Constantin Chiri
ţă
Cire
ş
arii I
Cavalerii florii de cire
ş
CAPITOLUL I1De aproape cincizeci de ani, orologiul cel mare din turnul
ş
colii supraveghea cu cadranele sale
cele patru puncte cardinale; de aproape cincizeci de ani, acele sale enorme indicau f
ă
r
ă
gre
ş
eal
ă
ora
exact
ă
. Rareori, iarna, în timpul viscolelor, z
ă
pada cotropitoare oprea mersul lor pe cadranul dinspresoare r
ă
sare, iar prim
ă
vara, hulubii sau ciorile sau alte zbur
ă
toare, în zbenguiala lor, gr
ă
beau mersulvreunui minutar. Dar de fiecare dat
ă
, mo
ş
Timofte P
ă
str
ă
vanu, paznicul
ş
colii, care-
ş
i începuse
meseria aceasta înc
ă
de pe vremea instal
ă
rii marelui ornic,
ş
i care, a
ş
a cum spuneau elevii din clasele
superioare,
ş
i-o va încheia doar o dat
ă
cu oprirea definitiv
ă
a ceasului, se urca în turn, scutura
scripe
ţ
ii uria
ş
i
ş
i începea s
ă
învârteasc
ă
o manivel
ă
cât oi
ş
tea carului. Dup
ă
ce asculta câteva clipe
tic-tacul tun
ă
tor
ş
i cl
ă
tina din cap a încuviin
ţ
are, mo
ş
Timofte scotea de la brâu o cutie rotund
ă
de
metal, cândva str
ă
lucitoare, o cutie mare cât o farfurie, o proptea pe genunchi
ş
i o pocnea cu pumnul
în cre
ş
tet. Ca la comand
ă
, cutia lep
ă
da un capac pentru a dezveli un cadran de ceas cu acelea
ş
i disci-
plinate cifre romane care împodobeau fe
ţ
ele orologiului din turn. Paznicul scruta cu aten
ţ
ie ora exact
ă
ş
i potrivea întocmai acele "Gîng
ă
l
ă
ului", pentru c
ă
a
ş
a numea dânsul ceasul din turn. O dat
ă
treaba
terminat
ă
, închidea cu câteva zdravene lovituri de pumn capacul "
Ţ
îng
ă
l
ă
ului", pentru c
ă
a
ş
a numea
dânsul ceasul de la brâu. E de prisos s
ă
amintim c
ă
lan
ţ
ul care purta dihania aceea de metal ar fiputut struni un cogeamite dul
ă
u ciob
ă
nesc. Apoi, în mers agale, b
ă
trânul cobora sc
ă
rile, ie
ş
ea în
curte, se oprea în mijlocul ei, citea cu voce tare ora exact
ă
de pe ceasul din turn
ş
i, dac
ă
era în timpul
lec
ţ
iilor, f
ă
cea iute o socoteal
ă
, tot cu voce tare, cam cât mai r
ă
mâne pân
ă
la recrea
ţ
ie.
Ş
i chiar dac
ă
mai r
ă
mâneau patruzeci de minute pân
ă
când trebuia s
ă
sune clopo
ţ
elul, mo
ş
Timofte nu mai cerceta
nici Gîng
ă
l
ă
ul, nici
Ţ
îng
ă
l
ă
ul. Putea s
ă
fie împov
ă
rat de treburi, putea s
ă
fie asaltat de griji, la secundaexact
ă
, clopo
ţ
elul suna, în mâna lui, sfâr
ş
itul orei.
