar in unele editii ale Liturghierului. Formula ei variaza dupa zilele saptamanii. :')ia sarbatorilor mari, variantele respective gasindu-se inscrise in Liturghier. Aceea care se intrebuinteaza la finele Liturghiei poarta numele de apolis mare, spre deosebire de formulele simplificate obi:')nuite la incheierea. altoroficii biserice:')ti. Rugaciunea apolisului mentionata mai sus este eompletata in sfar:')it cu formula in general obi:')nutta la incheierea ofidilorcultului: ["Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor no~tri, Doamne Iisuse, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluie~te-ne pe-noi 1093, pe care preotulo roste:')te intorcaoou-se eu fata spre ieoana Mantuitomlui. Dupa aceea, preotul intra in altar, inchizand sfintele Ulli :')i perManastirii Sinai (veacul al XII-lea - al X.I'l1-lea), la diaconului rostirea acestei rugaciuni. rugaciunea apolisulU;i prin 'cuvintele: "...cu ale caror mantuie~te, Dumnezeule, paparul raspunde: 'f'u}.a~~o, o 60<; ~~~ iqtC1.v op30no~ov 7t[a~,v ~wv ... (paze~te. Dumnezeule, sfanta ~i ortar10xa oredinta a...J, iar diacanul completeaza: n, EUXWV 'twv iq[wv "C1.~EpWV .. (pen. tm rugaciunile Sfintilor parintilor ...).
146, se prescrie
7.C1.1

la savaqirea Liturghiei a luat parte :')idiaconul, 'acesta ramane'la proscom1diar dupa ce preotul a dtit ad rugaciunea "Plinirea Legii :')ia proorocilor ... ori corespondenta ei din celelalte Liturghii, pentrupotrivirea rama~itelor din Sfinte1e Tain.e ce se mai :gaseiScn ,potir dupa imparta:')ii rea clericilor la Smnta ,Mas'a:')i,eventual, a credindo~Hor infata s.fintelor u:')i. Ajutandu-se deei de lingurita, aduna sau strange laolalta, toate resturile in fundul potirului :')iIe eonsuma cu fevlavie, eu frica ~i -cu toata paza, ca nu eumva vreo faramitura sau pkatura cat de mica sa cada saU sa ramana in Sfantul Potir. in aCeSt soop, il clate:')te de mai multe on ou vin amestecat -cu, apa, inairite de a Ie bea, ~'tergand dupa aeeea pe dinauntru potirul eu buretele~i apoi eu un :')tergarel, anume. randuit pentru aceasta. Terminarid aceasta operatie, a~aza sfintele vasecu aeoperamintele lor, la locul euvenit; i:')i spala dupa aceea mainile ~i asteapta intoarcerea preotului in altar, spre a em impreuna rugaciunile de multumire dupa smnta imparta:')ire; inscrise spre fine1e Liturghierului. in epoca asupra careia ne informeaza Codicele Barberini 336, potrivirea S.fintelor era indeplinita de preot. in cele din urma s-a stabilit insa definitiv .oa sarcina de a potrivi Sfintele, dupa slujba, revine diaco1094. Vezi studiul nostru Mirtlitul, 'Pl1blicat in Stu<lii Teologice. V (1953), p. 643-660. precum ~i in Anexa La prezentul volum. 1095. Vezi studiul nostru Anafura sau Antidoron, publicat in "Studii Tealogice, V (1953), 11T. 1-2. p. 116--145, precum ~i in Anexa la przentul vo,lum. 1096. C/. manuscrisul citat mai s.us in nota 1093, precum ~i textul COllstitujiei lui Filotei. la Pan. N. Trembela, op. cit., p. 16. 1097. Acest cuvant a intrat ca telrmen tehnic in limbajul liturgic tnaditional roman, forma lui este rezultatul sub influenta Slujebnicului slavan. In Liturghierul

n1'. 9-10.

1093. In Ms. 1020, Bib!. A. Dmilrievschi. op. cU., p. Dup'a, ce preotul a incheiat rugaciwli miluie~te-ne ~i ne

unei pronuntii corupte a slavonulu.i nOTp'."HII' (bulgar: 1I0Tpt"M'''HHI ), care in-, seamna nimicire, eX'terminure, adica - aplicat.la obiectul in cauza - consumare. El cares:punde in Liturghierul grec urmatolarelolr expresii: ...( t<;) ~O "C1.~C1.a~hC1.' 'tit ii"(,a nWpC1. (aranjarea sau punerea 1n riinduiald a Sfil1teJor Darun) - ,Cod. Barberini; vine apoi la sfanta protheza diac;onul sau preotul lVC1. "C1.~C1.Ma'(j ~it a"(,C1. "al ,,~it ~~y .. "C1.~a}.~a\ v C1.u~WV '; (vine ..., ,ca sa nimiceasca - sa puna oapal ~, sa faca sd nu mai rdmii!1d nimic , adicd sa consume Siintele Taine. iar dupa consumarea lor ...) - ed. de Atna, 1924; .... b n,hovo~ aUa~EnE' ~it ii"(,C1. .. .(diaconul reduce - ispra ve~te, termina, consuma adica Sfintele ...) - 'lp9~Eha~,,,6v, Atena, ,1948 ~i .Dam Placidede Meester, La divine Jiturgie de notre PeTe S. Jean Chrysostome (text greco-francez). Rania, 1925. In cadrul acceptiwlii sale generale. in limba ramana. substantivul patrivire nU-$i poate gasi aplicare la Illamenlul liturg'i'o Irespectiv decAt in sensul de aran jure, punerea 1n runduiala, adica isprQvirea sau terminarea actului consumarii Sfin telar Taine.'

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

:356

, LITURGHIERUL EXPLICAT

nului, atunci cand este 1098. Cand Liturghia s-a SaVafii;>it diaeon, de fara 'Unsobor de preo,ti, aceasta o>bligatieesie Implinita de unuldintre preotii coliturghisitori, de' regula de eel care a proscomidit sau a fost de. rand. in caztil <;and Liturghia a fost oficiata de un singur preot, el insu~i face potrivirea, Insa nu acum, ci, pentru motive elementqre de oroin practic, dupa apolisul eel mare ~i Impartirea anaforei. EI i~i incheie astfel definitiv oficiulcu citirea rugaciunilor de multumire ~i a celor pe care LiturghieruI Ie prevede la deZ1bracarea sfintelor veo/minte. Dupa ,ce, In cursul oficiului, liturghisitorul a avut In fata ochilor sai spirituali orizonturile adanci ~i cutremuratoare ale transcendentei, dupa ce in actiunea li1urgica. a petmcut In intimitatea Domnului Iisus, pe care L-a reprezentat 9i la al Carui sacerdotiu a fost facut parta~, este !firesc 'ca la ie~irea lui din oficiu sa apara in relatiile din viata obi'~nuita Inca patruns de misterul altarului. Senzatia unui suflet transfigurat 9i plutind intr-o stare de heatitudine, dupa Sfanta Uturghie, 0 poate Incerca ~i manifesta insa numai acel liturghisitor care s-a silit sa nU ajunga un simp~'llpmfesionist rutinaral oficiului', d I-a simti,t, l-'a trait ~i I-a Indeplinit patruns de credinta ~i convins de chemarea ~i de rolul la care a fost angajat de Providenta, in planul ei divin pentru imparta~irea credincio~ilor de binefacerilemantuirii ca~tigateprin J erHa Fiu,lui lui Dumnez.eu.

ANEXE

1098. Cf. Cod. 662 Bibl. Nat. Atlla 6277-770 (Constitlltia lui Filotei), Manastirea Panteliunon, la P,an. N. Trembela, op. cit., p. 15 ~i Cod. 1020 Bibl. MaQastirii Sinai la A. Dmitrievschi, 0 p. cit., p. 146. Odinioara Constitutiile Apostolice (VlI'I, 5) prescriau ca dupa ce s-au imparta~it toti ~i toate, InAnd diaconul rama~ita, sa 0 duca la pastoforiu)), tara a lamuri tnsa ce se facea cu ea. Comentand dispozitiile mn Levitic (VIII, 32-36) privitoare la consumarea prin foc a resturilolr din carnea. ~i painile de jertfa, calugarul ierusalimite an lsihie (t dupia 451) adaU'ga ca un asHel de lucru se poate vedea ~i in biserica, nude se pune in foo ceea ce a ramas neconsumat clin Sfanta EU!haristie (Hesychii Hierosolimitani Presbyteri, Comentarius in Leviticum, cart. LT, cap. VIII, mentio110aza P. G., XCIU, col. 886 D - 887 A). In! veacul urmator, istoriculEvagrie ca ori de cate ori ramanea neintrebuintata 0 cantitate mai insemnata de particele din Sfantul Trup, se dadeau spre a fi mancate de copiii nevinovati in varsta de licoala. Cf. Evagrie, Istoria bisericeascQ, IV, 36, P. G., LXXXVI, cCil. 2769 A.

Ai iMIRUIREA*
1. MomeD'ttil Iniru.irii. 2. biiginea,semn.ificatia 3. Incheiere' ~i efectul miniirii.

Momentul miruirii De'ii 9n'ciulLiturghiei a fost inchei<:lt,iar credindosii au .fost anUntqti c;apot sa, pIece, (<<In pace sa' ie'iim!;,),totu'ii ei con:~inuasa, ramana In,bisedca, pentru a fi miruiti de ratre preot 'Ii a primiin acela9i timp anafura. " .
1. Momentul miruirli. Ritul bisericesC clllloscut sub numele de miruit consta .in ungerea fruntii credincio'iilor, de catre preot, cu untdelemn din cimdela ce' ai-de la icoana de 'pe proschiriitar, ungere ce se p'~acticade regula 0 data cu impartirea anafurei. Acea~ta actiurie' este d~semnata. in eartHe, f1~ritual priIi expresici'se da siantul untdE!lemn
)~[8o't~t 'tb'&T.t?;'E~~tOV)
1099. , " "", " ".' "

:. eu ex'cepticieditiilor'de"Bu'ct.ire'itidinimii1937, 1956 'Ii 1967, Liturghi,erele noastre, ca ,'Iimariualele' de liturgica, nucuprind nid 0 rrientiune despre miruit in'legatura cur impartirea anaft.ireL; MEmualelede tipic, carid mi pastreaza tacere cOfllpletaill a:ceasta priVInta, facnumai mentiunI sumare, cafe nu au, decat valoarE~a. nSf consemnai-i de practici u locale. Astfel, in unele Biserici nationale, ocaziile pentru miruit~unt mai numeroase, iar in altele mai putine, momentul din cursul slujbei destinat acestei practici fiind de' asemeriea difetit. A:;;a; de exemplu, in Biserica OrtodoxaRomana; de'Ii credincio$ii. sunt, miruiti dupa incheierea'Liturghiei,"o data'cu 'impartirea anafurei,. fotu9i practica nu este pretutindeni absolut Lmiforma; astfel, in parahiile din Mitropolia Ungrov'lahiei 'Ii iIicelemai 'multe din MitTopcilia MoidoVEii'Ii Sucevei, precum 'Ii Intr-un numar mai restrans de par-ohii'din Mitropoli'a Banatului, rriituitul se face in toate duminidle ''Ii 'sarbat6rile din' cursulanului, precum 'Ii'dupa serviciul deseala Cll Litie 1100, fie ca.n:din eparhiile de peste mLlnti el se practiCa numal iq une1e parohii >7ichiar in acestea ,rar'ii
* Reproducem aiciJr,agmelitar: ~i;cu oareoar~ ada\)tiiricerute de poziiia sa de capitol in manucilul de fatii,articolul'imblicat de nol' sub acela~ititlu in re'Vista Studii:teologice, V (1-953).nr. 9-10, 'po 643-660. 1099. A se vedea, de exemplu: Apologia mitropolHului, NeofH al Ungrovlahiei ciitrecl0mnitorul Munteniei Constantin Mavrocordat, tradusii de episcopul >Ghenaclie Eniiceanu~ipublkatd in!!Biserica Ortodoxii Romihlii, (XIV) (legO-189'!), nr,' 8, p. 654~56; Iacob Goa.r, op. eit:, p. 34; 'Mineiul .rusesc, la 26septembrie '; Tipieul eel mare, Ia~i, 1816, p. 278 etc. 1100.Pr. Gavriil TelEig,a, Tipieul cu note ritualistice(curs \ 'lito gcr-afia 1901, t). p. 41(3; Arhimandritul Fotie Balamaci, Explicatiuni la practiea Iiturgica (curs litografiat). Bucure~ti, 1913, p. 183; Ie. Dimitrie Lungulescu, Manual de practicd Jiturgied, Bucure~ti, 1926, p.76-77; Episcopul GherontieNicolau, Indrumdtorul liturgic, Bucure~ti, 1939, p. 200.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

360

LITURGHIERUL EXPLICAT

ANEXE

361

anume la saIibatorile mari, ea de altfel ~i in unele parohii din Moldova de Sus. In eea mai mare parte din parohiile ortodoxe din Banatul romanese si sarbesc ca si in Biserka Ortodoxa Rusa, miruitul este limitat numai la praz~ieele' imparate~ti ~i la sarbatorile sfintilor insemnati, ell partieularitatea di In aeeasta din urma Biserica nationalii, ca ~i In unele parohii banatene, se miruie~te in cursul Utreniei, iar nu dupa Liturghie. Impartirea anafurei nu este unita de.ca.tin acest caz, cu miruirea. Aceste doua variante ale ritului se gasesc combinate in pradica Bisericii Ortodoxe Bulgare, unde, dupa obiceiul eel mai vechi ~i cel mai raspandit in acela'~i timp, se miruie~te in toate duminicile, precum ~i la pmznice1e In cinstea Mantruitorului ~i a Sfintei Fedoare, la hramuri ~i sarbatorile sfintilor cu polieleu In slujba, insa in timpul Utreniei. Totu~i, In unele parti din Bulgaria ca, de exemplu, in regiunea muntoasa a Eparhiei Velico Tamovo, se miruie~te de regula numai in zilele Postului mare HO!. La unele din manastirile noastre 1102, precum ~i in parohiile din Biserica Ortodoxa Greaca ~i din alte Biseriei Orientale ca, de exemplu, in Patriarhatul Antiohiei, miruitul este Insa eomplet neuzitat sau, eel mult, eredinciosii sunt unsi in Joia Patimilor cu untdelemn binecuvantat la maslul c~ se oficiaz~ dupa Liturghia din aceasta zi. Precum se vede, cele doua extreme sunt repreze:ntate de a parte prin pradica din Mitropolia Ungrovlahiei ~i din cea a Moldovei ~i Sucevei, precum ~i din cateva parohii din Banat, unde se miruie~te dupa serviciul divin din arice zi a anul'lli bi'Serkesc, iar de cealalta parte, prin Biserica Ortodoxa Greaca ~i altele din Orientul Apropiat, care nu practidi nicidecum miruitul. o recapitulaTe sumaTa asupra istoriei ~i formei '0Tiginare .a acestui rit este de natura sa ne ajute la stabilirea datelot necesare pentru explicarea acestei diversitati de pradici locale. Astfel, precum ne lamure~te Diataxa sau RcinduiaLa intocm!.ta de patriarhul Filotei al Constantinopo'lului (veacul al XIV-lea), inregistrata ::ji in EvhoLoghionuL lui Iacob Goal', ca ::jiin editiile de Venetia ale EvhoLogiuLui uzual1103, miruirea Cu untdelemn din candela aprinsa la icoana praznicului sau a sfantului zilei are loc dupa apolisul Utreniei ~i numai cu oeazia praznicelor imparate~ti ~i a sarbi'ltorilor in cinstea sfintilor mai insemnati. In principiu deci, momentul miruitului este pre:vazut la sf3r~itul Utreniei de la sarbatorile mari, a carol' slujba are serviciul Litiei. Reprodusa cu mici dezvoltari in TipicuL eeL mare (Ia~i, 1816), dupa Constitutia patriarhuLui FiLotei, pre cum ~i in editia sinodala de Moscova a MineiuLui pentru Luna septembrie, iar in eel romanesc pentru aceea~i luna numai in rezumat,. aceasta randuiala prescrie urmatorul ceremonial in legatura cu sarbatoarea mutarii din viata a Sfantului loan Evanghelistul (26 septembrie).
1101. Informatiile p1rivitoare ]a praclica miruilu]ui in Biserica Orloooxa BU]gara neau fost pro curate de 1. P. S. Mitroplit Nioodim al Slivenu1ui (Bulgari,a). 1102. Ie. D. Lungu1escl1, op. cU., p. 77. ~b 1103. Ca de exemplu, in Eo'X.ol-O"(tOV IJ.E"(a, Veneti,a, Hl1'l, .p. IS, ~i in edi1ia din anul 1862, p. 12.

La siaqitul Utreniei, ~i anume inainte de Ceasul intai, wcantam 0 stihira samoglasnica a siantului, pe care va voi ec1eziarhul, ~i iese preotul cU cadelnita,inergandu-i inainte eu sfe~nicul aprins, ~i dide.!/te icoana Siantului Apostol cea de pe analog ~i, dand cadelnita, sUi in partea dreapta a analog1Ului.$iyine iegumenul la anaoIo.g~i face doua inehinckiuni 1,)isaruta icoana Sfantului Apostol ~i dupa sarutare 0 inchinaciune ~i lwlna pomazuitorul, care este gatit pentru aceea, se unge pe sine din candeLa SfcintuLui eu tLntdeLemn sfant, in chipul crucii, pe fruntea sa. A~ijderea 1,)i ratii saruta icoana sfan tului, iar ie.gumenul unge pe preot f cu untdelemn sfintit ~i pe ceila1ti frati. 1ar dupa ungerea tuturor cu untdelemn sfintit, se eanta Ceasul intaL.. A~a se face ungerea totdeauna 1,)in praznice imparate~ti ~i intru toate praznicele sfintilor mari, cand se i ,face priveghere 1104. TipicuI eel mare ca ~i MirueiuL pentru Luna august, atat eel romanesc eat ~icel rusesc, tinchiar sa consemneze expres la finele Utreniei de la s,kbatoarea Adormirii Maicii Domnului, ca "...se ung fratiicu uniJdelemn sfintit 1105, din candela Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, dupa cum s-a zis mai inainte, In 26 ale lunii septembrie. Ceasul intai ~i cel deplin apolis 1106. Vocabularul (ecleziarhul, iegumenul, fratii) acestor inseronari ne arata deci miruitul 1a Utrenia de la sarbatorilemaiinsemnate.ca 0 institutie ~i practica monastica in originea sa, legata de Utrenia ee se oficiaza in astfel de cazuri la priveghere, urmand imediat dupa serviciul Vecerniei eu litie. Cu vremea Insa praeticarea miruitului s-a extins ~i 1a slujbele unor sfinti de rangul dOi, car,e au iDsa pohe1eu. Un manual rusesc de ti.pic ia chiar act de a'cest uz, mentionand ca miruitul dupa Utrenie, conform Tipicului, se sa'Vaqe.!/tecateodata ~i In zilele de sarbatori mai mid (vezi tipicul la 27 ianuarie ~i 24 februarie)>> 1107. Ex1104. Tipicul cel Mare (TipiCon de pre cel elino-slovcnesc), tipografia Sf. Mitropolii din 1a~i, IBI6, p. 94. Vezi ~i lnsemnarea dupa slujba Utreniei In Mineiul pen tru septembrie, editia sinoc1ala. Moscova, 1868, p. 225; editia romfmeasca a Mineiului pe septembrie, Bucuresti. 1891, p. 328 Inscrie u['matoarea notita, dupa Doxologia mare: "$i se face ungeire de la preat cu untde]emn sfant din candela sfantului. A~a se face totdeaima, cand se face priveghere. Mineiul grecesc, in editiile de Venetia din ani! 1'779, 1843 ~i 1860, cercelale de !loi, nu cllprinde 0 ,astfel de Insemnare 1a ziua de 26 seplembrie. 1105. Mineiul rusesc traduce expresia greaca respecliva: "LSe da untdelemn din candela Nascatoarei de Dumriezeun. 1106. Tipicul cel Mare, 1a~i, 1816, p. 458: Mineiul romcinesc pe august, ed. , Bucure~li, 1894, p. 176; Mineiul rusesc pe aceea~i luna, Moscova, 11168 p. 124 verso; Mineiul grecesc de Venetia din ,anu1 1777 ~i din editiile mentionale In nota 80 consemneaza la 15 !august, simp1u: "Se da fratHor sfantu1 untde1emn. 1107. S. V. Bulgakoff, Practicescoe rulwvodstvo kci soverseniu bogoslujenia Terkvi (Manual practic pentru siivcirsirea slujbelor religioase in Biserica Ortodoxii), Harkov, 1893, p. 20. Mineielc respective, alat rllse~ti cat ~i romane~ti, nu ,cuprind insa 0 astfel de Insemnare in 1egatllra cu mentionate1e date: ]a cea c1intli dinlre acestea esle indicata In calendar sarbatoarea Aducelrii mO'a~te1or Sfantu]ui loan Gura de Allor, tar 1a cea de a doua. Aflarea oa.pll]U.jSfantului loan BotezatoruJ. Tipicul cel Mare (Iasi, 1816, p. 278) pune 0 nola nllmai la Utrenia de 1a 24 februarie (Aflarea caplllui Stantlllui loan Bolezatorul): ~:;;i se dii lratilor untdelemn sfcinf

I
i
I ,\

'.

c)'.

