Coelho, Paulo - Alchimistul

PAULO COELHO

Alchimistul

(ALQUIMISTA, 1988)

PREFA

ŢĂ

Este important s

ă

spunem cîteva lucruri despre faptul c

ă

Alchimistul

este o carte simbolic

ă

, diferit

ă

de

Jurnalul unui magician,

care n-a fost o lucrare de fic

ţ

iune.Unsprezece ani de via

ţă

am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele în aur sau de adescoperi Elixirul tinere

ţ

ii f

ă

r

ă

b

ă

trîne

ţ

e era prea fascinant

ă

ca s

ă

treac

ă

neobservat

ă

de orice novice înale magiei. M

ă

rturisesc c

ă

Elixirul tinere

ţ

ii f

ă

r

ă

b

ă

trîne

ţ

e m

ă

seducea cel mai tare: înainte de a în

ţ

elege

ş

i

sim

ţ

i prezen

ţ

a lui Dumnezeu, ideea c

ă

totul se va sfîr

ş

i într-o bun

ă

zi m

ă

aducea la disperare. Astfel,aflînd despre posibilitatea de a ob

ţ

ine un lichid în stare s

ă

-mi prelungeasc

ă

pentru mul

ţ

i ani existen

ţ

a,am hot

ă

rît s

ă

m

ă

dedic trup

ş

i suflet fabric

ă

rii lui.

Era o perioad

ă

de mari transform

ă

ri sociale

―

începutul anilor '70

―

ş

i înc

ă

nu existau publica

ţ

iiserioase cu privire la Alchimie. Am început, la fel ca unul dintre personajele c

ă

r

ţ

ii, s

ă

cheltui pu

ţ

inii banipe care îi aveam pe cump

ă

rarea unor c

ă

r

ţ

i din str

ă

in

ă

tate,

ş

i-mi dedicam multe ore din zi studiului

simbologiei lor complicate. Am c

ă

utat dou

ă

-trei persoane serioase din Rio de Janeiro care se dedicaser

ă

în mod serios Marii Opere, dar acestea au refuzat s

ă

m

ă

primeasc

ă

. I-am cunoscut

ş

i pe al

ţ

ii care î

ş

i

spuneau alchimi

ş

ti, î

ş

i aveau laboratorul propriu

ş

i promiteau s

ă

m

ă

înve

ţ

e tainele Artei în schimbul

unei adev

ă

rate averi; azi în

ţ

eleg c

ă

ace

ş

tia nu

ş

tiau nimic din ceea ce pretindeau s

ă

m

ă

înve

ţ

e.Dar cu toat

ă

st

ă

ruin

ţ

a mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se întîmpla nimic din ceea ce ma-nualele de Alchimie afirmau în limbajul lor complicat. Era un