N-am spune îns
ă
adev
ă
rul întreg, a
ş
a cum ne-am propus, dac
ă
n-am ad
ă
uga c
ă
erau totu
ş
i
câteva zile pe an în care mo
ş
Timofte nu mai respecta ora exact
ă
. (O s
ă
ne ierte b
ă
trânul aceast
ă
indiscre
ţ
ie, mai ales c
ă
ea rotunje
ş
te adev
ă
rul;
ş
i pân
ă
acum n-am întâlnit un al doilea om care s
ă
fie
în rela
ţ
ii atât de cinstite
ş
i de fidele cu adev
ă
rul ca mo
ş
Timofte.) Prin urmare, erau câteva zile pe an în
care paznicul
ş
colii se afla în conflict cu ora exact
ă
. Erau zilele de dinaintea vacan
ţ
ei, ultimele zile de
ş
coal
ă
. În acele zile, de câte ori d
ă
dea semnalul de recrea
ţ
ie, mo
ş
Timofte gre
ş
ea cu regularitate. Suna
clopo
ţ
elul cu câteva minute înainte de ora obi
ş
nuit
ă
. Vreo cinci-
ş
ase directori foarte meticulo
ş
i i-au
f
ă
cut, la vremea lor, observa
ţ
ii pentru aceast
ă
neregul
ă
ciudat
ă
, dar mo
ş
Timofte s-a mul
ţ
umit s
ă
ridice din umeri
ş
i s
ă
spun
ă
, cu o voce foarte calm
ă
ş
i nep
ă
s
ă
toare, c
ă
în acele zile Gîng
ă
l
ă
ul
ş
i
Ţ
îng
ă
l
ă
ul nu se în
ţ
eleg
ş
i pace: "Gîng
ă
l
ă
ul se gr
ă
be
ş
te
ş
i
Ţ
îng
ă
l
ă
ul e cuprins de lenevie, m
ă
str
ă
duiesc
ş
i eu s
ă
-i împac dup
ă
priceperea mea s
ă
rman
ă
. Dac
ă
g
ă
si
ţ
i dumneavoastr
ă
alt chip de a-i împ
ă
ca..."
Aici, mo
ş
Timofte î
ş
i ispr
ă
vea vorba. Directorii îl priveau nedumeri
ţ
i, încercau s
ă
-
ş
i închipuie cam cine
poate fi "Gîng
ă
l
ă
ul"
ş
i cine poate fi "
Ţ
îng
ă
l
ă
ul",
ş
i, mergând din presupunere în presupunere, ajungeau
la cu totul alte idei, uitându-l, pân
ă
una-alta, pe mo
ş
Timofte
ş
i meteahna lui. A
ş
a se f
ă
cea, c
ă
de câte
ori era numit un nou director, în cl
ă
direa cea mare, cu etaj, de pe colina din nordul ora
ş
ului, se
discutau dou
ă
lucruri de seam
ă
. În adunarea general
ă
a
ş
colii se vorbea mai ales despre vechimea
liceului care str
ă
b
ă
tuse viteaz un veac întreg
ş
i înainta la fel de viteaz prin altul, atingându-i sfertul,
iar în cancelarie, între profesori
ş
i noul director, se vorbea despre obiceiul neschimbat al lui mo
ş
Timofte de a d
ă
rui elevilor, în ultimele zile de
ş
coal
ă
, câteva minute în plus în fiecare recrea
ţ
ie.
Profesorii î
ş
i înclinau capul ca în fa
ţ
a unui decret vechi
ş
i inviolabil, dar de fapt se gândeau, sau chiar
î
ş
i aminteau agita
ţ
ia
ş
i ner
ă
bdarea elevilor în acele zile...
ş
i îl l
ă
sau pe mo
ş
Timofte în obiceiurile lui de
demult.Altminteri, mo
ş
Timofte era omul cel mai corect
ş
i mai cinstit care se pomenise pe acele
meleaguri. În cei cincizeci de ani de când deretica prin
ş
coal
ă
nu lipsise
ş
i nu întârziase niciodat
ă
de la
slujba lui. De aceea pramatiile
ş
i chiulangii nu-l aveau deloc la inim
ă
. Pe cei care fugeau de la ore îi
dibuia în orice ascunzi
ş
, oricât de iscusit ar fi fost ales, ceea ce nu era deloc u
ş
or pentru c
ă
atât
curtea, cât mai ales gr
ă
dina
ş
colii, nesfâr
ş
it
ă
, ca orice spa
ţ
iu al amintirilor din copil
ă
rie,
ş
i plin
ă
de
pomi, de copaci uria
ş
i cu scorburi înfrico
şă
toare, de tufi
ş
uri, de tot felul de cl
ă
diri
ş
i ziduri c
ă
rora nu li
se prea ghicea rostul, ofereau ascunzi
ş
uri cu duiumul. Îi dibuia oriunde pe chiulangii
ş
i-i scotea de
chic
ă
la lumin
ă
, îi zgâl
ţ
âia r
ă
u
ş
i-i oc
ă
ra n
ă
prasnic cu vorbele. În acele momente puteai s
ă
afli de ladânsul to
ţ
i oamenii de seam
ă
pe care îi d
ă
duse
ş
coala de-a lungul genera
ţ
iilor, dasc
ă
li, profesori,scriitori, arti
ş
ti, savan
ţ
i, "oameni care au în
ţ
eles c
ă
ş
coala este un cuib în care înve
ţ
i s
ă
te înal
ţ
i înv
ă
zduh, nu o mocirl
ă
în care înva
ţă
s
ă
se târasc
ă
jig
ă
nii urâcioase".