11
if,.11

362

LITURGHIERUL EXPLICAT
<1('':;1

'A'N

E X E

363

ceptiile s-au transfotma,t 1nsa 'in regula. CurtI calendarul' a inS,oris pentru fiecare' zi"com,erriorareaunuia sau mai multor sfinti,' miruitul- a putut ajunge astfel un ,Nt:implicit' slujbei de 1a oriee data, ded ~i in .zilele de J duminki, ca un postulat ill pietatii locale. i;" Legat initi'al .de'Utrenia de 1a pri'Vegherea obi'~nuit~ in hiahastiri, miruitti1 a inceput sa fIe pracHcat ~i in blsericile parohiale, gasind insa aici co'nditii d'6sebite de :celedln biseridlemanastire~tL .In acestea din urma, 'sei:yidu1 Utrenlei la sarbii.torile m~ntionate este, precurr\.' am spus, 0 slujba de noapte, dupa care Liturghia n'll 'urmeaza indata, d se sa'Vaqe~te 'in cursul diminetii urmiHoare; 'in biserid1e din lume 'insa Liturghia succede imediat Utreniei, a~a incat, dad Iniruitul credincio~ilor ar incepe dupa Doxologia mare sau dupa apo1isul Utreniei conf'orm 'Constitutiei patriarhuLui Firote'i, s-ar pr,oduce un hiatus sau' 0 'intrerupere nepotri'Vita 'in eursul ser'Viciului divin, pe tot timpul necesar miruitului. Pentru evitarea unui astfel de neajuns, s-a considerat practic ca aceasta operatie sa inceapa in a~a fel ea sa poata fi terminata pana 'in momentul cand are sa se treaca la Liturghie, adica intocmai a~a precum consemneaza in continuare manualul rusesc de tipic mentionat mai sus : Din cauza multimii credincio~ilor, 'in .bisericile parohiale se incepe eu sarutarea koanei ,~i ungerea eu untdelemn binecuvantat la Litie, nu dupa otpustul Utreniei, ci dupa citirea E'Vangheliei>~108.n1 i sU$i TipicuL eeL mare de Ia~i, 1862, prevede 1a pagina 458 ca m,iniirea la 15 august se face cantandu-se hva1itiile, deci incepand de la laude (<<Toatasuflarea ...). in cea mai mare parte din parohiilE~ bii.natene, preotul incepe a mirui de 1a svetilna 'inainte, pu'tand sa continue pana la fine1e Doxo1ogjeicelei mari. Interesant este ea, 'in Biserica Ortodoxa Bulgara, preotu1 care nu este de rand, ia loc,de la inceputu1 Utreniei, langii proschinitar, pe care l5e afla a$ezata.icoana hramului sau a sarbatorii, miruind eu untdelemn, din candela ce arde aki, pe fiecare credincios care intra 'in biserica ~i 5aruta i,eoana. Unde nu este decat un preot, acesta 1ll'Cepemiruirea dupa ce a terminat de proseomidit 1109. Punerea 'in mi:;;care a credii1cio~ilor in 'Vederea miruitului este insa de natura sa distraga atentia un timp destu1 de indelungat, ~i anume tocmai 'in cursu1 ce1ei mai mari :;;i mai interesante parti de imno1ogie de la Utrenia duminicii sau a sfantului zilei. Desigur, 0 astfel de priveli~te, 'intre alte1e, a trezit reactia sensibilitatii domnitorului Constantin Voda Mavrocordat, care, la finele slujbei din duminica de 1a 11 ianuarie 1747, a oibiectat mitropolitului' Neofit al Ungrovlahiei ea ,nu se vede scris nid 'in tipic, nid in minologhiile Bisericii, ca preotii sa unga
Ceas I... Exemplificarea din manuallil de tipic citat, pre.cum ~i aceasta insemnalre din Tipicul cel Mare sunt un indioiu ca, principal, Ilractiea a stabilit ca regula generala miruirea la Utrenia de la sarbatorile eu polieleu. 1108. S. V. Bulgakoff, op. cU.,; d. ~i F.. A. Brokgaus, ~i 1: A. Efron, Enciclopediceschii slovarii (Dictionar encic1opedic), S. P.B., 1893, cart. 22, p. 601 j Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. clt., p. 562 i P. 'Lebedev, op. cit" p. 299. 1109. Dupa informatiile procurate de 1. P. S. Mitropolit Nicodilm al Silvenului.
din candela sfdntului~.

pe cre:;;tini eu uiltdelemnul din candelace ardeina'intea sfi:ntei icoane a. sfantului cate se serb'eaza.,Lamuririle pentru voievod sedse ('in limba greaea) decatre ,mitropolituL Neofit I :al Ungrovlahiei - poate prin 1748 - 'au fost publieate 'intraducere roman a, fa.cuta de Ghenadie Enaceanu, (inBiserica Ortodoxa Romana, xrv (1890-189J), p. 654-656). De altfel, 'insemnarile din MineieLe grece~ti ne permit sa afirmam ca nu se miruie~te ,decat ,de cate'Va'ori pean, I;;ianume la sarbiitorile mari ceea ce constituie un motiv 'in plus pentru observatia domnitorului: Nu ~tim cum s-a petre.cut ~i cui se datorel;;te la noi trecerea momentului pentru miruire dupa slujba Liturghiei, precumnu putem afirma nici in ce masura imprejurarea din duminiea de la 11 ianuarie 1747 a ereat sau a determinat 0 preocupare 'in aeest sens, ,ori a reprezentat un element pentrupregatirea unei atmosfere favorabile acestei schimbari ; nu putem sa nu recunoa~tem totu~i in aceasta masura ,un corectiv fericit al situatiei de mai'inainte. Miruirea,. ea simbolal daruirii milei lui Dumnezeu 1110, e gase~te astfel -eel s putin din punet de 'Vedere practic - cat se poate de potri'Vit 'imbinata cu impartirea anaforei, ca semn al.binecuvantarii divine, in unele parti, miruirea se face in numeIe Tatalui ~i al Fiului' ~i al Sfantului Duh.1111 in altele 'insa, ~i anume ; in parohiile din vestul Mitropliei Moldoveil;;i $ucevei, se folose~te formula ajutorde. 1a Domnuln (prescurtare din textul Ajutorul meu de la Domnu1...,(Ps. 120, 2),complietatain timpul impartirii anarorei cu formula hrana de la Domnuln (prescurtare din textul hrana se da celor ce se tern de El.); daca sunt doi preoti, unul miruie~te, iar celiilalt 'imparte ana~ora,etl! formule1e ment10nate 1112. 2. Originea, semnificalia ~iefectul miruirii Pre cum ne putem incredinta din scrierile Noului Testament (Matei 9, 21 ; Marcu 5, 27; Luca a, 44; Fapte' 19, 12), tot 'ceea ee 'Vine nU numai in atingere directa cu persoanele, sfinte, ci orice se gase~te 'intr-un raport ,chiar indirect cu ele, cum se prezinta p'ozitia untdelemnului ce arde 'in eandelele de la i'coanele lor, esteinterpretat in credinta cre~tina ca mijloe de sprijin ~ii de percepere a binefacerilor pe care Dumnezeu Ie imparte prin intermediul alel;;ilor Lui. A~a se explica faptul ca ungerea eu untdelemn din candelele martirilor ~i ale sfintilor, 9ares~au bucurat 'in viata de darul,minunilor ~i indeosebi al tamiiduirilor, ori din cele aflate 'in fata cinstitei ~i de 'Viata datatoarei Cruci a Domnului, a ajuns in cursul evului mediu opractica sau un rit eurent peiitru imparta1?irea de binecuvantare, dar mai ct.i seama pentru <.lobandirea ~i pastrarea sanatatii 1113. Din aceste deprinderi deriva miruitul
1110. Manual pentru invdtarea tipicului bisericesc ... S. P. B., 1911, p. 25 i Veniamin, episcop al Arzamasului ~i Nijninovgorodului, Novaia scrijali (Tabla noud), ed. IX, S.P.B. (tarii ,an), part. II, pgf. 35, p. 116-:11'7. 1111. Ct. locurile citate .in nota precedenta. 1112. Informatii primite de la Pro P~ot. Vladimir PreIip'ceanu. 1113. Cf. ~i J. ,Pa.rgoire, L'Eglise byzantine de 527 ci 847, p. 110.

I I I I I I

I I
i'
r r
Ii ii

I.

Ii
Ii., ~

III

li~
I"

I
~

I~

I I I I I I I I I I I I I I

364

LITURGHIERUL EXPLICAT ANEXE

365

sau, cum zicea Dositei al Ierusalimului, sfantul untdelemn, cu care se unge la sarbatori din candela aprinsa inaintea icoanei 1114. A9adar, ,<fie pentru ca sa dobandeasca sanatate sau sa 9i-o pastreze, fie pentru ca sa capete binecuvantare, ortodoc9ii, precum constata Iacob Goar; 5e ungeau eu un astfel de untdelemn de la ieoana sffmtului care se serbeaza, 9i prin rugaciunHe ce Ie stau inputinta starui:esc sa obtinii, 0li solirile acestuia, mila de la Dumnezeu, al carei simbol este untdelemnul 1115. Aceste binefaceri nu pot fi privite ca efect al insu9irilor naturale ale untdelemnului, cafre, tara indo'iala, nu poseda '0 eficacii!:ate univer-' sala, valabila adica pentru mice boala, ci s-au savar1;iit prin puterea harului lui Dumnezeu, lucrator prin sfinti 1116, 9i totodata prin conlucrarea credintei de care erau insufletiti atat eei care ungeau cat 9i cei care se vindecau. Precum remarca un teolog contemporan, Dumnezeu incredinteaza sfintilor, tot a1;iaca1;ii ingerilor, puterea de a indeplini voia Sa, printr-un ajutor activ, de9i nevazut, acordat oamenilor. .. Sfintii sUnt mainile lui Dumnezeu, prin care El savarge9te operele Sale. De aeeea, lor Ie este dat sa faca fapte de caritate chiar dupa moartea lor, desigur nu ca acte necesare mfmtuirii lor personale, care deja a fost atinsa, ci pentru a sprijini pe fratii lor in calea mfmtuirii 1117. Negre9it, a9a precum sublinia Nicolae Cabasila, nu exista absolut nici 0 binefacere care a fost acordata oamenilor impacati cu Dumnezeu, fara ca ea sa fie data prin Acela care este al?ezat Mijlocitor intre Dumnezeu 1;iioameni 1118. Acest adevar nu estecontrazis de credinta despre oficiul sfintilor; dimpotriva, - completeaza teologul mentionat - ei ne ajuta ... in raporturile noastre Cll Hristos... Sfintii sunt astfel mijloeitorii 9i protectorii n09tri fata de El in ceruri 9i, ca atare, membrii vii 1;ii ctivi ai Bisericii militante 1119. a Precum se poate constata in Noul Testament (Marcu 6, 7, 13) 9i in istoria Bisericii cre1;itine 1120, ungerea cu untdelemn in seop anume de
1114. DosHei al Iemsalimului, Istoria patriarl1ilor de IerusaIim, _p. 526. 1115. ].acob Goar, op. cU., p. 35. 1116. Harisma aceasta acordata sfinlilor es-teconsiderata de unii teologi ,

vindecare a fost un obicei practicat in imprejurari extraordinare, nu ca un rit sau ca un serviciu exclusiv bisericesc, chiar de persoane care uumai intamplator se puteau gasi in randul c1ericilor. Multe dintre acestea erau simpli monahi 9i cateodata chiar dintre credinci09ii laici 1121. Fana in cele din urma insa, aceasta ungere practicata in chip obi~nuit de harismatid s-a transformat sau mai exact s-a restrans in cadrul ritului cure,nt al miruitului, indeplinit numai de persoanele din cinul preo~iei. Evolutia situatiei nu este greu de reprezentat. Dupa incheierea epocii harismaticilor in istoria cre9tina, credincio1;iiiau recurs la solirile lor, ca 9i la ale sfin'tilor in general, chiar dupa trecerea acestora din viata pamanteasca, implorandu-le ajutorul prin rugaciunile facute inaintea icoanelor respective. In fata credincio1;iilor,icoanele au capatat, prin sfintire, a9a pfelcum se exprima teologul contemporan citat mai sus, harul de a insemna un loc binecuvantat al prezentei sau al aparitiei Domnului in forma Lui imaginata sau figurata, sau indicarea puterii 9i a lucrarii Sale 1122 9i, respectiv, a Sfintei Fecioare, a sfintilor 9ia tuturor celvr reprezellltati de ele, cum este, de exemplu, cazul ingerilor. Era natural deci ca un1rle-lemnul ce arde in candele-le de la aceste icoane sa fie pus de spiritul credincio1;iilorin raport cu insa~i persoana sfantului prin care se solidta ajutor de la Dumnezeu. Ungerea o face insa acum preotul, in locul 9i in numele acestor sfinti, ei in9i1;ii membri ai Trupului tainic al lui Hristos, adiea ai comunitatii cre1;itine, '.!Iianume din categoria Bisericii nevazute 1123.
cart. II, cap. XIV ~i XXIII; cart. VI, cap. XXVIII ~i XXIX etc. P. G., LXVII). Cf. $i Dositei (op. cU., cart. IV, paragr. 8; p. 526), vindecau bolnavii prin ungerea cu untdelemn. 1121. Astfel, Tertulian citeaza in epistola sa deschisa, indreptata cil.tre guvernatoml persecutor Scapula, cazul unui oa[ecare cre~tin, Proc1u, supranumit ~i Torpaeion, procurator al Euhodeei, pe care Sevems, tatal lui Antonin, I-a invitat ~i I-a tinut in palatul sau pflna la star~itul vietii, drept recuno~tinta pentru faptul ca iJ vindecase prin ungere eu untdelemn (Ad ScapuJam, cap. IV., P. 1., I, co!. 781782). Aceasta practica i~i urca originea la epoea taumatmgilor, Indeosebi din vremea Sfintilor Apostoli, adica a acelei categorii dintre vechii harismatici ca-re erau 'lnzestrati cu daml anumit al tamaduiri!or (I Cor. 12, 9), ..., p. 95; Acela_si, Dogma euharjs/icd, 1122. Vezi S. Bulgakoff, L'Orthodoxie tradueere din limba msa de Pr, Paras'chiv Angelescu, p. 94-95. 1123. Credint;i despre simpatia, solidaritatea ~i comuniunea cu stintii a fost vie ~i afirmata Intotdeauna In viat.a bisericeasca, de~i In Biserica Ortodoxa nu s-a 'ivit prilejul 'Pentru formularea ei expresa, sub forma unei dogme speciale. Ca unii care au facut parte mai intfli din Biserica vazuta de pe pamanl ~i, impl"euna eu ea, formeaza prin legatura aceluia~i Drih Biserica rleplina a lui Hristos, membrii Bisericii nevazute se gasesc intr-un rapo,rt reciproc cu credincio~H de pe pamflnt. Legatura aceasta se manifest a prin simpatia sfinti!oIr, mai ales fata de cei in nevoi ~i suferinte, precum ~i prin rugaciuni!e unora pentru altii. AstfeI, Biserica de pe pamflnt face pomenirea sfintilor ehiar la .Jerlfa euharistica ~i solicita ajutoml lor, iar el, ca frati ai no~tri ~i "p~'ieteni ai lui Dumnezeull, se roaga Impreuna eu noi ;~i se fac solii rugaciuni!or noastre inaintea maririi lui Dumnezeu. Ideile eX'Primatead des-pre eomuniunea cu sfintii se gasesc dezvoltate pe larg siinliior (traducere din limba greaca de Pr. Olimp la Pan. N. Trembela, Comul1iunea Caciul1i, Cernica, 1940), precum ~i in Mdrturisirea Ortodoxd a lui Petru Movila, partea a III-a, Raspuns la Intrebarea LIt

ca unul din efectele Tainei Mirungerii. ",In vremurile de mai iuainte, zice Nicolae Cabasila, aceasta taina impa-rta~ea celor botez-ali harismele vindecarilor, proorociei, grairii in limbi ~i allele de a,cest fel, care aratau tuJturor oameni1or puterea eea mai presus de fiG'e a lui Hristos ,caci era nevoie de acestea -atunci cflnd cre~tinismul ~e intemeia ~i credinta era in curs de intarire, Insa astfel de harisme (prin Taina Mimngerii) au primH unii atat in vremea noastra cflt ~i ceva mai in-ainte ~i au prezis viitorul, au izgOllit demonH, -au alungat bolile pl"in rugaduni, nu numai .pe ct.nd traiau, dar inCa ~i mormintele lor au avut aceea,~i putere, lucrarea Sfflntului Duh fiind nedespartita de eei fNki!i (sfin~i), ehiar dupa moarte. (Despre viala 1n Hristos ..., P. G., CL, co!. 57:> B, vezi ~i co!. 576 D 5-77 A). 1117. S. Bulgakoff, L'Orthodoxie ..., p. 170. 1118. Nicolae Cabasila, Despre viala 1n Hristos ... , P. G., CL, co!. 577 B. 1119. S. Bulgakoff, L'OrlllOdoxie ..., p. 168. 1120. In .veacul al IV-lea ~i al V-lea, unii din anahoretii Egiptului, Siriei ~i Palestinei, ca: Amun, Simion Stalpnicul, Afraat, Veniamin, Harion, Cuvi'Osul Sava, avva Iacob ~i a1tH, pomeniti in scrierile aghiogmfice de Rufin (Historia ecc1esiastica, cart. II, cap, IV, P. 1., XXI, co!. 5-11-512) ~i de Sozomen (Istoria bisericeascd,

