Constantin Chiri
ţă
Cire
ş
arii II
Castelul fetei în alb
CAPITOLUL I1În or
ăş
el se aciuase lini
ş
tea zilelor de var
ă
. Tinerii plecau dis-de-diminea
ţă
la sc
ă
ldat, l
ă
sînd cur
ţ
ile,
str
ă
zile
ş
i mahalalele pustii, mole
ş
ite
ş
i t
ă
cute. Spre sear
ă
se pornea un oarecare fream
ă
t care se risipeaîns
ă
la primele adieri ale nop
ţ
ii, cînd or
ăş
elul î
ş
i a
ş
ternea docil str
ă
zile la picioarele perechilor vis
ă
toare.
Era var
ă
ş
i cald, era vacan
ţă
, era un ora
ş
mic, era monotonie, lene, amor
ţ
eal
ă
, adic
ă
tot ceea ce nu se
potrive
ş
te tinere
ţ
ii. Pentru c
ă
tinerii erau acei care sufereau cel mai mult în or
ăş
el.
Ş
i era cald
ş
i era
mole
ş
eal
ă
ş
i nimic neobi
ş
nuit nu se profila înc
ă
în zarea vremii.
Un timp, to
ţ
i tinerii,
ş
i nu numai ei, î
ş
i obosiser
ă
gura tot povestind
ş
i l
ă
udînd isprava Cire
ş
arilor în
Pe
ş
tera Neagr
ă
. Dar gloria, cu cît cre
ş
te mai repede, cu atît dispare mai repede. Mai ales într-un or
ăş
el
unde zgomotul unei ferestre sparte în centru se aude în acela
ş
i timp în toate mahalalele. S-au spus vrute
ş
i nevrute pe socoteala Cire
ş
arilor, dar se
ş
tie c
ă
orice melodie cîntat
ă
prea des începe, dup
ă
un timp, s
ă
oboseasc
ă
. Singurul care nu prea p
ă
rea încîntat de cele spuse cîndva de un mare spirit al omenirii despreglorie era, bineîn
ţ
eles, Tic. Pentru el gloria nu se asem
ă
na cu acele cercuri pe care le stîrne
ş
te c
ă
derea
unei pietre în ap
ă
, cercuri din ce în ce mai mari, tot mai mari, pîn
ă
ce dispar pe nesim
ţ
ite în luciul apei. Elcontinua s
ă
cread
ă
în ea
ş
i de aceea, mai în fiecare zi, spre sear
ă
, alerga la frizeria "Higiena" în c
ă
utare de
admiratori, dar cum frizeria nu prea era vizitat
ă
de clien
ţ
i, str
ă
dania lui Tic era cam în van. Îndurerat înadîncul lui, prichindelul cel cîrn
ş
i ciufulit asculta întotdeauna înainte de plecare replica necru
ţă
toare,mereu aceea
ş
i, pe care o rostea tat
ă
l lui Dan:
―
Domnule, oamenii din ora
ş
ul nostru au dou
ă
mari p
ă
cate: nu se rad
ş
i nu-
ş
i iubesc copiii.
Ş
i Tic pleca pu
ţ
intel mai înviorat spre cas
ă
.
Cire
ş
arii sufereau cumplit din cauza c
ă
ldurii, a mole
ş
elii, a inactivit
ăţ
ii
ş
i mai ales din cauza unor
desp
ă
r
ţ
iri neprev
ă
zute. Victor plecase pentru cîteva s
ă
pt
ă
mîni undeva în str
ă
in
ă
tate, într-o tab
ă
r
ă
tinereasc
ă
, iar Ionel î
ş
i petrecea o parte din vacan
ţă
, departe, împreun
ă
cu familia. Ursu lua parte la tot
felul de concursuri sportive, se preg
ă
tea mai ales pentru un meci amical de box cu campionul na
ţ
ional de juniori, iar ceilal
ţ
i, Maria, Dan, Lucia î
ş
i petreceau timpul citind, scriind, visînd.
Ş
i nimic neobi
ş
nuit nu se profila înc
ă
în zarea vremii.