ş

ir nesfîr

ş

it de simboluri, de dragoni, de

lei, sori, luni

ş

i argint viu, iar eu aveam mereu impresia c

ă

mergeam pe un drum gre

ş

it, pentru c

ă

limbajul simbolic permite o cantitate uria

şă

de erori. În 1973, disperat de absen

ţ

a oric

ă

rui progres, amcomis un act de o iresponsabilitate suprem

ă

. În acel timp eram angajat la Secretariatul pentru Educa

ţ

iedin Mato Grosso, pentru a

ţ

ine cursuri de teatru în acel stat, a

ş

a c

ă

am hot

ă

rît s

ă

-mi folosesc studen

ţ

iila ni

ş

te ateliere de teatru care aveau ca tem

ă

Tabla de Smarald. Aceasta, împreun

ă

cu unele incursiuniale mele în zonele mocirloase ale magiei, au f

ă

cut ca în anul urm

ă

tor s

ă

pot sim

ţ

i pe propria pieleadev

ă

rul proverbului: "Dup

ă

fapt

ă

,

ş

i r

ă

splat

ă

". Totul în jurul meu s-a pr

ă

bu

ş

it complet.Mi-am petrecut urm

ă

torii

ş

ase ani din via

ţă

într-o atitudine destul de sceptic

ă

în ceea ce prive

ş

te totce era legat de mistic

ă

. În acest exil spiritual am înv

ăţ

at multe lucruri importante: c

ă

accept

ă

m unadev

ă

r numai dup

ă

ce l-am negat din tot sufletul, c

ă

nu trebuie s

ă

fugim de propriul nostru destin

ş

i c

ă

mîna lui Dumnezeu este infinit de generoas

ă

, în pofida severit

ăţ

ii ei.În 1981, am f

ă

cut cuno

ş

tin

ţă

cu RAM, organiza

ţ

ia ocult

ă

unde mi-am g

ă

sit

ş

i un Maestru, care avea

s

ă

m

ă

readuc

ă

pe drumul ce-mi era scris.

Ş

i în timp ce el m

ă

preg

ă

tea în înv

ăţă

tura mea, m-am apucatdin nou s

ă

studiez Alchimia pe cont propriu, într-o noapte, cînd st

ă

team de vorb

ă

dup

ă

o epuizant

ă

sesiune de telepatie, am întrebat de ce limbajul alchimi

ş

tilor era atît de vag

ş

i de complicat.

―

Sînt trei tipuri de alchimi

ş

ti, spuse Maestrul meu. Aceia care sînt impreci

ş

i pentru c

ă

nu

ş

tiu cevorbesc; aceia care sînt impreci

ş

i pentru c

ă

ş

tiu ce vorbesc, dar

ş

tiu

ş

i c

ă

limbajul Alchimiei este unlimbaj adresat inimii

ş

i nu ra

ţ

iunii.

―

Ş

i al treilea tip? am întrebat.

―

Aceia care nu au auzit niciodat

ă

vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reu

ş

it, prin experien

ţ

alor, s

ă

descopere Piatra Filosofal

ă

.A

ş

a s-a hot

ă

rît Maestrul meu

―

care apar

ţ

inea celui de-al doilea tip

―

s

ă

-mi predea lec

ţ

ii de Al-chimie. Am descoperit c

ă

limbajul simbolic, care m

ă

irita

ş

i m

ă

descump

ă

nea atît, era unicul mod de aatinge Sufletul Lumii, sau ceea ce Jung a denumit "incon

ş

tientul colectiv". Am descoperit Legenda

personal

ă

ş

i Semnele lui Dumnezeu, adev

ă

ruri pe care ra

ţ

ionamentul meu intelectual refuza s

ă

leaccepte din cauza simplit

ăţ

ii. Am descoperit c

ă

a ajunge la Marea Oper

ă

nu este misiunea unor ale

ş

i, cia tuturor fiin

ţ

elor omene

ş

ti de pe fa

ţ

a P

ă

mîntului. Sigur c

ă

nu totdeauna vedem Marea Oper

ă

sub forma

unui ou sau a unui flacon cu lichid, dar to

ţ

i putem

―

f

ă

r

ă

umbr

ă

de îndoial

ă

―

s

ă

ne cufund

ă

m înSufletul Lumii.De aceea

Alchimistul

este

ş

i un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, în afar

ă

de faptul c

ă

am

transmis tot ce am înv

ăţ

at despre aceasta, am încercat s

ă

aduc un omagiu marilor scriitori care au reu

ş

it

s

ă

ajung

ă

la Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges (care a folosit

ş

i el istoria persan

ă

într-unadin povestirile lui), Malba Tahan

ş

i al

ţ

ii.

Pentru a completa aceast

ă

lung

ă

prefa

ţă

ş

i a ilustra ceea ce Maestrul meu voia s

ă

spun

ă

cu al

treilea tip de alchimi

ş

ti, merit

ă

s

ă

amintim o întîmplare pe care el însu

ş

i mi-a povestit-o în laboratorullui.Sfînta Maria, cu pruncul Isus în bra

ţ

e, s-a hot

ă

rît s

ă

vin

ă

pe P

ă

mînt ca s

ă

viziteze o mîn

ă

stire.Mîndri foarte, c

ă

lug

ă

rii au f

ă

cut un

ş

ir lung

ş

i fiecare s-a înf

ăţ

i

ş

at în fa

ţ

a Sfintei Fecioare pentru a I seînchina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a ar

ă

tat miniaturile sale pentru Biblie, al treilea I-arecitat numele tuturor sfin

ţ

ilor.