366

LITURGHIERUL

EXPLICAT

ANEXE

367

.Caracterul de ~it al acestei ungeri am putea'spune cii s-a inaugurat ea 0 consecinta a cultului pentru veneratia martirilor f?i'a sfintnor, a icoanelor f?ia 'relicveI'or lor,deci foarte de timpuriu 1124. Administratii de acuminainte in biserica, in legaturii eu cultul, f?ideci de membrii derului, ungerea cu untdelemnul din candelele de 'la icoane a devenit un rit biserieesc, adica oficiaL Miruitul bisericesc a continuat sil coexiste 0 vreme eu cel practicat arcum numai intampliHor de harismaticii def?erturilor ; in chip obif?nuit insa el era privit ca un atribut al preotiei. Urmand cursul pietiitii cre$tine in legiiturii cu eultul de adoratie f?i veneratie, ungerea cu untdelemn' practicata la primele ei inceputuri de harismatici in scopul restabilirii siiniitatii, iar de derid f?ipentru orice altfel de ajutor necesar credinciof?ilor, a ajuns sa se rezume in chip, obi9nuit la ritul bisericesc al miruitului; ;in chip logic, acesta a fost altoit pe margine a oficiilor consacrate proslavirii manifestiirilor providentei divine 9i de venera~e a sfintilor, cum este prin excelenta. Utren~a. Negre9it, temeiul 9i izvorul binefa~erilor ce se sper~ a fi transmise prin miruire" este acelaf?i ca9i al harurilor speciale. acordate prin. Sfintele Taine, adicii Jertfci Mantuitorului, care sta la baza intregului cult al Bisericii ~i al riturilo,r ei 1125, Miruirea nu reprezi,tltii iJ,1s?,tin mijloc sau un instrument ,care lucreaza,cu necesitqte prin 'har' sau ex' opere operato, ca sii intrebuintam 0 expresie a tJeologi'ei apiusene folosita cateodata 9i in cea rasiiriteana; nu se da adica cu necesitate haru! supranatural al vindecarii spirituale; sau de boli morale, iar uneori f?i de cele fizice, insotit de iertarea pacatelor, ca, de exemplu, prin ungerea ,cu untdelemn binecuvantat in Tain:a Sffmtului Masl:u1126. De asemenea, nu se comunka harul dumnezeiesc,' eare lucreaia cu necesitate pentru intiirirea 9i sporirea in viata spirituala 1127, ca in Taina. Ungerii cu Sfantul f?i Marele Mil' 1128, Miruitul impiirtage9te in general
1124. Dositei al lerusalimului, op, cit., p. 526,se refera in aceasta j:'lrivinta dejoa la Teodoret (desigur, episcopul Cirului, veacul al V-lea). care 'Poveste~te ca Avva Jacob multe suferinte ~i boli a vindecat cu untdelemn din candelele aprinse inaintea sfintelor icoane ale marti~ilor" (de unde se cheama ~i untdelemnul mar lirilan. 1125, Cf. Hr: Andrutos, Dogmatica Biserjcjj Ortodoxe Rclsclritene, traducere de Dr, Dumitru Staniloae, Sibiu, 1930, p. 3'13. 1126. Ibidem, p, ,315, n. 1 ~i Macarie, op. cit., p. 404. 1127. Hr. Andrutos, op. cit" p. 36-1 ~i Macarie, op, cit., p. 446. 1128. E timpul sa observam ca termenul milJUil" (miruire) d'in limbajul nostru bisericesc este impropriu pentru actul desemnat prin el. Miruitlll sau miruirea ar trebui sa insemhe ungere cu Sfantlll Mir, ceea ce nu este exact, deoarece materia (EAt"ov) iar nu Sfantul ~i Mare1e' Mir' (to. intrebuintata este exclusiv untdelemnul ii"{lOV fLopov, care se folose~te in chip spedal in administrarea Tainei Mirungerii (to fJ.opw~a. dar maiales ~ foLOpwo", de la verbul ~opw-w). Cu insemnarea cuv.enitii. de ]a noi, echivalenta celei de ungere, termenul miruire a fost sugerat, desigur prin analogie cu forma extenia a Tainei Mir'llngerii.. :. Cartile de slujb'a bisericeasca, a~a cum se poate vedea la rflnduiala Botezului ~.j la ceaa Sfflntului Mas]u, folosesc in general explresia: (preotulj unge (Xp,-d' ell. sffllltul ulltdelemn, ~i, 'respecliv, cu sfantul mir. Unele din i=le fac uz ~i de"forma pleonaslica miruie~te cu sfantul min> , adica unge cu sfflntul mir, In cartile lilurgice grece~ti opeI1atia miruitului este desemnata, :pre cum deja am vazut, prin expresi& lse da sflintul untdelemn (o[oOtal ~b Ciltov .t-alov).

binecuvari.tarea 9i alte binefaceri, corespunzator masurii in care eererile f?i intentiile credinciof?ilor sunt su::;tinute de credinta ~i de vrednicie personala. Proprieta~ile .naturale ale untdelemnului H fac foarte propriu ca simbol al ideilor din binefa'cerile pe care Biserica Ie mijloce$te f?i credinciol;iii spera sa Ie obtina prin ierurgiile in care untdelemnul are 0 intrebuintare liturgi'Cii. El apare astfel in textele biblke ~i in rugaciunile pentru binecuvantarea lui ea, de exemplu, in cele din randui'a1a Tainei Botezului f?ia Tainei Siantului Maslu, atat ca instrumental harului, cat9i ca termen f?isimbol al ideilor de binecuvantare 9i de bucurie, de impacare f?i de'indurarea lui Dumnezeu, de acordarea de bunuri f?i daruri vrednice, de intelepciune 9i mai ales de vindecare etc. In definitiv, toate aceste sensuri sunt rezumate in observatia Sfantului loan Gura de Aur, ca untdelemnul este considerat ca simbol al milostivirii (iubirii de oameni a) lui Dumnezeu 1129. Ceea ce cer f?ispera sa dobandeascii creclinci09ii,sub semnul miruirii, este una sau alta ;din formele f?imanifestarile acestei milostiviri, dar mai cu seama in legaturii cu stare a sanatatii \ Precum ne lasa sa vedem randuia1a scurtei ceremonii a miruirii descrisa de patriarhu1 Filotei, untdelemnul' din aceastii intrebuin~are nu este .sfintit prin nici 0 formula sau rugadune speciala de binecuvantare. Caracterul de element sfintit f?i puterea suprariaturalasau insul;iirea binefacatoare ii sUnt eonferite de, raportul sau cu un obiect siant, pe care i-I creeazii faptul ca un astfel de untdelemn vine in atingere, ori se gase9te in apropiere,. este destinat sau servef?tejn vreun fel oare~ care locurilor ~ilucrurilor venerabile din punet de vedere religios. In urma ,pelerinajelor mai ales, pietatea cre1?tinadin cursul vremii a consacrat in aceasta privintii mai multe feluri de untdelemn pentru miruit, deosebit de cel al Sfintelor Taine. Este in primul rand U1!.tdeLemnuL de La Sfdnta Cruce din Ierusalim, adica cel din vasele de care s-all atins relicvele acestui sfant obiect. In a1 doilea rand se claseaza untdeLemnuL de La LocuriLe Sfinte, socotit astfel prin excelentii celluat din candela ce arde la Sfantul MQrmant din l~rusalim, preaum 9i eel provenit de la bisericile din alte localitati,' deveriite venerabile prin activitateaistorica a MantuitorulLii. Se nume9te apoi untdelemnuL sfiritiLor, iar in unele cazuri 'ar martiriLqr, acela care este luat din' candelele ce ard la eriptele acestora sau din cel ce s-a prelins de pe moa~tele sau mormintele lor, faptcare a dus la atribuirea' titlului de izvoratorde mil' anumitor martiri. Folosirea untdelemnului de la acestemorminte, in scop de sanatate, de intiirire 9i de binecuvfmtare, se gasea'deja indatinata p'e vremea Sfantului loan Gura de Aur, precum rezultii din urmiitorul pasaj al uneia din omiliile sale: Opre9te-te langa mormantu.l martirului, varsa acolo 9iroaie de lacrimi, zdrobef?te-ti inima 9i adu binecuvantare
1129. Sf. loan coL 210. Gura de Aur, Omilia IV 1a Ep. caire Pilipeni, 4, P. G., LXXII,

M'

I
~'

I I I I I I I I I I I II I I
I I

I I I; I I I I I I I I I I I

ANEXE
368

LITURCHIERUL EXPLICAT

369

adidi untdelemn) de la mormant... Ia untdelemn srant 9i unge-ti tot trupul, limba, mainile, gatul, ochii... 1:l3o. Totu9i, in practica, realitatea a luat 9i alte infati9ari, Wla precum se intampla uneori astazi, in unele parti eel putin, fara ca spiritul Constitutiei patriarhului Filotei sa fie contrazis. Astfel, potrivit indicatiilor din aceasta randuiala de tipic, momentul miruirii este fixat, precum am v<'izut,dupa apoli:sul Utreniei 9i numai in legatura eru slujba praznicel'Or imparate9ti 9i de la sarbiitorile sfintilor mai insemnati. Cum insa, la astfel de cazuri, Utrenia se oficiaza la priveghere, urmand imediat dupa serviciul Vecerniei cu litie, untdelemnul binecuvantat la acest din urma {)ficiu serve9te in primul rand la miruire, fiind pus in candela de la proschinitar, pre cum prescrie Liturghierul. In acest caz, este firesc ded sa ne intrebiim daca insa9i Constitutia patriarhului Filotei nu presupune ca miruirea dupa Utrenie se facea din candela unde fusese pus untdelemnul binecuvantat la Litie. Cel putin in parohiile Bisericii Ortodoxe !Ruse, ca 9i in unele parohii din Biserica Ortodoxa Romana, este in uz aceasta din urma practica, manualele de tipic 9i alte scrieri mentionfmd ,expres ca, la priveghere, miruirea se face cu untdelemnul din candela, :binecuvantat la slujba Litiei. Acolo ded unde miruirea se practica numai la finele Utreniei de la :sarbatorile din categoriile specificate mai sus, ea se face inevitabil eu untdelemn binecuvantat la Litie. Aceasta situatie este transformata in regula mai ales in partile unde s-a indatinat obiceiul de a se oficia serviciul Litiei nu inainte deUtrenia de la priveghere, adica seara, dupa Vecernie, ci dimineata, inainte de Utrenie 1131. Prin urmare, a9a precum remarca autorul unui manual rusesc de, tipic, wcre!1tiniise ung (se miruiesc) in biserica cu unt:delemn de doua feluri; unul este untdelemnul din candela, adica de la sfintele koane, iar altul este untdelemnul ce se sfinte!1te 0 data cu painile,> 1132 la Litie. De9i, de regula, untdelemnul pentru miruire nu se sfinte9te printr-o rugaciune speciala, totu9i in Biserica Ortodoxa Bulgara U33, ca 9i in unele din parohiile noastre ardelene 9i chiar din gesul Munteniei, ;s-a generalizat obiceiul ca credinci09ii sa fie miruiti in cursul anului cU untdelemn sfintit la maslulce se savarge~te in biserica dupa Litul'ghi?din Joia Mare. Se binecuvinteaza cu aceasta ocazie untdelemnul din .candela de la icoana hramului, care este inmultit ulterior prin adau.garea de unt:delemn adus de credinci09i, pastrandu-i asHel continuitatea sfinteniei. Alaturi de practica miruirii cu untdelemn binecuvantat, uzul general 11formeazainsa miruirea cu untdelemn din callAela aprinsi'i.
(EUAOI[~V,

3. Incheiere Miruirea nu a fast stramutata intru nimic de pe vechile ei temeiuri prin adoptarea momentului sau la finele Liturghiei, deoarece untdelemnul provine de la candela ce al'de la praznkar sau proSichinirtar, pe care se afla d.coana sfantului serbat, ori icoana hramului sau neaparat una din leaauele Manrtuitorului ~mai adeseaa Invierii), ,unkul Mijlocitor intre Dumnezeu 9i oameni (I Tim. 2, 5), deci chez~ al milostivirii arcUate prin sfintii Sai. Pe de alta parte, miruirea nu este intru nimic mai putin la locul sau dupa finele Liturghiei, deoarece aceasta se savarge9te nu numai intru pomenirea jertfei de pe Golgota 9i spre slava 1ui Dumnezeu, ci 9i intru cinstea 9i pomenirea sfintilor de EI incununati. Din punct de vedere doctrinal', nimic nu se impotrive9te deci miruirii dup8. Liturghie. Nu se poate tagadui totu9i ca, acola unde practi-' carea miruirii s-a extins la toate sarbatorile, s-a produs a u90ara modificare in raportul dintre ideile care alciituiau original' semnificatia acestui rit. Credinta despre miruire, ca semn de comunicare sau de imparta"lirea puterii tamaduHoar,e de suferinta, care era dominanta la inceput, a ajuns secundara, daca nu s-ar putea spune chiar ca a ramas aproape 9tearsa, miruirea reprezentand Un simbol al imparta9irii de binecuvantari 9i binmla!ceriin general; s,emn de daruirea milei lui Dumnezeu 9i a unui deosebit ajutor in faptele de binefacere 9i iubire de oameni 1134, sau pentru ca.'?tigarea de daruri suilete9ti l1i truP9ti,,> 1135. In numarul aeestor daruri, ideea despre valoarea tiimiiduitoare a untdelemnului de la miruire se mentine inca in relief, acalo unde miruirea se obi9nuie9te numai la sarbatorile mari, deci numai de cateva ori pe an, dar mai cu seama acolo unde se miruie~te cu untdelemn ramas de la maslul din Joia Mare sau de la un alt maslu 1136. *
raport eu Sfanta

B. ANAFDRA SAD ANTIDORON

1. Privire
i

istorica.

2. Denumiri., 3. Anafura in Euharistie. 4. Ritualul anafurei

Dupa miruire 9i in legatura eu aceasta, fiecare credincios prime~te sau ia singur una .din particelele de anafura aflate in vasul de pe masuta din apropierea prasehinitarului.
1134. Manual 1911, p. 25: pentru lnvdtdtura tipicului bisericesc ... (in limba rusa), S. P. B.,

la icoana sf6.ntului sau praznicului

zilei.

1130. Sf. loan Curii de Aur, OmWa despre martiri, 2, P. G., L, col. 664. 1131. Dr. Vasile Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 562 ~i 563-564. 1132. Arhiepiscopul Ven1amin al Arzamasului ~i' Nijninovgorodului, op. ~i loc. d/.; vezi ~i locurile din lucriirile ruse~ti citate in notele 1107, 1108 ~i 1110, precum '~i Pisima bogoslujenii vastocinoi Terkvi (Scrisori despre slujbele dumnezeie~li ale iBisericii de Riisarit). S. P. B., 1886, cartea I, scrisoarea VI (Despre Utrenie), p. 00. 1'133. Dupa informatiile primite de la I.P.S. MitropoHt Nicodim al Silvenului.

1135. Arhiepiscopul fl. 117.

Veniamin 'al Arzamasului

~i Nijninovgorodnlui,

op.

cit.,

113'6. Miruirii i se ,atribuie puterea de a tnansmite harul vindecator de boli ~i de aIte neputinte trupe,~ti sau suflete~ti, precum ~i de a apara de rele ~i de necazuri (1. P. S. Mitropolit Nicodim al Slivenului). * Reproducem aci cu uneleadaptari studiul nostru publicat sub ,acest tillu .in Studii Teologke, V (1953), nr. 1-2, ,po 116-145.

24 -

Liturghierul explioat

370

LITURGHIERUL

EXPLICAT

ANEXE

371

1. Privireistoridi Ca rit sau institutie biserieeasca, anafura a intI'at Iii a fost acceptat in practica liturgica drept 0 masura de sustinere a nivelului vietii religioase, in vremea cand deprinderea impartaliirii tuturor, 1'1 fiecare Liturghie, era aproape iei/ita din uzul comun. 0 dispozitie pozitiva pentrru instituirea ei lipsiite. lmprejurarile care au provocat aiiezarea anafurei intr-un cadru liturgic, sunt insa pe deplin edificatoare asupra originii, scopului Iii semnificatiei exacte a acestui rit. Precum am subliniart mai inainte I(supra, p. 147 Ii.n.), Liturghia indepIinelite Iii 0 funetie edezi'ologirca, prin dezvoltarea simtului de comunitate sau a sentimentului de adanca legiitura sufleteasca lIi de solidaritate in Hristos cu intreaga crelitinatate ortodoxa din antichitate pana la cea din zilele noastre. Realizarea acestei eomunitati in Hristos a tuturor crelitinilor dreptslavitori are 0 baza supranaturaia in Jertfa euharistica Iii in Taina Sfintei Imparta~iri, prin care se opereaza 0 uniune Iii 0 comuniune tainicacu Hristos, in Hristos, ~i pri'l1 Ei C'U toti eei ca:re au primit Sfintele Taine ale Trupului ~i Sangelui Sau. Potrivit regulii de vi'Ita bisericeasca din epoca primara, credincioliii care participau 1'1 Liturghie erau obligati sa ramana pana 1'1 sfar:;;itul slujbei, dnd aveau sa se impartalieasd:i. Intr-adevar, canonul 9 apostolic hotara ca toti credincioliii ca:re intra (in biserica) Iii ascuIta Scripturile, dar nu raman 1'1 rugaciune Iii 1'1 sfanta impartal/ire, trebuie sa fie afurisiti, ca unii care fac dezordine in biserica. Pentru a face mai simtita si mai constrangatoare lipsa de comunitate a celor pedepsiti cci afurisirea sau excomunicarea, :cano'l1ul 10 apostolic love~te cu aoeealii pede'Ipsa ~i rpe credincioliii care 'II' fi incercat sa dea un fel de compensatie celor excomunicati, rugandu-se eu ei in particular, adica in casa. Masurile acestea constituie 0 .marturie indirecta despre frecvenva' cazurilor de abatere de 1'1 datoria de a se imparta~i. Textul canonului 9 apostolic Iii, precum yom vedea, indeosebi cel 'II canonului 2 'II Sinodului de 1'1 Antiohia ne inlesne~te reprezentarea situatiei in chipul urmator; unii credinciolii, profitand de momentul cand se dadea drumul catehumeni-' lor, se strecurau afara din biseri'ca 0 data cu ei, indata dupa lecturile biblice (din Vechiul Testament, Evanghelie Iii Apostol) Iii omilia asupra a'cestora ; altii,oeva mai zelo~i, ramaneau pana la sfarliitul Liturghiei, dar, nesocotindu-se vrednici sa se apropie de Sfintele Taine, nu intI'au in randurile celor ce se impartalieau. Sesizandu-se de aceasta scadere a disciplinei vietii biserice:;;ti; precum Iii pentru a inlatura pricina tulburarii ordinii in timpul serviciului divin de catre aceia care n paraseau 1'1 momentele considerate oportune de fiecare, Sinodul local tinut 1'1 Antiohia in anul 341 hotaral/te prin canonul 2 ca toti cei care intra in biserica liiasculta Sfanta Scriptura, dar nu participa 1'1 rugaciune impreuna cu poporul, sau se feresc de impartaliirea cu Sfanta Euharistie, urmandoarecare neoranduiala, acelitia sa fie exclulli din Biserica, pana ce VOl' marturisi Iii VOl' dovedi roade de pocainta 1?iVOl' fi dobandit iertare prin rug,adunile lor. Canonul se completeaza apoi, intr-o forma mai dezvoltata, cu masurile prevazute in canonul 10 aposrolic, Deci, alia precum remarca Zonara, sub sanctiunea excomumcarll prevazute de acest canon cadeau nu numai eei 'care paraseau biserka in timpul slujbei, ci Iii eei care evitau momentul impartaliirii pentru motive de evlavie Iii smerenie 1137, sustragandu-se din randurile celor care se apropiau de ea. Probabil ca din cauza amenintariicanoanelor 9 Iii 10 apostolic, precum Iii a canonului 2 'II Sinodului de 1'1 Antiohia, s-a conceput pe cat se pare", cum se eXJprimaBalsamon, <<impartirea anafurei; alia incat este neaparata nevoie ca Iii aceia care nu pot sa se impartalieasca eu Sfintelelii de viata facatoarele Taine sa ramana pana 1'1 sfaqitul dumnezeielitii slujbe, ca s-o primeasca din mana preotului, spre sfintire~> 1138. Cu privire 1'1 fixarea inceputurilor intrarii in practka liturgica a Impartirii anafurei, un prim punet de orientare 11 aflam in dispozitiunile luate prin canoanele 14 Iii 32 ale Sinodului de 1'1 Laodiceea (1'1 0 data dintre anH 345~381). Pe 1'1 mijlocul veacului 'II IV-lea, adka, acest sinod ia in considerare ca fapt deja exi,stent practica schimbului de evloghii din simplapaine binecuvantata, alaturi de practioa schimbului de evloghii euharistice. Prin urmare, pana 1'1 aceasta data, era deja stabilita semnificatia evloghiilor - prosfore - ca simboluri de comuniune. Pe de alta parte, oanonul 8 'II lUl Teofil, episcopul Alexandriei (381-412), face dovada ca in ultimele decenii ale veacului 'II IV-lea sau cel mai tarziu in primele decenii 'lIe veacului 'II V-lea credincioliii erau admil/i sa participe aMturi de clerici 1'1 impartirea de anafura. Cele ce se aduc sub cuvant dejertfa, dupa ce se folosesc cate sunt necesare pentru Taine, sa Ie imparteasca clericii - randuia acest canon -, dar catehumenii nici sa nu manance, nid sa nu bea din acestea, ci numai clericii Iii fratii credinciolii, cei ce sUnt impreuna cu dall.!/ii.Pare ca tonulacestui canon, cade mai muTt pe privarea catehumenilor de acest drept. Nu este exclus ca accentul acestei reguli a lui Teofil al Alexandriei sa fi vizat tocmai practica - locala poate _ ihscrisa in TeS'tamentum Domini, de a se invoi evloghii catehumenilor, in ajunul botezului lor. Potrivit randuielii bisericeliti de sub acest nume Iii din aceealii familie cu Constitupiile Apostolice, dar mai evoluata decat acestea, se ingaduia catehumenilor candidati la botez sa primeasca bucati din evloghiile-prosfore, in sambata Palitilor, adka in ajunul botezului lor. Se va da drumul mai intai catehumenilor, dupa ce VOl' fi primit binecuvantarea (evloghia) de 1'1 frangerea painii 1139. Ia'ta ded o masura prin care anafura capata un caracter de rit, simplu intr-adeval', dar un rit.
III, p. 126. 1138. Ibidem, p. 128.