Dac
ă
Tic nu s-ar fi dus în ziua aceea la
ş
coal
ă
, s
ă
-l caute pe mo
ş
Timofte, poate c
ă
prietenii no
ş
tri
Cire
ş
arii ar mai fi lîncezit vreo cîteva zile.
Ş
i se mai poate, cine
ş
tie? ca vizita aceasta întîmpl
ă
toare a lui
Tic s
ă
însemne chiar mai mult decît un strig
ă
t menit s
ă
zgînd
ă
re
ş
i s
ă
a
ţ
î
ţ
e pe candida
ţ
ii la lene
ş
i
plictiseal
ă
. Tic n-a v
ă
zut la început în curtea
ş
colii decît un b
ă
rbat str
ă
in plimbîndu-se cu un mo
ş
Timofte foartebucuros, ceea ce, bineîn
ţ
eles, nu i-a stîrnit nici o exclama
ţ
ie, nici m
ă
car o întrebare, cu toate c
ă
nu maiz
ă
rise personajul acela niciodat
ă
pîn
ă
atunci în ora
ş
. Dar pu
ţ
intel mai tîrziu, Tic a v
ă
zut altceva. Ceva
care i-a furat toate privirile, emo
ţ
iile
ş
i preocup
ă
rile. To
ţ
i cei care au copil
ă
rit în ora
ş
e mici de provincie
vor în
ţ
elege atît de bine reac
ţ
ia prichindelului!Lîng
ă
ci
ş
meaua din curtea
ş
colii... era o fat
ă
! O fat
ă
brunet
ă
, cu p
ă
rul scurt, ondulat, îmbr
ă
cat
ă
într-
o rochie foarte alb
ă
. Tic n-avea înc
ă
vîrsta aceluia care în fa
ţ
a unei asemenea ar
ă
t
ă
ri î
ş
i duce mîinile la
buze
ş
i-
ş
i
ş
opte
ş
te: "Doamne, ce frumoas
ă
!" B
ă
iatul cîrn
ş
i ciufulit, incarna
ţ
ie perfect
ă
a tot ce e practic
ş
iconcret,
ş
i-a pus o singur
ă
întrebare: "Cine e?"
Pentru a nu fi descoperit
ş
i a nu fi silit s
ă
ro
ş
easc
ă
, Cire
ş
arul a calculat c
ă
nu are altceva mai bun de
f
ă
cut în calitatea sa de iscoad
ă
,
―
calitate pe care
ş
i-o asumase ad-hoc
ş
i f
ă
r
ă
consim
ţă
mîntul nim
ă
nui
―
,
decît s
ă
se furi
ş
eze în curtea
ş
colii
ş
i s
ă
-
ş
i aleag
ă
cel mai sigur post de observa
ţ
ie.
Ş
i pentru c
ă
nimeni nu
cuno
ş
tea mai bine decît el labirintul vizibil
ş
i invizibil al
ş
colii, precum
ş
i c
ă
ile de intrare
ş
i de ie
ş
ire din
labirint, în mai pu
ţ
in de un minut, dup
ă
ce s
ă
rise gardul la ad
ă
postul unui trunchi de copac
ş
i se
strecurase ca un
ş
arpe printre tufe
ş
i tarlale de flori, î
ş
i fix
ă
postul sub scara mare de piatr
ă
într-o firid
ă
triunghiular
ă
. De acolo, din întuneric, urm
ă
ri cu privirile, cu tres
ă
ririle
ş
i cu auzul uimitoarea apari
ţ
ie
alb
ă
.Fata cu p
ă
r negru, ondulat r
ă
m
ă
sese nemi
ş
cat
ă
, încremenit
ă
, tot acolo lîng
ă
ci
ş
mea, cu privirile
furate de zarea albastr
ă
. Atitudinea ei i-a inspirat pu
ş
tiului prima remarc
ă
: "Asta seam
ă
n
ă
cu sor
ă
-mea:
pesemne c
ă
spune în gînd poezii". Iar cînd fata în alb a început s
ă
-
ş
i scuture capul
ş
i s
ă
taie cu un gestiute aerul, Tic a f
ă
cut o remarc
ă
mai pu
ţ
in amabil
ă
, pe care îns
ă
a atenuat-o imediat: "Asta pare
ş
i
pu
ţ
intel z
ă
nate... sau poate c
ă
o fi atacat-o vreo viespe". Numai atunci cînd, trecînd pe lîng
ă
scara depiatr
ă
, fata în alb a rostit cu voce rea
ş
i sigur în
ţ
ep
ă
toare: "Ce pro
ş
ti sînt spionii în ora
ş
ul
ă
sta!", lui Tic i-
au înghe
ţ
at toate gîndurile, ba chiar
ş
i buzele pu
ţ
intel deschise, nemaifiind în stare, pentru un moment,
s
ă
fac
ă
alt
ă
remarc
ă
.
