Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
"Scrisoare Pastorală" - anul X - nr. 242 nov - 2012

"Scrisoare Pastorală" - anul X - nr. 242 nov - 2012

Ratings: (0)|Views: 8 |Likes:
Scrisoare pastorală - Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi conţinând rubricile: editorial, sfaturi părinteşti, există Dumnezeu, amintiri, in memoriam, ajutoare şi donaţii, activităţi gospodăreşti, oferta de carte, publicaţii, umor, anunţuri, evenimente locale, excursii, program.
Scrisoare pastorală - Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi conţinând rubricile: editorial, sfaturi părinteşti, există Dumnezeu, amintiri, in memoriam, ajutoare şi donaţii, activităţi gospodăreşti, oferta de carte, publicaţii, umor, anunţuri, evenimente locale, excursii, program.

More info:

Published by: Asociaţia Semănătorul Tismana on Dec 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/08/2012

pdf

text

original

 
 Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi  Anul XI(2012
 
 ),
nr. 242 (16 – 30 Noiembrie)
Dragii mei enoriai!
ș
Sfâritul lumii.
ș
În ultima vreme se vorbete iarăi despre sfâritul lumii. Numai din 1990 încoace de
ș ș ș
 te ori am fost inundai de astfel de informaii, care s-au dovedit false! i, totui, zvonitii i răspândacii se
ț ț Ș ș ș ș
 screm din răsputeri să ne înfricoeze încă o dată, parcă alte treburi nu am mai fi avut!
ș
De obicei, asemenea veti privind sfâritul lumii sunt emise de teva secte, care au cut din
ș ș
 ,,învăătura” aceasta centrul doctrinei lor. De fiecare data s-a văzut că nu au fost decât nite farse grosolane. De
ț ș
 data aceasta, ,,savanii” de ocazie au descoperit că vechiul popor maya a descoperit în urmă cu câteva mii de
ț ș
 ani, că tocmai în luna decembrie 2012 va avea loc sfâritul lumii…
ș
Despre acest subiect am mai scris, dar e necesar să-l abordăm din nou, tocmai pentru că muli dintre
ț
 Dumneavoastră vă întrebai dacă astfel de tiri alarmiste sunt sau nu adevărate. De asemenea, copiii la coală
ț ș ș
 întreabă cu teamă ce se va întâmpla.Desigur, fiecare vă întrebaţi când va avea loc acel eveniment. Nimeni nu poate să dea un răspuns exactîn acest sens. Numai Dumnezeu ştie când va avea loc acel eveniment. Mântuitorul spune clar acest lucru: „
 Ziua şi ceasul acela nimeni nu-l ştie, nici îngerii lui Dumnezeu din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl 
”. Aşadar, aceastaeste o taină divină. Totuşi, în Sfânta Scriptură întâlnim menţionate câteva semne premergătoare sfârşituluilumii, care ne ajută să apreciem cu aproximaţie dacă suntem aproape de acel moment sau nu. Aflăm, aadar,
ș
 din Sfânta Scriptură, că atunci când se va apropia sfârşitul lumii:
Se vor înmulţi cataclismele şi catastrofele naturale, precum inundaţii, cutremure de teren, erupţiivulcanice, prăbuşiri de terenuri etc.
În lume se va înmulţi răul şi suferinţa prin războaie, acte teroriste, crime, boli etc. Am puteaspune, având în vedere avalanşa de ştiri ce le primim în fiecare zi prin radio, televiziune şi ziare, că trăimvremuri apocaliptice, că sfârşitul lumii e foarte aproape. Menţionăm că asemenea lucruri s-au petrecutîntotdeauna, dar mijloacele de informare de care dispunem noi fac ca să fim bombardaţi de ştiri de acestgen, mai mult ca oricând;
Până la sfârşitul lumii se vor creştina toate popoarele, inclusiv poporul evreu;
Se vor uni toate popoarele şi religiile şi va fi „
o turmă, şi un păstor”.
Observăm că de două miide ani se propoveduieşte Sfânta Evanghelie în lume, dar până acum ceva mai mult de o treime din populaţia lumii este creştină, restul aparţinând altor religii. De asemenea, observăm evreii încă maiaşteaptă pe Mesia cel promis de Dumnezeu, ei încă nu L-au recunoscut pe Mântuitorul şi nici gând nu ausă se creştineze, iar în ceea ce priveşte unirea popoarelor şi religiilor, ce să mai vorbim...! Să observămnumai ce se întâmplă azi în Irak şi în general în Orient, unde se ciocnesc nu numai nişte popoare, ci şidouă religii (creştină şi musulmană) şi două civilizaţii;
În preajma sfârşitului lumii va apare pe cer „
semnul Fiului Omului”,
adică Sfânta Cruce. Osingură dată a apărut, în vremea Sfântului Constantin cel Mare;
Va veni atunci antihrist în lume. Nu ştim cine este antihrist, oricum, o întruchipare a răului. Uniiau zis că este o persoană, precum Nero, Hitler, Stalin; alţii au zis că ar fi vorba de un sistem filosofic şi politic, care ar lupta împotriva creştinismului, precum fascismul sau comunismul, dar nu ştim cuexactitate.Când se vor împlini toate aceste semne, va veni şi sfârşitul lumii şi judecata universală. Sfârşitul lumii nuva însemna distrugerea creaţiei, ci schimbarea sau transformarea ei: „
cerurile vor dispare cu vuiet mare şi va fi un cer nou şi un pământ nou” 
.Despre a doua venire a Domnului şi sfârşitul lumii s-a vorbit de-a lungul veacurilor. Au fost oameni caren-au luat în seamă cuvântul Sfintei Scripturi şi de prin anul 1.000 încoace au tot fixat data sfârşitului denenumărate ori, provocând frică şi panică în lume fără rost. Azi există secte care şi-au făcut învăţătura centralăa „teologiei” lor sfârşitul lumii şi data venirii Domnului. Au tot stabilit această dată şi mereu s-au dovedit a finişte mincinoşi. Să lăsăm lui Dumnezeu această grijă şi noi să ne îngrijim de viaţa noastră, de faptele noastre,de sufletul nostru. Să ne pregătim pentru marea întâlnire cu Judecătorul suprem, întâlnire care poate să fie pesteo clipă, peste un ceas, peste o lună, peste o mie sau un milion de ani.*1
 
