Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

LECT.UNIV.CLAUDIA BURUIANĂANTROPOLOGIE CULTURALĂ ŞI SOCIALĂ- NOTE DE CURS –

TEMATICA

1. Antropologia culturală şi socială – privire generală. Naşterea antropologiei. Obiectulantropologiei culturale. Specificul cunoaşterii antropologice2 . Şcoli, curente şi reprezentanţi I. Marea Britanie. SUA. Franţa. Germania3. Şcoli, curente şi reprezentanţi II. Franţa. Germania4. Cercetarea antropologică. Teme, domenii, subdomenii. Terenul antropologic. Metode.Demersul comparativ. Observaţia şi descrierea. Istoriile vieţii (biografia, autobiografia,etnobiografia)5. Cultura – ordinea simbolică a lumii. Simbol. Semn. Semnificat. Ordine şi ordine simbolică.Complex cultural. Categoriile fundamentale ale înţelegerii: timp, spaţiu, clasificare, gen, număretc.6. Teme centrale ale antropologiei culturale şi sociale I: Mituri, rituri, ceremonii, sărbători.7. Teme centrale ale antropologiei culturale şi sociale II: Religia. Sistemele de interdicţii(tabu-uri). Sistemele de clasificare(totemuri).8. Teme centrale ale antropologiei culturale şi sociale III: Sisteme de schimb simbolic. Darul.Sacrificiul. Rudenia.9. Teme centrale ale antropologiei culturale şi sociale IV: Sisteme ale eficacităţii simbolice.Magia. Mana. Vrăjitoria. Şamanismul.10. Teme actuale ale antropologiei. Identitate şi identitate etnică. Naţiune şi naţionalism.Identitate, cetăţenie şi integrare europeană. Democraţie, democratizare şi cultură. Localizare şiglobalizare. Viziuni tradiţionale asupra lumii vs. viziuni stereotipizate asupra lumii.

În materialul de faţă sunt prezentate extrase din cursul ce va apărea la editura Universităţii „Spiru Haret”. Acest suport este necesar studenţilor de la formele Zi, FR, ID, anul II, precum şi celor din Centrele Teritoriale. În final sunt prezentate temele orientative pentrulucrările de semestru ale studenţilor de la forma de zi, precum şi teste grilă ilustrative pentru examenul studenţilor de la formele FR şiID.2

PARTEA I:ANTROPOLOGIA CULTURALĂ ŞI SOCIALĂ – PRIVIRE GENERALĂ. NAŞTEREAANTROPOLOGIEI. OBIECTUL ANTROPOLOGIEI CULTURALE. SPECIFICUL CUNOAŞTERIIANTROPOLOGICENaşterea antropologiei culturale

Ca raportare sau „privire” a unei culturi spre altă cultură (diferită de cea proprie)antropologia este una dintre cele mai vechi demersuri din sfera cunoaşterii omeneşti.Ca disciplină însă – definindu-şi obiectul, metodele, instrumentele, principiile, logica saproprie - antropologia s-a născut relativ târziu, fiind considerată una dintre cele mai „tinere” ştiinţeîntre ştiinţele socio-umane.Contextul în care a apărut antropologia culturală şi socială a făcut ca această ştiinţă săîmbrace forma unui „discurs” al Occidentului despre culturile non-occidentale. Dacă privim hartaîn care J. Copans prezintă „Localizarea celor 26 de mari anchete etnologice”

, observăm că a existatun context politic sau geopolitic al naşterii antropologiei culturale ca ştiinţă. Cele 26 de marianchete aproape „subîntind” imperiile coloniale ale lumii care se extind în secolul al XIX-lea la scarămondială: Marea Britanie în India şi Africa; Franţa în Africa şi Asia: portughezii şi spaniolii înAfrica, Olanda în Asia. Pentru a guverna aceste colonii, statele occidentale au avut nevoie „săcunoască societăţile cărora pretindeau să le aducă civilizaţia şi progresul”. Această situaţie şiexplică dealtfel de ce evoluţionismul a constituit curentul dominant în antropologie la începuturilesale. Ideea evoluţionistă este legată de raporturile de dominaţie ale ţărilor occidentale asupracoloniilor lor.Naşterea antropologiei culturale – dar, să precizăm: nu întreaga sa istorie! – se înscrie acesteiistorii a dominaţiei şi supremaţiei Occidentului asupra culturilor nonoccidentale care nu s-aîncheiat nici azi. Şi nu este nevoie să o spunem noi. Această atitudine este criticată uneori chiar dininteriorul acestui Occident. Sophie Bessis vorbeşte în lucrarea sa „Occidentul şi ceilalţi” despre o„cultură occidentală a supremaţiei”

. Admiţând că „centralitatea Occidentului, deci a ceea ce face şigândeşte el”, “organizează lumea”, autoarea analizează prin intermediul acestui concept (

cultură a supremaţiei

) nu doar atitudini şi comportamente ci şi postura hegemonică cu totul aparte aOccidentului: dacă naţiunile occidentale nu sunt singurele care „au abuzat în decursul istoriei, delegea celui mai puternic, ele sunt în schimb singurele care au produs aparatul teoretic – filosofic,moral, ştiinţific – al legitimării sale. (...) Occidentul urmăreşte elaborarea fundamentelor teoreticeale supremaţiei sale, ajustându-le la evoluţiile actuale(...)”

Or ideea fundamentală care a susţinut

J. Copans,

Introducere în etnologie,

Polirom, Iaşi, p.

S. Bessis,

Occidentul şi ceilalţi.Istoria unei supremaţii,

pref. A.Caragea, trad. N.Şerbănescu, Ed. RUNA, Bucureşti, 2004,(Decouverte,2001, 2002).

S. Bessie, op.cit., p. 16.3