Ş
i-a revenit îns
ă
dup
ă
cîteva clipe
ş
i, ca s
ă
nu se dea b
ă
tut cu una cu dou
ă
, a scos o
limb
ă
stra
ş
nic
ă
în direc
ţ
ia fetei, dup
ă
care a ad
ă
ugat amenin
ţă
tor: "Las-c-o s
ă
vezi tu, de
ş
teapto!"
Nu se poate
ş
ti foarte precis ce planuri i-au trecut atunci prin cap lui Tic. Prichindelul avea îns
ă
în
mîinile lui o tob
ă
de ve
ş
ti cu care trebuia s
ă
scoale
ş
i mor
ţ
ii din morminte. Ceea ce însemna, la urma
urmei, o victorie.Iat
ă
cum întîmplarea l-a adus pe b
ă
iatul cîrn
ş
i cu p
ă
rul de aur în situa
ţ
ia de a semnala, primul,
faptul neobi
ş
nuit care ap
ă
ruse în or
ăş
el sub înf
ăţ
i
ş
area unei fete negricioase, vis
ă
toare, iste
ţ
e, îmbr
ă
cat
ă
într-o rochie foarte alb
ă
.2 Tic avea nevoie de un prim confident
ş
i în dou
ă
clipe îl
ş
i alese. Dan. Era o alegere... obligatorie,
pentru c
ă
avusese grij
ă
dis-de-diminea
ţă
s
ă
se certe cu sor
ă
-sa din pricina unei flori; adic
ă
, f
ă
r
ă
încuviin
ţ
area Mariei, rupsese cele mai frumoase flori din gr
ă
din
ă
ca s
ă
-
ş
i întocmeasc
ă
un ierbar,
nemaipomenit,
ş
i la mustr
ă
rile ei, o confundase mai întîi cu o sor
ă
invidioas
ă
, apoi, pe m
ă
sur
ă
ce ea ridica
glasul, el se cufunda în t
ă
cere, pentru ca fa
ţ
a
ş
i limba lui colaborau de minune la na
ş
terea unor
strîmb
ă
turi
ş
i m
ăş
ti atît de caraghioase c
ă
orice caricaturist
ş
i actor ar fi cr
ă
pat de invidie. Cu Ursu nu se
certase, dar nu
ş
tia de unde s
ă
-l ia pentru c
ă
în fiecare diminea
ţă
se antrena în secret, undeva, departe,
pe malul rîului.Dan citea de zor la umbra unui nuc b
ă
trîn în spatele casei. Tic îl g
ă
si, î
ş
i b
ă
g
ă
mîinile în buzunare
ş
i tu
ş
ind boiere
ş
te trecu de cîteva ori prin fa
ţ
a lui. Dan era
atît de cucerit de lectur
ă
, încît î
ş
i uit
ă
obliga
ţ
iile de gazd
ă
. Prichindelul d
ă
du îns
ă
alt
ă
interpretare purt
ă
rii
sale
ş
i se gîndi imediat la r
ă
zbunare. Cu cel mai senin aer din lume, rosti ca pentru sine:
―
Z
ă
u c
ă
era foarte simpatic, p
ă
cat de el.Zadarnic. Dan întoarse lini
ş
tit fila.
―
Poate c
ă
n-o s
ă
-i taie piciorul. Sau poate c-o s
ă
i-l taie numai de la genunchi. Tot ar fi ceva.Imperturbabil, lectorul se întoarse pe partea cealalt
ă
.