Ministerul cimitirelor(II).
În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” vorbeam de înfiinarea unui nou
ț
 departament în structura adminsitrativă a Bisericii noastre. Cel mai greu le va fi ierarhilor. În fiecare eparhieexistă familii bune, care au câte un băieel, nepoel, cumel, cunotină, oricum, un băiat bun, cuminte,
ț ț ț ș ț
 detept, serios, dar foarte sensibil, care nu poate merge la ară, fiindcă îl pasc acolo multe pericole i ar vrea un
ș ț ș
 locor la un birou, în ora, fie chiar i la cimitir. Pentru asta vor face presiuni asupra ierarhilor, ca să le angajeze
ș ș ș
 odrasla! Dacă e nevoie, vor face i donaii pentru catedrale sau biserici aflate în construcie, ce mai, nimic nu e
ș ț ț
  prea mult pentru un astfel de ideal.Ideea cu departamentul cimitirelor ar trebui să dea de gândit i administraiei de stat. i acolo s-ar putea
ș ț Ș
 înfiina un astfel de minister. Gândui-vă că sub glie sunt zeci i zeci de milioane de ceeni. Toi se
ț ț ș ț ț
 odihnesc acolo sau dorm. i asta de zeci i sute de ani! Citii pe cruci i vei vedea doar: ,,Aici odihnete….”
Ș ș ț ș ț ș
 sau ,,Aici îi doarme somnul…” Nu vezi nicăieri scris ,,Aici îi desfăoară activitatea…” sau ,,Aici trăiete i
ș ș ș ș ș
 muncete…” Altfel spus, cei de sub pământ se odihnesc, cei de pe pământ nu mai muncesc! Cum să mai ieim
ș ș
 din criză?!Dacă ar exista un minister al cimitirelor, i-ar angaja o armată de oameni buni de gură i cu putere de
ș ș
 convingere, care ar putea ină discursuri mobilizatoare i să-i determine pe cei din cimitire să iasă i să se
ț ș ș
 apuce de muncă. La asta ar putea contribui i o parte din populaie. După o cuvântare a unui angajat al
ș ț
 ministerului, ar putea striga o fiică, o nepoată sau o strănepoată a vreunei răposate: ,,-Scoală-te, mumăăă, du-tecu vitele, că începe acum la televizor ,,Suleyman”!! Un urma ar putea striga i el cu convingere: ,,Scoală-te,
ș ș
 tată, i vino de muncete locul, că atât m-am boierit, de-am rămas cu fundul gol!” Alte asemenea mesaje
ș ș
 mobilizatoare ar putea fi transmise i, cu sigurană, i-ar convinge pe cei plecai să se întoarcă. Majoritatea celor 
ș ț ț
 de sub glie au muncit din greu în viaă. Au înat carte, au învăat meserii de toate felurile, s-au chinuit din
ț ț ț
 greu, uneori luându-i pâinea de la gură, ca să construiască ceva, să facă ceva pentru copii, pentru nepoei. N-ar 
ș ț
 trebui să-i neglijăm nici azi! Ne-ar ajuta să ieim din criză! Păi, nu?
ș
*
Sfaturi părinteti.
ș
Din sfaturile bătrânului călugăr din care citam în numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” mai spicuim câteva, care ni se par deosebit de importante:i m-a întrebat: ,
Ș