Ş

i a

ş

a unul dup

ă

altul, fiecare c

ă

lug

ă

r

ş

i-a adus omagiul Maicii

Domnului

ş

i Pruncului Isus.

Dar ultimul din

ş

ir era cel mai umil c

ă

lug

ă

r din mîn

ă

stire, care niciodat

ă

nu înv

ăţ

ase în

ţ

eleptele

scrieri ale epocii. P

ă

rin

ţ

ii lui fuseser

ă

oameni simpli care lucrau la un vechi circ din împrejurimi

ş

i totce-l putuser

ă

înv

ăţ

a era s

ă

arunce mingi în sus

ş

i s

ă

fac

ă

cîteva jonglerii.

Cînd a venit rîndul acestuia, ceilal

ţ

i c

ă

lug

ă

ri au vrut s

ă

pun

ă

cap

ă

t închin

ă

ciunilor, pentru c

ă

fostulscamator nu avea nimic important de spus

ş

i putea strica imaginea mîn

ă

stirii. Dar c

ă

lug

ă

rul sim

ţ

ea, înadîncul sufletului, o dorin

ţă

arz

ă

toare s

ă

d

ă

ruiasc

ă

ceva lui Isus

ş

i Sfintei Fecioare.

Ru

ş

inat, sim

ţ

ind privirea mustr

ă

toare a fra

ţ

ilor lui, a scos cîteva portocale din sutan

ă

ş

i a început

s

ă

le arunce în sus

ş

i s

ă

jongleze cu ele, a

ş

a cum

ş

tia el.

Ş

i doar în acel moment Pruncul Isus a zîmbit

ş

i a început a bate din palme în bra

ţ

ele Sfintei Marii.

Ş

i Maica Domnului numai lui i-a întins bra

ţ

ele, l

ă

sîndu-l s

ă

-l ating

ă

pe Prunc.

AUTORUL

Ş

i pe cînd mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.

Ş

i ea avea o sor

ă

ce se numea Maria, care, a

ş

ezîndu-se la picioarele Domnului, asculta cuvîntul Lui.

Iar Marta se silea cu mult

ă

slujire

ş

i, apropiindu-se, a zis:

Doamne! au nu socote

ş

ti c

ă

sora mea m-a l

ă

sat singur

ă

s

ă

slujesc? Spune-i deci s

ă

-mi ajute.

Ş

i r

ă

spunzînd, Domnul i-a zis:

Marto, Marto, te îngrije

ş

ti

ş

i pentru multe te sile

ş

ti.

Dar un lucru trebuie: c

ă

ci Maria partea cea bun

ă

a ales, care nu se va lua de la ca.

LUCA, 10: 38-42

PROLOG

Alchimistul lu

ă

o carte pe care o adusese cineva din caravan

ă

. Tomul era f

ă

r

ă

copert

ă

, dar reu

ş

i s

ă

-i

identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce-i r

ă

sfoia paginile, g

ă

si o povestire despre Narcis.Alchimistul cuno

ş

tea legenda lui Narcis, frumosul b

ă

iat care-

ş

i contempla zilnic propria frumuse

ţ

eîntr-un lac. Era atît de fascinat de el însu

ş

i c

ă

într-o bun

ă

zi a c

ă

zut în lac

ş

i a murit înecat. În locul

acela, a ap

ă

rut o floare care s-a numit narcis

ă

.Dar nu a

ş

a î

ş

i încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea c

ă

atunci cînd a murit Narcis, au venitnaiadele

―

zei

ţ

ele izvoarelor

ş

i ale p

ă

durii

―

ş

i au v

ă

zut lacul transformat dintr-unul cu ap

ă

dulce,

într-un ulcior cu lacrimi s

ă

rate.

―

De ce plîngi? au întrebat naiadele.

―

Plîng pentru Narcis, r

ă

spunse lacul.

―

Ah, nu-i de mirare c

ă

plîngi pentru Narcis, continuar

ă

ele. La urma urmelor, de

ş

i noi am alergat

mereu dup

ă

el prin p

ă

dure, tu erai singurul care puteai s

ă

-i contempli de aproape frumuse

ţ

ea.