Ş
i amintea numele de trist
ă
celebritate ale unor borfa
ş
i "care au început tot a
ş
a ca voi, în
ş
elând
ş
coala, ca apoi s
ă
-
ş
i în
ş
ele
p
ă
rin
ţ
ii, prietenii
ş
i
ţ
ara". Burzuluit, mo
ş
Timofte î
ş
i freca apoi barba ascu
ţ
it
ă
, scuipa chi
ş
tocul de
mult
ă
vreme stins
ş
i-l ap
ă
sa furios cu c
ă
lcâiul bocancului. Vocea parc
ă
-i înghe
ţ
a. Orele care urmau
erau ore grele, de parc
ă
s-ar fi ab
ă
tut nu
ş
tiu ce aspre necazuri asupra lui. Nu-
ş
i mai g
ă
sea locul,
umbla f
ă
r
ă
rost
ş
i bomb
ă
nea f
ă
r
ă
încetare,
ş
i nici chiar proteja
ţ
ii lui nu puteau s
ă
-l îmbuneze. Numai
dac
ă
vreunul dintre chiulangiii sco
ş
i la lumin
ă
venea la el s
ă
-
ş
i cear
ă
iertare, f
ă
r
ă
cea mai mic
ă
urm
ă
de pref
ă
c
ă
torie, numai atunci se schimba mo
ş
Timofte. "Apoi de... bodog
ă
nea b
ă
trânul, nu-i r
ă
u... dar
numai vorbele nu ajung... " cam atât spunea el,
ş
i înc
ă
încruntat î
ş
i g
ă
sea imediat ceva important de
f
ă
cut. Inima îns
ă
îi b
ă
tea cu putere
ş
i nu rareori încrunt
ă
tura privirilor lui ascundea lacrimi de
bucurie. Se puneau pe socoteala lui mo
ş
Timofte nu pu
ţ
ine întâmpl
ă
ri asem
ă
n
ă
toare, care avuseser
ă
un rol binef
ă
c
ă
tor în via
ţ
a unor oameni cu care se mândrea
ş
coala.
Mare lucru era îns
ă
când
ţ
inea mo
ş
Timofte la cineva. Erau elevi, proteja
ţ
ii lui, c
ă
rora le-ar fi
deschis la orice or
ă
din zi
ş
i din noapte s
ă
lile de clas
ă
, de laborator, sala de gimnastic
ă
, chiar dac
ă
ar
fi trebuit s
ă
trudeasc
ă
apoi ore întregi pentru a rândui lucrurile ca mai înainte. Câteodat
ă
interveneacu sfaturile sale foarte chibzuite chiar în conflictele t
ă
cute dintre profesori
ş
i elevi, mai ales atunci
când anumi
ţ
i elevi timizi, speria
ţ
i c
ă
deau în dizgra
ţ
ia unui profesor. Grozav se pricepea b
ă
trânul s
ă
culeag
ă
asemenea "cazuri"
ş
i
ş
tia ca nimeni altul s
ă
deschid
ă
inima pu
ş
tilor înfrico
ş
a
ţ
i,
ş
i la fel de bine
ş
tia s
ă
se fac
ă
ascultat de profesorii în pricin
ă
, îndreptând astfel, cu iscusin
ţ
a lui cinstit
ă
, situa
ţ
ii care
ar fi durat pân
ă
la sfâr
ş
itul
ş
colii. Mai circula printre elevi vorba c
ă
, în anumite cazuri, cererile de
reexaminare la vreun obiect erau mai sigur aprobate dac
ă
se adresau verbal lui mo
ş
Timofte decât în
scris direc
ţ
iunii.Dar, pentru a te bucura de pre
ţ
uirea
ş
i ajutorul lui mo
ş
Timofte, trebuia s
ă
fii un elev de "prima
mân
ă
", ce mai! un model între modele.
