Chirita, C-Tin - Ciresarii 3 - Roata Norocului

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

CUVÎNTUL AUTORULUI

De fapt nu e cuvîntul autorului, ci scrisoarea unui tîn

ă

r cititor pe care m

ă

v

ă

d obligat s- o redau aici, înainte de începerea c

ă

r

ţ

ii:

Dragul nostru prieten drag,

Am auzit în cîteva locuri c

ă

unii cititori, foarte pu

ţ

ini dealtfel, pun sub semnul îndoielii cele ce se povestesc în aceast

ă

carte. Eu sînt elev la liceul din ora

ş

ul în care se petrec toate

ispr

ă

vile descrise de dumneavoastr

ă

în "Roata Norocului". Probabil c

ă

a

ţ

i v

ă

zut or

ăş

elul

nostru. Nu are nimic interesant decît acele statuete de Tanagra din muzeu. Dar a

ş

a cum nu

se poate vorbi de Pisa f

ă

r

ă

s

ă

ai imaginea celebrului turn înclinat, a

ş

a cum nu se poate vorbi

de Paris f

ă

r

ă

s

ă

te gînde

ş

ti la Louvre, sau de Roma f

ă

r

ă

s

ă

ai imaginea Colosseum-ului, sau

de Londra f

ă

r

ă

s

ă

-

ţ

i apar

ă

imediat Westminsterul în fa

ţ

a ochilor, tot a

ş

a nu se poate vorbi

de or

ăş

elul nostru f

ă

r

ă

s

ă

te gînde

ş

ti imediat la statuetele de Tanagra. Oric

ă

rui ora

ş

al

planetei aceste statuete i-ar face faim

ă

. Sînt cele mai frumoase din lume

ş

i cele mai bine

p

ă

strate, a

ş

a spun to

ţ

i cei care le-au v

ă

zut

ş

i le-au comparat cu altele din alte muzeele cu

nume celebre. Cum au ajuns ele aici la noi? se va r

ă

spunde în aceast

ă

carte. Cum vin din toat

ă

lumea oameni ca s

ă

le vad

ă

ş

i s

ă

le admire? Asta din p

ă

cate nu se

ş

tie prea bine. Dar

dac

ă

a

ş

da cîteva nume luate din cartea de onoare a muzeului, cred c

ă

mul

ţ

i custozi ai

multor celebre galerii de art

ă

ar face ochii mari. Marele nostru sculptor Brâncu

ş

i a venit

special de cîteva ori, incognito, de la Paris, ca s

ă

le vad

ă

. Ore

ş

i zile întregi st

ă

tea

ş

i le

privea la fel de nemi

ş

cat ca ele.

Se

mai spune c

ă

au poposit aici, tot incognito: Picasso, Matisse, Dali, Moore

ş

i al

ţ

ii. S- au oferit sume fabuloase pentru ele, s-au oferit schimburi: opere de Michelangelo

ş

i Rodin,

dar toate tanagralele noastre fac parte dintr-o dona

ţ

ie de care nimeni nu se poate atinge.Ele constituie toat

ă

mîndria

ş

i gloria or

ăş

elului nostru. Sînt exemplare unice, f

ă

r

ă

egal în

frumuse

ţ

e

ş

i gra

ţ

ie, sînt adev

ă

rate bijuterii. Poate c

ă

n-o s

ă

m

ă

crede

ţ

i, dar de multe ori, unii

oameni, mai tri

ş

ti sau mai nec

ă

ji

ţ

i, vin la muzeu s

ă

le priveasc

ă

. Frumuse

ţ

ea

ş

i elegan

ţ

a

statuetelor devin un fel de leac care lini

ş

te

ş

te

ş

i însenineaz

ă

. De aceea mai c

ă

le privim ca

pe ni

ş

te fiin

ţ

e, prietene ale noastre de toate zilele.

Acum închipui

ţ

i-v

ă

ce lovitur

ă

cumplit

ă

pentru ora

ş

ul nostru,

ş

i nu numai pentru el, ar fi

fost dispari

ţ

ia pentru totdeauna a acestor statuete. Pentru c

ă

asta ar fi fost soarta tanagralelor noastre, dac

ă

din întîmplare cire

ş

arii n-ar fi fost în perioada aceea blestemat

ă

aici la noi. F

ă

r

ă

ei or

ăş

elul nostru vesel

ş

i cald ar fi devenit trist, ca un mormînt p

ă

r

ă

sit.

