PAULO COELHO – UNSPREZECE MINUTE2
DEDICA
Ţ
IE
În ziua de 29 mai 2002, cu pu
ţ
in timp înainte de a pune punct acestei c
ă
r
ţ
i, am fost la Pe
ş
tera de la
Lourdes, în Fran
ţ
a, ca s
ă
umplu cîteva sticle cu apamiraculoas
ă
de la izvorul aflat acolo. De îndat
ă
ce amintrat în terenul de incint
ă
al catedralei, un domn devreo
ş
aptezeci de ani mi-a spus: „
Ş
ti
ţ
i c
ă
sem
ă
na
ţ
i cuPaulo Coelho?” I-am r
ă
spuns c
ă
eram chiar eu. B
ă
rbatulm-a îmbr
ăţ
i
ş
at, mi le-a prezentat pe so
ţ
ia
ş
i pe nepoata
sa. Mi-a vorbit despre însemn
ă
tatea c
ă
r
ţ
ilor mele învia
ţ
a lui, spunîndu-mi în încheiere: „Ele m
ă
fac s
ă
visez.”Am mai auzit în repetate rînduri propozi
ţ
ia asta
ş
iea m
ă
umple totdeauna de mul
ţ
umire. Atunci îns
ă
m-am
alarmat — pentru c
ă
ş
tiam c
ă
Unsprezece minute
trataun subiect delicat, izbitor,
ş
ocant. M-am dus la izvor,am umplut sticlele, m-am întors, l-am întrebat undelocuia (în nordul Fran
ţ
ei, aproape de Belgia)
ş
i mi-am
notat numele lui.Cartea aceasta v
ă
este dedicat
ă
, Maurice Grave-lines. Am o obliga
ţ
ie fa
ţă
de dumneavoastr
ă
, fa
ţă
de
so
ţ
ia
ş
i nepoata dumneavoastr
ă
ş
i fa
ţă
de mine însumi:s
ă
vorbesc despre ceea ce m
ă
preocup
ă
, nu despre ceeace le-ar pl
ă
cea tuturora s
ă
asculte. Unele c
ă
r
ţ
i ne fac s
ă
vis
ă
m, altele ne aduc la realitate, dar nici una nu poatefugi de lucrul cel mai important pentru autor: onestitateacu care scrie.
Leave a Comment
A construi o lume mai buna, nu este doar un gest de natura altruista, idealista, un "ceva" in care daca te implici (re)capeti intrucatva valoarea sau respectul celorlalti. Ar trebui s-o facem din cel mai pur si "curat" egoism. Ar trebui s-o facem exclusiv pentru noi insine,ar trebui s-o facem ca si cand am fi singuri pe lume,unde nu ar exista nimeni care sa ne aprecieze sau sa ne dezavueze gestul. Care este valoarea unui OM? Ceea ce se vede,ceea ce se arata lumii,este doar coperta unei carti. Uneori colorata, frumoasa,atragatoare, alteori anodina, neilustrata,cu titlu plictistor. Sufletul,flacara lui, sa afla insa in acele milioane de pagini dintre coperte,pagini pe care le-a scris singur,ingrijit sau neglijent,cu patima sau cu detasare... Dar cine mai citeste astazi..? Semenii nostrii nu au vreme... ei judeca,osandesc,dau verdicte si sentinte...