―
Ş
i totu
ş
i e cel mai bun frizer din ora
ş
...
De ast
ă
dat
ă
, Dan s
ă
ri în sus ca un resort:
―
Cine, m
ă
? Ce s-a întîmplat?
ş
i azvîrli cartea aiurea.
―
A, aici erai? Nu te v
ă
zusem...
Ş
tii...
―
Ce-i cu piciorul, m
ă
? Care frizer? Ce s-a întîmplat?
―
Care picior de frizer? întreb
ă
Tic cu o uimire provocatoare.
―
P
ă
i n-ai spus c
ă
o s
ă
-i taie piciorul celui mai bun frizer din ora
ş
. Î
ţ
i ba
ţ
i joc de mine, m
ă
cîrnule?
―
Eu? Am spus asta? Poate-ai visat, m
ă
necîrnule. Eu m
ă
gîndeam la c
ăţ
elu
ş
ul lui Ifrim.
Ş
i-a rupt
s
ă
racul piciorul,
ş
i
ş
tii era atît de simpatic, c
ăţ
elu
ş
ul...
―
Ş
i cu frizerul? N-ai spus tu c
ă
frizerul...? Cînd
ţ
i-oi trage un picior...
―
Mai întîi
―
îl întrerupse Tic
―
înc
ă
nu s-a n
ă
scut derbedeul care s
ă
-mi poat
ă
trage mie un picior.
Ş
i
apoi, cînd am v
ă
zut c
ă
nici nu-
ţ
i pas
ă
de s
ă
rmanul c
ăţ
elu
ş
, m-am întrebat: cum se poate ca un asemenea
b
ă
iat nemilos s
ă
fie fiul celui mai bun frizer din ora
ş
?... Eu cred c
ă
tu ai ceva cu mine dac
ă
mereu îmi ieipe dos spusele
ş
i te r
ă
ste
ş
ti la mine de parc
ă
...
Ş
i te-a
ş
ruga s
ă
nu m
ă
mai faci cîrn. Eu, dac
ă
a
ş
fi în locul
t
ă
u
ş
i a
ş
vrea s
ă
insult un cîrn, a
ş
g
ă
si ceva mai de
ş
tept. Mopsule... sau m
ă
garule!...
―
Dar ce, m
ă
garul e cîrn?
―
Dar ce, tu e
ş
ti cîrn?
Dan intrase bine în cursa lui Tic. Fusese întrerupt din lectur
ă
, fusese îndep
ă
rtat pe nesim
ţ
ite
ş
i cu
art
ă
de la istoria cu t
ă
ierea piciorului
ş
i cu frizerul cel mai bun din ora
ş
, ba mai primise, la urm
ă
,
ş
i o
insult
ă
stra
ş
nic
ă
. S
ă
continue conflictul, era f
ă
r
ă
speran
ţă
. De aceea î
ş
i schimb
ă
atitudinea:
―
N-ai venit tu degeaba aici, cîrnule. Trebuie s
ă
ai ceva în cap.De ast
ă
dat
ă
Tic în
ţ
elese porecla ca o manifestare de simpatie, a
ş
a cum era în realitate,
ş
i socoti
încheiat
ă
r
ă
zbunarea împotriva lui Dan. Era cazul
ş
i momentul s
ă
înceap
ă
atacul adev
ă
rat:
―
Care-i femininul de la Harap Alb?Dan îl privi z
ă
p
ă
cit. Va s
ă
zic
ă
musafirul continua s
ă
-l batjocoreasc
ă
.
―
Dac
ă
-i vorba pe-a
ş
a, zise el sup
ă
rat, eu
ţ
in s
ă
te-anun
ţ
c
ă
n-am terminat cartea.
―
Pe cinstea mea c
ă
nu glumesc. M
ă
intereseaz
ă
femininul de la Harap alb.Vocea lui Tic, intona
ţ
ia, aerul fe
ţ
ei exprimau atîta senin
ă
tate, încît Dan se l
ă
s
ă
convins.
―
Dar ce, tu nu
ş
tii?