Eu sînt unul dintre acei care

ş

tiu cel mai bine ce s-a întîmplat cu statuetele noastre de

Tanagra

ş

i care a fost rolul cire

ş

arilor în salvarea lor. De aceea spun tuturor c

ă

toate

întîmpl

ă

rile povestite aici sînt absolut autentice. Nimic nu s-a inventat. Ba cred c

ă

au mai existat o mul

ţ

ime de am

ă

nunte despre care nici nu s-a amintit.

Asta am vrut s

ă

v

ă

spun, dragii mei prieteni cititori. Nu semnez scrisoarea pentru c

ă

s- ar putea crede c

ă

am scris-o anume ca s

ă

m

ă

pun bine cu cire

ş

arii. Da` poate c

ă

exist

ş

i eu

în aceast

ă

carte... V

ă

urez lectur

ă

pl

ă

cut

ă

.

Un cititor tîn

ă

r ca

ş

i voi

MUZEUL CU TANAGRALELocurile unde se aflau vizitatorii înainte de ora închiderii, în clipa când s-a uitatbunica în aripa dreapt

ă

.

Constantin Chiri

ţă

Cire

ş

arii III

Roata norocului

CAPITOLUL I1Cum ajunseser

ă

cire

ş

arii în or

ăş

elul D....? Nu e foarte greu de r

ă

spuns. Mai întîior

ăş

elul nu era foarte departe de fratele lui, destul de geam

ă

n, în care tr

ă

iau cire

ş

arii.Apoi, a

ş

a cum se întîmpl

ă

deseori, unul dintre locuitorii or

ăş

elului D. avea rude înor

ăş

elul cire

ş

arilor. Apoi, cel care avea rude avea

ş

i o fat

ă

care se numea Ioana, dar astan-ar fi însemnat nimic, dac

ă

Ioana n-ar fi fost veri

ş

oara lui Dan

ş

i dac

ă

, în sfîr

ş

it, Dan n-ar fi primit o scrisoare de la ea prin care era invitat împreun

ă

cu prietenii lui "oricî

ţ

i ar fi,chiar dou

ă

zeci", de

ş

i

ş

tia ea bine c

ă

sînt numai

ş

ase, pentru cîteva zile, spre sfîr

ş

itulvacan

ţ

ei, în or

ăş

el. De ce, spre sfîr

ş

itul vacan

ţ

ei? Pentru c

ă

se deschidea bîlciul de pemalurile C

ă

prioarei, care "nu-

ş

i are pereche în

ţ

ar

ă

"

ş

i pentru c

ă

se puteau face plimb

ă

rifrumoase într-o poian

ă

t

ă

inuit

ă

în care "se b

ă

nuie

ş

te c

ă

ar exista ni

ş

te ruine misterioase,chiar de pe timpul..."

―

dar urma o scuz

ă

pentru c

ă

"nimeni n-a reu

ş

it s

ă

stabileasc

ă

vechimea lor cu precizie".Cire

ş

arii ceilal

ţ

i, cu excep

ţ

ia lui Tic pe care-l atr

ă

gea grozav bîlciul, într-adev

ă

r

celebru, nici nu voir

ă

s

ă

aud

ă

despre invita

ţ

ia Ioanei. Maria îns

ă

nu-

ş

i putea l

ă

sa dragul

ei fr

ăţ

ior singur, a

ş

a c

ă

pornir

ă

to

ţ

i trei spre or

ăş

elul D., unde ajunseser

ă

noaptea tîrziu.

Îi a

ş

teptau: o fat

ă

mirat

ă

, zvelt

ă

ş

i foarte frumoas

ă

, doi bunici severi ca ni

ş

te profesori în

preajma examenelor

ş

i dou

ă

camere: una pentru Ioana

ş

i Maria, alta pentru Tic

ş

i Dan.

Cam dup

ă

jum

ă

tate de or

ă

fetele dormeau, iar b

ă

ie

ţ

ii s

ă

reau geamul (ca s

ă

nu deranjezeanumite persoane mai în vîrst

ă

care aveau alte concep

ţ

ii despre tinere

ţ

e,

ş

coal

ă

ş

i

iarmaroc)

ş

i porneau gr

ă

bi

ţ

i undeva.