―

Dar Narcis era frumos? întreb

ă

lacul.

―

Cine altul poate

ş

ti mai bine decît tine? r

ă

spunser

ă

, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar

pe marginile tale se apleca el în fiecare zi.Lacul r

ă

mase t

ă

cut o vreme. Într-un tîrziu, zise:

―

Îl plîng pe Narcis, dar niciodat

ă

n-am

ş

tiut c

ă

el era frumos. Îl plîng pe Narcis pentru c

ă

de fiecare

dat

ă

cînd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam s

ă

v

ă

d reflectat

ă

, în fundul ochilor lui, propria-mifrumuse

ţ

e."Ce povestire frumoas

ă

", spuse Alchimistul.

Partea întîi

B

ă

iatul se numea Santiago. Se întuneca tocmai cînd ajunse cu turma lui în fa

ţ

a unei vechi bisericip

ă

r

ă

site. Acoperi

ş

ul se pr

ă

bu

ş

ise de mult,

ş

i in locul unde pe vremuri se afla sacristia cre

ş

tea acum unsicomor uria

ş

.

Hot

ă

rî s

ă

petreac

ă

noaptea aici. Î

ş

i mîn

ă

toate oile prin ruinele por

ţ

ii

ş

i apoi puse ni

ş

te scînduri pen-tru ca acestea s

ă

nu fug

ă

în timpul nop

ţ

ii. Nu erau lupi pe acolo, dar odat

ă

îi sc

ă

pase una în timpulnop

ţ

ii

ş

i a trebuit s

ă

-

ş

i piard

ă

toat

ă

ziua urm

ă

toare pentru a g

ă

si oaia r

ă

t

ă

cit

ă

.

Î

ş

i întinse haina pe jos

ş

i se a

ş

ez

ă

, folosind cartea pe care o terminase de citit drept pern

ă

. Î

ş

i spuse,înainte de a adormi, c

ă

ar trebui s

ă

înceap

ă

s

ă

citeasc

ă

ni

ş

te c

ă

r

ţ

i mai groase

―

durau mai mult pîn

ă

sesfîr

ş

eau

ş

i erau perne mai confortabile în timpul nop

ţ

ii.

Era înc

ă

întuneric cînd se trezi. Privi în sus

ş

i v

ă

zu stelele care str

ă

luceau prin acoperi

ş

ul aproapen

ă

ruit."Voiam s

ă

mai dorm pu

ţ

in", se gîndi el. Avusese acela

ş

i vis ca

ş

i s

ă

pt

ă

mîna trecut

ă

,

ş

i iar

ăş

i se

trezise înainte de sfîr

ş

it.Se ridic

ă

ş

i lu

ă

o înghi

ţ

itur

ă

de vin. Apoi î

ş

i lu

ă

toiagul

ş

i începu s

ă

-

ş

i trezeasc

ă

oile care înc

ă

mai

dormeau. Observase c

ă

imediat ce se trezea el, cea mai mare parte a animalelor se de

ş

teptau

ş

i ele. Ca

ş

i

cum ar fi existat o energie misterioas

ă

care îi unea via

ţ

a de aceea a oilor cu care str

ă

b

ă

tuse p

ă

mîntul dedoi ani încoace în c

ă

utare de hran

ă

ş

i ap

ă

.

―

S-au obi

ş

nuit atîta cu mine c

ă

-mi cunosc obiceiurile, î

ş

i spuse în

ş

oapt

ă

. Dar st

ă

tu o clip

ă

ş

i se

gîndi c

ă

ar fi putut s

ă

fie

ş

i invers: s-o fi obi

ş

nuit el cu orarul oilor.