I I I I I I I I: I
Ii
11
d

.,

1137. G. Ralli ~i M, Polli, Sin/agma dumnezeie~tiJor ~i still/elor

canoane ..., tom,

1'
'I
"

Ii

II

1139. Calrt. n, cap. 10. La ve'rsion syria que de rOc/a/euche de F, Nan, Paris, 1913, p. 73.

de Clement,

trad,

Ii
ill II

Iii
I' d

~ ~

I I I I I I I I I I I I I I

372

LITURGHIERUL EXPLICAT

ANEXE

373

Dacaaoceptam 0 pozitie de mijloc in legatura cuconcluziile cri~ ticii literare privitoare la data compunerii tanduielii din Testamentum Domini (intre jumatatea veacului al IV-lea ~i a doua jumatate a veacului al V-lea) t140, ne-am gasi in jurul sfaqitului veacului al IV-lea ~i inceputul celui urmator, adica in preajma datei cand a fost redactat canonul prin oare Teofil al Alexandriei recunoa~te credincio~ilor dreptulIa anafura. Toate a,ceste conjecturi ne indica, prin urmare, in chip logic, jumatatea veacului al IV-lea sau a doua jumatate a lui, daca nu ea epoca in care impartirea anafurei a putut primi 0 incadrare liturgica, apoi eel putin ca atmosfera in care germineaza ineeputurile ideii anafurei, ca simbol de comun'iune. Faptul ca aceasta practica este comuna tuturor Biseridlor Vechi Orientale, ie.<;;ite sanurile Ortodoxiei din 0 eonfirmare in acest sens, nu de in veacurile urmatoare,constituie mica import'anta. Cea mai veche mentiune istoricil. despre anafura, ea practica liturgica, provine din veacul al VII-lea, sub forma instructiunilor pecare Ie da Sinodul de la Nantes (la 0 data dintre anii 638-658), prin canonu19, inregistrat mai tarziu in a~a-numitele CapituLare ale episcopului Hinemar din Reims (veacul al IX-lea). "Preotu1, recomanda aoest canoOn, va pune intr-un vas eurat 0 cantitate indestu}iJ.'toarede partkele din painile ramase din cele aduse de eredincio~i, pentru a Ie imparti dupa Liturghie, in zilele de duminici ~i de sarMtori, celor care nu s-au imparta~it ; preotul Ie va distribui dupa ce Ie-a binecuvantat, luand seama sa nu cada pe jos vreo sfaramatura~> 1141. Acestea sunt, in general, elementele privitoare la datele in legatura cu prima faza din istoria anafurei ~i eu imprejurarile care au provocat a~ezarea ei intr-un cad'l'u liturgk. La inceput ea era destinata, preeum am vazut, numai unei categorii anumite de credincio~i, ~i anume celor care asistau la Sfanta Liturghie, dar nu se imparta~eau.,In veaeurile al VII-lea ~i al VITI-lea insa impartaGirea de ob~te la fiecare Liturghie ajunsese al?a de rara, incat putem considera ea ea ineetase in ultimele doua veacuri ale primului mileniu cre!'itin1142. Ajungand astfel .sa nu se
p. 283.

mai imparta~eqsca nimeni in. zilele de sarbatori, arfara de liturghisitori, s-a indatinat obiceiul ca anafura sa se distribuie tuturoreredincio~ilor prezenti, daca n-au gustat nimic mai inainte. Practica anaLurei a fost generala in Bisertca, mai cu seama pana la jumatatea evului mediu. Astazi, ea este in u~ul tuturor Bisericilor Ortodoxe ~i Biseridlor Vechi Orientale .. In Apus, ritul anafUTei se pastreaza numai in parohiile din unele eparhii, dar prin excelenta in parohiile rumle romano-catiillice din Franta.
2. Denumiri

1140. Cf. F. Nan, op. cit., p. 16 ~i J. Tixer'ont Precis de patrologie,

Prin masura de a se lmpartianafuracredincio~ilor, care se considel'au nepregatiti sa primeasea dumneZJeiescul Trup ~i Sangeal Domnului, se inlaturau motivele de parasirea serviciului divin, determinandu-i astfelsa a~tepte pana lasfar!'iit, cand aveau sa primeasca partieele din prosforele 'binecuvantate, ramase din cele ee s,ervisera la pregatirea Sfintei Jertfe. Nesoeotindu-se vrednici sa partidpe la Cina Domimlui, credindo!'iii puteau totu~i sa se imparta!'ieasca aeum de particelele (firimiturile) ramase din elementele pentru pregatirea mesei euharistice, ca sa ne exprimam in stilul Sfinte,i Evanghelii (Matei 15, 27). De aceea, aceste particel~ au primit numele de arltidoron (cb'dowpov), adica 'in Loc de (av'tt) Sfantul Gi dumnezeiescul Dar, denumire care a ramas pana astazi un termen tehnie pentru anafura sau painea din prosforaua binecuvantata. in latina biseTIceasca a Apusuluiaoest cuvant a primit 0 traducere aproapead litteram: vicedoni, sanctae communionis vicarium !'ii,de multe ON, compensatio, remuneratio. Nu se poat\:!afirma nimic sigurcu privire la epoea in care termenul antidoron a intrat ca 0 expresie eurenta in limbajul biseri'cesc. In documentele din veaeurile al XI-lea ~i al XII-lea il gasim insa ca 0 denumire deja uzuala pentru anafura 114.3. De a'ltfel, anafura.a purtat numiri
1143. Cele dintiH manuscrise liturgice in care este intrebuintat termenul antidoran dateaza de prin veacurile al XII-lea ~i al XIII-lea (Cod. 662, Bib!. Nat. Atena. 'X.a~a ~ouc EV '.All~va' 'X.wa~'X.aC . , p. 15 Ms. La Pan. N. Trembela, .Ai ~pe" Attoupjta' nr. 1020 Bib!. ManasHrii Sinai, la A. Dmitrievschi, DescTierea manuscriselor liturKiev, gice pastrate in Bibliotecile Orientului ortodox (in ruse~te), t. II (EUXoA6jla),

ed.IX,

1141. Vezi Dom Urbain Seres, Le pain benit, in Les questions liturgiques et paroissi.ales, Louvain, XVIII (1933), n. 6, p. 286. L'Abb& Migne, Premiere encyclopedie theologique, p. 562, 563.

Este locul sa subliniem ca datele mentionate mai sus, in legatura cu istoria anafurei, reprezinta unul din .argumentele care inlatura afirmatia, frecventa in unele manuale de litur'gica, potrivit careia soar imparti in amintirea vechilor aglape. Se ~tie ins a ca acestea se gaseau despartite de Liturghia euharistica inainte de jumatatea veacului al II-lea, iar asistenta bisericeasca fata de cei in nevoi se aliment a din darurile in natura, colectate la sediul conducatorHor Bisericii (Cf. Sf. Justin Martirul $i Filozoful, Apologia intiii, LXVII, 1 ~i 6; Constitutiile Apostolice, cart. II, cap. 25 ~i cart. VII, cap. 29, pre cum ~i can. 7 ~i 8 ale Sin. de la Gangra). Imprejurarile care au dus la instaurarea anafurei sunt, precum am vazut, pe depIin edificatoareasupra cauzei, scopului ~i semnificatiei exacte a acestui rit. . 1142. Dr. Vasile Mitrof<anovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 699-700.

1901, p. 146. Se ~tie insa ca vechimea manuscriselor ee s-au pastrat' eu slujba Liturghiei in extenso ~i eu indicatii mai dezvoltate de tipic, apmpiate de genul Lilurghierelor de as'tazi, nu urca dincolo de aceasta epoca. A~a se explica pentru ee niei redactarile Comentariului liturgic al Sf. Gherman I al Constantinopolului, anterioare veacului al XI-lea, nu se. refer a la te,rmenul antidoron.Editia din PatTologia Greaca a lui J. P. Migne (t. XCVIII), a aeestui eomentariu, reda ideea de antidoron printr-o pamnteza in care eSte folosit verbUl avtL7tpOaEpW . (eol. 452 D). In aceea~i epoca, Balsamon (veacul al XII-lea) folose~te cuvi'mtul antidoron ca termen tehnic in comentaTiul sau la can. 2 al Si!n. de la Antiohia. Cf. ~i A. Petrovskii, Alitidor., in Enciclopedia teologiea ortodoxa {in limba rusa),Petrognad, 1904, editata de .prof. A. P. Lopuhin, t. I, p. 796. 25 Liturghierul eJeplicat

374

LITURGHIERUL

EXPLICAT

ANEXE

375

niferite in cursul istoriiei, fieeare din ele inspirata intr-un fel sau altul de raportul ei fata de Sfanta Euharistie. Dintre acestea, cea mai veche o reprezinta termenul evLoghie (suAoTlll, benedictio), adica binecuvantare. Cuvantul acesta a avut aplicaW wriate in domeniul vieW religioase ~i biserice~ti. Dar, la inceput, prin el se desemna Sfanta Euharistie. In cele din urma, el a ajuns sa insemneze daruri de diferite nuante, binefaeere, eotizatie, milostenie sau pomana (Rom. 15, 29; II Cor. 9, 5) 1144. In legatura eU sernnificatia pe care a dobandit-o ma'i tarziu anafura, cuvantul evLoghie este intalnit, se pare, pentru prima oara, in scrierile Parintilor apostolid, ~i anume in Constitutiile Apostolice, cartea VIII, oap. 31. Prin acest termen se desemneaza aici darurile ramase dupa ce s-a pregatit Jertfa euharistica : EvLoghiiLe oareprisosesc din cele aduse SUAoTlll~), sa Ie pentru Sfintele Taine (Ta.~ 'ltSplOOSOOUOIl~ b ~Ol<; p.oo't\xog imparta la cler diaconul, cu incuviintarea episcopului sau a preotilor: episcopului patru parti, preotului trei parti, diaeonului doua parti,iar celorlalti - ipodiaconilor sau psaltilor sau diaconitelor - 0 parte 1145. Denumirea de evloghie pentru prosforele aduse de credincio~i s-ar putea presupune ca a fost sugerata de binecuvE'mtarea (sUAoTlll) primita de painile din care se alegeau partile necesare pentru pregatirea Sfintelor Taine. Aceasta ipoteza gase~te 0 confirmare in :Daptulca, in Comentariul sau liturgic, Stantul Ghel'man I al Constantinopolului intrebuinteaza termenul de evloghie pentru prescura in situatia dinainte de scoate,rea Sfantului Agnet: iar prescura ('ltpoa<popli), care se numqte $i paine $i binecuvantare (suAoTlll) ~i parga, din eare se taie Trupul Domnului, se ia intru inchipuir<ea pururea Fe:cinarei ~i Nascatoarei de Dumnezeu... 1146. Nu gre~im insa dad presupunem ca ofrandele de paine, aduse pentru Sfanta Euharistie, au putut fi considerate evloghii mai degraba prin insu~i faptul aducerii lor ca dar, oa evLoghii, in sensul in care gasim acest cuvant in E1pistola a II-a catre Corinteni (9, 5). Pres'curile sunt, adtca, evloghii, intrucat ele repreZL'llta da,rul eredincio~ilor adus la altarul Domnului, simbol material al cultului lor de adoratie (de lauda sau de binecuvantare etc.), sens pe careverbul SUAoTslv il are in formulele liturgice adresate lui Dumnezeu 1147. ,In
Cateodata anafura este numita ~i kataklaston (%a~a%Aaa,6v frantma), ca de exemplu in Evhologiul - manuscris nr. 986 (veacul al XV-lea) din Bibl. Manastirii Sinai, public at de A. Dmitrievschi, op. cft., p. 614 ~i in leraticonul de Constantinopol 1895. p. 150. Vezi ~i Leon Clugnet, Dictionnaire grec-tran9ais eles noms liturgiques en usage dans rEglise Grecque, p. 13. 1144. Expuneri dezvoltate asuplfa apiicatiilor cuvantului evloghia se gasesc indeosebi la Du Cange, Glossarium ael scOptores mediae et intimae latinftatis, Lutetiae, Paris, t. II, col. 290 ~.u. i 10h. Gaspari Suicerius, Thesaurus ecclesiasticus e patribus graecis, Amsterdam, 1728, t. 1, p. 1248 ~.u. i F. X. Kraus, Real-Encyklopiidie der christlichen Alterthilmer, Fr. in Breisgau, t. 1, p. 451 s.U. i ~i aWL 1145. Dupa textul grec editat de P. A. Lagarde, Constitutiolles Apostolorum, Lipsca ~i Londna, ip. 267. 1;146. Sf. Gherman 1 al Constantinopolului, Comeniariu lit urghic , P. G. XCVIII. 11'47. Indemnand pe eorinten! la organizarea unei colecte pentru oTe~tinii din lc;rusalim, Sfantul Apostol Pavel i~i exprima dorinta caacea5ta cantribuiie sa fie taeuta intr-o astfel de dispozitie sufleteasca incat ea sa nll' aLba camcterul unul bir, d al unel binecuvantari: ...ca clalrul (binefacerea, EUADjlay) fagaduit de noi mal

acest caz, Q traducere oarecum interpretativa a textului mentionat mai sus, din cartea VIII, 31 a ConstitutiiLor ApostoLice, ar putea sa sune in forma unei traduceri ex:acte: Darurile, care prisosesc dintre eele aduse pentru Sfintele Taine ... 1148. In limba LiturghieruLui roman, ca ~i in vocabularul religios al altor Siseriei, pentru partile ce se impart credindo~ilor dupa slujbii din cele riimase din pmnea sau prescurile aduse ~i intrebuintate la pregiitirea Sfintei Euharistii, a fost aCJCeptatalt termen, tot de origine greaca, ~i ridicare, iniiltare, ofrand a sau aducere de anume : anafuril (Iivll<popli daruri, jertfil). In liturgid, aceastii denumire este folositii ca termen tehnic pentru Jertfa euharistica, atat in aspectul ei subiectiv (Rugii.ciunea anaforei sau Sfintei Jertfe), -cat ~i abiectiv. Termenul anafora a putut capata deci in limbajul bisericesc 0 aplicare derivata intocmai ca odinioara cuvantul evloghie, aJdica pentru a desemna alat darurile de jertfa aduse de credinciotii, cat Iii de jertfa insa~i.Prescura ('ltpoo<popli) adusa la altar, fiind privitii ca ofrand a s'au jettfa aedtnciosuIui, n-a fost greu ca numirea de anafora ( livc:<popli, jertfa) sa alunece asupra acestei prescuri binecuvantate, distribuita in piirticele dupa Liturghie, eu atat mai mult cu cat aceasta prescurii a fost iniiLtatil, adica a fost oferita ca dar, de'Venind astfel dar de jertfa. eu acceptiunea de la noi, termenul anafora a intrat deci in uz printr-un schimb de intrebuintare cu denumirea prosfora, prescura, amando'Ua avand insemnarea de ofrand a, jertfa, delii eu nuante diferite, oorespunzatoare momentelor liturgice respective. Noi, ea ~i Biserica Ortodoxa Bulgara, care folose~te cuvantul nafora, am retinut termenul anafora (anafora, anafurii, nafura), a~a preeum Biserica Ortodoxii Rusa a a:cceptat pentru acela~i obiect cuvantul prosfora (in pronuntia populara rusa prosfora), intrebuintat la noi in f{)rma corupta prescura.

inainte, sa fie gata a~a ca 0 binecuvantare (darnicie, EUAOj'av). iar nu ca un 'act de zgarcenie. Oaea, potrivit cuvantului Mantuitorului (Matei 25, 40 ~i 45), binefacerile fata de cei in nevoi au valoarea un or daruri fdic-'Ute lui Oumnezeu, cu atat mai IlllUlt 0 oJranda tacuta Lui direct, la altar, i,ar nu indirect, prin saraci, iar car~ctelrul unui act pentru cinstirea lui Oumnezeu. Ca expresie a unei renuntari, adica a ull.lid sacrificiu, prosfora es'te ded prin ea insa~i 0 evloghie S'~U un simbol aloma. giului nostru fata de Oumnezeu, iar oferirea ei un act de cult in sensul improprill' al acestui cuvant. Aooosta concorda cu sensul verbului EUAoi'E iv (a bineouvanta), care, in limbajul liturgic fata de Dumnezeu este lntrebuintat cu insemna<rea de a lduda, a slavi (<<Binecuvantat e~ti, Doamne; Binecuvinteaza suflete al meu pe ))omnul Binecuvantat este Dumnezeul nostru ...ll etc.). A se vedea s'ensul cuvintelor EUADj",", EUAojt~O<; ~i EUAoj,a in Vechill'i ~i Noul Testament, la Gerhard Kittel (in colabolrare). Theologisches Worterbuch zum Neuer Testament, vol. II, p. 751-763. Rezumand: in limbajul religios, ideea de dar, de of randa, fiind principala in no\iunea de evloghie, nu este greu a ex,plica aplicarea acestei denumiri la prosfora, precum ~i pentru ce Sf. Gherman so'Cote~te echivalenti termenii prosfora. paine ~i evloghie.

1148. Negre~it, ca of rand a sau dar adus in vederea jelrtfei liturgice, ~ivinul este cuprins in termenul de evloghie din cartea VIII, 31 a Constitutiilor Apostolice. No! men\ionam tot~ica evloghie numai painea ~i ne Yom exprima mereu in acela~i chip, deoarece numai sub aceasta unica forma a evloghiei _ painea _ .a fost admisa in practiea bisericeasca anafura, ca simbol de eomuniune spirituala.