―
Nu
ş
tiu cum s
ă
zic: h
ă
r
ă
pi
ţă
sau h
ă
r
ă
poaic
ă
?
―
Cred c
ă
-i mai bine h
ă
r
ă
poaic
ă
...
―
Nu se poate! Sun
ă
urît. Nu-i a
ş
a?
―
Atunci zi h
ă
r
ă
pi
ţă
!
―
Nu cred c
ă
merge. Sun
ă
cam alintat. Alt feminin nu exist
ă
?
―
Dar ce ai tu la urma urmei cu acest feminin? îl întreb
ă
Dan la cap
ă
tul r
ă
bd
ă
rii. Altul, eu, în capulmeu, nu g
ă
sesc.
―
H
ă
r
ă
poaic
ă
nu merge c
ă
nu-i urît
ă
. H
ă
r
ă
pi
ţă
, la fel, nu merge c
ă
-i antipatic
ă
... Oare s
ă
-i zicH
ă
r
ă
pina alb
ă
?
―
Zi cum vrei. Po
ţ
i s
ă
zici
ş
i h
ă
r
ă
pina
ş
i h
ă
r
ă
pel
ă
ş
i h
ă
r
ă
poaie, ce m
ă
-ntrebi pe mine? Dar stai, stai...
despre cine-i vorba? Ce h
ă
r
ă
pina?
―
Aha! te-ai trezit. Am întîlnit-o în curtea
ş
colii. Adic
ă
n-am întîlnit-o. Cum s
ă
-
ţ
i spun?... Ne-am
observat reciproc pe furi
ş
. Dar am crezut c
ă
numai eu stau la pînd
ă
.
―
Spune o dat
ă
! Despre cine e vorba?
―
Dac-a
ş
ş
ti...
ş
i Tic se apuc
ă
s
ă
-i istoriseasc
ă
întîlnirea nea
ş
teptat
ă
din curtea
ş
colii.
Dan îl ascult
ă
cu ochii mari, f
ă
r
ă
s
ă
-l întrerup
ă
, de
ş
i curiozitatea îi era a
ţ
î
ţ
at
ă
la culme.
―
E
ş
ti sigur c
ă
nu-i din ora
ş
ul nostru? Sigur, sigur?
―
La fel de sigur cum
ş
tiu c
ă
sor
ă
-mea e din ora
ş
ul nostru
ş
i c
ă
e o scîrboas
ă
... Ca
ş
i celelalte. De
altfel
ş
i seam
ă
n
ă
, continu
ă
Tic amintindu-
ş
i povestea cu florile, sînt amîndou
ă
ni
ş
te h
ă
r
ă
poaice
ş
i-s
amîndou
ă
împotriva mea. Mai bine s
ă
-i zic h
ă
r
ă
poaic
ă
alb
ă
...
―
De ce s
ă
-i zici
ş
i alb
ă
?
―
Dac-ai vedea ce rochie alb
ă
are... Ca z
ă
pada...
―
Ţ
i s-a p
ă
rut
ţ
ie, pesemne c
ă
ea e negricioas
ă
.
―
Ei
ş
i! Eu tot H
ă
r
ă
pina alb
ă
o s
ă
-i zic.
―
De cît timp e în ora
ş
?
―
Nu
ş
tiu sigur, dar b
ă
nuiesc c
ă
de cîteva zile...
―
Ce te face s
ă
crezi asta?
―
Dup
ă
felul cum calc
ă
prin curtea
ş
colii
ş
i pe strad
ă
. Se vede c
ă
nu merge pentru prima oar
ă
.
―
Aha! Va s
ă
zic
ă
, e de cîteva zile aici
ş
i nici nu s-a gîndit s
ă
ne cunoasc
ă
, descoperi Dan imediat.
Trebuie s
ă
aib
ă
ea ceva fumuri în cap.
―
Ba a
ş
i încercat s
ă
-
ş
i bat
ă
joc de noi cînd a spus c
ă
în ora
ş
ul nostru spionii sînt pro
ş
ti.