2Ce forfot

ă

era în bîlci la ora aceea!

Ş

i în dreapta,

ş

i în stînga C

ă

prioarei. Eroii no

ş

trinu z

ă

bovir

ă

decît cîteva minute în partea dreapt

ă

. Se înfruptar

ă

repede cu ni

ş

te gogo

ş

i cîtp

ă

l

ă

riile de mari, î

ş

i r

ă

corir

ă

gîtlejurile cu înghe

ţ

ata de zmeur

ă

: "mam

ă

, mam

ă

!",

ş

i apoi,ca vîntul, peste un pode

ţ

împodobit cu panglici de hîrtie de toate culorile, poposir

ă

înpartea stîng

ă

, acolo unde-i chemau inimile. Nu

ş

tiau încotro s

ă

se duc

ă

, nu

ş

tiau încotros

ă

se uite. Totul se mi

ş

ca ame

ţ

itor în jurul lor. Jocuri, oameni, lumini.

Ş

i nu mai eranimeni care s

ă

-i trag

ă

de mînec

ă

sau s

ă

le aminteasc

ă

sever despre

ş

coal

ă

, despreimportan

ţ

a gramaticii, despre oameni care au ajuns mari, f

ă

r

ă

s

ă

se plimbe priniarmaroace. ("Parc

ă

altminteri, gîndise Tic atunci, ar fi r

ă

mas mici, ca piticii de lapanorama de vizavi!"). Erau liberi

ş

i voiau s

ă

vad

ă

cît mai multe,

ş

i se gândeau cu pl

ă

cerec

ă

p

ă

r

ă

siser

ă

casa s

ă

rind de pe fereastr

ă

într-un nuc care-

ş

i aranjase parc

ă

anumecrengile pentru ac

ţ

iunea lor. Se auzeau mereu acorduri de fanfar

ă

, cînd repezite, cîndl

ă

b

ă

r

ţ

ate, explodînd fals, dar cu un entuziasm cumplit, a

ş

a cum numai la bîlci se potauzi. Goarne, trompete, clarinete, tromboane, tobe î

ş

i împreunau sunetele în cînteceuluitoare

―

o armonie fantastic

ă

a striden

ţ

elor

―

în care se recuno

ş

tea vag fie un mar

ş

ş

ov

ă

itor, cu alternan

ţ

e de tango, fie un vals r

ă

gu

ş

it, cu improviza

ţ

ii periodice de sîrb

ă

olte-neasc

ă

. Fundalul acesta muzical p

ă

trundea pe nesim

ţ

ite în memorie, c

ă

utînd un ascunzi

ş

definitiv, care va ap

ă

rea mai tîrziu în amintire: neverosimil, unic

ş

i, mai ales, fermec

ă

tor.

Cei doi holbau ochii la estradele suspendate, pe care oameni îmbr

ă

ca

ţ

i în costumeextravagante

―

o înv

ă

lm

ăş

ire de culori indescriptibile

―

se agitau

ş

i r

ă

cneau pîn

ă

le ie

ş

eau

ochii din cap. Unii scoteau panglici, cutii,

ş

erpi

ş

i cranii din jobene g

ă

urite, al

ţ

ii sf

ă

rîmau

lan

ţ

uri

ş

i împr

ăş

tiau fl

ă

c

ă

ri orbitoare din degete sau din gur

ă

, al

ţ

ii se îndoiau pîn

ă

nu le

mai deosebeai mîinile de picioare, al

ţ

ii

ţ

op

ă

iau ca ni

ş

te popînd

ă

i

ş

i f

ă

ceau salturi mortale,

cu u

ş

urin

ţ

a unui pisoi, al

ţ

ii mergeau cu capul în jos, în mîini, în timp ce în jurul fiec

ă

rui

picior se învîrteau cercuri colorate, al

ţ

ii pur

ş

i simplu strigau

ş

i gesticulau, anun

ţ

înd

numere senza

ţ

ionale, nemaiv

ă

zute, nemaiauzite, nemaipomenite, nemaiîntîlnite.

Ş

i peste

tot se ofereau reduceri unice,

ş

i se promiteau premii pentru curaj

ş

i perspicacitate,

ş

i se

declara c

ă

nemul

ţ

umitul va primi de zece ori suma pl

ă

tit

ă

,

ş

i se vorbea direct cu

spectatorul:

―

Intr

ă

, intr

ă

, nea Costic

ă

! Vino-ncoace, nea Mitic

ă

! Program mare, ast

ă

-sear

ă

,pentru mata, coan

ă

mare! Ia-

ţ

i b

ă

ie

ţ

ii

ş

i nepo

ţ

ii

ş

i intra

ţ

i, intra

ţ

i cu to

ţ

ii... Hai, gr

ă

bi

ţ

i!

Lua

ţ

i bilete, pentru militari

ş

i fete! Da

ţ

i semnalul din trompete.

―

Slab, slab!

ş

optea Tic la urechea lui Dan.

―

Mie totu

ş

i îmi place, Ticu

ş

orule. Nu ceea ce se întîmpl

ă

acolo. Toat

ă

atmosfera

asta. E ca un rotocol f

ă

cut din tot felul de sfori colorate, un ghem pe care nu ai de undes

ă

-l începi.

Ş

tii? Eu nu m

ă

uit atît la

ă

ia de sus care

ţ

ip

ă

ş

i se agit

ă

. M

ă

uit mai mult la

cei care se uit

ă

la ei. Ia prive

ş

te-l pe cel de lîng

ă

roata norocului! Acolo! Îl vezi? I-a c

ă

zut

p

ă

l

ă

ria din cap de atîta rîs.

Ş

i nici nu-

ş

i d

ă

seama c

ă

i-a c

ă

zut.

Tic parc

ă

-

ş

i aduse aminte de ceva:

―

Hai repede acolo! Mi-am pus eu ceva în cap cu roata norocului. Vreau s

ă

-i prind

ş

mecheria.Un cerc uria

ş

de oameni era în jurul ro

ţ

ii. Cire

ş

arii abia î

ş

i g

ă

sir

ă

un loc de unde s

ă

poat

ă

privi. Mi

ş

carea necontenit

ă

îi strivea. Se prinser

ă

de mîini

ş

i î

ş

i în

ţ

epenir

ă

picioarele

în p

ă

mînt, pentru a rezista întrucîtva.Roata

ţă

c

ă

nea ca o mitralier

ă

. Aproape f

ă

r

ă

întrerupere. Dac

ă

nu-

ş

i încerca nimeni

norocul, atunci cel care o avea în seam

ă

împingea cu putere

ş

ipca

ş

i striga cît îl

ţ

inea

gura:

―

Încerca

ţ

i-v

ă

norocul! Fiecare num

ă

r cî

ş

tig

ă

tor! Nimeni nu pierde! Toat

ă

lumea

cî

ş

tig

ă

! Vaze, lighene, oale, cr

ă

ti

ţ

i! Încerca

ţ

i-v

ă

norocul! Paguba e numai a noastr

ă

! Statui!

Celebrul cap de negru al lui Fradaburidi! Privi

ţ

i

ş

i nu mai uita

ţ

i! Glastra în care Frederic

al

ş

aselea a oferit flori Giocondei! Original

ă

de dou

ă

mii de ani! Atletul cu discul, bust

artistic de la ultima olimpiad

ă

! G

ă

le

ţ

i sm

ă

l

ţ

uite cu smal

ţ

din Othelo! Toat

ă

lumea cî

ş

tig

ă

!

Ş

i numeroase obiecte pentru cas

ă

ş

i petrecere. Pofti

ţ

i! Pofti

ţ

i! Cine ia oala cea mare? Încap

opt sute nou

ă

zeci

ş

i trei de sarmale! Pofti

ţ

i!

Oamenii nu rezistau chem

ă

rii. Roata se învîrtea mereu. Nici un num

ă

r nu pierdea.Cei mai noroco

ş

i cî

ş

tigau o solni

ţă

sau o ce

ş

cu

ţă

de lut, care costau a treia parte din

suma pl

ă

tit

ă

pentru o tragere. De obicei îns

ă

ie

ş

eau numai buc

ăţ

ele de ghips modelate

ş

i

of 00

Leave a Comment