I I I I I I I I I I I I I I
I

i!

I I I I I I I I I I I I I
I,

'''I
37,6

LITU.Il,GHIERULEXPLICAT

I I
'~
;,\lif

ANEXE

377

~
3. Anafura in rapprt eu Sfanta Euharistie

Instituireaanafurei, atunci dllld 'imparta~irea ob~teasca a 'incetat de a mai fi un uz regulat la fiecare Liturghie, a fost inspirata~i.s-a gasit autorizata, desigur, princaracterul religios pe care deja 'il aveau 'in conceptia bisericeasea evloghiile sau darurile aduse pentru savar~irea Sfintei Euharistii. Fiind pregatite cu intentia de a fi aduse ea dar lui Dumnezeu, ele erau scoase deci prin 'insa~i destina:tia lor initiala din categoria alimentelor comune. indeosebi painea, prosforele sau prescurile aveau marcat acest caracter prin crucea ~i m:onograma Mantuitorului imprimate pe ele. De aceea, COristitutiiLe Apostoliee Iimitau, precum am vazut, consumarea evloghiilor-prosfore numai in cereul liturghisitorilor ~i auxiliarilor lor, dar ~i aceasta nu ca paine obi~nuita, ci fara aUe alimente, cand erau 'intrebuintate afara din biserica, prescurHe din care s-a proscomidit avand sa fie consumate numai patriarhului Nicola'e Gramaticul 'in biserica, potrivit canonului 5 XI-lea ~i 'inceputul veacului XII-lea) Wig. Chi'ar (sfar~itul vea:cului aceasta nu au dreptul, dupa ce s-a instituit ritul 'impartirii anafurei, lui Teofil Alexandtiei, decat credincio~ii, adi'ca potrivit eanonului 8 cei botezati, iar nu~i catehumenii, 'intocmai p1'ecum era regula ~i pentru Sfanta rmparta.;;i1'e. Daca randuiala bisericeasca denumita Testamentum Domini facea totu~i 0 exceptie, 'ingaduind p1'imirea anafurei ~i de eatre catehumenii din clasa cea mai inaintata, in ajunul botezului lor, precum s-a mentionat mai sus, aceasta nu se poate interp1'eta ea 0 nerespectare a prindpiului. Trebuie sa subliniem ca 0 astfel de maS'llTa nu eonstituia 0 regula comuna, ci 0 concesie exceptionala sau mai bine-zis extraordinara, care nu era lipsita de orice explicatie. La sf.r~itul cursului ~i probelor catehumenatului, ace~ti candidati la botez s.e gaseau de fa:pt in comunitate de c1'edinya~i doctrina cu Biserica, ceea oe motiva insfuii avansarea lor. Desavaqirea eomuniunii lor ~i prin har avea sa se consume 'in noaptea urmatoare, prin rprimirea botezului ~i a primei imparta.;;iri. in ajunul acestor acte atat de insemnate, evloghia-prosfora reprezenta pentru ei 0 anticipare, 0 arvuna, 0 introducere ~i pregatire pentru primirea Sfintei Euha:ristH. Elementu:l nou, care caraderizeaza anafura propriu-zisa ~i marcheaza inceputurile adevaratei sale istorii ca rit, il r-eprezinta tocmai semnificatia ei de semn sau simbol de comuniune a membrilor Bisericii, cu care apare mai ales in perspeotiva canoanelor 14 ~i 32 ale Sinodului de la Laodiceea, mentionate mai inainte. La baza institui1'ii anaf'lLrei sta deci ideea u:nei relatii intne ea ~i Painea e'llharistica, idee care este nu numai vie 'in Clon~Wntaerredincio~ilor 1150, ci se afla exprimata .;;i in Dele mai de se'ama ermini'i ldtur13.1 13.1 13.1 13.1 113. 13.1 13.1

:~I "~1
~i0 ;

': ,,)

gice. Pentru cei mai multi din.tre autorii acestora, ,temeiiulacestui raport 'il formeaza simbolismul specific pain.E sa'll prescurii din care se aiege Agnetul, 'in momeniul respeiOtiv lal Proseomidirei. OUimad se 'inchipuie eele in legatu1'a cu na~'tere.a ~i patim:ile Mantuitorului, aceas.ta paine sau prosfora simbolizeaza pe SfanJta Fed-aara, din sanul careia El s-a nas'CUt tI'IUpe~te.Resturile din aceas'ta presoura, caTe se impart eredincim;>ilor ea an.afu~a, apar' deci fatii de Sfanrtul Agnet euharistk in rapoI1tul 'in care se gase~te kupul omenes'Cal Sfintei FecilOarefata de Trupul dumnezeiese al (Dum:nezeu-Omului) Fiului ei. Sfinten:ia a:n,afurei deriva, ca atare, 'in primuJ rand din relatia ~'i pozWa ei fata de Sfintele 'Daine. De.;;i:aceasta idee nu se ,aflaformulata expres in Comentariu;l liturgic Sfantului Gherman al OonSitantinopolului, totu~i e.a !I1ileste strama de eugetarea lui, precum reiese din urmato.area expli'Oat~e: la'r preseura (7tpocrtpopa) .. :, di!l1care se ,taie Trupul Domnului, se ia 'intru 'inchipuirea pururea Fecrioarei $i de Dumnezeu Ni'isci'itoarei, care - dupa bunav,ointa Tatalui .;;i cu voi,a Fiuluii Sau ~i a Cuva:ntului ~i dupa saIa,~1uireadumnezeiescrului Duh - prinnind 'in sine pe unul din Treime, pe nul lui
13.1

Dumnezeu $i Cuvdwtul, L-a ni'iscut Dumnezeu desavdr$~t $i om desiivdr$it. Dupa'cum riad~i Dumrvezeu, erel mai presus de fire, intrupandu-se din aoeasta 'intr-o singura ipos,tasa..., ,tot astfe<l $i Trupul Domnului se taie ...,cu UlI1 oarecare instrument de fier, care se nume~te ~i 00pie ... , ea dintr-un pdntece oarecare $i din earnea unui corp fecioresc (zic din painea 'intreaga .a evloghi'e1.;;ia pmscuriri) $i se seoate astfel de sine sti'iJtCiJtor mijlocul ei 1151. din

Teodo,r de Andida, 'intemeinJdu-s'e pe aeesrt:raport simbolic dinitre preseura .;;iPa'inea euhar:isMca,subliniaza categoric ca din aoeas.ta relatie deriva cali~atea de lucru s.fant ~i s,finti.tor a anafurei. <iCe aUoeva zice el ~ decdt 'inchipwirea trupului Fecioarei este partea riimasii, (ce lSJte) 'impartirea evloghiei ~i .a pfios,forei (anaful'ei)? Ciki (Sfanta Paine) se fTange ~i 50eimpaviJe,ca impar~re de nespusa binecuvantare ,oelar ce se 'imparta.~escou ,credinta ; iar prosfora (anafura) se di'i 'inapoi plini'i de
sfintenie de la Sfintele (Taine), celor ee auadus-o $i, w~tfel, de la partri.ciparea I'll Trupul cd fari'i prihanii $i la cinstitul Sdnge a,l lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce S-a rni'isC!Ut ,din Sfdnta Fecioari'i, sfinPirea $i binecuvdntarea ajunge la credincio$i!> 1152. Exprima'ta 'in termeni mai

generali, apmape ilJc'e:a~i despre relatiaanafurei eu Sfilll,teleTaine idee o gasim invocata in talcuirea PidaLionului, in legMura au oprire.a oatehumenilor de laanafu1',a, prin canonul 8 al luci Teafil de Ale:xJandria: Pentru cii ace.stea So-auadus lasfantul jerHeln:ic $i pi'irtieeleleau ie$it
din ele intrdnd 'in dumnezeie$tile din aeestea s-au sfintit 1153. Daruri. Pentru aeeasta $i cele ri'imase

1149. La Dr. Nicodim Mila~, Canoaneic Bisericii Orlodoxc ... , vol. II, part. It rom. de Dr. N. Popovici ~i Uro~ Kovinci, p. 252-253. 1150. Este de 0 particulara elocven(a in aceasta privi11\a vechiul tertet, repetat de credinciosul simplu in epocile de pietate: Anafura, te-oi Iua; dar de mi-o sosi orientales, ta 1l1esse, moartea, sa-mi fii ca Grijania. Vezi S. Salaville, Liturgies p. 72, nota.
Vr,ad.

i 15!. Sf. Gherm:illl I al ConstantinopoJului, ('p. cU., P.G., XCVILT,col. 397 C.-D. 1152. Teodor de Andida, Comenlariu plcscurtat ... , P. G., CXL, co!. 465 C. Cf. ~i Sf. Gherman I aJ Constantinopolltlui, op. cil., P.G., XCVllI , col. 452 B. 1153. Pidalion, Neamt, 1844, f. 485 v.

378

LlTURGHIERUL EXPLlCAT

ANEXE

379

Simion, -arhiepiseopul Tesalonicului, accentuand in acest mport nota de deosebir,e esentiala in,tre anafura f/i Sfanta Euharistie, e&te de aoard intr-o alta forma di s.fin1ieniaf/i puterea sfintitoarea anafurei provin din r'elatia ei ell Jer,tf!a hturgidL Aeeas:ta valoare ii este insa impartaf/ivoo printr-un element fenomenal, sub formaaetiunilor f/i rormuleleor Anafura din ritualul proscomidiei, in legatura cu sooartJereaAgne\1l11ui. aceasta, zice .arhiepisaopul Simion, este paine sfinpiJtii (este prescura),
proadusii La Proscomidie, din care se seoate partea din mijLoc (Sfa1lituL Agnet), care se jertfe$te $i se f'ace Tl'UpuL DomnuLui. Deci, in LowL acelui Dar mare aL infrico$atei Cumineciituri, de weme oe nu sunt toti vrednid a se impartMi .eu el, Li se dii aceastii anafurii, OOl'e,dupa cuviinta, se nume:;;te antidoron, adie-a in loc de dar, pentru ca da darul harazirii lui Dumnezeu. Aceastii paine este sfintitCi, fiind insemnata eu

copia f/i pnimind sfinte cuvin-te ; nu este ins'a impartaf/:irreaTropwui lui Bristos, caci acelea s'llnt Tainele, iar aceasta, numai diitiitoare de sfintire
$i diiruitoare de dumnezeiescuL dar, care se dii cu cuvinteLe din Proscomidie j154. La Nicolae Cabas:ila insa, motiV\area can10teru1ui de lucr'll

sfintit al ,an:a,furei imbvalCaforma unei explicatii logie-e: ... Taind in multe par-ti'oele painea proscomidiJtii, din care s-a soos Sfan.t'll'l Agnet, (preotul) 0 imparte credindof/ilor ca peuna ce a devenit sfdnta prin aceea ca a fast afierositii (randui;ta, destinata f/i pre2lentata ,ca dar de jertfa lui Dumnezeu)>> 1155. La toate aoeste oonsideratii nu s-ar potrivi, in fine, 0 concluZJi,e mai pr.oprie f/i mai sugestiva decat cea sl1!gerata de Fericitul Augustin in legatura au aU dt. De~i n'll es,te Trupul lui Hristos, anafura este, eu to.ate a,cesrtea,oeva sfant, f/i mai sfant decat alimente1e eu care ne hranim, ,fiindca este un lueru sfiint 1156. Numai astfe! se poate intelege pe deplin temeiul veehii discipline bisericef/ti, care interzieea 1'llarea anafurei de dtre aoei ce nu se gweau intrati in oomuni,tatea ore~tina prin botez. Preeum am afirmat mai sus, unul sa'll alt'lll din aspectele oorelatiei anafurei au Painea euharisltid f/i-au gasit 'expresia chiarr in denumirHe sub care -a ,fost desemna.ta an:afura. In 'oeea ee pdvefi'te termenul a,nafura, daca 'ar {i luat in se'ns propriu, el ar i mal pres'll!>de orice respect, deoarece reprezinta un termen tehnic pentru insaf/i Jertfa liturgka,. 1n sensul impropriu insa din limbajul biseril(~escctll"ent, in ,care euvantul ,anafura este intrebuintat in lOGU'l t,errmenului ,prosfora:, peroru painea ce s,e ridica sau se inalta ca dar de jertfa, in vederea s'ooaterii Agnetului ~i al impartaf/irii ca anafura a resturHor din ea, denumirea de anafura exprima acel.af/iraport fata de P<1ineaeuharistica, into.cmai ca termenul evloghie.
1154. Simion, a'rhiepiscopul Tesalonicullli, Dc~pte Sfc:1nta LiI.LlJ'ghie, cap. 100, trad, rom., Bucuresti, 1865; P. G., t. CLV,col. 301-304 A. 1155. N. Cabasila, Explicarea dumnczeie:,tii Liturghli. mp. un, P.G., CL, col. 489 B. cart. II, cap. 26,P. L., 1156. Fer. Augustin, De peccatorum merilis et remissione, XLIV, col. 176.

il
"

Termenul antidoran se prezirnta in.c:omparabil mai expresiv dedit celel.alte douiAdenumiri. Pazitia anafurei f:ata de Sffmta Euharistie apare in:tr-adevar mai exad determinatii prin el. To.tusi, !nlSusiacest termen def/i se refera tOotla un raport exterrn, nu ,face imp'Osibile'unele oonfuzi< prin interpre.tiiri superficiale f/i eronate, care ii pot transpune semnirficati'a pe un plan strain de ideea ce-l este prOopTie. e aceea nu socotim D de prisos Sa sUibliniemea t.ermenuL antidoron (in loc de dar) nu stabiLe$te 0 echivaLentii intre anafwrii $i Pdinea euharisticii, ci amtaca in lac cacredindosul sa rfi primit Sfantul Trup f/i Sange afi'a oum s-ar cUlveni, la momentul 'indicat prin chemareafi'tiUita, primefi'te mai in urma anafura sau paine sfintita printr-o binecuvantare midi. Anafura nu inLocuie$te deci Sfanta Euha7'isrt~e. Primirea an.afurei srte menita numai Sa iroretina viu in suflete simtul lipsei Sfin,tei Euharistii f/i deci aspiratia neincetatii de a ne invrednid de ea printr-o viata imbuna'tiitita, af?apr'ecum sublini,a in Scrisoarea sa pasvornLii mitrop01itul Teodosie al Ungrovlahiei (1668-1672 f/i 1678-1708): <<laraanafora nu iaslte Taina, nici Trup'lll ~i Sangele I'lli Hristos, ci ia&te paine blagaslovita, d1tn care se scoate Sfantul Agnet. $i au socotit Sfintii Parinti sa sa dea ... intru aducerea aminte de Sfanta Cuminecatura, ca sa sa gateasca f/i sa sa curateasca maiinainte pana oe nu sa cuminica ... 1157. Autorii e'I'miniilor liturgioe deseriu an:afo'll1'a o'llnUlnai ca pe un n aliment sfinpt, d in aee1a~i t'imp f/i cu un 'ed'eatsfintitor. Arhiepskopul Simion a1 Tesalonkului se exprima limpede ca anarora este sfinpta fii "datatoare de s,fintenre ~i daruitoare de dumnezoei,estC'lll U5B, iar dar la sfarl?itu1 Li<turghileise da anafura spre sfintirea noastrii 115U. Af/'3 pre cum deja am mentionat, el explka aoeaSitii1nsuf/ire oa un reflex al celfemonialului pentru scoa.terea Sfantului Agnet, in timp 'DeTeodor de Andida erede ca dedva din core1atia simboltca a pI'osforei proocomid1te cu Sfintele Tame inse:;;i; anafura este infati/?a.ta de acest exeget dliar ca un mijloc de .J:mpartaf/ireindireeta a credinciof/ilor de sf'intenia Painii euharistke. Aceste explicatii raman insa eu caraderul unor afirmatii generale sau de principiu. Ele nu atribuie, adica, anafuTei un e.fect sau 0 eficadtate spedfica, nota cara.oteristiea de frapt Tainlelor, oare se disling una de alta prin natura actiunii f/i a efectelor harului dumneZ'eiese, oe se impar,ta:;;esceredindo~iloJ:', oorespunzatoT s!oopului divin al instituirii fiecar,eia. Anaf,ura s,e d:aseaza insa in ca'tegoria ieJ:'urgiilolf(s~cramentaliilor) biseri~cef/,ti, adica a a,cel'OrmijloCiicef/i aote sfintitoare ale Biserieii in care f/i'prin eareacesltea if/I exerdtii puterea de binecuvantare f/i &finti:re predata de lntemeietorul sa'll'1160. [n oeea ce prlivef/te
1157. Aceasta epistola-pastorala, nedatata, a fast publicata in Biserica Ortodoxa Romana (an. XXVII, nL 11; p. 1222-1233, nr. 12, p. 1336-1351; an. XXVIII, nr. 1, p. 40-56; nr. 2, p, 136-152), de C. Erbiceanu, care a gasil-o legata laolalta din vremea acestui ierarh. cu un Liturghier 1158. Simion, arhicpiscopul Tesalonicului, Despre Sfdnta Lilurgilie, cap. 100, P. G., CLV, 301-304. cap. 350, P. G., CLV, col. 596 D. 1159. Idem, Despre sfintele rugdciuni, 1160. Dr. Vasile Mitrofanovici si Dr, T. Tarnavschi, op, eft., p. 771.

I I I I I I I I
I,
I

Ii li1
'I
"

I,
:t l'

Ii
It

I~
If;

:i

I I I I I I I I I I I I I I

380

LITURGHIERUL

EXPLICAT

ANiEXE

381

anafure, ea este menita in primul rand sa lucre:;?easupraconstitutiei naastre psihologiee, prin semnirfi:catiasimbolulurl.material a1 pam. Prin natura saU spedficul sau, aceSitelement indica efeotele al caror &nstrumenteste)). Astfel, anafuTa este un semn al .dr-agostei frate~ti, care unel1'tepe tati eei care 0 mananca, a~a precum Pa1nea e'llharistica arata ca toti acei care 0 primesc sUnt uniti in Hsus))1161. Aoeasta a fost retiunea ~iscopul in imedia,ta legatun'i cu instit'llire.a anafurei. Ca urmare a rugaciuriii pe.ntru binetuvantare.a ei, anafma produce, fara indo~ala, ~i anumite efecte, ca lucrari ale gratiei a0tuale, in legatura cu trebuintele sau nevoile noastre zi1nice.Scopul ei eSlteacela~i oa~i a1 tuturor ierurgiilor ~i al int~egului, cult, adioii "preamarirea Iud.Dumnezeu ~i srfi:ntireaomului 1162; bmocuvantarea pe care 0 prime~te anafuTa face ca ea sa devina un instrument al daruri10r dumnezei~ti, al binefacerilor ~i puterilor dumnezeieii'ti, sa departezle pJediciLemantuirH, sa inmul'teaslca dispozitiunile subiective l,a primirea durrinezeie~Wor daruri ~i sa prega.teasca pentr'll daruri mai inalte 1163. AceSitaeste de altfel sensul in ewe se gase~,te lnterpretata anafura in pietatea re1igioasa populrara, amra de uneIe ex,agerari, aibuzuri ~i deformari de care nu este scutit nici Orientul, nici Occidentul cre~tir'1. Credindo~ii 0 primeslc ~i, dadi sunt nemancati, 0 consuma indata, int.r-o S'8 gasesc in stare de atitrudine de impresionanta evlavie; dacinu ajunare, ei 0 iau 6Jcas'a,sprre a 0 intrebuinta in al,ta zi, pe nemaneate, facandu-~i semn-ul 'crudi ina1nte de a 0 consuma. Anaf'llTa este dusa chia,r ~i celor bolnavi, f)Q'ecum~i oelor care nu au putut sa vina 1a biserica, lar oeIi mai evlavioiii i~i fiac 0 rezerva, din :caT' la'll in alte zile de peste saptamana. Sunt, in unele parti, ,,,cre~'tini, oare nu se imparta~:esc pana De n'll gus:ta mai inrtai din srintita anafrura ca.teva saptamani inainie de preoeSltanil 1164. Formel' de pregatire In vederea primirii .ail1Jafurei prezinta unese ori ea ffimplJepostulate ale, iOon~tiintei religioase indi'vfuduale, sau oa datmi loo.ale. Astfel, inunele parohii rurale, cei invra-jbiti obi~nuiesc sa se impalC,chtar in biseriiCii,eu putin in:ainte de momentul impartirii anafu.ei, cred~nciQasde mai ,tinere sliilrutand mana oelor mal in varsta ~i ehilar a bar-batilor in etarte ~icu ,autoritate momla recunoscuta. Randuielile disoiplinare sUint dorrrinate de 0' nota natecum rigorista. Astfel, printr-o m:terpretare inspimta de an:alogie, lndreptarea Legii sau a~a-zisa PraviUi a Lui Matei Basarab extinde ~i la ,an.afura obligatiile puse de canoanele 5 ~i 13 ale lui Timotei al Alexandriei, prIvitoare 1a imparta~ire, oerand soWor ouratie trupeasoa inca din ajunul zilei in care wr primi anafura, 1165. Pe de aHa par,te Nicolae Gramatkul, patriar1161. L'Abbe R. Aigrain, Liturgie, eneyelopedie populaire des eonnaissanees liturgiques, p. 754. 1162. Dr. Vasile Milrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. eil., p. 771. 1163. [ibidem, p. 772. RomAna, L (1932), 1164. PoL Mihail Regu~, Anatora, in Biselrica Orlodoxii nr. 11, p. 735. 1165. Indreptarea legii, glava 170.

hulConstanJtinopolului, opre1?teprin canonul 10 ~i de Laluocea anafurei pe eei opriti de 1,aBfintele Taine ale Trupulurl. ~i Sangel'lli Domnului. Canonul 19 .al lUli Nkhiifor Marturisi,torul (in PidaLion numerOitat 18) :aceun pogoramant in aceastii privinta, ingiiduind monahilor aflati sub epitimii saprimeasca antail'uradupa marturisire. Precum vom vedea mai in urma,Teodosie, IJ1i.tropolitul Ungrovlahiei (oiitre finele veacului a1 XVII-lea ~i inceputul veacului al XVIII-lea), sfatui~te ca, celor ce nu soespovedesc nidodai'a, s'a nu lise dea nici anafura. Intocmai ca pewemea impartii?irii de obe se pastre'aza ~i astazi inca, pe cale traditionala, oa 0 datorie de oon~iintii, regula ca toti oei earevin lia b~serica sa He pl'egartiti, ad:iJcaeel putin in s<tal'ede ajunare, spre a lua ail1Jafura. Dricat de vag, nu este gre'll de reounosoui ca substratul aoestor deprinderi de pietate, altuturor acestor I'eeomandatii~i ma:suri, 11 formea~a (){)n~iin1ta despre 0 corelatre intre painea anafurei ~i Painea euharistka. Nu es,te lipsi,ta de temei deciobse.rvatia ca ;toate aceste, date, <,oare reveleaza. originea nobila a anafure~ ~i raportul ei eu Sfanta Liturghie, ne ajuta sa intelegem s'emnit~'o.aitia.a eu totul sus pranaturala, 1166. Istol'ia, literatum aghiogr.afiea ~i folclorlca ,au Inregis,tmi forme v.ariate doespit'e cons:ideratia de care s~a bucua:at ana,ura in pie,tatea populara, oare, de eele mai muJ.te ori, pune aooentul pe insul'iiireaei de instrument al gmtiei actuale. Vom dua aci, au ,mUu de dooumentare ~i de curiozitate jnacelia~i ,timp,n'llmai trei exemple, atat din cre~,tinismu1 rasiiritean, cat ~i din celapusean. Un'l.1'l in acestea se refera la un oaz de v1ndecare exiraordinara, d is,torisit de Sfantul Gr~gore de Nazianz in cuvantarea ,frmebra rost~ta au acaiia inmormantiirii taltiilui sau. Mama aoestui sfant bait'bat se gasea slabita din cauza unei hali indelungate 9~ a nehranirii. Intr-o no.apte Ii apare insa fiul sau" cu co~u}etu1iC'llpami f0:ar,tealbe, farcilnd asupra lor o rugacirme ~i bineouvaniandu-Je eu .s'emnul crudi, dupa obiceiul lui de totdeauna. Mancand din acestea, ea s-a. simtit intarita, puterd.le i-au revenit ~i speranta ~-a crescut. Aoeasia vedenie a alVUlt intr.,adeJVarun pu'fernie erectasupra bolnavei, ~a pre,cum a putJut sa verifice Sfantul Grigore insul'ii a doua zi dimineata, cand a mers in camera mamei sale. Vazand-o mai invior,ata deeM inainte, elaintrebat-o cum a petre-cut noapte1a~i oum se mai simte. ((IM-ai rani,t, fiu'l meu, Ii rasrpuns'eea, '{('CU h foarte multa bunavointa ~i cu dragoste ~i ap6i ma intrebi cum ma aflu? Destul de bine ~i de lini~tita.."In acela~i timp insa, zice Sfantul Grigore Teologul, ,ingrijirtoareleimi facelau semn sa Il1IU contr.azic, d sa accept 0 neapamt raspunsul, pll1truoa nu cumva, des1coperindu-se realitatea, sa fie doborMa de descurajare 1167. Aoeasta es:te, se pare, oea mail veche mentiune istarica CLespI'e painile binecurvantate. Un alt exempl'll SIteextras din VietiLe Sfintilor din Breitagne. 'OdCllta, 'llpa savar~irrea LirtJuTghiei, fantul Melan.iu, episoop in veacul d S
1166. Dom Urbain 11'67. Sf. Grigore 1021-1024. Seres, op. ~i loc. eU., p. 290. Teologul, Cuvdntarea XVIII., cap. 30, P. G., XXXV, col.

26 -

Liturgbieml

explka~

382

LITURGHIERUL

EXPLICAT

A.NEXE

383

a1 V-lea La Rennes, vechea oapttalii a aceSitui pnrut din Galia, a impiirth in semn de comurrriune ev10ghii oelor patru episcopi aalfe se aHa'll de fat,i Unul din ei, Sfantul Mars, epis:cop de Nan-tes, soootind cii nu 'treI;mie sa intrerupii ajUlrmrea, in loe sa miirnanoe evloghia, a ascuns-o in san. Legenda ladauga oii ea"s-a prefiicut Jn1)arpe. Sfantul Mars 11)i diidu seama atunci cii el se 'ahiit'llse de 1a dJa,tociiledragos'tei friite1)ti !?i se dus'e s,ii-1)i earii iertare de la epis.copii aciiI'or com'llniune simbolicii, o pe cat se pare, el n-o pr:e'tuise cat &eeuvine 1168. ImpresiQnantii prin ginga1)ia 1)isemniHoatia ei eSlte indeosebi urmatoaPea ptesii miirunta din f'Oldorul grec. Motivul es;te liUJat n legMurii i cu c1iidirea bdseridi Sfanta Sofia din Constantinopol, minunea armtecturii bizantine din timpul I'lli Jusrtinilan. Legenda spune ca intr-o duminieii, dupii savarl)iroa Liturghi'i in vechea bis'erkii Sfanta Sofia, oare nu fusese inca dm-amatii, imparatul s"'a apropiat de sftnte1:e U9i spre a primi allitidoronul din mana patri;arhului. dntr-un moment de stangiide, nu se 1)tiedin partea cui, partidca da'ta ciizu jos. 0 albinii, care tocmai intrase pe fef1eas,trii,se repezi, apucii painea !?i i1)irel'lla' zborul. Impiiratul giisi oii ar fi flOst 0 fapM nelegiuita sii se ingaduie unei gaIJIganii sa miinance anafur,ii, El porond ded sii se d:eschidii toti stupi1i din imperiu. Inltr-unul din ace~tia, se giis!i partioiiCade a.I1aftu'a,dar in aeest stup, rtoatii ceara fusese prelucratii de albine. Ele facuserii din ea 0 rriiimatii bisericutii !?ica sfantii masii trona piirtidoa de anafurii .. Aceaslta machetii extraordinara f'll dusa impii'ratul'lli care, pr,ecum SplIne legeuda, pus'e sii se conSitruiasciibiserka dupa modelul lucrat de albine 1169. Este de r-emaf1catla aoeasta formii naiva finetea roUcare este p~ezeniJatiicorelatia dintre anafura 1)iJertfa euharistica de pe Sfanta Masa.
4. Ritualul anafurei

COl'elatia dintre ariJaf'llra si Sfanta Paine se afirmii si in formele ri,tualului ~:afurei, in care se vad umbrele sa'll imitatiile l:inii1or ma.r~ ale ritualului sfintei impiirtii1)iri. De fapt, elemerutele oer'ffionialului anafurei nu sunt unificateintr-o, inche~are 'organicii, 'llrnitara 1)i consistentii, ci srunt reprezentate de clOnditii 1)i momente depsebite sa'll distaruta<teinrli.reele, prin care se incadreazii, oa prin ni1)iteooticulatii, in ultima paI'te:a Uturghiei, tinandu-se in umbra Sfin;tei Euharistii. AsHel, prin analogie cu aroeasta !?iindeosebi ou adminiSltra~eaei, anafura implicii : a) 0 formuUi de binecuvantare,. b) conditii ,'in vederea obtinerii
ei
1)i

reguli de j;ipic in carple de slujba sau, oel putin, piistr.ate in vechile manuscrise lirturgilO, u aparut diversitati !?i devieri in praotica. a a) AsHel, in ceea ce privee binecuvantarea anafure,i, singutrele formule oonslacmte in hort8.rari ofk~i.ale!?i investi'te cu autoritate, prin inscrierea lor in cilrtile de ritual, Ie gasrim in Occident. Cea mal veche dintre acestela ne est,f ,tmnsmisa de Sacramentarul (Evhologiul) Sfant'll1ui GrigOirieoel Mare sau Dialogul (-1- 604), sub forma 'llnei sroune r'llgiid'llrui: Doamne lisuse Hrisrtoase, Cel oe e!?ti painea ~ngerilor (Ps. 87, 25) !?ipainea rea vie a vietii ve~ce, binecu'Vinteaza painea aceasta, preoumai bineourvantat eele dnei paini in pusti'e, pentm oa toti eei oe VDr gusta dintr-insa sii dobandeasca sanatatea trupului 1)i a sufletului; 'I'u, Cel ,oe viezi !?i stapane!?ti in vecii vedlor. ,Amin !. 0 altii formuM poarta girul Sinodului din Nantes (intre anii 638-658), care, in oanonul 9 mentionat mai inainte, amtii 'oii aoeste evloghii VOl'fi binecuvanibate prin urmatoarea rugiidUlne: Sfinte Doamne, Parinte ato:tputell1nic !?i Dumnezeule eel ve1)nic, binecuvinteazii pamela aoeasta eu binecuvantarea Ta cea sfanrta !?i spiritualii, pentru ca toti oei ee VOl' m~,n6a dintr-insa sii dobande,asca sanatatea tr,upului ~i a sufletului .!?i apiirarea impotriva holilor ;;i a eurselor vrajma1)ilor. Te rugiim, prin Fiul Tiiu, Domnul .nostru lisus Hristos, Painea loea adeviiratii a vietH, ca~e s-a pogorat din eel' pentru via'ta 1)imantuiI'ea lumii .. .oare,ca un l)i Dumnezeu, vi!aza,!?i impiiriites,te (stiipane!?te) impreuna ell Tine in unitatea Sfantului Dun, in vecii vedlor. Amin". Pr1aOtiiCa aduaLa de a se stropi cu aghiazmii aeeastii paine binecuvantatii nu se gaSl!?te indicata in vechile man'UsiCTise J17o. Negrel)it, necesitatea tInui ceremonial di'Sitinot,au 0 rugiiciune specialii pentru binecuvantarera anafurel, era firesc sa fie simtitii in chip particwarin Apus, undelegatura organica dintre anafura 1)iSfanta Euharistie s-a rupt in Ul'ma caderii treptalte in desuetudine a depri!nderii ca darurHe de jertfiisii fie adusede cl'edinciol)i 1171. Pen1xu anafura insii, :Eamiliileparohienilolr preparii1)iaduc eu rfmdul cate 0 paine 1172, care eSlte,impiirtitii oredinci(1)ilor la s,faIif;litul turghiei, dupa ce a foot U bineouvantata eu un oeremonial deosebi!t printr-una din rugaoiunile de mai sllij, 1)ianume intr-un moment asupra caruia lizul a varia,t; oceasta af;e)oc adioii f!ie la fineIe Liturghiei, va .in vechime, fie inain<'teslau La.inceputuL Liturghiei, ciaI' maiobi~n'llit la ofelrtor!u (ritualul pregiitirii
1170. Vezi Dam arbain Seres, op. cU.,p. 286; L'Abbe Migne, op.cU., p. 562, 563; Jules Corblet, op. cU., t. I, p. 242 i F. A Kraus, Real-Encyclopiidie der christlichen Alterthumer, Fr. in Br. t. I, p. 45(2. 1171. Pentru Stanta Euha,ristie au intrat in uz a~'a-numitele oblate, un pTeparat siJltetiC am putea zice, deazima, procurate de preot. Ele sunt ni~te com primate cu infati5area 5i grosimea hartiei, deci mai putin de 1 mm, in forma unor monezi de marimi diferite, avand imprimata pe una din fete rastignirea Domnului. 1172. Sub reg1mul dinaintea R'evolutiei (1789), epitropiile biserice~ti din Franta Ruteau sa fie autorizate, prin hotarare judecatoreasca, sa faca, cheltuielile neces.?r~ pentm procurarea acestor paini, in contul aeelor credincio~i care refuzau s.a.-~l lllfplineasea oastfel de obligatie sau nu respectau eu striCtete randuielile stabll\te de uz in legatura cu aceasta of.randa. Cf. Jules Corblet, op. clf., vol. I, p. 251.

c) un oeremonial de 'impiirtire.

In obscuritatea oare a domnit eu privire la originea, semnifioatia 1)i pozitia ei in istode, dootrinii 1)i liturgica, pf1ecum f;liin !ipsa unor
1168. La Jules Corhlet, Histoire dogmatique et archeologique du sacrament de: I'Eucharistie ..., t. I, p. 237. 1169. CHatil de Sophie Antoniadis, Place de la Iiturgie dans la tradition des AClOlpCl'l'I~il :!:U!LIJ.eIMCl, letires grecques, p. 235, din luel1alrea lui N. G. Politis, Atena, 1920.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

ANEXE

3a4

LITURGHIERUL

EXPLICAT

385

...

da.rurilor inainte de consa.crare, corespunzand ca idee Proscomidiei ortodoxe), iruainte sau dupa e11173. Orice lega!tura intre planul'ile deasebite ale celar doua felud de paine eSlteas,tfel intrerupta. In Bis,erica Ortodoxa insa ~i in Biseridle Vechi Orientale in g'eneral, materiile de jertfa sunt aduse de crd.indo;d, iar anafura, care provine ca ~i Sfanibul Agnet dintr-una ~i aClea~i rosd'ora proscomidita, p este oons'idemta imparta!?ita, de sfintenie, C'lIIIn am vazut, prin inse!?i lucrarile Proscomidi,ei; neoesitaltea ~i impOlI1tantaunei rugaduni dezvoltate ~i indepeIlJdente illU s.-.a impus, prin urmare, ou aceea!?i string'en,ta.ca in Apus. Neg"e~it, existenta unei fmmule pentru biIlJeeuvantarea anafurei nu poarDe ,1pus,a la ind-oiala, dar ea nu a imbr,aoat cara<cterul unei rugaciuni apante, ci s-a ga,s,it indusa ca un aTItioolin ritualul Prosoomidiei. Dupa wate aparenve1e - ~iaceasrtJa es.te putin spus -, formula pentru bim:~cuvantafieapainii saU prosforei die proscomidit, ale carei res,uari devin anafura, servea in alcela~i timp ~i ern considemta suficie.nta oa binecuvan.tare ~i pentru anafura" ea facandu-se prin formula penrtru deschridea-easerviciulu.i prosoomidi1ei: BineciUvantat este Dumnezeul
lor.

! 'I
I

nostru, totdeauna, acum $i pururea $i in vecii veci-

ActiuIlJOO gesltul de bineOUiVantar:ecare inso1e~te aceasta forsau , mula este concludent in acest sens. Astfel, potdvit prootidlor bunilor biserica~i din trecut, prescura de prosoomidi't se tine impreuna eu oopi'a in mana stanga, in timp ce preotul 0 bineouvinteaza cu dfieapta in semnul crudi, spunand formula de mai sus, dupa care apoi 0 sarota 1174. Editia din anrul 1908 a Liturghierului de lerusa.lim ;indica de asemenea : "Preotul, luand prescura cu ama.ndoua mainiJe, m,ce cu ela semnw crudi deasupra SfantJul'll'iDisc, zkand totodata: BiI1JecuvantatestJe Dumn'ezeul prescr~e .acel~i lucru, 00 varianta nosUru1175. Liturghierul de A1Jenla ca pre'Otulia pflesoor,a!?i sfa.ntacopie eu arn.ando'lla mainile ~i 0 inalta (u~UlVl>t) pana in dreptul frontii, inca de lla i,nceputul tropiaro:lunRascumpara,tu-IlJe-aipe noi din b1estemullegii...l> 117(,. Prin U!rmare, dintru inceput a existJa,t 0 formula de bineoovantare a anafurei ~i, sUiba.ceasta formula pe Ical'e 0 putem considera oea mai veche, tradi~ia a tlriansmis-I()n pr.actioa din diferi1e parti, uncle 0 gasim i consemnata in manuaJ.ele de tipk ~i in 1'elatan incidenta1e,ca formula pentro binecuvantafil:la ,anafurei, in timpul Axionului 1177. In acest sens devine inteleasa ~i explkatta data de Simi,on, ,arhiep1soopul Tesalon~cului, cand afirma ca anafura se imparta~~te de bineouvantare prin midie. oele ce se ac Pr'os00
113.

Se intelegle insa ca aoeasta formula era !Ii este valabila, illumal m aazul inrere credindo~ii pot fi indestul.ati eu reSiturile provenite exclusiv din preSQura inMtata, adka proscomidita pentru Siantul Agnet, ca odinioara, cand prosfore1e aveau manme.a painilor din uzul zilnic. In Biserioa Ortodoxa Rusa, unde s-a pastrat obioeiu:l oa cele dnd presoori neOe8'areProscomidiei sa fie inilregi, iar nu uumai cate UiIlsingur corn sau pecete, nu se cunoa~e ~i nu osepnaeticii 0 formula aparte pentru binecuvantarea anafurei iI1Jtr~unmoment an:umit al Liturghiei. In oelelalte parti ale Biserkii 01'todoxe insa, ajungandu-se la folosiooa unei singure presouri pentru intreaga Proscomidie, adka dnd cornuri s'au peceti, nu m.ai poate fi respectata regula de a s'e pregati anarura exclusiv din pr,Soura inilrebuin'\iata pentru S1coatereaSfan1:ulu.i Agnet, mai ales in forma rati'OnaHzata la care a ajuns prescura prin uzul din oursul i,storiei. De aceea, aU'tarul unud manuJal de liturgica indeamna ca aceaslta prosfora sa fie facuta cat un taler de mare, avand in mi,jloc un singuQ's,tgil, sau pistomiJc pentru Sfantul Agnet 1l78. Chia,r a~ insa experien'(ia a d0'vedit ca mari-mea p1'osforei se poa:te intampla sa fie depa~ita, in anIllmite ooaz'ii, de numarul mare al credinoio~i1or, a~a ca s-a recurs ~i la pros.fora din oare s~a scos particica Preasfintei N<'isooto:are ori ~i 1.acea pentru miride1e celolt'noua cete, ba chia'l" ~i la prosfofiele din oare s-<a prosoomidit pentru vii ~i pentru morti, nefiind exduse nid imprejurarile cand se ajunge chiar 1a folosirea SItoculuide presood neintrebuin'\iate in nid un fel la Prosoomidie. In perf,ect8. concoroanta insa cu simbolismul p1'escuri~~i au semnificatia anafurei, Nomocanonul zn 228 de capitole nu da inouviin'\iare pentru ,tiioiereaanafurei decat din prosforelece au serrwit l,a scooterea Sfantului Agnet ~i, oel mult, ~i a miridei in cinstea Sfintei Feoloare. Astf'el, can'Onul 213, dupace da indicatiile eu prnvire la numarul de prosfore neoesar pentru PI"oseomidie, adauga : Afara de alQe~ta sa ~tii ~i aoest luoru: prima pfie8CUraSa fie intreaga, ca sa scoti arto,sul Domnului, sau dupa cum vei ch~bZJUi, ca sa-ti ajunga pentru anafura; iar eelelaLte patru sa fie numai pecetea. Daca insa este popor muLt ~i nu aj.unge 0 singura prescura pentru ,a.nafura, pune ~i prescura Panaghiei intreaga, iJar ce1ela1te sa fie peoeti 1179. In acest caz ins.a dne se mai poate indoi de necesita:tea unei formule aparte penilru binecuvantarea ana,furei ? De~i niciieri, cu exooptia editiilor de Buour~ti din ani~ 1937, 1950, roman, nu se da vreo indi:catie cu 1956 ~i 1967 ale Liturghierului
1178. Ghenadie, fast episcop de Al'ge$, op. cit., p. 125. 1179. Vezi textul grec la J. Hanssens, op. cJt., t. II, p. 191, nr. 3>41. Editia Liturghierului de Bucure~ti, 193>7, nu se gaSe$te deci pe linia acestui canon atunci cfmd da indicatia ca se poate taia $i din prescurile care n-au servit la P,roscomidie, daca trebuinta cere (p. 159). Fara temei considera ~i S. Bulgakov (Manual practte pentru sdvar$irea slujbelor religioase In Biserica Ortodoxd, Harkov, 1893, p. 70, nr. 27, In limba H1sa) ca este admis sa se taie $i sa se Imparta ca anatura n1l numai prescurile folosite la scoaterea miridelor pentru cele noua cete, pent,ru vii $i pentru repauzati, ori painea binecuvantata la slujba Lit.iei, c.J chiar prescurile nelntrebuintate, dar stropite cu agheasma, In cazurile In care nu sunt lndes1ulatoare partile ramase din prescura pentru Sfantul Agnet $i din oea a ~n~M~ .

1173. Cf. Jules Corblet, op. cit., I, p. 243, i L'Abbe Migne, op. eit., p. 563; F. A. Kraus, op. cit., p. 451 j L. A. Molien, op. cit., vol. I, p. 2(32. . 1174. Vezi Icon. Dimitrie Lungulescu, op. cit., p. 5(3. 1175.AEL~ouPll '<.0 v, ianuarie, 1908, p. 57. 1176. 'H ad" Al~OUPI['" Atena, 1924, p. 27. 1177. Ca, de pilda, la: Gherasim Saffirin, op. cit.; p. 58 j Icon. Dim. Lungulescu, op. cit., p. 68 i Icon. Hie Teodorescu, Anatora, In Amvonu!, X (1907), nr. 8, p. 247 leon. D. Georgescu, Observatiuni asupra serviciului divin, Bucure$ti, 1911, p. 14 j Arhim. Foti<e Ba'lamaci, op. cit., p. 174.

1;

;J

It'

386

LITURGHIERUL

EXPLICAT

ANEXE

387

pnVlre labinecuvanrtarea anaurei ili laformuJJa respeetiva, rtailu~iin praetica anafu:ra s-a binecuvarutat votdeallLn,a, oJlosindu~e dif:erirtJeforf mule. Ceremonialul est:e suma:r. In timpul Axi'Onului, vasul eu anafura este prezentJat preotului, eu ,invitatia: "Bi.neouvinte,aza, parinte, :anafura. Luandu-l, preoiJUlil po,am in chipul sfinteii crud in fata vaselor eu Sfintele Taine, unii obiilnuind sa atinga Sffmtul Dis,e ~i Sfantul Potir in timp ce se roste~te formula de bineouvfmtal'e, care, in unele aazuri, este aeeea prin cal'e se desehide servLciul PrQscomidLei1180; dupa alte pradid, aoeaste. formula are un caracter introductiv, ea fiind completat a prin urrrnatoarea, in timp oe an,afumeste a.tinsa sau apl'OpLati'i e d sfinltele vase: Binecuvinteaza, Daamne, pe Dati oei ce var gusta
dintr-insa ... 1181.

v'erbalii: Daamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ari binecuvantat oele cinci paini 'in pustie $i ai saturat cinci mii de biirbati, insuti binecuvinteaza $i paini1e acestea $i pe credincio$ii care var gusta sfinpe$te, ca Tue$ti sfintirea naastra $i Tie slava iniiltiim, dintr;insele impreuna $i Celui fara de inceput al Tau parinte $i PreasfantuIui, Bunului $i de viata Facatorului Tiiu Duh, acum $i pururea $i 'in vecii vecilor 1185.

ii

Cea dint.i formuli'i pe care 0 cunoa~tem este de la sfarilitul veacUeste analui al XIX-lea, ili are 0 f'Orma simpli'i: Binecuvantata
fura sfintilar Tai, totdeauna, acum $i pururea
$i in vecii vecilor, 1'os-

tita in timp ce eu dreapta s'e facea semnul bineeuvanti'irii peste vasul eu anafura. 'Dot atM de simpli'i iii, pare-se, eu 0 lrutrebuintare' t'Otartat de largi'i este ~i urmat'Oal'ea: Binecuvantata eSite hrana (manooTea) sfintilor Tai, totdeauna, acum $i pururea $i in vecii vecilar 1182. Cele eu text mai dezvoltat, avem impresta ea s-'au bucurart de un uz mai restrans. Una dintre aceste.a i~i intemeiazi'ibinecuvantClT'6a pe numele Sfintei Treimi : IIn numele Preasfintei Treimi, Care iltie toate, se sfin~ teilte painea aceas1Jaspre sfintirea celor ce VOl' gusta dintr-insa. ca Tu eilti sfintirea noasItri'i~i Tie slavi'i ini'ilti'im: Tati'ilui ~i Fiului ili Sfantului Duh, acul1}~i pururea ~i in vecii vecil'Or1183. AHa, obi~nuitii in pi'irtile Banatului, este adresati'i Mantui,torului, prezentand in factura ei internii inrudiriau rugiiciunile respecthne, 0>bi~nu1te Apus: Doamne iisuse in
Hristaase, Care binecuvintezi $i sfinte$ti toate cate sunt, 'ins1Lti binecuvinteaza $i aceste prasfare, care se aduc spre tiiierea sfintei anafure, $i pe credincio$ii care. var gusrtn dintr-insele sfinte$te-i, iaTta-Ie, Doamne, pacatele, daruie$te-le siinatate $i viata ve$nicii 1184. Cea mai

Nu este greu de observat ca, in general, aces,te fO['ffiulesunt lipsite de expresivLiJateacerutii de oaracterul, simbolismul ili semnifioatia anafurei. Cele mai demoltate, care, dupa parerea no:as:tri'i,SUM ili ceJe mai n'Ol,nu se afla departe de a intretine idee,a unei analogii au mine, de~i anafura nu trebuie confundatii ou acestea ~i niei ou painea din alte intrebuintiiri religioase 1186. Editia Liturghierului de Bucure~ti, .}937 (la po 159), pare oa stabile~te chi!a!r '0 astf1elde echiv.alentii, cand reoomandi'i sa s,e citeasca in plus {(~irugiidunea de sfinpre de Ia Litie, zicand l'a timpul 'cuveniL. insuti binecuvinteazi'i ~i Sfanta Anafura aoeasta, atund cand trebuinta oere a s:e tai'a prescuroi mai multe~i nu din acelea care au servit la slujirea SfinteiProscamidii. Indirect, de altfel, se recuno~te ci'i aeeste prescuri nu pot ,avea v,aloare de anafuri'i. Un progres 11reprezinti'i formulele care nu ,ignora momentwl c.nd se face bineeuvantarea anaflN'ei. Precum am vi'ioot, traditiaa consaerat in acest scop timpul cand se cantii Axi'Onul1187, amanunt de aare iau act pentru prima oara, instructiunile din ultimele trei editii amintite ale Liturghierului roman de Bucure~ti. Un preot biinii1)eanpl'opune insa in acest scop vremea din timpul Rugadunii 'Domne~ti, sustinand eft aceasti'i practica, preluati'i de la preoti care au studiat teologia laScirbi (Var~et), ar fi mai potriviti'i pentru doui'i motive: intai, pentru ci'i liturghisitorul ar fi mai putin ocupat in timpul acestei rugi'iduni deeM intimpul Axionulua.i apoi fiindca oricarei bineeuvantari ili sfintiri ii premlrge rostirea Tati'ilui no&tru 1188. Fara a ne opri asupra acestei pr1opuneri, afirmi'im
1185. Icon. Ilie Teodorescu, op. ~i loco cit. eu neinsemnate diferente verbale, care 0 apropie ~i mai mult de textul mgaciunii pentm binecuvantarea litiilor, VE'zi ~i la Icon. D. Geargescu, ap. ~i loco cit. 1186. Confuzie pe oare unii autori apuseni, ea de exemplu Maximilianus de Saxonia (Praelectiones de liturgiis arientalibus, t. II, p. 280), ,au putut sa 0 faea, ofirmand ca evlagiile au sau farm a painii obi~nuite, sau sunt impodobite, mai ales in zilele de sarbatori, eu tot felul de figuri. Bineeuvantarea painii ~i a vinului, impreuna cu alte elemente, la slujba Litiei, afost randuita la origine in manastiri, pentm oa monahii, gustand din eIe la sfar~itu! slujbei de seara, sa eapete oarecare putere de rezistenta pentru slujba priveghem din timpul noptiL Din manastiri, obiceiul a trecut spai la intrebuintare generoala. Cf. Simion, arhiepiseopul Tes'alonicului, Despre stintele rugaciuni, oap ... 342, in trad. op. cit., p. 2'97. Reeoma!!lGaroo insocrisa in rom. cH., p. 22J2; 001. 2; P. Lebedev, Uturghierul Bi'sericii Ortodoxe Romane La sfar~itul slJujbei Veeerniei,oa painUe litiei Sd fie impartite credineio~ilor oa anafura, se refer a deei la modalitatea sau' eeremonialul de distribuire, iar nu la identitatea intre cele doua feluri de paine bineeuvantata. 1187. Vezi nota 1177 ~i Nieadim PatriarhuI, Calduzirea cre$tinului la biserica, ed. XI, p. 118-119. 1188. PI. loan Nieoreseu, op. ~i loco cit.

dezvo1tati'i dintre formulele penrtru binecuvantarea anafure[ se inSipiri'i din acele,~i motive evhologice, ca ili rugi'idunea pentrubinecuvantarea painilor la serviciul Litiei, cu care. se gi'ise~te intr-o apropiati'i inrudire
1180. Vezi Dumnezeie$tile Liturghii, ed. B1l!cUJre~ti, dilll annl 1937', p. 1159, ~'i din anul 1950, p. 137; Dom Plaeide de Meester, La divine liturgie de S. Jean Chrysostome, nr. 58, p. 1302-133; Jules Corblet, op. cit., p. 0254. Ar fi greu de lamurit daca obiceiul puTtarii anafurei deasupra sau in Iata vaselor eu Sfintele Taine ~i atingerea ei deacestea, practicat in multe parti ale Ortodoxiei rasaritene, este suger.at de erminia lui Teodor de Andida, care sub liniaza, precum am vazut, eaanafura i~i trage sfintirea de Ie. Sfintele Te.ine, transmitand-o la randul ei credinciasilor, or! daca, mai deg1r.aba, eXIPlicarea aeestui exeget liturgic se refera tocmai la practicd obi~nuita din vremea luL 11'81. Arhim. FaNe Balamad, ap. cit., p. 1'74. liturghii, 1182. Icon. !lie Teodorescu, op. ~i loco cit.; Stintele s1 Dumnezeie$tile Bl1cureliti, 1937, p. 159. 1183. Icon. Ilie Teodorescu, ap. cit., ~i lac. cit. 1184. Pro Iaan Nieorescu, Anatara, in Biseriea Ortadoxa !<omana, LI (1933). nr. 9-10, p. 417.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

~
~c

,~l 388 LITURGHIERUL . EXPLICAT ANEXE 389

ca, in chip mdiscurt'abil,momentul reel mai indicat pentm b!inecuvootare>a anafurei 11reprezinta Vl'erne,adin t1mpul'dmtari.i Axionu1ui. In pdmul rand, pentru ca aces:t imn in dolls'tea Sfintei Feoioare ooncoroa cu simbolismul anafurei, care preinchipuie pe Sfanta Fecioar'a ,wcarea' nasC'UJt nOlla pe Painea cea oereasca, oea vie, ve~nica ~i punurrea hranitoare sufletelor noastre 1189; in al doilea rand, fiiolldaa aceSit momentoorespunde ideH exprimate in ermindile liturgice despre 0 anumita corelatie intre anafura ~i Painea euhar:istici. Pe de aha parte, binecuvantar;ea anafurei indata dupa aonsacrare,a Sfintelor Tame, adica dupa epic1eza, Siatisface logica ri:tualului specific anafurei, oare, CIaantidorooll, se ti.ne in dependenta ~i in umbra Sfi11lteiEuharristii, momentele ace:s.tuiritual urmand intotdeauna dupg, consumal'ea principalelor acte din ritua1.ul Sfintei ImpartMiri. MomentJul din ,timpul Axionului nu a fost fiJGatdeci in mod arbitral'. o formula pentru binecuvantarea armfurei, adecv:ata acestui moment sau mai bine-zis simbolismului ei, 0 reprezinta urmatoarea rugaciune, obi'~nuita mai ales in Biseridle Or'todoxe autocefale de UmbEl greaca, nu numai la Litmghie, ci ~i in randuilala pentru ridi1carea Panaghiei: Mare este numele Sfintei Treimi. Preasfcintii Nasciitoare de Dumnezeu, ajutii-ne. Pentru ie$te, Dumnezeule 1100. rugaciun.ile ei, miluie$te-ne
$i ne mcintu-

acestea$i 8finte~te pe cei ce vor gusta dintr-znsele. Cii Tue$ti Cel ce binecuvintezi$i sfinte$ti toate, Hristoase, Dumnezeulnostru,$i Tie marire zniiltiim, zmpreunii $i Celui farii de inceput al Tiiu Piirinte $i Pr.easfdntului, Bunului $i de viatii Faciitorului Tau Duh, acum $i zn vecii vecilor. Amin 1J91.

.Cu fotulcuprinza-toare .'/i canacteristica prin traducerea a inse~i ia.eii de aniidoronin textul ei este urmatoarea fcirmuladin practioa 'umii batrai1 ,preat, arflator inca in Ramniou-Va1cea prin primele doua decenii ale veacului nostrll'; Binecuvinteaza, Doamne, pciinea aceasta,
.... ce Se aduce pel'l.tru a pineloc pururea i zn vecii vecilor.

Sfintelor

Tale Taine, iotdeauna

acum

$i

In 3'ceea~icategorie poate fi considerata ~i rugaJCiunea adoptata de editia Liturghierului de BUicUlre~'ti, din anul 1950, la pagina 127:
Doamne Iisuse Hristoase,
pe 1'/,oi.

pentru

rugiiciuniLe Maicii Tale, tniluie$te~ne

Marele cusur al ClJcestnr i:n urma doua formule 11constituie faptul d ca Ie lips~te ideea de binecuvantare.Ele sunt intr-adevar rugaduni, dar numai de lauda ~i de cerere, fara insa ca obiectul ~i inte:ntiJaacestei cereiri sa fie exprimate in wen forma sall' sa se refere la binecuvantarea anafurei; ca atare, ele nu au in esenta lor caracterul UnoI' formule de binecuvaniJare. Forma in care socotim oa S'ia realizat cea mai potrivita formula pentru binecu:vantarea anad'ure'i 0 reprezinta urmatorul tex,t, ce apare ca 0 prelucrare u~or amplirficata a primei dintre cele doua rugaeiuni de mai sus : Mare este numele Preasfintei Treimi, zntru
Care niidiijduim mcintuirea. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare Doamn.e, pciinile de Dumnezeu $i ale tuturor sfintilor, binecuvinteaza,
1189. Simion, arhiepiscopul trad. rom. cil., .p. 239. Tesalonicului, Despre siintele rugaeiuni, cap. 3;57,

Desigur, numarul formulelor nu se po,ate considera epuiza't decele inr.egistrat-e in studiul de:fiata. Ceeaoe trebuie ins,a s'llblinilat neaparat este faptul ca, in lipsa unOf in:structiuni din ofieiu, multimea variantelor acestei rugaduni const<1tuieo marturie venita din toalte partile despre oaracterul de imperativ o~tegoric -eu care s-a imj:JUsin pra'Ctka con#iintei liturghi'Sitorilor, datol'iia de a binecuvanta anafura. b) Painea anafurei ,pastreaza i:ntada nota aceluiai~i simbolism pana in ultimul moment al. ritualUilui ei, moment reprezenbat de ceremonialul zmpiirtiri{ anafurei. In legatura eu aceiasta, Meletie Sirigul -talcuil~te di .... dupErplecarea lui Hristos, a ramas in lume Fedoara Maria spre mangaierea crediollcio~Hor.De aCeeIa,se imparte poporului ~a-numitJa ar:afura '(~v't[a(j)pov), intru inchipuirea Prea.sfintei Na:soatoare de Dumnezeu, din prescult"ad'i1n care s-a s'cos Agnetuh> 1192. In urma uner devieri a pr.aeticii, am ajuns sa vorbim in limbajul romanesc de lu~lf.ea,iar nu de primirea sau impartirea anafurei. RegulHe Inscrise in Liturghierele manuscrise ~i imprimate, ca ~i in manua.lele de li.turgka~i de tipicsunt jnsa de acord, fara excep~ie,aratand -oR preo,tul imparte sfanta anafura, cum se eJGprima una din editiile
perta 1191. Scris interioara de mana de Pr. Paraschiv Popescu, la 17 ootomby'ie, 1910, pe'code la inceputul unui Liturghier, ed. Bucure~ti, 1902, ce s-a aHat biserkii Sfanta Vineri-Herasca din Bucure~ti. adresa Ususe

in iI}trebuin\area

Pentru stabilirea consecven\i necesare in legatura cu expresiile de din text, se impune _0 u~oara amendare, sub forma unnatorului ad-a os: Hristoase, dupa vocativul: Doamne.

1192. Scurta expIicarea dumnezeie$tii $i sHntei Iiturghii, de Meletie SiriguuI. incadrata in Serisoarea sinodaIa a Patriarhului Paisie 1 eatreNieon aI Moscovei (11365). La.K. Pelikanis, IId~ptaPx.t'Y-lz 'Enpa<p&, t. III, Constantinopol, 1905, p. 51, dupa traducereain manuscris a Pro Prof. Ene' Brani~te. roman Nicodim lai:nure~te de asemene'a ca acelor cre~tini care vin asculiii- sfanta slujba Cll evlavie, clar care nu s-aiI piItut imparta~i cu Sfintele Taine, Biseriea a inceput S:1 Ie dea eao mang6.Jere anafura sari paine sfinIIta in cfnstea MaieH Domnului, ca astfeI ei. macar prin mijIoeirea Prea Curatei Fecioare Maria, marea noastra solitoare cafre Dumnezeu, sa se invrednieeasea a se apropia de MantullomI ,~i DumnezeuJ nostril < Iisuii Hristos (op. cU., p. 109-110).
ld blserica~i

1190. Textul wec la Dom Placide de Meester, La divine liturgie de S. Jean vezi de asemenea: Simion, arhipiscopul TesaloChrysostome, nr. 58, p. 1302-133 nicului, Despre siintete rugaeiuni, cap. 357 ~i 359, trad. rom. cit., p. 2'39-240. Episcopul l-acov Antonovici, Randuiala pentru lidiearea Panaghiei dupa cum se otieiaza in Moldova, Cernica, 1924, p. 14-16, 20, 24.

Patr1arhul

390

LITURGHIERUL EXPLIC.AT

ANEXE

391

Liturghierului

de Ierusalim (1908) 1193, tot alia dupa cum tot preotul da I?iSfanta Imparta~nie. Cand slujee arhiereul, acesta imparte poporolui anafura, spre binecuvantarea I?i curatirea sufrletuIui 1194; Ceremo"nia,}ul impartirii anafurei este descris astfel de Nicolae Cabasila, in compIetarea textului citat mai inainte (vezi nota 1155) : Preetul ,0 imparte credinciol?ilor iar ei 0 primesc cu toata evlavia I?i-i sal'uta dreapta, ..., care s-a alins pu~in mai inainte de Preasfantul Trup a,l Mantuitorului Hristos 1/ise crede ca sfintirea primita de aid 0 imparta'1iel?teceIor ce se ating de ea. Adevaratul temei al regulii de a se imparti anafura de catre preot deriva din caracterul ei de antidoron. A1/a se explka pentru ce intreg ceremonialul pentru distribuirea ei a foot intocmit prin analogie eu eel pentru administrarea Smntei:rmparta~anii 1195. Astfel, Liturghierele, cu exoeptia unora dintre editiHe grece9ti mai noi, prevad nu numaoiimpartirea anafurei de catre preot, ci 1/i cantarea in acesttimp a Psalmului 33, caire se mai re.cita inca in unele manastiri 1196; acest amarnunt 'este cat se poate de semnificativ, atM pentru motivul ca acest psalm se recita, in Biserioa primara, in timpul imparta1/irii credinicol/ilor 1197, cat 1/iprin ideea indeosebi din textul versetuIui 8 al acestui ps,alm <Gustati 1/ivedeti ca bun este Domnu!). Prin aoest psalm, iCOmuriitateaintampina astfel priri1irea evloghiei sa'll anafurei, ell un imn de binooll'vantare sa'll de 1auda adresat lui Dumnezeu: Binecuvanta-voi pe Domnul in toata vremea, lauda Lui va fi purUireain gum mea.... c) Dupa regula oibserve.ta intort;deauna, anafura se eonsuma Immai de cei oare se g,asesc in stare de ajunare. Cormoeaia Cniga prevede ca oeluice a manoat OOiarputin s,au a baut nu>-ies:te ingaduit s'a primeasca anlidoron 1198, cad este sfintit ~i se cuvine sa-I prime ascii pe nemanoate 1199.
1-193. Cf. ~i Ms. nt. 1020 Bibl. Manastirii SLnai {vea<:ul al )(1II.lea-al XIU-lea), la A. Dmitrievschi, op. cU., p. 146 i Simion, arhiepiscopul TesaloniJtului, Despre Sfdnta Liturghie, cap. 99 i J. M. Hanssens, op. cit., t. III, p. 534; Maximilianus de Saxa, op. cit., vol. II, p. 280 i Jules Corblet, op. cit., t. II, p. 264; leon. D. Lungule;cu, op. cU., p. 77 etc 1194. Tipicuj arhieresc bizantino-slavon la Siintele Liturghii, 1943, p. 44, tradus dupa Rdnduiala slujbei arhiere$ti, tiparita la Moscova, ca editie sinod-ala, in anul 1907. 1195, Cf. si J. M. Hanssens, lnstitutiones Jiturgicae de ritibus orientalibus, t. 11, p. 534. 1196. Cf. S. Salaville, op.cit., p. 73 (nota); prot. Grigorie Mansvetov, op. cit., p. 123; A. Svirelin, Tipic bisericesc ... (in limba rusa), MoscoVla, 1894 i Prof. Dr. Til Miscovschi, Explicarea Liturghiei tarigrddene (in limba rusa), Lemberg, 1926, p. 157', 1197. ConstitutiiJe Apostolice, cart. VIII, cap. 13, 1198. Cormceaia Cniga, part. II, Raspunsul al saptelea al Sinodului al

Mal mult, oa I?i1a imparta~ireacu Sfintele Taine, impartirea anafurei este iriSoti,tade 0 formula rostita pentru fiecare credincios. Ea vafiaza. In practicadin .unele piia:'tieste fu,rmula: "Hrand a dot Domnul
celor ce se tem de El, sau; Hramii se di'i celor ce S'e tem de Domnul>, 1200, ori Ajutorul meu (ta:u) de la Domnul, Cel ce a fi'icut cerul $i pi'imantul (Ps. 2D, 2), aoeasta din urma mnd inregistrata l1i in edi{ia din anul 1937, Buoupe1/li,a LiturghieT'Uilui (p. 79). MuIt mai expresiva

I?imai corespu.nzatoare oaracteruluianafurei este iusa forma intrebuintata in editiile greoe1/ti 1/ibUlg,are; BinecuvarvtaT'ea Domnului $i mila aeum l1i pururea l1i in vecii vecilor. Lui sa vie peste tine (to,tderauIlia, Amin 1201). Reiese l1ise afirma astfel eredin~a despre dHerenta esentiala intie Sfi,ntele Tame I?i pa'inea obil/illuitii, numai bineouvantata 1202; in timp oe prin eele dintai ni se imparta1?~te harul sfintirii sa'll mantuirea prin insu~i Trupul 1/iSangele Domnului, anafura ne face partal1i numai de binecuvantare. Practica mlruirii 1-afinele Liturghiei, generalizata in Biserica 01'todoxa Romana la toate sarbatorile 1203, a Nicut din preot mai muIt un simplu asistent Ia luarea anafurei de catre fiecare credincios, din vasul in care se afla pusa, formula de mai sus mnd rostitii de fapt 0 datii cu miruirea. Al?a prercum se exprima categorIc Bals!amon, jJmpar'(:ireaanafure'i a fost randuita Insa pentru ca eei carr-e pot sa se impaTta!:ieasca nu sa 0 primeasca din mana preotuI'ui, spre sfintire. Asupra momentului exact pentru diSitribuirea anafurei, indicatiile din Liturghiere nu se gasesc intr-unacord perfeot. Multe din cele mai bune manus,cris 1/iedit}.i vechi fixeaza aoest momentdup8. rugaciunea amvonului, deci inainte de formula apolisului Liturghi.ei. Altele insa 1I inscriu dupa oe s-aru incheiat complet formulele otpustului, a1ceastafiind de fapt regula care a preval'at in pra:otka 1204. Aces't din urmii moment a fost indicat de consideratioi practice, intrucalt experienta a demonstrat ca prin impaTta~irea anafurei se creeaza oeazie pentru pleoarna credincio1/ilor din biS'erica, inalnte de incheierea servkiului divin prin ]ormulele consaerate.
1200. Icon. D. Lungules'cu, op. cit., p. note rituaIistice, 1901 (curs ntografiat). p. 413.

~i Pl'. Gavrii! Telega, TipiconuI

cu

de lerus'alim, 1908, p. 109 1201. Cf. de exemplu: UturghikonuI Liturghie, Atena, 19124, p. 59 SIujebnik, sona, 1928, p. 143 op. cit., p. 73.

i i

Dumnezeiasca S. Salaville,

1'202. Prof. Dr. Tit MisC0vschi, op. cil., p. 16'7. 1203. Miruirea la finele Liturghie,i nu se practica in unele din manastirile noastre (!con.. D.. Lungulescu, op. cit., p. 77) si nlei in biserkile ortodoxe din alte

XVll-lea din timpul patriarhului Nkolae al Constantinopolului, la intrebarea monahului lo.an. La Grigorie Diacenko, Dictionar bisericesc slav complet (in limbarusa), Moscova, 1900, p. 18. 1199. TipicuI arhieresc bizantinosIavon, citat, p, 44.

tiiri. In Biserica O.todoxa RUsa se miruie~te numai la sarbatorile ma.ri, ~i anume in cursul Utreniei, dupa citirea Evangheliei, ori lasfar~itul Utreniei, cand riu e polieleu. . 1204. Confuzia me.rge uneori .pAna ,acolo incAt lritr-una ~i aceea"ii editie a Liturghierului impartirea anafurei este indicata inainte de apolis in Liturghia Sfa~tului loan Gura de Aur ~i in cea a Darurilor mai inainte sfintile, in timp ce m Liturghia SMntului Vasile eel Mare 0 gasim dupa apolis, Oa exempJifioare,. citam la intamplare edijiile LiturghieruIui romAn de Neamj, 1860, deBucure~ti, 1902 ~l 1937.

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I I I I I

392

LITURGHIERUL"

EXPLICAT

ANEXE

393

In strictii logi.oainsa a spiritului in care a foStt instituita anafura, momentul intr~adevar potrivit pentruimpartirea ei este cel dinaintea f'Ormul.eifiriale a apoIisului 1205. Pe de 0 par,te, pentro ca ,anafura, ca antidoron (in }oc-de dar), trebuie distribuirta $i oonsumata ca ~i Sfimta Imparta9anie, inmdrul Liturghiei, deci inauntrul oomunitatii credindo9ilor,iar nu in aara ofidului. P'e de al,ta parte, formula dinaintea apolisului, Binecuvantarea Domnului peste voi; cu aI Siiuhar ... , urmeaz8. in<tocmaica 0 ,eonduzie, pecetluind printr-o formula publica ~i generala al anafurei,afirmat fi'e'carui crecaracterul de binecuvantare (uAOlta) dinCios in parte cu formula de care este insotita distribuirea 1206. Aceasta demonstratie s,e refera, desigur, la pozitia teoI'ieticiia problemei. Intrucat insaastazi intreaga comunitate, in 10c sa se imparta~easca, ia anafura, deplasare.a momenmului distribuirii ei dupa otpust nu contmriaza semnificatia anafurei ca semn de comuniune. In limbil.jul bi'S'erioesccurent se intrebuinte.aza in chip imprbpriu expresi'a de anafura ~i pentru presreurile ,ce se eonsumacu vin, indata dupa imparta9ire, de catre eei care S-Cl;U apl'opiat de Sfinte1e Taine. Gustare.a aoeasta, chiar daci:i se face dinanafura, nu are insa oara:cterul unui semn de comuniune, eal'e, dealrtfeI, s-asavar9it in chip real prin inS8.r9i Santa Impartii9ire 1207, oi se practidi cuscopul de a s'e ajuta degajarea g>liriide orice Ul'ma din Sfintele Taine, s~e a nu fi expuse la elimInare prin vorbire etc. P,entru acela~i motiv, instructiunile din Liturghiere 9i Tipice recomanda 1iturghisdtorilor iill/i9i sa guste <mafura 9i vin la prosoomidirar, dupa impalJ."ta~ire De -asemenea, ReguLae Sfan1208
1205. Cf. ~i Dom Placide de Meester, Genese, sources et developpements du grec de la liturgiede S. Jean Chrysostome ..., p. 114. 1206. Se pare ea Shijebnicul bulgar (Sofia, 1928, p. 250) incearea un compromis intre cele doua pozilii, indicfmd pentru impartirea anafurei, la Liturghia narurilar mai inainte sfinlite, momentul diutre 8Jpolis ~i formu1a fina1a "Pentru rugach'nile Sfintilor Parintilor no~tri...ll. 1207. Pentru acest motiv dispozitiile sinodale ale lui Pierire de Co1emediu, arhiepiscop de Rouen, interziceau impaT\irea anafmei la Pa~ti ~i la praznicele mari, deoarece in aceste zile trebuie sa se impartaseasca toti credincio~ii. Jules Corblet, op. cit., vol. 1I, p. 242, si 1i! L. Moulien, op. cit., vol. 1, p. 232. texte
1208. Ieratikon, Constantinopol. 1895, p. 150; Gherasim Saffirin, op. cU., p. 65 si 93; Calendarul bisericesc pe anul 1947, Moscova, p. 54. Tipicul cel Mare (lasi. 1816). la p. 42, 43, in cap. 34: <iPentru spalarea gurii ftatilar ce10r ce se impartasesc cu Preacuratele Taine aie lui Hristosll, se recomanda ca, dupa impiirta~ire, Sd ia anafura si apoi "putina caJdura din cea ramasa din turnarea in dumnezeiescul paharll. ObiceiuJ acesta trebuie sa fie vechi ~i comun intregii Biserici, de vreme ce 11" gasim practicat si in Apus. Astfel, 0 regula atestata de papa 1nocentiu a1 Ill-leal, In anul 1'204, prescrrie litll'rghisi,torului sa-~i spele gura eu vin, a,tunc! cand nu mai are de savarsit a alra missa (Mgr Pierre Batiffol, Le90ns sur la messe, XI. p. 294).

tului Benedict recomanda ca dupa cuminecare sa se dea putin vin amestecatcu apa monahului randuit la lecturile in -auzdin trapeza, in timpul pranzului O'lorlalti1209. Ceeace se da insa credincio9ilor, impreuna cu vin dUPa imparta$ire, sunt pl'escurile neinaltate $i neillitrebuin~ate la Pl'oscomidie. In categoria a.cesrtoraintra9i vinul, chiar daca provine din eel ramas dupa turna'rea in Sfantul Potir, deoarece vinul nu se in-alVa, numai se sfind t~te 12iO, adicii nu este ini11tat 9i binecuvantat inain,te de a fi, turnat in poUr; ceea ce ramane din el pastreaza deci simplu caracter de ofrand a prezentatii de C!redincio9i, Cia 9i presourile neproscomidite. Toomai "prescurile 9i vinul acestea au format obiectul intrebarii induse in textul canonului. 5 al patriarhului constantinopoli'tan Nicolae. Prin urmal'e, prosforele ce se consuma cu vin, dupa imparta9ire, nu sun;1; nafura. a

1209. R6.nduiala cuviosu1ui Be<nedict, cap. 3>8. In Vec]Zile r6.nduieli ale vietIi monahalc ... traducere, p. 710; vezi ~i Ign" Ephr. Rahmani, Les liturgies orientales ('t occidentciles, p. 252, n. 1: "Se viid ~i astiizi in unele biserici de Riisiirit credincio$i care, inainte dea p1eca dupii impiir-tii~ire, cer paracliserului oinghititurii de apii sau de vinll.

1210. Interpre-tare-a eanonului Sinlagma atenianii, vol. IV, p. 422.

.5 al -

patri-arhului

Nicolae,

la

G. Ralli

$i Potli,

CUPRINS

395

CUPRINS

Cuvant znainte Nota a autorului

5
7

CARTEA NUMITA LITURGHIER 1. Denumirea ~i cuprinsul . 2. Problema unui formular al Liturghiei in primele veacuri cre~tine 3. Formatul ~i structura Liturghierului in manuscrise, editii ~i traduceri
P,ARTBA lNTAE A LliTURGHlBRULUl

9 13 19

SERV1C1ILE DE SEARA $1 DE DIMINEATA PREMERGA TOARE L1rrURGHIE1

A. Consideratii generale . B. Ofieiul Vecerniei san slujba de seara .. 1. Ceasul al noualea .

2. Vocem!iia proprilU-zise.

31 37 37
40

C. Litia D. OfieinI Miezonopticii E. Ofieiul Utreniei .

PARTEA A DOUA A LITURGHlERULUl

57 61 63

4. NUl;narul prosforelor pentru Proscomidie ~i intrebuintarea darurilor ce prisosesc . 5. Incheierea rituaIuIui Proscomidiei . C. Dumnezeiasca Liturghie comentata in ofieiul !;iiin textul ei 1. Caracterul ofieiului . 2. ,condi:tii privitoare la sa'VaI'~iiorii,la locul ~i la vremea ofieiului Liturghiei . Liturghia catehumenilor 1. Scurte consideratii preliminare . 2. Ofieiul din prima parte a Liturghiei catehumenilor . 3. VohoduI mic sau Intrarea mica ~i momentele urmatoare din Liturghia catehumenilor Lit u r 9 h a c red i n c i 0 !;i I 0 r. Riturile din prima parte i a Liturghiei credincio:?ilor . 1. Rugaciunile pentru credineio~j 2. ,<Intrarea cea mare . 3. Simbolul credintei . 4. Anafora sau ritualul Sfintei Jertfe euharistice 5. Oficiul Sfintei Liturghii dupa dipticele de la finele Anaforei euharistice ~i pma la ina}tarea Sfantului Agnet D. Imparta:?irea in cadruI Sfintei Liturghii . 1. Actele manuale pregatitoare 2. Imparta~irea " 3. Imparta~irea la Sfanta Liturghie privita sub aspectul spiritualitafii cre~tine E. Rugaeiunile apoIisului Liturghiei .

136 140 146 146 152 161 161 163 175 203 204 207 222 228 285 304 304 315 335 349

ANEXE

LITURGHIA A. Pregatirea sfintitilor slujitori pentru ofieiul Liturghiei . 83 1. Pregatirea launtrica sau spiritual a . 83 2. Pregatirea exterioara: tinuta, imbracamintea sacra ~ispalarea 97 B. Ritualul Proscomidiei . 119 1. Consideratii generale 119 2. Ritualul pregatirii Sfantului Agnet ~i a Sfantului Potir in randuiala Liturghierului actual 125 3. Proscomidirea miridelor pentru sfinti ~i credineio'1i 130

A. Miruirea 1. Momentul miruirii 2. Originea, semnificatia ~i efectul miruirii 3. !ncheiere B. Anafura sau antidoron 1. Privire istorica . 2. Denumiri 3. Anafura in raport cu Sfanta Euharistie 4. Ritualul anafurei

359 359 363 369 369 370 373 376 382

I I I I I I I I I I I I I I

I I I I I I I I I I

IN

CURS DE APARIT1E LA EDHURAINSfTITUTULUI $1 DE MISIUNE ORTODOxA:

BliBLiIC

Sf. loon Gura de Am, OmiJiile despre paco.in/o.

S[. Safranie Sf. Grigarie al lerusalimului, de Nyssa, V iala Cuvioasei Scrieri (II) Maria Egipteanca

Malitielnic Aghiazmatar Slujba Jnvierii Carte de Te-Deum Pr. prof. elir. Dumitru Pa'rin1ele Popescu, Hristas Biserico. Sacietate

Marc AJJitJoine Cosoba de Bearur.egard, Omul $i cosmosul 1n viziunea

Ruga/i-vo. neincetet. St. Maxim Mo.rturisitorul

Lars Thunberg,

Redactor: Tehnoredactor

Pro CORNELIU ZAVOIANU : Protos. VARTOLOMEU BOGDAN Format 16/70 x 100 Coli de tipar : 24,75 Comanda nr. 100

TIPOGRAFIA INSTITUTULU1 BIBL1C $1 DE MISIUNE AL B1SER1CII ORTODOXE ROMANE Intr. Patriarhiei nr. 6 - Bucure~tl Tel. 337 22 79 Fax: 336 00 59