Ş
i dac
ă
mo
ş
ul te trecea printre proteja
ţ
ii lui
ş
i se întâmpla s
ă
ai
vreun conflict cu pedagogii, î
ţ
i anticipa viitorul în fa
ţ
a lor cu o siguran
ţă
nemaipomenit
ă
. Era de ajunss
ă
dea dou
ă
, trei exemple de oameni mari care fuseser
ă
cândva în situa
ţ
ii asem
ă
n
ă
toare, cu acelbel
ş
ug de am
ă
nunte al sincerit
ăţ
ii
ş
i n
ă
dejdii,
ş
i profesorii începeau s
ă
priveasc
ă
altfel lucrurile
ş
i s
ă
-
ş
i cam schimbe p
ă
rerile. Pentru c
ă
b
ă
trânul vorbea deschis, adev
ă
rat, privea drept în ochi
ş
i se pare
c
ă
nu gre
ş
ise niciodat
ă
când luase ap
ă
rarea cuiva.
În anul în care începe povestirea noastr
ă
, mo
ş
Timofte î
ş
i avea, ca întotdeauna, proteja
ţ
i
ş
i
nesuferi
ţ
i. De bun
ă
seam
ă
c
ă
numai întâmplarea hot
ă
râse ca principalii s
ă
i favori
ţ
i s
ă
fie ni
ş
te elevi
dintr-a opta, care locuiau cu to
ţ
ii în cartierul Cire
ş
ului
ş
i pe care se obi
ş
nuise s
ă
-i numeasc
ă
"Cire
ş
arii".
Ş
i tot întâmplarea f
ă
cuse ca printre "urâcio
ş
i", poate chiar în fruntea lor, s
ă
se afle doi
ş
mecheri, tot dintr-a opta, pe care îi prinsese într-o diminea
ţă
ascun
ş
i într-un
ş
an
ţ
acoperit de b
ă
l
ă
rii,
în timp ce colegii lor participau cu tot sufletul la ora de geologie. N-am putea spune îns
ă
adev
ă
rulîntreg dac
ă
n-am dest
ă
inui, de la bun început, c
ă
elevul pe care mo
ş
Timofte îl iubea cel mai mult,
primul dintre favori
ţ
ii lui, era un prichindel dintr-a cincea, un
ş
mecher f
ă
r
ă
seam
ă
n în toat
ă
ş
coala,
poate chiar în istoria
ş
colii, dar c
ă
ruia b
ă
trânul nu-i ar
ă
tase niciodat
ă
pe fa
ţă
dragostea. Mai degrab
ă
îl mu
ş
truluia pentru n
ă
zbâtiile
ş
i
ş
otiile sale; niciodat
ă
nu-l alintase, nici m
ă
car în glum
ă
, cum f
ă
cea
cu ceilal
ţ
i elevi la care
ţ
inea. Dac
ă
în cei cincizeci de ani de slujb
ă
mo
ş
Timofte n-ar mai fi întâlnit un
caz asem
ă
n
ă
tor, dac
ă
nu i s-ar mai fi întâmplat, cu vreo treizeci
ş
i cinci de ani în urm
ă
, s
ă
-i tic
ă
ie
inima pentru un pu
ş
ti nebunatic, care la fiecare pas f
ă
cea o n
ă
zdr
ă
v
ă
nie, care în fiecare fraz
ă
rostit
ă
strecura un ghimpe
ş
i care acum era unul dintre oamenii de mare faim
ă
ai
ţă
rii, e mai mult ca sigur
c
ă
prichindelul cel
ş
mecher, blond
ş
i ciufulit, ar fi intrat în gloata nesuferi
ţ
ilor. Dar cum mo
ş
neagul
avea o memorie precis
ă
a cazurilor
ş
i un sim
ţ
al compara
ţ
iei
ş
i previziunii care nu d
ă
dea gre
ş
, s-a
l
ă
sat cu bun
ă
ş
tiin
ţă
subjugat de apari
ţ
ia vesel
ă
ş
i cuceritoare a lui Tic, trecându-l în rândul
favori
ţ
ilor. Adic
ă
i-a acordat în sinea lui un mare viitor. Tic n-avea îns
ă
de unde s
ă
ş
tie aceasta
ş
i de câte ori trecea pe lâng
ă
mo
ş
Timofte, dac
ă
nu-
ş
i
ducea mâna la nas pentru a flutura din degete, atunci tr
ă
gea dup
ă
sine un dul
ă
u imaginar, prins deun lan
ţ
gros, pe care-l întreba chiar în clipa când trecea prin fa
ţ
a gheretei b
ă
trânului paznic:
―
Cu
ţ
u, cu
ţ
u,
Ţ
îngulic
ă
, ia spune-mi din coad
ă
cât e ceasul?!... Elevii cei mici râdeau de sepr
ă
p
ă
deau, mo
ş
Timofte se încrunta
ş
i amenin
ţ
a teribil cu degetul, dar Tic, nedumerit, f
ă
cea sfor
ţă
ri
cumplite (hm!) pentru a afla cauza veseliei din jur. Într-atâta se obi
ş
nuise Tic cu aceast
ă
ş
otie
nevinovat
ă
, încât înscenase o a doua ceremonie de botez, ad
ă
ugând numele de
Ţ
îngulic
ă
lui
Ţ
ombi,c
ăţ
elul lui credincios pe care voia s
ă
-l fac
ă
celebru. Se chinuia ca un drac s
ă
-l înve
ţ
e diviziunea tim-pului
ş
i citirea orelor dup
ă
mersul soarelui. Dar pentru ca noul nume s
ă
nu r
ă
mân
ă
o simpl
ă
ad
ă
ugire, sortit
ă
unei uit
ă
ri timpurii,
ş
i pentru c
ă
se credea persecutat de mo
ş
Timofte, prichindelul a
hot
ă
rât s
ă
foloseasc
ă
numele de
Ţ
îngulic
ă
atunci când c
ăţ
elul trebuia certat, adic
ă
atunci când îldescoperea în roluri negative,
ş
i numele de
Ţ
ombi când c
ăţ
elul trebuia alintat sau când merita s
ă
fie
încurajat, adic
ă
atunci când interpreta roluri pozitive. A f
ă
cut Tic multe repeti
ţ
ii pân
ă
s
ă
ajung
ă
s
ă
spun
ă
automat fraze de genul acesta:
―
Jigodie scârboas
ă
, mizerabile,
Ţ
îngulic
ă
afurisit, unde mi-ai ascuns gheata? Mar
ş
în cu
ş
c
ă
,
Ţ
îngulic
ă
! Mar
ş
!
―
Bravo,
Ţ
ombi! Bravo! A doua oar
ă
s
ă
-i jupoi toat
ă
blana, numai coada s
ă
i-o la
ş
i, ca s
ă
am dece s
ă
-l trag...În ciuda acestor aparen
ţ
e, Tic
ţ
inea la mo
ş
Timofte, ba în adâncul sufletului îl iubea chiar foartemult. Îl strâmba el, îi imita vocea
ş
i str
ă
nutul, îi flutura mereu din degete, dar cine altul îi strecura în
gheret
ă
, pe neobservate, într-o anumit
ă
zi a s
ă
pt
ă
mânii, o portocal
ă
învelit
ă
frumos în hârtie ro
ş
ie,
m
ă
t
ă
soas
ă
? Printr-o întâmplare foarte norocoas
ă
, aflase pu
ş
tiul c
ă
nimic nu-i place mai mult
b
ă
trânului paznic decât portocalele
ş
i se f
ă
cea luntre
ş
i punte pentru a avea întotdeauna un fruct
portocaliu gata de sacrificiu.Dup
ă
cum se vede, nici b
ă
trânul, nici pu
ş
tiul nu aveau curajul s
ă
-
ş
i dea pe fa
ţă
dragostea pe
care în adâncul sufletului
ş
i-o purtau. Ceea ce li se întâmpla amândurora cam pentru prima dat
ă
în
via
ţă
.2Mo
ş
Timofte scutur
ă
îndelung clopo
ţ
elul. La drept vorbind, ceea ce se ascundea sub aceast
ă
denumire era o talang
ă
cât toate zilele, care n-ar fi f
ă
cut cine
ş
tie ce not
ă
discordant
ă
în clopotni
ţ
a
atât de cutreierat
ă
de elevi, lilieci
ş
i cucuvele, a bisericii sfântul Dumitru, de peste drum de
ş
coal
ă
. Nu
era un simplu obicei, ci o adev
ă
rat
ă
pl
ă
cere pentru mo
ş
Timofte întâlnirea repetat
ă
, regulat
ă
ş
i sonor
ă
cu obiectul care d
ă
dea semnalul de recrea
ţ
ie,
ş
i n-ar fi folosit pentru nimic în lume soneriile de mult
ă
vreme instalate în
ş
coal
ă
.
Ţ
ârâitul lor impersonal, mecanic, uniform n-avea nici un farmec pentru
b
ă
trân. Mai degrab
ă
ar fi perindat coridoarele liceului sunând la u
ş
a fiec
ă
rei clase decât s
ă
apese
butoanele acelea m
ă
runte de lâng
ă
cancelarie, care nu puteau transmite niciodat
ă
emo
ţ
ii sau cântece,cum f
ă
cea clopo
ţ
elul în mâna lui.
Ş
i mai era
ş
i un ceas electric instalat chiar deasupra butoanelor care
l-ar fi enervat crunt pe b
ă
trân dac
ă
ş
i-ar fi însu
ş
it acest stil modern de semnalizare a recrea
ţ
iilor. Ar fi
avut impresia c
ă
se afl
ă
sub controlul ceasului, el care de cincizeci de ani me
ş
terea f
ă
r
ă
gre
ş
huiduma
metalic
ă
din turn. De aceea, nici dup
ă
ce agit
ă
a doua oar
ă
clopo
ţ
elul nu-
ş
i arunc
ă
privirile spre
ceasul electric. Dac
ă
ar fi f
ă
cut îns
ă
altcineva gestul acesta, ar fi descoperit cu uimire c
ă
mai erauaproape cinci minute pân
ă
la pauz
ă
.
Ş
i fiindc
ă
era primul semnal de recrea
ţ
ie m
ă
rit
ă
din acel an,
însemna, în graiul original al lui mo
ş
Timofte, c
ă
pân
ă
la vacan
ţ
a mare mai r
ă
m
ă
seser
ă
câteva zile.
"Da!" î
ş
i spuse b
ă
trânul
ş
i scutur
ă
pentru a treia
ş
i ultima oar
ă
talanga, împr
ăş
tiind un sunet curios,
parc
ă
str
ă
b
ă
tut de note duioase. Dup
ă
ce a
ş
ez
ă
clopo
ţ
elul la locul lui, coborî pe scara larg
ă
de piatr
ă
care lega cl
ă
direa de curtea mare a
ş
colii. Ajuns pe ultima treapt
ă
, se post
ă
ca o santinel
ă
lâng
ă
leul
de bronz din dreapta
ş
i a
ş
tept
ă
câteva clipe. Tres
ă
ri la auzul u
ş
ii care se deschidea, î
ş
i a
ţ
inti ochii într-
acolo, urm
ă
ri cu privirea mogâldea
ţ
a care se pr
ă
v
ă
lea pe trepte,
ş
i, cu un zâmbet de mul
ţ
umire, mo
ş
ul
f
ă
cu cale întoars
ă
, poposind undeva lâng
ă
cancelarie. Nu se în
ş
elase nici de ast
ă
dat
ă
. Primul elev
care ajunsese în curte, primul elev care atacase recrea
ţ
ia era, bineîn
ţ
eles, Tic.Da, da! Tic fu primul care, cu un chiot ascu
ţ
it, str
ă
punse t
ă
cerea întins
ă
a cur
ţ
ii
ş
i anun
ţă
cavalcada sonor
ă
a pauzei. Câteva clipe mai târziu, curtea imens
ă
, str
ă
juit
ă
de plopi
ş
i castani, cu
ş
irurile lungi de b
ă
nci simple, f
ă
r
ă
speteaz
ă
: sute de metri de b
ă
nci a
ş
ezate în soare — cu spa
ţ
ii
nesfâr
ş
ite care puteau ad
ă
posti zece meciuri simultane de fotbal, cu alte b
ă
nci, mici, izolate, f
ă
cute
din bârne groase prinse în cuie de lemn, r
ă
spândite ici-colo, la umbra deas
ă
a castanilor: teritoriuocupat numai de elevii mari, curtea imens
ă
a
ş
colii se l
ă
s
ă
cucerit
ă
, în numai câteva clipe, de avalan
ş
a
ţ
ip
ă
toare
ş
i colorat
ă
a elevilor. Se formar
ă
grupuri, se reluar
ă
jocurile întrerupte cu o zi înainte sau
începur
ă
altele noi, pe clase, pe grupe, pe
ş
iruri de b
ă
nci, un talme
ş
-balme
ş
asurzitor, dar atât de
sigur
ş
i de precis împ
ă
r
ţ
it, în care fiecare elev î
ş
i avea locul: curse de cai, lapte gros, cincizeci de metri
