• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
MANAGEMENTUL CONFLICTULUI SOCIO-COGNITIV
MASTERAND: MAREŞMONICAARGUMENT:
În consilierea psihologică şi educativă este necesar să cunoaştemtehnici manageriale dar şi natura conflictului cu care avem de-a face. În mare parte cei care au nevoie de consiliere au probleme ce au fost declanşate deun conflict de o natură oarecare. Din această cauză mi s-a părut necesar să prezint în lucrare aspecte pe care un b
u
n profesionist trebuie să le cunoascăşi să le folosească în activitatea sa. De asemenea consider foarte important să stabilesc o deosebire între rezolvarea conflictelor şi managementul lor deoarece foarte rar se poate întâlni o reală rezolvare a acestuia.Managementul conflictului socio–cognitiv a constituit o provocare deoareceîmi desfăşor activitatea de foarte mulţi ani în învăţământ şi am încercat prinaceastă lucrare să conştientizez ceea ce de multe ori am fost nevoită să aplicîn necunoştinţă de cauză.
 
•
Cuvântul latinesc “conflictus” tradus ca “interferare violentă”,implică dezacord, discordie între membrii unui grup: interacţiune în care cuvintele,
 
emoţiile şi acţiunile concură la efecte supărătoare. Atunci când convingerileunuia sau mai multor membri ai grupului sunt inacceptabile pentru resulgrupului apare conflictul.. Cauzele pot fi diverse: existenţa unor obiectivediferite, stările emoţionale, comportamentul, sistemul de valori, relaţiileinterpersonale, modul diferit de percepere a unor fapte, situaţii, insuficienţaresurselor, nemulţumirea faţă de statutul avut în cadrul grupului. 
•
Conflictul socio- cognitiv este văzut de specialişti caprincipalul mecanism al progresului cognitiv individual: interacţiunile dintreindivizii de niveluri cognitive diferite determină achiziţia unor noiinstrumente cognitive în contextul influenţei şi schimbării sociale.Dezvoltarea cognitivă se explică prin intervenţia factorilor socio-relaţionali.Progresul intelectual observabil şi măsurabil, se datorează interacţiunilor într-o situaţie socială dată, unui anumit context stimulator.Cogniţia umană,ca modalitate prin care înţelegem lumea încare trăim este percepută printr-o acţiune de rezolvare a situaţiilor neclare,confuze. Aceasta joacă un rol important în percepţie deoarece de obiceiinterpretăm semnalele receptate de organele noastre de simţ în termenii aceea ce cunoaştem deja.Gândirea implică un volum mare de rezolvare desituaţii cinflictuale. Când gândim, rezolvăm probleme cu o rapiditate foartemare uneori neconştientizând că se întâmplă acest lucru. Suntem conştienţide acest fenomen atunci când problemele sunt mai dificile şi viteza degândire scade.Evoluţia cognitivă a individului nu poate fi disociată de mediulsocial (şcoală, clasă, grup de muncă) în care acesta este plasat. Structurilecognitive se dezvoltă nu numai prin maturizare şi exerciţiu individualm ci şiprin transmisie socială şi interacţiuni cu ceilalţi.Grupul este un loc privilegiatunde indivizii realizează colectiv performanţe cognitive superioare celorindividuale datorită competiţiei, raportării la rezultatele celuilalt şicooperării. În aceste condiţii şi indivizii mai puţin avansaţi pot progresa prininteracţiune cu ceilalţi. Învăţarea se realizează nu prin imitaţie ci prinstructurare interindividuală lucru irealizabil pentru un individ solitar.De
 
condiţiile existente în grup profită nu doar cei mai puţin avansaţi, ci şi ceisuperdotaţi care pot să-şi pună în valoare cunoştinţele. Confruntaareapunctelor de vedere diferite adaptate de membrii grupului în condiţiileinteracţiunii sociale duce la dezvlotarea proceselor cognitive la unul sau lamai mulţi participanţi. 
•
Conflictul socio-cognitiv e considerat ca o condiţie necesară aprogresului cognitiv deorece este o sursă de schimbare a individului şi asistemului în care acesta evoluează. Conflictul individului cu propria gândirenu este posibil decât în condiţiile de interacţiune cu alte discursuri sauacţiuni. Nu o dată la clasă unul dintre elevi a fost pus la punct de colegidatorită diferenţelor de opinii asupra programului zilnic. Mai ales în clasa întâi micii şcolari au impresia că se află încă la grădiniţa unde atmosferaeste mult mai permisivă, unde timpul alocat jocului este de dimensiuni maimari şi unde în general fac cam tot ceea ce doresc. Ei intră în coflict atât cuinstitutorul cât şi cu colegii deoarece se acomodează mai greu la condiţiileşcolare. Încet , încet ei realizează că ceea ce îşi imaginau că este şoala nucoincide cu realitatea şi sunt nevoiţi să accepte scimbarea.Dezvoltarea inteligenţei se petrece printr-o acţiune complexăcare implică şi contextul psihosocial al instituţiei formative. Expeienţasocială a individului, diferitele confruntări în care a fost angajat şi pe care a încercat să le soluţioneze joacă un rol important, ca mecanism alconstrucţiei cognitive individuale.Nu orice conflict socio-cognitiv poateconduce la progres intelectual. Conlucrarea partenerilor într-un conflictsocio-cognitiv are loc doar în condiţiile în care aceştia se găsesc pe treptediferite de dezvoltare intelectuală. Spe exemplu la clasă, condiţia apariţieiconflictului este organizarea activitţii diadactice într-o manieră care săstimuleze o situaţie de opoziţie. După lectura unei cărţi levii vor împârţi îndouă grupe : unii care să susţină cu argumente acţiunile personajelorpozitive iar ceilalţi să susţină acţiunile personajelor negative . Grupurile vorneomogene iar cei care vor argumenta vor fi desemnaţi de copii după ce aulucrat în colaborare. Vor avea loc relaţii de comunicare, de schimb de
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...