 ,Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci te lai purtat de curgerea vieii, nu opui rezistenă. Atunci te deschideai prin inimă. Oboseti când 
ș ț ț ș
 caui cu mintea, inima nu te obosete vreodată. i mintea caută neîncetat, mereu găsete altceva de care
ț ș Ș ș
 se agae, dar în esenă mintea îi caută linitea. Deci, lupta nu este între noi i cei din jur, sau întâmplările
ț ț ș ș ș
 din viaă, ci este între noi i noi, acea luptă interioară este cea care epuizează
ț ș
.”L-am întrebat cum poi să iei din această zbatere, pendulare: ,,
ț ș
 Nu trebuie te zbai ca iei,
ț ș
  pentru că te afunzi i mai rău. i vine o vreme când înelegi că nu e necesar să te zbai, că totul se întâmplă
ș Ș ț ț
 de la sine, înelegi că viaa curge lin, nu este o strădanie. Lupta are loc până când se coboară această
ț ț
 înelegere, această pace. Nu fugi după Dumnezeu, stai linitit i lasă-L să se exprime prin tine.” 
ț ș ș
L-am întrebat cum a ajuns el la această stare de pace, în opinia mea, de iluminare.
,,Mi-a spus că s-arugat către Dumnezeu să îl lumineze ca să poată dărui la cei din jur, dintr-o credină fermă, că cererea sa
ț
 este auzită i îndeplinii apoi s-a lăsat purtat de valurile vieii, s-a deschis i i-au venit rugăciunile pe
ș ș ț ș
 care le simea cu sufletul. Nu s-a îndoit nici un moment i rugămintea sa la Dumnezeu era să îi dea acest 
ț ș
 har de a rui atât timp t trăiete pe acest nt. Aceasta considera ca fiind cea mai mare
ș
 binecuvântare, bogăia inimii.” 
ț
 I-am spus că în opinia mea Biserica s-a îndepărtat de credincioi, a pierdut legătura, i, într-un fel, a
ș ș
 întrerupt legătura între Cer i Pământ, în condiiile în care ei aveau puterea să o consolideze. ,,
ș ț
 Biserica este oinstituie alcătuită tot din oameni. i omul s-a îndepărtat de aproapele său. i aceasta din teamă. Teama de
ț Ș Ș
 a nu se pierde învăăturile, de a le păstra nealterate, din frica aceasta i-au concentrat atenia doar pe
ț ș ț
 învăătură i au uitat de ce este mai important, cei cărora li s-a adresat Hristos prin învăăturile Sale. Iisus
ț ș ț
 nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, El a iesit în lume. Dar i în Biserică sunt oameni i oameni. Ce po
ș ș ț
  face tu, ca om, este să studiezi Cuvântul Întemeietorului, să Îl simi, să citeti i să alegi acele rugăciuni pe
ț ș ș
 care le simi cu sufletul, pentru că dacă doar le rosteti fără suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin
ț ș
 rugăciune, omul se înală prin Cuvânt, care este fapta, prin gând i prin trăire. Acestea trei trebuie să
ț ș
 meargă împreună ca să te înale. Nu e datoria noastră să îi judecăm pe semenii notri, aa scrie i în cări,
ț ș ș ș ț
 să nu judecăm, noi folosim piatra de temelie, învăătura i ne găsim singuri calea prin care vorbim cu
ț ș
  Dumnezeu.” 
*2
 