―
Ceea ce înseamn
ă
c
ă
te-a observat, c
ă
a auzit despre noi
ş
i într-adev
ă
r a vrut s
ă
-
ş
i bat
ă
joc de tine,
f
ă
cîndu-te iscoad
ă
n
ă
tîng
ă
. Vorbe
ş
te cu dou
ă
în
ţ
elesuri. Ceea ce înseamn
ă
c
ă
nu e proast
ă
.
―
Ba e proast
ă
ş
i-i ar
ă
t eu! se înfurie Tic.
―
Ce s
ă
-i ar
ăţ
i? Trebuie s
ă
proced
ă
m diplomatic, s-o punem u
ş
urel la punct
ş
i dac
ă
-i fat
ă
de treab
ă
...
―
E-o îngîmfat
ă
f
ă
r
ă
pereche, am v
ă
zut eu, se înfurie prichindelul, dar imediat se domoli.
Ş
i cum amputea oare s
ă
ne batem pu
ţ
intel joc de dînsa?
―
Hai s
ă
-i facem o scrisoare, propuse Dan. Dar cine i-o d
ă
? Cine face pe factorul nev
ă
zut?
―
Cine altul? Eu! M
ă
deghizez în oficiu P.T.T dac
ă
vrei.
―
Ş
tii unde st
ă
?
―
Aflu eu înainte ca tu s
ă
termini scrisoarea.Dan primi f
ă
r
ă
mofturi invita
ţ
ia subîn
ţ
eleas
ă
de a compune scrisoarea, iar Tic î
ş
i asum
ă
imediat
sarcina de detectiv.3A
ş
a se face c
ă
, în faptul serii, o ar
ă
tare ciudat
ă
, un b
ă
iat îmbr
ă
cat în ni
ş
te haine rupte, cu un bandaj
alb peste un ochi, cu un basc
ţ
uguiat pe cap
ş
i cu un b
ăţ
gros în mîn
ă
, mergea
ş
chiop
ă
tînd pe str
ă
zile din
preajma liceului, cercetînd cu ochiul liber fiecare curte, fiecare cerdac, fiecare gr
ă
din
ă
. R
ă
nitul se a
ş
ez
ă
, în
sfîr
ş
it, obosit pe bordura unui trotuar
ş
i începu s
ă
m
ă
nînce semin
ţ
e iscodind cu amîndoi ochii, bineîn
ţ
eles
dup
ă
ce-
ş
i ridicase o idee bandajul, ceea ce se petrecea pe cerdacul casei din fa
ţ
a lui.
Acolo, pe cerdac, o fat
ă
negricioas
ă
, îmbr
ă
cat
ă
într-o rochie foarte alb
ă
, vorbea cu o b
ă
trîn
ă
înalt
ă
ş
i
uscat
ă
. R
ă
nitul care mînca de zor semin
ţ
e în
ţ
elese destul de repede, mai ales din gesturile fetei, c
ă
discu
ţ
ia de pe cerdac nu era amical
ă
. Dar pentru c
ă
nu auzea nici o vorb
ă
ş
i murea de curiozitate s
ă
aud
ă
totul, î
ş
i trase din nou bandajul peste ochi
ş
i
ş
chiop
ă
tînd cumplit travers
ă
strada. Se a
ş
ez
ă
f
ă
r
ă
zgomot pe
bordura trotuarului din fa
ţă
. Apoi î
ş
i relu
ă
la iu
ţ
eal
ă
ocupa
ţ
ia de mînc
ă
tor de semin
ţ
e, ciulindu-
ş
i teribil
urechile.
Ş
i înregistra totul ca pe band
ă
de magnetofon.
―
Ţ
i-am mai spus, Laura! amenin
ţ
a cu voce aspr
ă
b
ă
trîna. N-ai ce c
ă
uta printre haimanalele de aici...În
ţ
elege o dat
ă
pentru totdeauna!"Ce b
ă
trîn
ă
scîrboas
ă
", reflecta r
ă
nitul în sinea lui.
―
Bunicu
ţ
o, dar te rog, te rog foarte mult... r
ă
sun
ă
o voce f
ă
cut
ă
parc
ă
din clinchete de clopo
ţ
ei.
of 00
Chirita, Constant In - Ciresarii 2 - Castelul Fetei in Alb
309 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 02/04/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment