antropologie

CUPRINS

Partea I : Introducere în lumea culturii

Introducere 21. Cultură şi societate 42. Simbol, semnificaţie şi practică socială 152.1. Prezentare generală 152.2. Definiţii şi caracteristici 19a) Simbolul 19 b) Semnificaţia 35c) Practica simbolică 40

Partea II: Practica antropologică

Introducere 571. Premisele gîndirii antropologice 592. Privirea antropologică 842.1. Decentrarea interpersonală 842.2. Capcanele privirii 892.3. Terenul 1082.4. Descrierea etnografică şi faptul ideal 126A) Faptul social total 126B) De la fapte sociale totale la fapte ideale 129

Partea I

INTRODUCERE IN LUMEA CULTURII

Introducere

In cărţile de antropologie poate fi găsită şi următoarea parabolă – defapt o întîmplare adevărată:

O femeie originară din Bulgaria oferă o masă colegilor soţului săuamerican, printre care şi un student asiatic. La sfîrşitul mesei,bulgăroaica întreabă dacă mai doreşte cineva ceva, insistînd – cum ştim şi noi că fac toate gospodinele ! – ca lumea să se mai servească din mîncăruri. Americanii refuză politicos, spunînd că s-au săturat.Studentul asiatic acceptă politicos să mai fie servit. După ce termină, gazda insistă din nou să se mai servească iar studentul asiaticacceptă din nou, la fel de politicos. Scena se repetă şi a treia şi a patra oară, timp în care gazda a trebuit să mai prepare ceva peascuns în bucătărie astfel încît să nu se facă de rîs că nu a avut destulă mîncare pentru musafiri. Către sfîrşitul celei de a patra runde, studentului asiatic i se face rău şi leşină.

Despre ce este vorba în această anecdotă, ce s-a întîmplat de fapt laacea masă ?Fiecare dintre cei de faţă s-a comportat aşa cum a

învăţat

, adică înconformitate cu regulile conştiente sau inconştiente ale

culturii

din care face parte. Pentru gazda bulgăroaică aceasta însemna o masă îmbelşugată (la noise spune adesea că „dacă nu rămîne înseamnă că nu s-a ajuns”), însemna să-şi poftească oaspeţii cît mai mult (cine nu cunoaşte faimosul „dar vă rog,mai serviţi !” al gospodinelor noastre ?), etc. Pentru studentul asiatic, arefuza mîncarea oferită de o gazdă ar fi însemnat cea mai mare insultă – aşacă a preferat să i se facă rău. Pentru oaspeţii americani, ceea ce s-a întîmplatera straniu, chiar exotic şi probabil că şi-au spus în sinea lor că aşa o fi la

Ei

, acolo. Dacă însă nu cunoşteau nimic despre cultura balcanică sau ceaasiatică, probabil că nu au înţeles mare lucru din această

nebunie

în careunul te îndoapă cu mîncare dincolo de limitele

normale

iar celălalt mănîncă pînă leşină !Mîncarea era aceeaşi pentru toţi cei de faţă iar actul de a se hrăni esteunul biologic, de asemenea identic pentru toată lumea.

Semnificaţia

mîncăriişi a actului de a mînca erau însă evident diferite pentru diferitele persoane.

Această semnificaţie este una învăţată în şi prin cultura de apartenenţă şiface parte din această cultură. Ea poate să fie mai mult sau mai puţinconştientă şi este mai mult sau mai puţin diferită la Ei şi la Noi, adică înculturi diferite. Dacă nu cunoşti aceste diferenţe, poţi lua drept „nebunie”ceea ce pentru alţii este pur şi simplu „normal”, modul „firesc” de a tecomporta. In unele cazuri această necunoaştere sau confuzie a regulilor culturale te poate băga şi în spital !La prima vedere, în această întîmplare avem de a face cu nişte oamenicare mănîncă, dintre care unul mănîncă prea mult şi i se face rău. La o adoua privire, putem să ne dăm seama însă că avem de a face cu un contactîntre culturi şi cu diferenţe culturale. Aceste diferenţe nu se văd însă, sunt partea nevăzută dar semnificativă a întîmplării, „Cultura nu constă în lucrurişi evenimente pe care le putem observa, număra şi măsura: constă în idei şisemnificaţii împărtăşite” – spune Roger Keesing (1985, p. 70). Cultura esteceea ce nu vedem...dar ştim, este, ca să spunem aşa, umbra obiectelor şifaptelor dintr-o societate umană. Nenumăratele definiţii ale culturii au urmatviziunea antică interesată de ceea ce se numea

cultura animi

, de „celesufleteşti”, ca să spunem aşa. In acest spirit a fost formulată şi definiţiaclasică a lui E. B. Tylor, unul dintre părinţii fondatori ai antropologiei, care,în 1871, definea cultura în felul următor:„Ansamblu complex incluzînd cunoştinţele, credinţele, arta,moravurile, dreptul, obiceiurile, precum şi orice dispoziţie sauutilizare însuşită de omul trăind în societate.”Găsim în această definiţie o ambiguitate cu care se va lupta multăvreme antropologia – şi nu numai ea: pe de o parte cultura pare a fi undomeniu distinct, un ansamblu definit de atribute (credinţe, obiceiuri, etc.),ce ar trebui considerat, în consecinţă, ca existînd printre şi alături de altedomenii (economic, politic, etc.); pe de altă parte, cultura este tot ceea ce îşiînsuşeşte omul prin chiar faptul de a trăi în societate, în general, sau într-o

anumită

societate, în particular. Polarizînd lucrurile pentru a le face maisimple, am putea opune unei

viziuni analitice

, care consideră cultura undomeniu printre altele, o

viziune integratoare

, pentru care cultura esteopusul naturii, caracteristica distinctivă a omului trăind în societate şi prezentă în consecinţă în toate domeniile de activitate ale acestuia.Dar cum putem atunci să studiem cultura, să „vedem” această prezenţă generală, dar mai degrabă „invizibilă” ?

Category:	Uncategorized.
Rating:	(2 Ratings)
Upload Date:	02/04/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	This document has no tags.

Documents

People