Dar erau

ş

i unele oi care întîrziau s

ă

se scoale. B

ă

iatul le trezi pe rînd cu toiagul, strigînd-o pe fie-care pe nume. Totdeauna crezuse c

ă

oile sînt în stare s

ă

în

ţ

eleag

ă

ce vorbe

ş

te el. De aceea obi

ş

nuia

uneori s

ă

le citeasc

ă

p

ă

r

ţ

i din c

ă

r

ţ

ile care îl impresionaser

ă

, sau s

ă

vorbeasc

ă

despre singur

ă

tatea

ş

i

bucuria unui cioban pe cîmp, ori s

ă

comenteze ultimele nout

ăţ

i pe care le vedea prin ora

ş

ele pe unde seîntîmpla s

ă

treac

ă

.Îns

ă

în ultimele dou

ă

zile avusese o singur

ă

grij

ă

: fata negustorului care locuia în ora

ş

ul unde avea

s

ă

ajung

ă

peste patru zile. Nu fusese decît o singur

ă

dat

ă

acolo, anul trecut. Negustorul avea o pr

ă

v

ă

liede stofe

ş

i

ţ

es

ă

turi

ş

i îi pl

ă

cea totdeauna s

ă

vad

ă

cu ochii lui cum sînt oile tunse, ca s

ă

se fereasc

ă

deho

ţ

ii. Îi spusese un prieten despre pr

ă

v

ă

lie, a

ş

a c

ă

ciobanul î

ş

i dusese oile acolo.

―

Vreau s

ă

vînd ceva lîn

ă

, îi spuse negustorului.Pr

ă

v

ă

lia era plin

ă

de clien

ţ

i

ş

i negustorul îl rug

ă

s

ă

a

ş

tepte pîn

ă

seara. El se a

ş

ez

ă

pe caldarîmul din

fa

ţ

a magazinului

ş

i scoase o carte din desagi.

―

Nu

ş

tiam c

ă

ciobanii citesc c

ă

r

ţ

i, se auzi un glas feminin lîng

ă

el.

Era o fat

ă

ce ar

ă

ta leit ca acelea din Andaluzia, cu p

ă

rul negru

ş

i neted

ş

i ochi ce aminteau vag de

vechii cuceritori mauri.

―

Asta pentru c

ă

oile te înva

ţă

mai multe decît c

ă

r

ţ

ile, r

ă

spunse b

ă

iatul.Au stat de vorb

ă

mai bine de dou

ă

ore. Ea îi spuse c

ă

era fata negustorului,

ş

i-i vorbi despre via

ţ

a

din acea a

ş

ezare unde fiecare zi era la fel cu cealalt

ă

. Ciob

ă

na

ş

ul îi povesti despre cîmpiile Andaluziei,despre ultimele nout

ăţ

i pe care le v

ă

zuse în ora

ş

ele pe unde trecuse. Era mul

ţ

umit c

ă

vorbea

ş

i cualtcineva, nu numai cu oile.

―

Cum ai înv

ăţ

at s

ă

cite

ş

ti? întreb

ă

fata la un moment dat.

―

Ca toat

ă

lumea, r

ă

spunse b

ă

iatul. La

ş

coal

ă

.

―

Dar dac

ă

ş

tii s

ă

cite

ş

ti, cum de e

ş

ti doar un simplu cioban?

B

ă

iatul b

ă

lm

ă

ji ceva ca s

ă

ocoleasc

ă

r

ă

spunsul. Era încredin

ţ

at c

ă

fata nu va în

ţ

elege niciodat

ă

. Î

ş

icontinu

ă

pove

ş

tile de c

ă

l

ă

torie

ş

i ochi

ş

orii cei mauri clipeau de fric

ă

ş

i mirare. Pe m

ă

sur

ă

ce treceatimpul, b

ă

iatul î

ş

i dorea s

ă

nu se mai sfîr

ş

easc

ă

ziua, s

ă

-l vad

ă

tot ocupat pe tat

ă

l fetei care s

ă

-i cear

ă

s

ă

a

ş

tepte trei zile. A în

ţ

eles c

ă

sim

ţ

ea un lucru pe care nu-l mai sim

ţ

ise: dorin

ţ

a de a r

ă

mîne într-un singurloc pentru totdeauna. Lîng

ă

fata cea oache

şă

zilele n-ar fi fost niciodat

ă

la fel una cu cealalt

ă

.Dar negustorul veni

ş

i îi ceru s

ă

tund

ă

patru oi. Apoi îi pl

ă

ti cît îi datora

ş

i-i ceru s

ă

revin

ă

anul

urm

ă

tor.Peste doar patru zile ajungea din nou în or

ăş

elul acela. Era agitat

ş

i nesigur pe el: poate c

ă

fata îl

ş

i

uitase. Pe acolo treceau mul

ţ

i ciobani care vindeau lîn

ă

.

―

Nu-i nimic, le spuse fl

ă

c

ă

ul oilor lui.

Ş

i eu cunosc alte fete în alte ora

ş

e.Dar în str

ă

fundul inimii

ş

tia c

ă

are importan

ţă

.

Ş

i c

ă

p

ă

storii, ca

ş

i marinarii sau comis-voiajorii,

cuno

ş

teau cîte un ora

ş

unde se afla cineva în stare s

ă

-i fac

ă

s

ă

uite de bucuria de a c

ă

l

ă

tori liberi prinlume.Se iveau zorile

ş

i ciobanul î

ş

i mîn

ă

oile în a

ş

a fel încît s

ă

mearg

ă

dup

ă

soare. "Astea niciodat

ă

nu

trebuie s

ă

ia o hot

ă

rîre", gîndi el. "Poate de asta stau mereu lîng

ă

mine."Aveau nevoie doar de ap

ă

ş

i hran

ă

. Cît

ă

vreme b

ă

iatul

ş

tia cele mai verzi p

ăş

uni din Andaluzia, eleîi vor fi credincioase. Chiar dac

ă

zilele erau toate la fel, cu ore nesfîr

ş

ite care se tîrau între r

ă

s

ă

ritul

ş

i

apusul soarelui, chiar dac

ă

ele nu citiser

ă

niciodat

ă

o carte în scurta lor via

ţă

ş

i nu cuno

ş

teau limba

oamenilor care povesteau nout

ăţ

ile de prin sate. Erau mul

ţ

umite s

ă

g

ă

seasc

ă

ap

ă

ş

i hran

ă

, atîta le era deajuns. În schimb, î

ş

i ofereau cu m

ă

rinimie lîna, compania

ş

i

―

din cînd în cînd

―

carnea.

"Dac

ă

eu acum a

ş

deveni un monstru

ş

i m-a

ş

hot

ă

rî s

ă

le omor una cîte una, ele ar vedea abia la

urm

ă

c

ă

turma a fost exterminat

ă

", gîndi b

ă

iatul. "Pentru c

ă

au încredere în mine

ş

i au uitat s

ă

se bizuiepe propriile lor instincte.

Ş

i asta numai pentru c

ă

eu le mîn la mîncare

ş

i la ad

ă

p

ă

toare."

B

ă

iatul începu s

ă

se minuneze de propriile lui gînduri. Poate biserica aceea, cu sicomorul crescutîntr-însa, s

ă

fi fost cu ghinion. Îi inspirase acela

ş

i vis pentru a doua oar

ă

,

ş

i asta îi d

ă

dea o senza

ţ

ie defurie împotriva tovar

ăş

elor lui, mereu a

ş

a de credincioase. B

ă

u pu

ţ

inul vin care r

ă

m

ă

sese de la cina de

cu sear

ă

ş

i-

ş

i strînse haina la mijloc.

Ş

tia c

ă

peste cîteva ore, cu soarele în vîrful suli

ţ

ei c

ă

ldura va fi a

ş

a

de mare c

ă

nu-

ş

i va mai putea duce oile pe cîmp. Era ora cînd toat

ă

Spania dormea în timpul verii.C

ă

ldura

ţ

inea pîn

ă

seara

ş

i în toat

ă

aceast

ă

vreme el trebuia s

ă

-

ş

i care dup

ă

el haina. Dar cînd se gîndea

la greutate, imediat îi venea în minte c

ă

nu sim

ţ

ise frigul dimine

ţ

ii numai pentru c

ă

o avea. "Trebuie s

ă

fim mereu preg

ă

ti

ţ

i pentru surprizele vremii", se gîndea el atunci,

ş

i se sim

ţ

ea mul

ţ

umit cu greutatea

Category:	Books - Fiction
Rating:
Upload Date:	02/03/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	Fiction Paulo Coelho Fiction Paulo Coelho (fewer)

Documents

People