Din istoria colii din Malovă(VI).
ș ț
 
Din manuscrisul regretatului învăător 
ț
Constantin I. Bălu,
scrisîn 1940,
 
mai redăm un fragment:,
 ,La 1 Martie 1897 sosete în comună acel ce a fost ,,părintele” comunei, învăătorul 
ș ț
 Nicolae I.Coifan,
care a lucrat 35 ani efectiv la coala din Malovă i care a avut în total 39 ani de apostolat.
ș ț ș
S-a născut în satul Pitulai(Bârda)- Mehedini, la 14 noiembrie 1872. coala primară a urmat-o în
ș ț Ș
 comuna Baloteti – Mehedini. A început cariera de învăător ca suplinitor, având la bază ,,Gimnaziul real”
ș ț ț
 din Tr. Severin, pe care l-a urmat între anii 1887-1891, eliberându-i-se diploma de absolvire nu nr 69/1891. A fost numit învăător suplinitor în comuna Podeni în 1892. Numirea e făcută de Ministerul Instruciunii cu nr.
ț ț
 8594/1892. În 1895, Ministerul Instruciunii, cu ordinul nr. 4492, îl numete învăător cu titlul provizoriu. De
ț ș ț
 la Podeni vine ca transferat (ord. 2332/1897) la coala Malovă. Cu ord. 42354/1901 este numit învăăto
Ș ț ț
 definitiv, în urma examenului de definitivat depus la Craiova.Sosit în Malovă, a început a trage brazda abia începută pe ogorul întunericului, cu râvna i puterea
ț ș
 de muncă unică în felul ei, ce l-a stăpânit până în ultimele clipe ale vieii sale pământeti(15 noiembrie 1941).
ț ș
 Cum în viaa dăscălească nimic nu se face temeinic dacă nu se leagă de sat, de pământ, aa a socotit el i,
ț ș ș
 torindu-se în anul 1897,se stabilete în Malo. Se apucă -i înfiripeze minul. Odată începu
ș ț ș
  gospodăria sa personală, nu i-a neglijat coala, ci i-a îndoit puterile de muncă, căutând a fi exemplu în sat,
ș ș ș
 ci tiut este i el repeta adesea: ,,
ș ș
 Puterea faptei e mai mare decât puterea vorbelor!” 
 Iată ce scrie în procesele verbale de inspecii: la 3 mai 1904, revizorul colar Dem. C. Bungeeanu: ,,Gospodăria
ț ș ț
 învăătorului, împrejurul casei i al locurilor de muncă pot servi de pildă pentru săteni”; la 25 noiembrie
ț ș
 1905, revizorul colar Ioan Georgescu: ,,Cu multă plăcere se constată că Dl. Învăător Coifan poate servi de
ș ț
 exemplu i ca înător i ca bun gospodar”; La 15 mai 1919, revizorul colar Seb. Popescu: ,,Domnu
ș ț ș ș
 învăător, ca gospodar, e model. Domnia-sa e un bun educator”. Conduce coala ca director(diriginte) din
ț ș
 anul 1897 până în 1924, când demisionează, dând în primire direcia domnului D. Stuparu, care e i azi.
ț ș
 În afara orelor de clasă, a mai contribuit la construirea localului bisericii. A înfiinat banca populară,
ț
 la care a lucrat până în ultimele zile ale vieii sale, făcând pe săteni să priceapă rostul ei, fiind una din
ț
 băncile populare, care acum are cam tot atâi depunători la fructificare, cât i la capital social i aceasta
ț ș ș
 după exemplul i îndemnul său. Lucrul de care îi va rămâne venic legat numele este construirea localului de
ș ș
 coală, care, prin stăruina sa, a fost terminat în numai doi ani. Ce i-a pus în gând, aceea a făptuit. În clasă a
ș ț ș
 lucrat până în ziua ieirii la pensie cu aceeai râvnă ca i pe vremea când a început apostolatul i s-a dedicat 
ș ș ș ș
 carierei de înător. Dei la bază avea liceul, totui, ceva untric îi spunea să pornească lucrul,
ț ș ș
 deselineze i să alunge întunericul, netiina de carte. Unii din elevii săi sunt astăzi ofieri superiori, doctori
ț ș ș ț ț
 în medicină, ingineri, funcionari superiori la finane, la C. F. R., unii preoi, alii învăători, în srit, în
ț ț ț ț ț ș
 toate ramurile de activitate se găsesc foti elevi de ai săi(meserii, industrie, comer).
ș ț
 Majoritatea sătenilor i-au urmat sfatul, convini fiind de exemplul dat de el. Nu există sărbătoare, nu
ș
 există întrunire în sat, unde sătenii să nu pomenească de el: ,,Aa făcea bătrânul învăător…., aa trebuie să
ș ț ș
  facem i noi, căci aa va iei bine!”
ș ș ș
 Într-adevăr, când la conferinele fostelor cercuri culturale lua cuvântul către săteni, toi învăătorii,
ț ț ț
 nu numai sătenii, să-i sorbeau vorbele pline de sfat, pline de înelepciune, pline de duh, căci era o persoană ce
ț
  fusese înzestrată cu mare putere de vorbire. A fost omul ,,datoriei”, de o punctualitate desăvârită, de o
ș
  purtare exemplară, de o cultură aleasă, ce i-a format-o singur i încununate toate de o putere de muncă rara
ș ș
 întâlnită
”(Va continua)*
Folclor din Mehedini(IX).
ț
Redăm azi cântecul
Pleacă neica la armată,
cules de la
Gheorghe N.Stănciulescu,
zis
Ghigă(
 bunicul preotului), în ziua de 30 septembrie 1973, pe atunci dânsul având 74 ani, fiindnăscut la 5 oct. 1899:
 ,,Pleacă neica la armată, Mă lăsă plângând în poartă.-Ia-mă, neică, i pe mine,
ș
Să fac armata cu tine!-Mândră, mândrioara mea,
ș
Cu mine nu te pot lua!-i-e urât, neică, cu mine,
Ț
 Fă-mă brâu pe lângă tine!i-e urât, neii-aa,
Ț ș ș
 Fă-mă trăgători la ea!
ș
 Neicuă, nu e păcat,
ț
Căci cu vorba m-ai purtat, Până când m-ai înelat?
ș
i-ai zis, neică, că mă iei
Ș
i-acum nu mai mă vrei!
Ș
 Du-te, neică, duce-te-ai,Unde-o sta vântul să stai, Iubită să nu mai ai! Iubită cum i-am fost eu,
ț
 Nu i-ar mai da Dumnezeu!
ț
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->