plat, s
ă
rituri, oin
ă
, echilibristic
ă
, urm
ă
riri, evad
ă
ri, scâncete, râsete,
ţ
ipete, aplauze, strâmb
ă
turi,lec
ţ
ii repetate, taine, fotbal, laude, rug
ă
min
ţ
i, sandvi
ş
uri, fotbal, ochiade, provoc
ă
ri
ş
i iar fotbal. Dar
erau
ş
i teritorii ocupate de cei mari, care repetau pentru examene sau se plimbau preocupa
ţ
i, cu
mâinile la spate, comentând sezonul sportiv sau ultimele filme
ş
i manifestându-
ş
i din când în când
dispre
ţ
ul fa
ţă
de cei mici, care le asurzeau urechile cu zgomotele
ş
i
ţ
op
ă
iala lor. Pu
ş
tii scoteau îns
ă
pe
furi
ş
limba dup
ă
ei, f
ă
r
ă
s
ă
le treac
ă
prin cap c
ă
dup
ă
câ
ţ
iva ani vor face acelea
ş
i gesturi de uimire
ş
i
dispre
ţ
;
ş
i neînchipuindu-
ş
i aceasta,
ş
i pentru a le face în ciud
ă
celor mari, î
ş
i împrosp
ă
tau mereu
joaca
ş
i zbenguiala cu alte torente de
ţ
ipete, pe care le dirijau ca pe ni
ş
te canonade spre teritoriile
lini
ş
tite de la umbra castanilor.
Undeva în curte, pe unul dintre terenurile de fotbal improvizate la repezeal
ă
ş
i delimitate de
trupurile spectatorilor, se tr
ă
gea la o poart
ă
. Î
ş
i încercau pe rând norocul fotbali
ş
tii din clasele de
mijloc.
Ş
uturi plasate, sau bombe fulger
ă
toare, luau direc
ţ
ia por
ţ
ii f
ă
cut
ă
ca întotdeauna din haine,
ş
epci, pietre
ş
i pulovere. Portarul, un elev dintr-a opta, nu l
ă
sa nici o minge s
ă
treac
ă
prin spa
ţ
iul
ap
ă
rat de el. Chiar când Tic, singurul dintre cei mici care nu era privit ca un intrus acolo, din motivece se vor descoperi mai târziu, se repezi ca un bolid spre minge, pref
ă
cându-se c
ă
va trage cu toat
ă
puterea în stânga, dar de fapt împingând-o plasat spre col
ţ
ul din dreapta, la gaura de
ş
oarece,
portarul nu-
ş
i pierdu cump
ă
tul
ş
i opri mingea, cum s-ar spune în termeni sportivi banali, chiar pe
linia por
ţ
ii. Înciudat, nefericitul concurent scoase o limb
ă
uria
şă
pe care i-o ar
ă
t
ă
în toat
ă
splendoarea
ei portarului,
ş
i, bineîn
ţ
eles, dezam
ă
git de insucces, î
ş
i coti pa
ş
ii iu
ţ
i în alt
ă
direc
ţ
ie. Dup
ă
el se
ţ
inea,
parc
ă
urm
ă
rind o lec
ţ
ie vie, sau supunându-se unui obicei de mult statornicit, o droaie de pu
ş
ti.
―
B
ă
, Tic, ce ap
ă
r
ă
azi Sergiu! Pun pariu, s
ă
mor eu, c
ă
nu-l g
ă
ure
ş
ti!
Tic îl privi de sus, cu dispre
ţ
nedeghizat, pe piciul îndr
ă
zne
ţ
,
ş
i se hot
ă
rî s
ă
-l pun
ă
imediat lapunct:
―
Eu? Pe Sergiu?!... Ha! Ha!... Te-a
ş
l
ă
sa gol, m
ă
, auzi? Te-a
ş
l
ă
sa ca plan
ş
a de la anatomie, dac
ă
mi-a
ş
pune mintea cu tine.
Ş
i pielea
ţ
i-a
ş
lua-o... Dac
ă
n-a
ş
fi elev, a
ş
juca ast
ă
zi în na
ţ
ional
ă
...
of 00
Chirita, Constant In - Ciresarii 1 - Cavalerii Florii de Cires
595 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (3 Ratings) |
| Upload Date: | 02/04/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment